Dreptul de proprietate publică

1. Consideraţii generale.  Există mai multe abordări ale formelor dreptului de proprietate: a) în
funcţie de subiectele dreptului de proprietate; b) după modurile de dobândire; c) după distincţia
dacă dreptul de proprietate nu este sau este afectat de modalităţi; d) după existenţa unor
regimuri juridice diferite.

Principala distincţie a formelor de proprietate este după regimul juridic, unde avem două forme: dreptul
de proprietate publică şi dreptul de proprietate privată. Aceste două forme ale dreptului de proprietate
sunt enunţate expres in art. 135 pct. 2 din Constituţie, potrivit căruia:  Proprietatea este publică sau
privată ”.

2. Sediul materiei dreptului de proprietate publică. Acelaşi art. 135 din Constituţie, în alin. 3
prevede că: ”Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale”. În
alineatele următoare sunt cuprinse prevederi referitoare la principalele categorii de bunuri care
alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate publică, exercitarea acestui drept şi titularii
dreptului de proprietate publică.

Reglementările generale din Constituţie au valoarea de principiu şi forţa pe care le-o dă legea
fundamentală. Acest cadru de principiu al proprietăţii publice este dezvoltat în diverse alte acte
normative.

Legea organică este Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Ea
reglementează regimul juridic general al acestei proprietăţii. Această lege reprezintă sediul materiei în
ce priveşte regimul general al dreptului de proprietate publică aspect ce rezultă din art. 5 alin.
(1): ”regimul juridic al dreptului de proprietate publică, este reglementat de prezenta lege, dacă prin legi
speciale nu se dispune altfel”. Textul care aparţine unei legi organice nu exclude ca şi alte legi speciale să
cuprindă reglementări privind dreptul de proprietate publică care să cuprindă unele particularităţi faţă
de regimul juridic general.

După 1989, primul act normativ care reglementează regimul juridic al proprietăţii publice a fost Legea
nr. 18/1991, care în art. 4 face referiri la terenurile care intră în domeniul public, în raportare la titularii
acestui drept, anume  ”domeniul public de interes naţional,” al cărui titular este statul, şi   ”domeniul
public de interes local” a1 cărui titular sunt unităţile administrativ-teritoriale (comuna, oraşul, 
municipiul, judeţul).

Legea stabileşte  in alin. 3 al art. 4 modalitatea de exercitare a dreptului de proprietate publică, prin
constituirea dreptului de administrare a bunurilor care formează obiectul acesteia.

În art. 5 al legii se face o enumerare a imobilelor terenuri care aparţin domeniului public, ”…  care prin
natura lor sunt de uz sau interes public” observând din această înşirare că este folosit criteriul
afectaţiunii.

Alte categorii de terenuri aparţinând  domeniului public sunt şi  terenurile agricole proprietate de stat,
administrate de instituţiile şi  staţiunile de cercetări ştiinţifice destinate cercetării şi  producerii de
seminţe şi  material săditor din categorii biologice superioare şi  animale de rasă (art.35 alin.2 din lege),
precum şi  terenurile proprietate de stat folosite de unităţile de învăţământ cu profi1 agricol sau silvic
necesare desfăşurării activităţii didactice.

Legea nr. 69/1991, privind administraţia publică locală cuprinde dispoziţii referitoare la dreptu1 de
proprietate publică, în raport cu titularii acestui drept, care pot fi şi  sunt unităţile administrativ
teritoriale, acestea în condiţiile art. 4 din lege având personalitate juridică. În conformitate cu art. 79 din
lege, constituie patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale bunurile mobile si imobile care aparţin
domeniului public de interes local, domeniul privat al acesteia, precum şi  drepturile şi  obligaţiile cu
caracter patrimonial.  ”Aparţin domeniului public de interes local toate bunurile care, potrivit legii sau
prin natura 1or, sunt afectate unei utilităţi publice, sunt de uz sau de interes public şi  nu au fost
declarate de interes naţional ” (art. 80 din lege). În continuare, textu1 face o enumerare exemplificativă,
însemnând că pot aparţine si alte bunuri dobândite, în condiţii legale. Reglementări ale domeniului
public de interes local Legea nr. 63/1991, mai cuprinde în art. 82, 84 şi  127, precum şi  H.G. nr.
113/1992, această hotărâre, care fiind act administrativ stabileşte  măsura pentru defalcarea şi  trecerea
acestor bunuri sub autoritatea sau în administrarea autorităţilor administrative competente.