Sunteți pe pagina 1din 10

Introducere

După cum este precizat în literatura de specialitate și în legea penală pentru cei care nu-şi
conformează conduita dispoziţiilor normelor penale săvârşind faptele interzise, restabilirea
ordinii de drept încălcate şi realizarea implicit a ordinii de drept are loc prin constrângere în
cadrul unui raport juridic penal de conflict.

Cu toate acestea, legea penală prevede anumite situaţii care nu mai fac necesară tragerea
la răspundere penală. Aşadar, este posibil ca în anumite cazuri, prin voinţa legiuitorului, în
interesul apărării sociale, răspunderea penală să fie înlăturată.

Aceste fenomene sau date ale realităţii (stări, situaţii etc.) sunt: scurgerea unui anumit timp
de la săvârşirea infracţiunii până la prinderea infractorului şi tragerea la răspundere penală a
acestuia; prin trecerea timpului stingându-se rezonanţa socială a infracţiunii, dispărând
sentimentul de insecuritate socială şi implicit necesitatea restabilirii ordinii juridice; producerea
unor anumite schimbări social politice care l-au determinat pe legiuitor să nu mai considere
necesară tragerea la răspundere penală pentru anumite infracţiuni care au fost săvârşite în
trecut; existenţa anumitor relaţii între infractor şi victimă care determină partea vătămată să nu
mai depună plângere sau dacă a depus-o să o retragă, ori să se împace în cazul săvârşirii
anumitor infracţiuni.

Asemenea situaţii sau împrejurări stau la baza elaborării instituţiilor de drept penal
cunoscute sub denumirea de cauze care înlătură răspunderea penală sau consecinţele
condamnării.

Legiutorul stipulează în Codul penal al Republicii Moldova din 2009 în partea specială,modalitaţi
de înlaturare a răspunderii penale,ce sunt prevazute în Capitolul XI denumit ,,Cauze care
înlatura răspunderea penală sau consecinţele condamnarii’’.
Potrivit textului de lege,Capitolul al XI-lea a Codului penal prevede urmatoarele cauze care
înlatură răspunderea penală sau consecinţele condamnarii:
1)Amnistia (art. 107 C.P.)
2)Graţierea (art. 108 C.P.)
3)Împacarea (art. 109 C.P)
4)Stingerea antecedentelor penale (art. 111 C.P.)
5)Reabilitarea judecaorească (art. 112 C.P. ) .
Amnistia și grațierea

Articolul 107 Cod penal al Repblicii Moldova cu privire la ,,Amnistie’’ în cele trei aliniate
defineşte şi explica în linii generale noţiunea precum şi mecanismul de exercitare a atribuţiilor
şi competenţelor ale acesteia.
Aliniatul (1) menţionează: Amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii
penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei[2]. Conform acestui
aliniat conchidem ca amnistia este o instituţie penală al cărei scop este înlăturarea pentru viitor
a caracterului delictual al unor fapte penale, interzicând orice urmărire în ceea ce le priveşte
sau ştergând condamnările care le-au atins. Amnistia este actul de clemenţă, de iertare, acordat
prin lege organică, privitor la unele infracţiuni săvârşite anterior datei prevăzute în actul
normativ, pe temeiuri social-politice şi din raţiuni de politică penală superioare celor care ar fi
legitimat reacţia coercitivă a societăţii împotriva infractorilor, şi care are ca efect înlăturarea
răspunderii penale, a executării pedepsei, precum şi a altor consecinţe ale condamnării.
Amnistierea persoanelor bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru săvîrşirea cu
intenţie a unei infracţiuni este limitată,si anume această limită se menţionează în articolul 1 din
,,Legea privind amnistia unor categorii de persoane’’ nr. 1379 şi anume:
Se absolvă de pedeapsa privativă de libertate, indiferent de termenul stabilit, precum şi
de pedeapsa nonprivativă de libertate, următorii condamnaţi:

a) participanţii la cel de-al doilea război mondial şi la acţiunile de luptă pentru apărarea
integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova;

b) foştii ostaşi-internaţionalişti care au participat la acţiunile de luptă în Afghanistan sau pe


teritoriul altor ţări, participanţii la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl,
persoanele din rîndurile victimelor represiunilor politice;

c) persoanele decorate cu ordine şi medalii ale Republicii Moldova şi cu distincţii echivalate


cu asemenea ordine şi medalii;

d) persoanele care au săvîrşit infracţiuni pînă la vîrsta de 18 ani şi care anterior nu au fost
deţinute în coloniile de reeducare prin muncă;

e) invalizii de gradele I, II şi III;

f) persoanele a căror parte neexecutată din termenul pedepsei constituie mai puţin de un
an;
g) bărbaţii care au depăşit vîrsta de 60 de ani;

h) femeile:

- care au depăşit vîrsta de 55 de ani;

- care au copii sub 18 ani sau ai căror soţi sînt invalizi de gradul I sau II;

- gravide;

- văduve ale celor căzuţi în timpul celui de-al doilea război război mondial sau în acțiunile
de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și indepndenței Republicii Moldova, ale foștilor
ostași-internaționaliști care au participat la acțiunile de luptă în Afghanistan sau pe teritoriul
altor țări, ale participanților la lichidarea consecințelor avariei de la C.A.E.Cernobîl, ale victimilor
represiunilor politice și ale persoanelor care și-au pierdut viața în timpul executării funcțiilor de
menținere a ordinii publice și de apărare a altor interese ale statului.

În art 107 alin (3) C. pen. al R. Moldova este prevazută limita amnistiei, și
anume: Amnistia nu se aplică în cazul săvîrşirii de infracţiuni prevăzute la art. 1661 alin. (2)–(4),
precum şi persoanelor care au săvîrşit asupra minorilor infracţiuni prevăzute la art. 171–1751,
201, 206, 208, 2081 şi 2082.
Efectele amnistiei intervenite înainte de condamnare constau în înlăturarea răspunderii
penale, adică procesul penal nu se mai porneşte, iar dacă s-a pornit, nu se mai pune în mişcare
acţiunea penală, ori nu se mai trimite infractorul în judecată, sau, dacă acesta a fost trimis în
judecată, procesul va înceta [5].
În afara înlăturării răspunderii penale - efect similar cu amnistia după condamnare -,
amnistia antecondamnatorie produce şi o gamă de consecinţe juridice specifice, în funcţie de
diferite momente, cuprinse între data săvârşirii infracţiunii şi aceea a rămânerii hotărârii
definitive. În cazul în care amnistia a intervenit înainte de sesizarea organelor judiciare, ea nu
stinge dreptul persoanei vătămate de a introduce plângerea prealabilă
Efectele amnistiei intervenite după condamnare constau în înlăturarea executării
sancţiunilor, precum şi a celorlalte consecinţe ale condamnării . Expresia şi a celorlalte
consecinţe ale condamnării vizează pedepsele complementare, infracţiunea amnistiată nu va fi
luată în consideraţie la aplicarea sporului de pedeapsă (prevăzute de art.83-85 CP) în cazul
concursului de infracţiuni sau de pluralitate intermediară, deoarece se are în vedere pedeapsa
prevăzută de lege pentru fiecare din infracţiunile aflate în concurs, şi nu pedeapsa rezultătă,
care nu are relevanţă cu privire la aplicarea amnistiei.
Amnistia postcondamnatorie poate apărea oricând în perioada cuprinsă între data
rămânerii definitive a hotărârii (sentinţei) de condamnare şi aceea a termenului de reabilitare
de drept sau a intervenirii reabilitării judecătoreşti. Unul dintre efectele specifice ale amnistiei
intervenite după condamnare este înlăturarea executării pedepsei pronunţate în măsura în care
aceasta nu a fost executată până la data actului de amnistiere .
Conform datelor Departamentului Instituţiilor Penitenciare (DIP) din 1 iunie 2016 în cele
17 penitenciare de pe teritoriul R.Moldova se aflau peste 4600 deţinuţi [10],dintre care 1700 au
fost amnistiaţi cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la declararea independenţei Republicii
Moldova. În acest sens, Parlamentul a votat în prima lectură comasarea proiectului de lege
înaintat de Guvern şi un grup de deputaţi socialişti:,, legea Nr.210 din 29.07.2016 privind
amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii
Moldova’’ , în urma careia, vor cădea sub incidenţa actului de amnistie, aproximativ 1300 de
condamnaţi. Suplimentar la aceasta, la circa 400 de condamnaţi, le poate fi aplicată liberarea
condiţionată înainte de termen de la executarea pedepsei cu închisoarea sau liberarea după
reducerea termenului.
Proiectul dat stipulează:
(1) Prezenta lege se aplică condiţionat şi exclusiv persoanelor bănuite, învinuite şi inculpate
care manifestă căinţă activă în cadrul procesului penal şi celor condamnate care sînt
caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probaţiune sau termenului
de probă şi sînt evaluate psihologic ca prezentînd risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste
persoane cad sub incidenţa prevederilor art. 2–9, 11 şi 12.
(2) Căinţa activă a persoanei se determină în conformitate cu criteriile stabilite la art. 57 din
Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, fără a ţine cont de criteriul gravităţii faptei comise.
(3) Aplicarea oricărei modalităţi de liberare de pedeapsă penală, prevăzute de prezenta lege,
poate avea loc doar în condiţiile în care organul de urmărire penală, instanţa de judecată sau
judecătorul de instrucţie constată întrunirea cerinţelor stipulate la alin. (1).
(4) Dacă persoana care execută pedeapsa nu întruneşte condiţiile prevăzute la alin. (1),
organul care pune în executare pedeapsa nu sesizează instanţa de judecată competentă cu
aplicarea prezentei legi, decizie ce nu poate fi contestată. Dacă nu este de acord cu refuzul de a
fi prezentat pentru aplicarea amnistiei, persoana condamnată poate solicita personal instanţei
competente examinarea aplicării în privinţa sa a actului de amnistie .

Graţierea este un act de clemenţă (bunăvoinţă) al puterii de stat prin care, în temeiul
unor considerente social-politice și de politică penală, cei condamnaţi sunt iertaţi de obligaţia
de a executa pedeapsa ori prin care se dispune scurtarea duratei de executare a pedepsei, sau
prin care o pedeapsă mai grea ca natură este înlocuită cu una mai ușoară31. Instituţia graţierii
are o natură dublă, fiind atât o instituţie de drept constituţional, cât și o instituţie de drept
penal. Prin prevederile Constituţiei RM (lit. e) a art. 88) sunt stabilite organele competente să
acorde graţierea, iar în Codul penal al RM (art. 108) sunt reglementate efectele juridico-penale
pe care această măsură le produce.
Referitor la organele de stat competente să acorde graţierea, Constituţia RM și Codul
penal al RM prevede acordarea acesteia, în mod individual, prin decretul Președintelui ţării. În
acest sens, legislaţia penală a altor state (de ex., România) face distincţie între graţierea
individuală (care se acordă prin decret de către Președintele ţării, la cererea condamnatului) și
graţierea colectivă (care se acordă din oficiu, prin lege, de către Parlament)32. Considerăm însă
nejustificată acordarea graţierii colective, întrucât această măsură trebuie să fie cu totul
excepţională și urmează să aibă întotdeauna un caracter individual.
Spre deosebire de amnistie, graţierea poate fi acordată oricăror persoane, indiferent de
caracterul și gravitatea infracţiunilor pentru a căror săvârșire ele au fost pedepsite, indiferent
de categoria și cuantumul pedepsei penale aplicate. Deseori, graţierea este acordată
persoanelor condamnate pentru săvârșirea unor infracţiuni deosebit de grave, condamnate la
detenţiune pe viaţă. În această ipoteză însă, graţierea nu înlătură răspunderea penală.
Condamnarea ca atare rămâne în evidenţele cazierului judiciar și constituie un antecedent
penal cu toate consecinţele juridice care decurg în plan penal sau extrapenal (interdicţii,
incapacităţi, decăderi sau poate forma primul termen al recidivei)
Conform (art.88 lit.e) din Constituția Republicii Moldova, graţierea este o măsură a puterii de
stat, luată pe cale de decret de către Preşedintele ţării, în mod individual prin care, pentru
anumite consideraţiuni de ordin social-politic şi de politică penală, se dispune înlăturarea
executării pedepsei, în totul sau în parte, ori comutarea unei pedepse într-alta mai puţin grea.
Graţierea nu poate fi refuzată de către cel căruia i se acordă, indiferent dacă a fost cerută sau
acordată din oficiu sau la propunerea organelor de drept.
Art.108 alin.1 CP reglementează limitele graţierii: ,,Graţierea este actul prin care persoana
condamnată este liberată, în tot sau în parte, de pedeapsa stabilită ori pedeapsa stabilită este
comutată.”
Graţierea este totală în cazul în care, potrivit actului de graţiere, se înlătură integral
executarea pedepsei pronunţate. Pedepsele pentru care se acordă graţierea pot fi mai grave
sau mai puţin grave, după aprecierea Preşedintelui ţării. Graţierea poate fi aplicată indiferent
de categoria de infracţiuni săvârşită (oricare din cele prevăzute la art.16 CP). Graţierea este
parţială când se înlătură numai o parte din executarea pedepsei pronunţate, fie prin indicarea
unui coeficient de proporţie (de exemplu, jumătate, o treime etc.), fie prin arătarea
cuantumului reducerii (în ani, luni sau - în cazul pedepsei cu amendă - în suma acesteia).
Graţierea constituie o comutare în cazul în care, prin actul de graţiere, o pedeapsă mai aspră se
înlocuieşte cu una mai blândă.
În cazul graţierii totale, condamnatul, dacă nu a început executarea pedepsei, nu va mai
executa pedeapsa căreia i se aplică graţierea, iar dacă începuse să execute pedeapsa, nu va mai
executa restul de pedeapsă. În cazul graţierii parţiale, condamnatul nu va mai executa
fracţiunea de pedeapsă care i-a fost redusă. În cazul comutării pedepsei stabilite, pedeapsa
principală pronunţată prin sentinţa de condamnare a instanţei de judecată se înlocuieşte cu
pedeapsa arătată în actul de graţiere.
Efectele graţierii trebuie să fie raportate la pedeapsa indicată în sentinţa de condamnare.
În cazul condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art.90 CP),
graţierea produce efecte nu numai asupra pedepsei principale, ci şi asupra acelei părţi din
termenul de probă care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă. În cazul graţierii
totale, termenul de pedeapsă şi de probă se remite integral; în cazul graţierii parţiale, termenul
de pedeapsă principală se reduce în mod corespunzător, iar termenul de probă se reduce în
măsura în care graţierea s-a extins asupra pedepsei principale.
Dispoziţia art.108 alin.3 CP cuprinde o limitare a efectelor graţierii şi, deci, o îngrădire a
regulii de drept înscrise în art.108 alin.1 CP, indicându-se că graţierea nu are efecte asupra
pedepselor complementare, cu excepţia cazului în care se dispune altfel prin actul de graţiere.
Acest alineat nu indică categoriile de pedepse complementare faţă de care graţierea nu are
efecte, prin urmare, ea nu are efecte asupra tuturor pedepselor complementare, indicate în
art.62 alin.3 şi 4 CP (amenda, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate, retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare
(clasificare) sau a distincţiilor de stat).
În partea finală a dispoziţiei art.108 alin.3 CP se prevede însă că excluderea pedepselor
complementare de la beneficiul graţierii nu operează în cazul în care actul de graţiere dispune
altfel. Prin urmare, în actul prin care se acordă graţierea se poate dispune că aceasta stinge şi
executarea pedepselor complementare.
Conform art.108 alin.4 CP, graţierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, deoarece
aceste măsuri se iau pentru înlăturarea unor stări de pericol şi trebuie să dureze atât timp cât
dăinuiesc aceste stări, şi nici asupra măsurilor educative, deoarece aceste măsuri sunt luate în
folosul minorului.
În continuare sunt enumerate prevederile stipulate în cadrul REGULAMENTULUI de
examinare a cererilor de grațiere și de acordare a grațierii individuale condamnaților:

2. Graţierea se acordă în temeiul cererilor depuse de condamnaţi, de rudele apropiate ale


acestora, de deputaţi în Parlament, de autorităţile administraţiei publice locale, de asociaţii
obşteşti, de avocaţii care au participat la examinarea cauzelor în care s-au pronunţat sentinţe
de condamnare la detenţiune pe viaţă şi a cauzelor privind minorii, precum şi de administraţia
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor în care au lucrat anterior persoanele condamnate.

3. În cazul în care condamnatul refuză să depună cerere de graţiere, cererile depuse de alte
persoane nu se examinează.
4. Cererile de graţiere a condamnaţilor se examinează numai după ce sentinţa pronunţată
acestor persoane rămîne definitivă, iar persoanele execută pedeapsa conform acestei sentințe.

5. Graţierea se aplică prin următoarele modalităţi:


a) înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață cu închisoare pe un termen de 30 de ani
b) liberarea în tot sau în parte atît de pedeapsa principală cît şi de cea complementară;
c) înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă.

6. În scopul examinării cererilor de graţiere a condamnaţilor, pe lîngă Preşedintele Republicii


Moldova se constituie, prin decret, Comisia pentru problemele graţierii persoanelor
condamnate, denumită în continuare comisie.
7. Comisia îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, Codul
penal, Codul de procedură penală şi cu alte acte legislative şi cu prezentul regulament.
8. Şedinţele comisiei se convoacă pe măsura intrării materialelor, dar nu mai rar decît o dată
în jumătate de an. Şedinţa este prezidată de către preşedintele comisiei, iar în absenţa acestuia,
de către vicepreşedinte. În şedinţa comisiei, materialele sînt prezentate de preşedintele
şedinţei sau, conform indicaţiei acestuia, de către unul din membrii comisiei.
Şedinţele comisiei sînt deliberative dacă la ele participă majoritatea membrilor acesteia.

9. Comisia este în drept să invite la şedinţele sale reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei


publice şi ai asociaţiilor obşteşti.
10. Hotărîrile comisiei se adoptă prin vot deschis, cu majoritatea voturilor membrilor
acesteia, se consemnează în procese-verbale care sînt semnate de către preşedintele comisiei.
Hotărîrile comisiei, împreună cu cererile de graţiere, se prezintă spre examinare Preşedintelui
Republicii Moldova.
11. Deciziile Preşedintelui Republicii Moldova privind satisfacerea sau respingerea cererilor
de graţiere sînt definitive.
12. La examinarea cererilor de graţiere, se iau în considerare caracterul şi gradul de pericol
social al infracţiunii comise, personalitatea condamnatului, comportamentul, starea civilă,
atitudinea lui faţă de cele săvîrşite, partea executată a pedepsei, informaţiile privind repararea
prejudiciilor materiale, părerile administraţiei instituţiei penitenciare, precum şi alte
circumstanţe ce merită să fie luate în considerare.
13. În cazul în care persoanele cu două sau mai multe antecedente penale pentru infracțiuni
săvîrșite cu intenție, precum şi persoanele anterior amnistiate, graţiate sau eliberate
condiţionat înainte de termen de pedeapsă ori cărora pedeapsa le-a fost comutată în altă
pedeapsă mai blîndă, au comis din nou cu intenţie o infracţiune înainte de stingerea
antecedentelor penale sau de reabilitare, acestora li se poate acorda graţiere numai în cazuri
excepţionale. În aceeaşi cauză penală nu se acordă graţiere repetată.
14. Condamnații care își execută pedeapsa în penitenciare depun cereri de grațiere personal
sau prin intermediul administrației instituției penitenciare.
15. Cererile de graţiere, depuse prin intermediul administraţiei instituţiei penitenciare, se
expediază Preşedintelui Republicii Moldova. La cerere se anexează copiile de pe toate hotărîrile
judecătoreşti rămase definitive, referinţe amănunţite care vor conţine informaţii asupra
comportamentului condamnaţilor, asupra stării sănătăţii acestora, părerile administraţiei
instituţiei penitenciare asupra fondului cererilor, precum şi alte documente importante pentru
examinarea problemei privind acordarea graţierii. În cazul persoanelor condamnate pentru
sustragerea de bunuri din avutul proprietarului sau pentru alte infracţiuni prin care au fost
cauzate prejudicii materiale, la cerere se anexează şi informări privind sumele percepute efectiv
pentru repararea acestor prejudicii.
În cazul în care cererea de graţiere este depusă de un condamnat care, paralel cu executarea
pedepsei pentru infracţiunea comisă, este supus tratamentului medical forţat de alcoolism,
narcomanie sau urmează un tratament contra unei boli venerice, graţierea se acordă după
încheierea tratamentului şi însănătoşirea persoanei.
Persoanele care au depus cereri de graţiere sînt informate despre rezultatele examinării
acestora.
16. Administraţia instituţiei penitenciare sau a altor organe abilitate cu executarea sentinţei
este obligată să comunice neîntîrziat Preşedintelui Republicii Moldova toate circumstanţele noi,
importante pentru soluţionarea chestiunii privind graţierea, apărute după expedierea
materialelor referitoare la graţiere (casarea în tot sau în parte a sentinţei pe căile extraordinare
de atac, absolvirea condamnatului de executarea în continuare a pedepsei, propunerea
pentru liberare condiţionată înainte de termen şi înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei în
altă pedeapsă mai blîndă, comiterea de către condamnat a unei noi infracţiuni, încălcarea de
către acesta a regimului de detenţiune, îmbolnăvirea gravă sau decesul condamnatului şi alte
circumstanţe).
17. Dacă cererile de graţiere conţin referiri la condamnarea neîntemeiată sau la încălcarea
legislaţiei, aceste cereri sînt expediate, pentru verificare, Procuraturii Generale.
18. Decretele Preşedintelui Republicii Moldova privind acordarea graţierii persoanelor
condamnate se expediază Ministerului Justiţiei şi Ministerului Afacerilor Interne.
19. În cazul în care cererile de graţiere au fost respinse, dacă au apărut circumstanţe noi care
ar merita atenţie, cererile depuse de persoanele condamnate şi cererile depuse de alte
persoane pot fi prezentate, repetat, comisiei după expirarea a 6 luni din ziua respingerii
cererilor anterioare. Cererile de graţiere intrate repetat, înainte de termenul menţionat, se
anexează la materialele existente, fapt ce se comunică persoanelor care au depus cererile.
20. Pregătirea materialelor pentru examinare în şedinţa comisiei, precum şi controlul asupra
executării decretelor, se pun în sarcina Direcției generale drept a Aparatului Președintelui
Republicii Moldova.
Organele abilitate cu executarea sentinţei, instanţele judecătoreşti, autorităţile administraţiei
publice locale, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile urmează să răspundă, în termen de
pînă la 30 de zile, solicitărilor Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova referitoare la cererile
de graţiere.
.
Referințe Bibliografice: