Plumb

I. Introducere
G. Bacovia constituie expresia ce mai elocventa a simbolismului autohton, a unei gandiri poetice
decadente, iar afinitatea sa pentru simbolismul decadent al lui P. Verlaine si E. Poe a fost
evidentiata de catre critica literara si recunoscuta chiar de poet, care intr-un interviu marturisea:
“una dintre obsesiile mele a fost simbolismul decadent”. Poezia bacoviana se naste dintr-un
sentiment de deznadejde si este expresia unei crize existentiale, a unei predispozitii catre
sumbru si insingurare. Eugen Lovinescu remarca: “atmosfera bacoviana”, “o atmosfera de
coplesitoare dezolare, de toamna cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitata intr-un peisaj de
mahala, de oras provincial”, “o atmosfera de plumb”, din care se desprinde “o stare sufleteasca
identica”. Lumea bacoviana se afla intr-o permanenta disolutie, orice evadare fiind provizorie.
Poezia care deschide si da titlul volumul de debut al lui G. Bacovia, “Plumb” este o confesiune
despre natura umana supusa insingurarii. Disputa dintre 2 atitudini existentiale, pendularea
constanta intre existenta si neant este reprezentata prin tehnici simboliste ce confera un efect
straniu.

II. Tema
- Singuratatea, eul se inchide in cercul fatidic al deznadejdii
- Senzatia de funebru cvasiprezenta
- Moartea dezagregare inexorabila

III. O trasatura pt incadrare in estetica simbolista: cultivarea sentimentelor vagi

- Stari sufletesti nedefinite: angoasa, anxietate, spleen
- Omul isi asuma experienta damnarii: “Stam singur in cavou… si era vant”
- Natura adanceste disperarea

IV. O alta trasatura – preferinta pentru sugestie

- Indicarea voit fragmentara a ideilor
- Afinitatea cu poezia lui Marlarme
- Moartea nu e numita, doar sugerata de o serie de termini din campul semantic “cavou”,
“coroane”, “sicrie”

V. Element de comp semnificativ – titlul

- Valoare de cuvant cheie, orienteaza interpretarea poeziei
- Plumbul metal greu cenusiu, efect straniu, existenta apasatoare
- Agomerare consoane, sonoritate lugubra

VI. Alt elem de comp – relatia de opozitie

- 2 planuri apartinand unor realitati diferite
- Prima strofa schiteaza repere ale unei realitati exterioare (cimitir)
- A doua strofa schiteaza o realitate launtrica, dominata de deznadejde
- structura “de plumb” - anuleaza semnficatiile cuv determinate
- Verbe statice la imperfect – permanentizare a starii de spleen
- Repetitia conj “si” surprinde acumulare starii de neliniste

VII. Ideea poetica – prima secventa, relevanta pentru tema poeziei – starea de spleen
asociata insingurarii
- Dezvaluita prin structura “stam singur”
- Décor funerar
- Repetitia determinantului “de plumb” Anuleaza semnificatia parazidiaca a florilor
- Aluzie culturala la “florile raului” de C. Baudelaire
- Alta trasatura simbolista – ambiguitatea – cuvantul cavou
- Cuvinte din campul semantic al mortii

VIII. O alta idee poetica relevanta … este imposibilitatea de a transcende deznadejdea

- Reperele unei lumi interioare
- Iubirea nu mai are valoare salvatoare asemenea creatiilor romantic
- Cuvantul cheie “mort” din structura “stam singur langa mort” creeaza ambiguitate si a
fost interpretat ca o ipostaza a eului lyric, a carui singuratate e dublata de singuratate
- “ aripi de plumb” – imposibilitatea zborului

IX. Concluzia
- Expresia unei dispute intre 2 atitudini existentiale, oscilatii permanente intre existenta si
neant, fara o alegere definitive
- Tehnica sugestie, muzicalitatea, starea de spleen inscriu poezia in lirica simbolista
- Permanenta disolutie, orice evadare provizorie
 Moara cu noroc
I. Particularitati narrative ale textului
Opera lui Ioan Slavici este reprezentativa pentru literatura romana de la sfarsitul secolului al XX-
lea, autorul integrandu-se epocii marilor clasici. El este considerat creatorul nuvelei de analiza
psihologica, personajele sale. Tarani sau targoveti, avand o structura interioara complexa,
dilematica.
Reprezentativa pentru opera lui I. Slavici este nuvela psihologica “Moara cu noroc”, aparuta in
volumul “Nuvele din popor”. Specific nuvelei este subiectul inedit: reprezentarea unei realitati
ignorante, anume a porcarilor. Sunt evidentiate trairile personajului principal, aflat in involutie,
situatia conflictuala fiind plasata in constiinta acestuia. Protagonistul este puternic individualizat
si asezat pe parcursul textului in diferite situatii care evidentiaza transformarea lui psihologica
sau morala.

II. Trasaturi realism

- Are la baza observarea atenta a realitatii, ordine cronologica, coordinate spatio temp
clare (verosimile)
- Planuri narrative clar delimitate
- Personajele sunt tipuri umae, representative pentru o categorie sociala, trasatura de
caracter dominanta

III. O trasatura pt incadrarea in realism – instantele comunicarii narrative

- Narrator obiectiv omniscient, omnipresent
- Perspectiva naratica dindarat
- Naratorul heterodiegetic, diferite tehnici de reprezentare a starilor sufletesti ale
personajelor
- Personajele sunt reprezentate dintr-o viziune realist psihologica, destinul fiind det de
patima banilor
- Relatii dintre personaje – simetrii clasice

IV. O alta trasatura – caracterul verosimil al indicilor spatio-temporali

- Spatiul: moara cu noroc, in apropiere de ineu, in Campia Aradului
- Element central – moara, loc de popas, nefast pentru ghita “peisaj arid, […] deasupra se
invarteau corbii”
- 2 repere religioase: sfantul Gheorghe si Paste, timpul fiind circular
V. Tema nuvelei – efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de inavutire in
contextual societatii ardelenesti de la sfarsitul sec al XIX-lea
- Tema morala, consecintele dramatice ale arghirofiliei

VI. Element de comp semnficiativ pentru textul narativ este incipitul

- Replica batranei “Omul sa fie multumit cu saracia sa, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea
colibei tale te face fericit”
- Saracia pretuita de batrana declanseaza la ghita conflictul interior
- Baba reflecta viziunea despre lume a autorului
- Titlul – amara ironie – fals orizont de asteptare cititorului
- Moara – spatiu malefic

VII. Un alt elem de com este conflictul, evidentiaza etapele involutiei personajului
- Permanent in conflict ghita cu sinele
- Trei ipostaze ale lui ghita: omul moral care respecta codul etic al comunitatii, omul
dilemmatic care penduleaza intre dorinta de a ramane om cinstit si ispita castigului, si
omul immoral, definit de elemente obscure ale fiintei, lacomie, orgoliu, gelozie
- Revenirea la val morale nu mai e posibila

VIII. O secventa relevanta pentru tema nuvelei este prima intalnire intre Ghita si Lica
- Nemultumit de conditia sociala, Ghita arendeaza hanul
- Initial bunastare, aparitia lui Lica tulbura linistea
- Se naste conflict interior
- Lica manipuleaza

IX. O alta secventa relevanta – implicarea lui Ghita in pradarea arendasului

- Momentul cheie care marcheaza rupture definitica in constiinta eroului
- Depune marturie falsa si contribuie la condamnarea lui Saila si Buza-Rupta
- Personajul e sanctionat moral de narrator
- In deznodamant, conflictele se rezolva prin moartea personajelor

X. Concluzie
- Definitorie pentru arta lui Slavici marea putere de interiorizare a eroilor
- Muta accentual de pe Realitatea faptelor pe ceea a gandurilor
 Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
I. Introducere
Prin intreaga sa creatie poetica, L. Blaga apartine modernismului interbelic. Viziunea despre
lume este fundamentata filosofic, iar imaginarul poetic este structurat in jurul motivului luminii,
iar discursul filosofic in jurul notiunii de mister. Dimensiunea filozofica a creatiei lui L. Blaga
confera poeziei rolul de a reface legaturile ascunde dintre elementele universului: “poezia se
naste din cuvant, dar si datorita unei anumite reserve fata de cuvant”.
Viziunea metafizică, patosul trăirii, tentaţia elementarului sunt particularităţi
expresioniste.Expresionismul este un curent literar integrat în ampla mişcare modernistă,
provocat de criza morală de după Primul Război Mondial. Creaţia artistică este expresia pură a
trăirilor sufleteşti, neliniştile existenţiale fiind transpuse în imagini puternice, impregnate de
elanul dionisiac.
Reprezentativă pentru prima etapă a creaţiei lui L. Blaga este poezia „Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii” cu care se deschide volumul „Poemele luminii”, publicat în 1919. Poezia este nu
este o traducere în imagini poetice a unor concepte filosofice, ci expresia modului său vizionar
de a gândi lumea şi poezia.

II. O trasatura care face posibila incadrarea in modernism – fundamentarea filozofica a

viziunii despre lume
- In jurul notiunii de mister
- Metafizica lui Blaga “Marele Anonim”, asuma geneza lumii
- Omului ii sunt associate 2 tipuri de cunoastere
o Cunoastere parazidiaca – pur catergoriala
o Cunoastere luciferica – un mister

III. O alta trasatura – biografia ca sursa a lirismului

- “fabuloasele absente ale cuvantului”
- Cuvantul poetic se naste din tacere

IV. Tema poeziei – creatia

- Conceptia despre rolul poetului si al poeziei
V. Elem de comp – motivul luminii
- Lumina subst care se creeaza pe sine si se defineste antinomic
- Motivul simbolizeaza cunoasterea, independent de experienta senzoriala

VI. Un alt elem de comp – titlul

- Definirea lumii si a atitudinii creatorului fata de lume
- Metafora revelatorie “corolla de minuni”
- “eu” individualieaza atitudinea eului lyric fata de lume

VII. O idee poetica pt tema – refuzul cunoasterii logice

- Ca forma de protest fata de efectele profanatoare ale unui intellect rational, lipsit de
emotie: “nu ucid cu mintea”
- Florile simbolieaza o existenta ingenua
- Buzele – cunoasterea prin iunire
- Mormintele – simboluri ale cunoasterii antinomice

VIII. O alta idee poetica – antiteza dintre “lumina mea” si “lumina altora”
- Serii verbale simetrice
- misterul nu se lasă cunoscut: „Datoria noastră în fața unui mister nu este să-l lămurim, ci
să-l adâncim așa de mult încât să-l prefacem într-um mister și mai mare” (L. Blaga).
Astfel, ceea ce se ascunde dincolo de „cenzura transcendentă” va rămâne incognoscibil.

IX. Concluzia
- Prin mijloace moderniste precum tehnica ingambamentului, versul liber, biografia ca
sursa de lyrism, valorificare propriului sistem filosofic
- Actul poetic ca un instrument de adancire a misterului, prin care poetul se contopeste cu
esenta luminii.
 Povestea lui Harap-Alb
I. Introducere
Integrat epocii marilor clasici (sfarsitul sec al XIX-lea), Ion Creanga reprezinta intr-un mod
original o utopie, o societate ideala. Povestile reflecta conceptia optimista despre viata a
autorului pe care toata traditia intelepciunii populare l-a invatat ca fortele raului vor fi
totdeauna infrante. Integrate unei lumi ideale, personajele poarta valori simbolice, binele sir aul
in diversele lor ipostaze, protagonistul luptand pentru impunerea unor valori morale.
Poveştile lui Creangă, basme culte, sunt naraţiuni ample structurate în jurul motivului călătoriei
iniţiatice. Cel iniţiat are acces la cunoaşterea lumii şi la descoperirea sinelui. Basmul cult, deşi
preia tiparul consacrat de basmul popular, este creat cu o vădită intenţionalitate literară,
acţiunea este complexă, desfasurându-se pe mai multe planuri; naraţiunea se împleteşte cu
dialogul şi descrierea, iar elementele realiste, miraculoase şi fabuloase coexistă.
Reprezentativa pentru specia basmului cult este opera “Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă:
o sinteză a basmului românesc, în care schema folclorică este preluată în liniile ei esenţiale:
căutarea binelui dincolo de fatalitatea răului, existenţa unui mezin, iniţierea acestuia şi nunta ca
final.

II. O trasatura care face posibila incadrarea textului in realism este constructia
personajelor care ilustreaza diferite tipologii, avand o dominanta etica
- Harap Alb este tanarul care se maturizeaza treptat
- Spanul este raul necesar
- Craiasa albinelor este un model al recunostiintei
- Imparatul ros este omul nemilos
- G. calinescu remarca si realismul bufon, eruditia paremiologica

III. O alta trasatura este viziunea despre lume

- Fantastical este umanizat si coborat in Realitatea lumii taranesti
- Eroii au un comportament si limbaj care amintesc de personajele din “Amintiri din
copilarie”

IV. Temele in jurul carora se structureaza opera sunt: triumful binelui asupra raului si
maturizarea treptata a eroului, devenirea spirituala a acestuia
V. Un element de comp semnificativ pentru textul narativ este actiunea pentru ca
aceasta respecta, pana la un punct, structura stereotipica a basmului poular

- Situatia initiala de echilibru, o situatie perturbatoare, actiunea de remediere si

restabilirea echilibrului
- Compositional sunt valorificate sub forma:
o Calatoriei de initiere (intalnirea cu spanul si probele)
o De verificare (drumul spre curtea imparatului Ros)
o De inapoiere (incheiata cu recunoasterea, moartea simbolica, invierea)

VI. Un alt element de compozitie semnificativ este incipitul intrucat formula initiala este
simplificata: “Amu cica era odata intr-o tara un craiu care avea trei feciori”
- Timpul este demitizat
- Autorul plaseaza actiunea intr-un timp istoric prin folosirea imperfectului
- Echilibrul initial al basmului este specific basmului este tulburat de vestea adusa de
vestea imparatului verde care ii cere fratelui sau sa-i trimita un nepot care sa ii conduca
imparatia dupa moarte
- Deja initiat, craiul isi supune feciorii la o proba a curajului (povestit prima proba cu blana
de urs)

VII. O secventa narativa relevanta pentru tema basmului, devenirea spiritual a eroului,
este intalnirea cu Spanul pentru ca iesirea din spatiul protector este marcata de esec
- Eroul nu se poate orienta intr-un spatiu labirintic si spanul se dovedeste eroul necesar
- Spanul intelligent, vicelan, falsul erou, il pacaleste pe mezin (explicat coborarea in
fantana)
- Sub incidenta juramantului, eroul primeste numele de harap alb
- Oximoronul reflecta noua sa conditie, de sluga a stapanului

VIII. Alte secvente narrative relevante pentru tema basmului sunt probele de la imparatul
verde, intrucat eroul dobandeste calitatile pe care le verifica in timpul calatoriei catre
imparatul verde
- Aducerea salatei din gradina ursului si a smaraldelor din padurea cerbului – episoade
construite simetric
- Eroul ajutat de Sfanta Duminica (pt ca spatiile sunt inaccesibile) – povestit episoade
- Călătoria spre curtea împăratului Roşu este o verificare a calităţilor eroului dobândite în
probele anterioare (povestit probe si prieteni)
 - Călătoria de întoarcere va culmina cu dezvăluirea identităţii Spânului şi moartea
simbolică a eroului, care îşi va recăpăta identitatea în urma unui ritual iniţiatic săvârşit de
fata împăratului Roşu
- Nunta desăvârşeşte iniţierea eroului

IX. Incheiere
Limbajul operelor lui Creangă are o serie de particularităşi stilistice: bogăţia paremiologică
(numărul mare de proverbe si zicători) şi oralitatea (utilizarea regionalismelor, a interjecţiilor, a
diminutivelor cu valoare augumentativă.). Exprimarea mucalită, ironia, apelativele caricaturale şi
caracterizarile pitoreşti ale fiinţelor himerice dau originalitate textului.
„Povestea lui Harap Alb” este ilustrativă pentru basmul cult întrucât întâmplările reale şi cele
miraculoase se organizează într-un tipar consacrat, iar personajele sunt individualizate prin
comportament şi limbaj.