Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea „Ștefan cel Mare”

Facultatea de Drept și Științe Administrative


Specializarea Drept

Art. 242 - Suspendarea judecății cauzei

Student: Reuț Andrei-Marius


Disciplina: Drept Procesual Civil I
Drept Anul/Grupa: anul IV, grupa 3
Profesor coordonator: as. colab. Popescu Doina
Art. 242 din Codul de procedură civilă
„(1) Cand constata ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina
reclamantului, prin neindeplinirea obligatiilor stabilite in cursul judecatii, potrivit legii,
judecatorul poate suspenda judecata, aratand in incheiere care anume obligatii nu au
fost respectate. Dispozitiile art. 189* sunt aplicabile
(2) La cererea partii, judecata va fi reluata daca obligatiile la care se refera alin.(1) au
fost indeplinite si, potrivit legii, aceasta poate continua.

Art. 189 - Despăgubiri pentru amânarea procesului


Cel care, cu intentie sau din culpa, a pricinuit amânarea judecării sau a executării
silite, prin una dintre faptele prevăzute la art. 187* sau 188*, la cererea părții interesate,
va putea fi obligat de către instanta de judecata ori, dupa caz, de catre presedintele
instantei de executare la plata unei despagubiri pentru prejudiciul material sau moral
cauzat prin amanare.
Condițiile suspendării
Suspendarea reglementata de art. 242 NCPC este un caz de suspendare judecatoreasca,
facultativa, a carei functie este de a sanctiona pasivitatea reclamantului in indeplinirea acelor
obligatii care impiedica instanta sa finalizeze procesul.
Intr-o anumita masura, se poate considera ca, alaturi de perimare, suspendarea judecatii,
reglementata de aceste dispozitii, da expresie principiului disponibilitatii procesului, in sensul
aprecierii ca, prin pasivitatea in indeplinirea obligatiilor ce ii revin, reclamantul se desisteaza
de proces, acceptand posibilitatea temporizarii sale.
Incidenta acestei suspendari va fi apreciata in functie de urmatoarele elemente:
1. Obligatia procesuala trebuie sa apartina reclamantului.
Masura suspendarii nu se aplica in cazul in care obligatia apartine altei parti sau altui
participant in proces, ori chiar instantei, insusi textul continand, in cuprinsul sau, sintagma
„din vina reclamantului, prin neindeplinirea obligatiilor”.
Desigur ca, daca paratul, care a formulat o cerere reconventionala, devenind astfel
reclamant prin raportare la aceasta, nu indeplineste o obligatie procesuala de natura sa
impiedice desfasurarea normala a judecatii acestei cereri, masura va putea fi luata fata de
cererea reconventionala, instanta avand grija, insa, ca ea sa nu afecteze finalizarea judecarii
cererii principale.
Acest lucru este posibil, pe de-o parte, pentru ca suspendarea se aplica prin incheiere, iar,
pe de alta parte, poate deveni incidenta si institutia disjungerii, daca cererea principala se afla
in stare de judecata.
2. Obligatia reclamantului sa fie stabilita in sarcina acestuia in cursul judecatii,
potrivit legii.
Trebuie subliniat, insa, ca anumite obligatii ale reclamantului sunt identificate prin
chiar rezolutia de primire a cererii, atragand incidenta art. 200 NCPC. Procedura de
regularizare a cererii are, in acest caz, caracter special, astfel incat, daca neindeplinirea
obligatiilor reclamantului vizeaza lipsurile enumerate la art. 194 - 197 NCPC, se iau
masurile corespunzatoare acestui moment procesual, iar nu masura suspendarii prevazuta de
art. 242 NCPC.
De asemenea, instanta trebuie sa identifice explicit obligatia reclamantului, izvorul sau
legal si conditiile de realizare si sa o aduca la cunostinta acestuia. Intrucat suspendarea
apare, in acest caz, ca o sanctiune, neindeplinirea, de catre instanta, a obligatiei de a aduce
masura la cunostinta partii lipseste masura de previzibilitate.
3. Obligatia trebuie sa fie de natura sa impiedice instanta in desfasurarea normala a
judecatii.
Pe de o parte, obligatia procesuala neindeplinita de reclamant trebuie sa nu aiba alt
mijloc de realizare (spre exemplu, sa fie, de asemenea, in sarcina instantei sau a altui
litigant), iar, pe de alta pate, trebuie ca omisiunea reclamantului sa impiedice instanta in
efectuarea unor demersuri procesuale necesare pentru normala desfasurare a procesului,
adica sa nu poata continua ori finaliza procesul (spre exemplu, instanta nu poate aprecia
catimea obiectului cererii pentru a stabili intinderea obligatiei de timbrare ori competenta,
nu poate efectua o procedura de citare a partii in conditiile anumitor lipsuri referitoare la
domiciliul acesteia, este necesara o anumita precizare referitoare la cauza sau motivele
actiunii in justitie atunci cand aceste precizari apar necesare pentru continuarea procesului).
Se impune observatia ca dispozitiile suspendarii judecatii cauzei sunt incidente numai
daca legea procedurala nu prescrie o sanctiune speciala pentru neindeplinirea unei anumite
obligatii procesuale. De exemplu:
- netimbrarea cererii completatoare va fi sanctionata cu anularea, iar nu cu suspendarea;
- neindeplinirea obligatiei de a instiinta instanta asupra schimbarii domiciliului care
genereaza o procedura de citare viciata determina aplicarea dispozitiilor art. 172*;
- neconsemnarea, la dosar, a onorariului pnetru efectuarea expertizei atrage decaderea partii
din dreptul de a administra proba.
In anumite situatii, neindeplinirea anumitor obligatii ale reclamantului, fara a fi
cenzurate prin sanctiuni speciale, nu impiedica desfasurarea judecatii, desi ele apar ca
necesare in desfasurarea acesteia. Cel mai adesea, aceste obligatii se confunda cu obligatiile
fixate in sarcina reclamantului pentru administrarea probelor pe care instanta i le-a
incuviintat in dovedirea pretentiei. Astfel, neindeplinirea obligatiei de infatisare a inscrisului,
neindicarea numelui martorilor in vederea citarii lor la proces, neprezentarea interogatoriului
sau neprezentarea la interogatoriu nu pot atrage suspendarea judecatii cauzei pentru ca, in
mod propriu, instanta va putea proceda la judecata, urmand, desigur, ca, in functie de aceasta
conduita, sa decida asupra temeiniciei cererii.
Daca, in schimb, reclamantul a administrat proba cu inscrisuri, dar nu a depus un
numar suficient de exemplare ale acestora pentru a asigura posibilitatea comunicarii catre
adversar, instanta va putea sa considere ca aceasta reprezinta o impiedicare in continuarea
procesului, deoarece zadarniceste etapa administrarii probelor, iar dispoziitile art. 242
alin. (1) NCPC pot redeveni incidente.
4. Reclamantul trebuie sa fi fost in culpa pentru neindeplinirea obligatiei procesuale
Aprecierea culpei apartine instantei, aceasta facandu-se de la caz la caz, neindeplinirea
unei obligatii procesuale neatragand in mod automat sanctiunea.
Aplicarea sanctiunii suspendarii judecatii cauzei va putea fi pusa in dezbaterea partilor,
din oficiu sau la solicitarea paratului, iar luarea acestei masuri poate fi complinita si prin
obligarea reclamantului la despagubiri, in conditiile art. 189 NCPC, daca cel vatamat
formuleaza si dovedeste o asemenea pretentie.

MASURA SUSPENDARII
Sanctiunea suspendarii se dispune prin incheiere, atacabila cu recurs, pe toata durata
suspendarii procesului, in conditiile art. 414 alin. (1) NCPC.
Momentul suspendarii constituie debutul termenului de perimare in conditiile art. 416
NCPC.
Judecarea cauzei dupa suspendarea aplicata potrivit acestor dispozitii legale va putea fi
reluata, la cererea partii, daca obligatiile pentru neindeplinirea carora sanctiunea a fost
aplicata au fost aduse la indeplinire si judecata poate continua, sau daca s-a dispus reluarea
judecarii, ca efect al admiterii recursului promovat impotriva hotararii de suspendare.
Pentru reluarea judecatii cauzei la cererea partii, art. 3 lit. s) din Legea nr. 146/1997 mai
impune si conditia platii de catre titularul cererii de repunere pe rol a taxei de 50% din taxa
judiciara de timbru pentru cererea sau actiunea a carei judecata a fost suspendata.
Fiind in culpa pentru dilatarea procesului in cazul acestei suspendari, pentru orice
prejudicii sau cheltuieli suportate de reclamant in legatura cu acest incident sau pentru
reluarea judecatii cauzei, acesta nu va putea angaja raspunderea paratului.
 

S-ar putea să vă placă și