Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coordonator: Masterand:
Prof.univ.dr. ing. DUMITRU GHEORGHE NEAGOE MARIA LARISA
2011
1
FONDUL FUNCIAR ROMAN
2
transfer obligatoriu din proprietatea privată în proprietatea statului a unor categorii
importante de bunuri, printre care şi terenurile. Primul pas în această direcţie a fost
făcut prin Legea nr. 203/1947 care a declarat imobile agricole terenurile situate în
comunele rurale, în afara vetrei satului, precum şi terenurile arabile, păşunile şi
fâneţele situate în afara perimetrului construibil al municipiilor şi comunelor urbane.
Înstrăinarea acestor terenuri prin acte între vii era posibilă numai prin obţinerea unei
autorizaţii administrative, dar şi forma autentica a actului. Prin Constituţia din 1952 se
creează cadrul legal al abuzului, un mijloc foarte eficace al aservirii individului faţă de
putere fiind proprietatea socialistă. Decretul nr. 144/1958 instituie obligativitatea
obţinerii prealabile a autorizaţiei administrative în forma autentică pentru instrăinarea
sau împărţeala terenurilor cu sau fără construcţii aflate în orase, comune, reşedinţe de
raioane etc. După îngrădirea circulaţiei juridice a terenurilor prin intermediul
controlului administrative prealabil, dublat de cerinţa formei autentice a actului de
înstrăinare, următorul pas l-a reprezentat scoaterea din circuitul civil general a unor
categorii de terenuri. Astfel, prin art.1 din Legea nr.19/19681 au fost indisponibilizate
şi considerate expropriabile terenurile fără construcţii situate în perimetrul construibil
al municipiilor şi oraşelor, precum şi părţile din terenurile cu construcţii, în măsura în
care depăşeau suprafaţa stabilită prin detaliile de sistematizare. Legea nr.57/1968 de
organizare şi funcţionare a consiliilor populare reglementează atribuţiile consiliilor
populare care răspund, printre altele, de folosirea raţională şi eficientă a întregului
fond funciar, iau măsuri şi răspund pentru apărarea, conservarea, ameliorarea
terenurilor agricole, pentru cultivarea tuturor suprafeţelor de teren din sectorul de stat,
sectorul cooperatist şi gospodăriile populaţiei. Punctul culminant al restricţiilor impuse
proprietăţii private asupra terenurilor îl reprezintă anul 1974, când sunt adoptate Legea
nr.58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi a localităţilor urbane şi rurale şi Legea
nr.59/1974 cu privire la fondul funciar. Potrivit dispoziţiilor art.1 din Legea
nr.59/1974 “Toate terenurile de pe teritoriul R.S.R., indiferent de destinaţie sau în
proprietatea cui se află, constituie fondul funciar unic al R.S.R., avuţie naţională care
trebuie folosită, protejată şi ameliorată, în concordanţă cu interesele întregului popor.”
Legea nr.59/1974 clasifică terenurile, în funcţie de destinaţie, în terenuri agricole,
terenuri forestiere,terenuri aflate permanent sub ape, terenuri destinate
3
localităţilor,precum şi terenuri cu destinatii speciale(art.3 alin.). Delimitând noţiunea
de terenuri agricole, se reglementează folosirea acestora pentru producţia vegetală. Se
interzice, totodată, micşorarea suprafeţei agricole şi se stabilesc obligaţiile
deţinătorilor de terenuri de a lucra şi cultiva întreaga suprafaţă pe care o deţin, precum
şi obligaţiile ce revin beneficiarilor de investiţii. O prevedere importantă a legii se
referă la evidenţa generală şi obligatorie a întregului fond funciar al ţării, indiferent de
proprietari şi de destinaţia terenurilor, prin cadastrul general funciar.
4
- norme care reglementează folosirea , protecţia li ameliorarea terenurilor;
România;
Constituţia este cel mai important izvor al dreptului funciar, întrucât cuprinde
norme care configurează cadrul general al reglementării în domeniul proprietăţii,
precum şi norme care reglementează, în mod expres, anumite aspecte legate de
proprietate, cum ar fi formele proprietăţii în România, bunurile ce fac obiectul
exclusiv al proprietăţii publice, regimul juridic al acestora, garantarea proprietăţii.
-Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar – publ. în M.Of. nr. 37/1991 şi
-Legea nr. 1/2000 publ. în M. Of. nr. 8/2000 de modificare şi completare a legii
nr. 18/1991,
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publ. în M. Of. nr. 653 din 22 iulie
2005,
5
-Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, publ. în M.Of. nr. 204/2001,
aşa cum a fost modificată şi completată de legea nr. 286/2006, publ. în M. Of.
nr. 621/2006,
-Legea nr. 16/1994 – legea arendării, publ. în M. Of. nr. 91/1994, aşa cum a fost
-Codul silvic aprobat prin legea nr. 26/1996, publ. În M.Of. nr. 93/1996.
Potrivit art. 2 din legea nr. 18/1991 , fondul funciar al României este constituit
din totalitatea terenurilor , indiferent de destinaţie , de titlul pe baza căruia sunt
deţinute sau forma de proprietate .
- terenurile împădurite
6
- terenurile neproductive – râpe , bolovănişuri , dacă acestea sunt cuprinse în
amenajamentele silvice .
- terenuri aflate permanent sub ape : albiile cursurilor de ape , fundul apelor maritime
- terenuri cu destinaţie specială , din care fac parte : terenuri folosite pentru
transporturi , terenuri folosite pentru construcţii şi instalaţii hidrotehnice , de transport
al energiei electrice şi gazelor naturale, exploatări miniere şi petroliere, plajele
rezervaţiile , monumentele naturii , ansamblurile şi siturile istorice şi altele asemenea.
Terenurile care nu fac parte din domeniul public sau privat constituie
proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat.
-terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile
şi insesizabile,
7
partajarea imobilelor aflate în indiviziune cu acest domeniu privat , se fac pe bază de
expertiză însuşită de consiliu. Vânzarea, concesionarea, închirierea şi locaţia de
gestiune se fac prin licitaţie publică. Actele de dispoziţie asupra terenurilor din
proprietatea unităţilor administrativ teritoriale, indiferent de natura sa, sunt de
competenţa consiliilor locale şi judeţene.
Fondul funciar agricol, în suprafaţă de 14,8 mii. ha, este cea mai mare bogăţie
materială a României. Acesta este limitat ca întindere şi de neînlocuit cu alt mijloc de
producţie în agricultură. Calitatea fondului funciar agricol este monitorizată de
Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie, rezultatul fiind: terenurile de
clasa I şi a Il-a sunt de calitate foarte bună şi bună pe 27,5%, cele din clasa a IlI-a
ocupă 20,8% şi sunt de calitate mijlocie, cele din clasele a IV-a şi a V-a ocupă 51,7%
şi sunt de calitate slabă şi foarte slabă. Pe total, terenurile agricole ale României sunt
de calitate mijlocie spre slabă. După 1989, dreptul de proprietate asupra pământului a
fost restabilit prin Legea nr. 18/1991, astfel încât în 1997 sectorul particular deţinea
72% din totalul terenului agricol şi 84% din totalul terenului arabil. Acest pas
important nu a fost însoţit de măsuri legislative complementare, care ar fi putut facilita
formarea şi funcţionarea în condiţii eficiente a pieţei pământului. De-a lungul acestei
perioade au fost restricţionate tranzacţiile sau arendările de teren, astfel încât măsurile
importante de reformă pe care noul guvern le-a avut în vedere încă de la începutul
anului 1997 au fost amendarea Legii arendării, promovarea Legii privind circulaţia
juridică a terenurilor, dar şi modificări la Legea fondului funciar, respectiv
recunoaşterea şi reconstituirea drepturilor de proprietate. Terenurile proprietate
privată, indiferent de proprietarul lor, sunt şi rămân în circuitul civil. Aceasta
presupune că terenurile proprietate privată pot fi dobândite şi înstrăinate prin oricare
din modurile stabilite de normele dreptului comun, dar cu respectarea Legii 18/1991.
Legea fondului funciar dă prioritate unei probleme foarte importante, aceea a stabilirii
dreptului de proprietate privată asupra terenurilor foştilor lor proprietari, precum şi
pentru alte persoane îndreptăţite. In această privinţă, legea reglementează în primul
rând stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care s-au aflat în
patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, cu indicarea suprafeţei care face
obiectul acestui drept, a modalităţilor de stabilire a dreptului menţionat şi a
8
persoanelor care au vocaţie la un asemenea drept. Stabilirea dreptului de proprietate,
fie prin reconstituire, fie prin constituire, s-a făcut, potrivit art. 8 alin. 3 şi art. 10 alin.
3 din Legea nr. 18/1991, la cerere, iar potrivit art. 8 alin. 2 din aceeaşi lege de
stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găseau în
patrimoniul foştilor cooperative agricole de producţie beneficiază foştii membri
cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod
de către aceasta, precum şi în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, foştii
membri cooperatori care nu au adus pîmânt în cooperativă şi alte persoane anume
stabilite. Primind situaţiile întocmite de comisiile comunale, orăşeneşti sau
municipale, precum şi contestaţiile făcute de persoanele nemulţumite, comisiile
judeţene validează sau invalidează măsurile stabilite de comisiile subordonate şi
soluţionează contestaţiile ce-i sunt adresate. In cazurile validate de către comisia
judeţeană, aceasta procedează la emiterea titlurilor de proprietate, pe baza cărora
urmează să se facă punerea în posesie a titularilor terenurilor pentru care s-a
reconstituit dreptul de proprietate. împotriva hotărârilor comisiilor judeţene, cei
nemulţumiţi au posibilitatea să facă plângere la instanţa judecătorească, controlul
judecătoresc limitându-se exclusiv la aplicarea corectă a dispoziţiilor imperative ale
Legii nr. 18/1991 cu privire la dreptul de a obţine titlul de proprietate şi întinderea
suprafeţei de teren ce se cuvine şi, dacă este cazul, la exactitatea reducerii acestei
suprafeţe, potrivit legii. In baza hotărârii judecătoreşti, comisia juteţeană - singurul
organ competent să emită titluri de proprietate - va modifica, înlocui sau desfiinţa,
după caz, titlul de proprietate. Aplicarea legislaţiei privind privatizarea fondului
funciar a creat numeroase neajunsuri, prin excesiva fărâmiţare a terenurilor şi
nemulţumirea vechilor şi noilor proprietari. Există în prezent circa 5,5 mii. de
proprietari şi circa 47 milioane de parcele. Nu au fost puşi în posesie decât o parte din
solicitanţii de terenuri agricole, iar modificările la legea 18/1991 contribuie şi la o şi
mai mare fărâmiţare a terenurilor.
9
sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică prin care se
realizează identificarea, înregistrarea şi reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a
tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul ţării,
indiferent de destinaţia lor şi de proprietar".
Denumirea apare pentru prima data intr-un document din anul 1185, gasit la
Venetia sub forma „catastico”. Insa el s-a impus in secolul al XVII si din Ialia a trecut
in Franta sub forma „le cadastre”, in Germania si Austria sub forma „der Kataster”. In
tara noastra el apare la inceputul sec. XIX, adaptat foneticii limbii romane, sub forma
de „cadastru”.
Treptat, cadastrul a devenit tot mai complex, pe masura cresterii nevoilor tehnice,
economice si juridice de inventariere a pamantului si a celorlalte bunuri imobile,
carora li s-au adaugat in ultimii ani, cerinte si necesitati legate de folosirea rationala a
resurselor in contextul procesului dezvoltarii durabile si a protectiei mediului
inconjurator.
10
Pe lângă scopul principal, menţionat mai sus, cadastrul funciar general asigură şi
cunoaşterea următoarelor date informaţionale:
In baza celor trei funcţii pe care le îndeplineşte cadastrul fuciar, ca sistem unitar,
se evidenţiază şi cele trei părţi componente: tehnică, economică şi juridică, ce se
completează reciproc şi care comportă efectuarea tuturor operaţiunilor necesare pentru
finalizarea documentaţiilor cadastrale.
11
In cazul terenurilor agricole, valoarea economică se stabileşte în funcţie de bonitarea
cadastrală, prin care se determină:
12
Cartea funciara, in esenta, ei constituie sistemul unitar final de evidenta tehnica,
economica si juridica a bunurilor imobile, care consfinteste dreptul de proprietate.
Comisia judeţeană şi cea locală au, în limitele competenţei lor şi prin derogare
de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă şi, când este
cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui
13
mandat convenţional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin
avocat.
Dispoziţiile art. 53 alin. (1) se aplică şi în cazul în care plângerea este îndreptată
împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ
administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a
terenului, în condiţiile prevăzute în cap. III. Dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămân
aplicabile".
Poate face obiectul plângerii modificarea sau anularea propriei hotărâri de către
comisie. Aceată dispoziţie fiind aplicabilă şi în cazul în care comisia judeţeană a emis,
după încheierea procedurii de definitivare a activităţii sale, acte administrative
contrare propriei hotărâri, dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămânând aplicabile. Plângerea
formulată potrivit art. 53 - 56 suspendă executarea.
14
În scopul accelerării judecării plângerilor, contestaţiilor şi a altor litigii apărute
în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor
de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit
prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu
modificările şi completările ulterioare, numite în continuare procese funciare,
procedura în faţa instanţelor judecătoreşti se va efectua conform prevederilor acestui
titlu, care se vor completa cu cele ale Codului de procedură civilă. Judecarea
proceselor funciare se face de urgenţă şi cu precădere, inclusiv în perioada vacanţelor
judecătoreşti. Termenele de judecată acordate de instanţă nu vor putea fi mai mari de
15 zile, cu excepţia cazului când părţile sunt de acord cu acordarea unui termen mai
lung.
În acest caz, partea nu poate, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 118 alin. (3)
din Codul de procedură civilă, să ceară amânarea judecării cauzei pentru pregătirea
apărării sau pentru a lua la cunoştinţă de cererile ori înscrisurile comunicate, dacă
dovada citării ori a comunicării făcute cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de
judecată este depusă la acel termen.
15
c) proba cu interogatoriu nu va fi încuviinţată decât dacă partea care propune
această probă pune la dispoziţie la termenul la care se dezbate admisibilitatea acestei
probe lista întrebărilor la care trebuie sa răspundă cealaltă parte.
16
Punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în procesele funciare
este scutită de la plata taxelor de timbru şi a timbrului judiciar. Creditorul va achita
până la 20% din cheltuielile de executare silită, inclusiv onorariul executorului
judecătoresc, urmând ca diferenţa să fie obţinută de executorul judecătoresc direct de
la debitor, o dată cu avansul achitat.
SPETA
17
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele:
În data de 17.03.1991 autorul pârâtilor, T. Gh., a formulat cerere pentru reconstituirea
dreptului de proprietate (fila 52 dosar), înregistrata la Primaria comunei Boita, judetul
Sibiu, sub numarul 1630 solicitând restituirea terenurilor ce au apartinut bunicului sau
P.D., decedat la data de 01.05.1976 (conform certificatului de deces nr.
072016/03.05.1976).
18
reclamantele, invocând existenta unui mandat, aveau obligatia de a proba aceasta
împrejurare. Chiar si în situatia în care, în temeiul art. 1191 alin.3 C. civ., constatând
acordul pârâtelor la încuviintarea probei testimoniale, instanta a admis aceasta proba
pentru dovedirea existentei unui mandat verbal dat autorului pârâtelor, nici una din
declaratiile martorilor audiati nu este concludenta întrucât toti sustin ca nu cunosc
daca între reclamante si autorul pârâtilor a fost exprimat un asemenea mandat, situatie
în care existenta unui atare mandat nu a fost dovedita. De altfel, reclamantele au
invocat, mai degraba existenta unui mandat tacit, pe care instanta o apreciaza ca
neconcludenta în raport cu cerinta impusa de art. 8 alin. 3 Lg. 18/1991, aceea a
existentei cererii. În plus, instanta retine în cauza natura de mandat special, a
mandatului ce ar putea fi dat în vederea depunerii cererii de reconstituire (mandatul
special fiind cel care se da pentru o singura operatiune juridica – în speta, formularea
cererii de reconstituire). Asa cum se arata în mod constant în doctrina, cel putin oferta
de mandat special trebuie sa îmbrace forma scrisa, conditie care în litigiul de fata nu
este îndeplinita. Asadar, chiar daca, în principiu, dispozitiile art. 1533 C. civ. indica
posibilitatea valabilitatii unui mandat tacit, aceasta forma a mandatului are un caracter
de exceptie si face, de regula, referire, la cazuri expres prevazute de texte de lege
particulare, cum ar fi, spre exemplu, dispozitiile art. 35 alin. 2 C. fam. O atare
dispozitie derogatorie, în cazul mandatului special analizat nu exista în materia
fondului funciar, iar o interpretare prin extinderea legii ar fi extrem de vatamatoare
pentru consecintele juridice pe care le-ar avea, toti mostenitorii nediligenti putând
invoca, în contra celor care au facut cerere, existenta unui atare mandat. În speta de
fata instanta mai retine si ca relatia partilor, veri primari, coroborata cu împrejurarea
ca reclamantele, pâna în anul 1999 veneau în sat o data sau de doua ori pe an
(declaratiile martorilor reclamantelor T.A. si B.Z., filele 89 - 90 dosar), formeaza mai
degraba prezumtia simpla ca mandatul nu numai ca nu a fost dovedit, dar nici nu a
existat.
19
mandat. În speta însa, cererea lui T. Gh. este formulata în nume propriu, deci nici
aceasta ipoteza nu poate fi retinuta.
20
de reconstituire de catre un alt comostenitor. Doar în aceste conditii se admite
existenta mandatului tacit si daca cel trecut în cererea de reconstituire accepta
consecintele juridice ce decurg din formularea cererii. Or, în prezenta cauza cererea de
reconstituire a dreptului de proprietate dupa defunctul P.D. a fost formulata doar de
catre T. Gh. singur, nefiind mentionate numele reclamantelor.
21
BIBLIOGRAFIE
22
Arhiva CJ Sibiu
23