FISA DE LUCRU - PEDEPSE APLICABILE PERSOANELOR FIZICE

1. Pedepsele aplicabile persoanelor fizice isi gasesc reglementare in Titlul II al partii generale a Codului
penal; dispozitiile in materia executarii / inlaturarii executarii acestora, dispozitii privind inlaturarea
consecintelor condamnarii, se regasesc si in alte titluri din partea generala a Codului.

2. Pedepsele aplicabile persoanelor fizice reprezinta sanctiuni penale, consecinte ale raspunderii penale pe
care si-o angajeaza infractorii majori.

3. Clasificarea acestor pedepse se realizeaza in: pedepse principale si pedepse secundare, existand o
subclasificare, respectiv diferente sub aspectul acestora din urma.

4. Institutia pedepsei reprezinta o masura de constrangere si un mijloc de reeducare; pedeapsa se aplica (in
mod exclusiv) de o instanta judecatoreasca, scopul acesteia constand in prevenirea savarsirii de noi
infractiuni.

5. Trebuie diferentiat intre regimul de stabilire / aplicare a unei pedepse, respectiv regimul de executare a
sanctiunii penale.

6.Regimul de aplicare a pedepselor secundare este un regim conditionat numai de savarsirea unei
infractiuni.

7. Pedepsele se executa numai in temeiul hotararilor judecatoresti ramase definitive; de lege lata,
infractorii minori nu (mai) sunt pasibili de pedepse, insa sanctiunile penale reprezentand consecintele
raspunderii lor penale, se executa, de asemenea, numai in temeiul hotararilor judecatoresti definitive.

8. Din punct de vedere abstract, toate pedepsele principale sunt pedepse unice si relativ determinate; din
punct de vedere concret, toate pedepsele principale sunt absolut determinate, in conditiile legii fiind
permisa cumularea a doua pedepse principale pentru savarsirea unei singure infractiuni.

9. Neaplicarea pedepsei detentiunii pe viata (art.57 Cod penal) sau inlocuirea detentiunii pe viata (art.58
Cod penal), atrage aplicarea pedepsei inchisorii pe durata sa maxima (se are in vedere maximul special) si
interzicerea exercitarii unor drepturi - cu titlu de pedeapsa accesorie, tot pe durata sa maxima.

10. Cuantumul pedepsei principale de ordin pecuniar se stabileste prin sistemul zilelor-amenda; cand
pentru infractiunea savarsita legea prevede pedepse alternative (spre exemplu, inchisoare sau amenda),
pentru alegerea uneia dintre acestea, pe caz concret, se tine seama de criteriile generale de individualizare
a pedepsei.

11. In cazul pedepsei pecuniare, cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda se stabileste potrivit
unor criterii speciale de individualizare.

12. In ipoteza savarsirii unei infractiuni prin care s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, trebuie
diferentiate doua solutii legale.

13.Atunci cand se inlocuieste pedepsa amenzii cu pedeapsa inchisorii (art. 63 Cod penal), instanta poate
dispune suspendarea executarii sub supraveghere; in cazul in care pedeapsa amenzii nu poate fi executata
(art. 64 Cod penal ), instanta poate inlocui obligatia de plata a amenzii neexecutate cu obligatia de a presta
o munca remunerata in folosul comunitatii.

14. Daca prin infractiunea savarsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, pe langa pedeapsa
inchisorii se aplica si amenda judiciara.

15. Nu pot constitui primul termen al recidivei condamanarile definitive la pedeapsa amenzii, cu exceptia
cazului prevazut de art. 62 Cod penal, daca pedeapsa inchisorii depaseste un an; cu privire la cel de-al
doilea termen al recidivei, intereseaza pedeapsa abstracta - inchisoarea de un an sau mai mare, pedeapsa
unica sau alternativa cu amenda penala.

16. Pedepsele complementare sunt de trei feluri; doua dintre acestea cunosc atat un regim obligatoriu cat
si unul facultativ de aplicare.

17. Ca pedeapsa abstracta, pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi are un caracter
absolut determinat, fiind aplicabila daca pedeapsa principala stabilita satisface o anumita durata sau un
anumit cuantum.

18. Sunt de semnalat diferente intre aplicarea obligatorie, respectiv facultativa a pedepsei complementare
a interzicerii exercitarii unor drepturi; nu exista diferente din punct de vedere al regimului de executare.

19. Sunt de semnalat diferente intre regimul rezervat aplicarii pedepsei complementare a interzicerii
exercitarii unor drepturi, respective regimul rezervat prin lege aplicarii pedepsei complementare a
degradarii militare; se mentin diferente si sub aspectul regimurilor de executare a acestor pedepse.

20. Sunt de semnalat (si) asemanari intre regimul de aplicare, respectiv cel de executare a pedepselor
complementare reprezentate de interzicerea exercitarii unor drepturi si degradarea militara.

21. Pedeapsa complementara a publicarii hotararii definitive de condamnare este numai facultativa;
aceasta se poate aplica indiferent de natura si cuantumul pedepei aplicate, executandu-se de la data
ramanerii definitive a hotararii pronuntate.

22. Potrivit doctrinei majoritare, interzicerea exercitarii unor drepturi ca pedeapsa accesorie se aplica pe
langa o pedeapsa principala privativa de libertate; in aceeasi ordine de idei, aplicarea pedepsei accesorii pe
langa pedeapsa inchisorii depinde de aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor
drepturi (aplicare obligatorie sau facultativa), iar in cazul in care pedeapsa principala este detentiunea pe
viata, aplicarea acesteia este obligatorie.

23. In ipoteza pluralitatii de infractiuni, legea prevede expres regimul rezervat pedepselor complementare
in cazul persoanei fizice.

24. Individualizarea pedepselor cunoaste trei forme; individualizarea judiciara este atributul exclusiv al
organului jurisdictional penal.

25. In opera de individualizare judiciara a pedepsei, opereaza criteriile generale prevazute de art. 74 Cod
penal, realizandu-se adaptarea pedepsei principale concrete intre limitele sale speciale, cu respectarea
principiului proportionalitatii; depasirea limitelor speciale este posibila in cazul retinerii cauzelor generale
de atenuare / agravare a raspunderii penale.
26. Criteriile generale de individualizare judiciara a pedepsei sunt de ordin obiectiv si subiectiv; in afara
criteriilor generale, sunt functionale si unele criterii speciale.

27. Se impun distinctii importante din punct de vedere teoretic / practic, intre starile generale, respectiv
circumsatntele generale de atenuare / agravare a raspunderii penale, antrenand efecte asupra pedepsei.

28. In conditiile legii, circumstantele generale atenuante se clasifica in circumstante legale si judiciare, spre
deosebire de circumstantele generale agravante care sunt doar legale.

29. Efectele circumstantelor generale atenuante difera dupa cum acestea sunt legale(obligatorii) sau
judiciare(facultative), respectiv: cele legale atrag o atenuare obligatorie, spre deosebire de cele judiciare
care atrag o atenuare facultativa.

30. In principiu, circumstantele generale atenuante pot coexista, efectele antrenate producandu-se doar
asupra pedepsei principale.

31. Efectele circumstantelor generale agravante rezida in agravarea obligatorie a pedepsei, cat timp
acestea sunt doar de ordin legal (obligatoriu).

32. Circumsatntele generale agravante nu pot coexista; de asemenea, este exclus concursul dintre
circumstantele generale agravante si starile de agravare a pedepsei.

33. Indiferent de numarul cauzelor generale de atenuare / agravare a pedepsei, reducerea limitelor speciale
ale pedepsei / majorarea maximului special al pedepsei se face o singura data.

34. In caz de concurs intre cauzele de atenuare a pedepsei, legea inscrie o ordine de valorificare a acestora,
limitele speciale ale pedepsei abstracte reducandu-se prin aplicarea succesiva a dispozitiilor de interes in
materie.

35. In caz de concurs intre cauzele generale de agravare a pedepsei, aceasta se stabileste prin aplicarea
succesiva a dispozitiilor privitoare la circumstantele generale agravante, infractiunea continua, concursul de
infractiuni si recidiva (postcondamnatorie sau postexecutorie), in aceasta ordine.

36. Potrivit dispozitiilor art. 79 Cod penal, efectele cauzelor de atenuare / agravare a raspunderii penale
influenteaza limitele pedepsei aplicabile infractorilor majori; in cazul infractiunilor savarsite in timpul
minoritatii, efectele acestor cauze (indiferent daca sunt stari sau circumstante) nu vor influenta limitele
sanctiunilor penale aplicabile (se vor produc efecte intre limitele generale prevazute de lege pentru fiecare
masura educativa).

37. Valorificarea criteriilor generale din art. 74 Cod penal va conduce instanta la stabilirea si aplicarea
pedepsei ce urmeaza sa fie executata de catre cel condamnat; legea prevede (in anumite cazuri, cu
respectarea unor conditii), posibilitatea instantei de a individualiza pedeapsa intr-un alt mod decat acela
care presupune executarea acesteia.

38. In lumina art. 80 – 98 Cod penal, legea reglementeaza trei masuri (mijloace, institutii) de individualizare,
masuri reglementate intr-o ordine, succesiune progresiva a gravitatii acestora, interesand (si) o anumita
apreciere a instantei penale.

39. In cazurile si cu respectarea conditiilor prevazute de lege, in ipoteza savarsirii unei infractiuni, instanta
poate: sa stabileasca sau sa nu stabileasca pedeapsa; sa stabileasca pedeapsa, dar sa amane aplicarea
acesteia; sa aplice pedeapsa, insa sa dispuna suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei aplicate
pe caz concret.

40. Potrivit dispozitiilor din partea genarala a Codului penal, dispozitii care reglementeaza institutiile de
individualizare a pedepsei (renuntarea la aplicarea pedepsei; amanarea aplicarii pedepsei; suspendarea sub
supraveghere a executarii pedepsei), masura de individualizare ramane la aprecierea instantei (“poate
dispune”); sunt insa si cazuri speciale in care masurile de individualizare sa poata fi dispuse, chiar daca nu
sunt indeplinite conditiile prevazute de lege / sa se dispuna obligatoriu.

40. Potrivit dispozitiilor Codului penal, institutiile de individualizare a pedepsei (renuntarea la aplicarea
pedepsei; amanarea aplicarii pedepsei; suspendarea sub supraveghere a eecutarii pedepsei) nu sunt
aplicabile infractorilor minori, ci exclusiv infractorilor majori.

40. Atat in cazul renuntarii la aplicarea pedepsei, cat si in caz de amanare a aplicarii pedepsei, instanta nu
pronunta o hotarare de condamnare; spre deosebire de renuntarea la aplicarea pedepsei, caz in care
instanta nu stabileste pedeapsa, in cazul amanarii aplicarii pedepsei, instanta stabileste pedeapsa.

41. Atat in cazul renuntarii la aplicarea pedepsei (art. 80 Cod penal), cat si in caz de amanare a aplicarii
pedepsei (art.83 Cod penal), trebuie intrunite o serie de conditii, respectiv conditii de ordin obiectiv si
subiectiv, negative cat si pozitive.

42. Atat in cazul renuntarii la aplicarea pedepsei, cat si in cazul amanarii aplicarii pedepsei, legea penala
consacra doua sanctiuni antrenate de conduita necorespunzatoare a infractorului fata de care s-au dispus.

43. Legea penala consacra aceleasi limite ale efectelor renuntarii la aplicarea pedepsei, amanarii aplicarii
pedepsei, suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei.

44. Infractiunile pentru care instanta a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei sau amanarea aplicarii
pedepsei nu pot constitui primul termen al recidivei. In cazul renuntarii la aplicarea pedepsei, instanta nu
dispune (nici) pedepse secundare, insa se va amana (si) aplicarea pedepsei complementare a interzicerii
exercitarii unor drepturi (degradarea militara si publicarea hotararii definitive de condamnare fiind
incompatibile cu o pedeapsa susceptibila de amanare).

45. In conditiile legii, revocarea amanarii aplicarii pedepsei poate fi obligatorie sau facultativa; in cazul
revocarii in ipoteza comiterii unei infractiuni, este exclusa retinerea starii de recidiva (postcondamnatorie)
sau a pluralitatii intermediare.

46. Spre deosebire de revocarea amanarii aplicarii pedepsei, in conditiile legii, sanctiunea anularii este doar
obligatorie; dupa caz, se vor aplica dispozitiile privitoare la cele trei forme ale pluralitatii de infractiuni,
forme cu reglementare expresa in partea generala a Codului penal.

47. Sub aspectul naturii juridice, institutia suspendarii sub supraveghere reprezinta un mijloc de
individualizare judiciara a executarii pedepsei aplicate; spre deosebire de renuntarea la aplicarea pedepsei,
cat si de amanarea aplicarii pedepsei, aceasta masura de individualizare - suspendarea executarii pedepsei
sub supraveghere - nu reprezinta un mod distinct de rezolvare a actiunii penale, ci este subsecventa
solutiei procesual penale de condamnare a inculpatului.

48. Pe durata suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, condamnatul trebuie sa respecte una sau
mai multe dintre masurile de supraveghere prevazute de lege; daca pe parcursul termenului de
supraveghere , cu rea-credinta, persoana supravegheta nu respecta masurile de supraveghere, instanta
poate revoca aceasta masura de individualizare.

49. In conditiile legii, daca pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a savarsit o noua
infractiune, dupa caz, revocarea este obligatorie sau facultativa; in cazul revocarii obligatorii, pluralitatea de
infractiuni poate imbraca forma recidivei postcondamnatorii sau a pluralitatii intermediare, iar in cazul
revocarii facultative, pluralitatea de infractiuni da nastere doar pluralitatii intermediare.

50. In raport de o condamnare cu suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei aplicate, atunci cand
prin reiterarea unui comportament infractional caracterizat prin intentie (sau praeterintentie), in conditiile
legii, se naste starea de recidiva, aceasta poate imbraca forma postcondamnatorie sau postexecutorie.