CUPRINS

A. Piese scrise:

ADNOTARE............................................................................................................3

INTRODUCERE.....................................................................................................4

1.SCURĂ CARACTERISTICĂ A GOSPODARIEI............................................5

1.1. Amplasarea geografica a localitații.................................................................5
1.2. Conditiile climaterice.......................................................................................5
1.3. Perspectiva dezvoltarii localitatii....................................................................6
2.CALCULE PREVENTIVE LA PROIECT........................................................7
2.1. Calculul numarului populatiei dupa metoda bilantulu fortelor de muncă.7
2.2. Calculul numarului populatiei dupa metoda statistica.................................9
2.3. Colculul numarului de familii in localitate..................................................10
2.4. Calculul volumului fondului spatial locativ.................................................11
2.5. Calculul volumului obiectelor de menire social-culturale..........................13
2.6. Calculul aproximativ al bilanțului teritoriale localitații.............................15
3.SCHEMA GENERALA DE SISTEMATIZARE............................................17
3.1. Alegerea teritoriului pentr u construcție pe planul de situatie..................17
3.1.1. Zonarea teritoriului localitații....................................................................18
3.2. Zonarea funcționala a teritoriului................................................................19
3.3. Hotarîrea arhitecturale privind amplasarea zonei rezidențiale.................21
3.4. Amplasarea obictelor de menire social-culturale........................................22
3.5. Zonarea construcțiilor....................................................................................24
4.PROIECTAREA SI SISTEMATIZAREA ZONEI REZIDENȚIALE.........27
4.1. Amplasarea centrului administrativ.............................................................27
4.2. Argumentarea schemei rețelei stradale........................................................28
4.3. Argumentarea amplasarii obiectelor social culturale.................................29
2
4.4. Sistemarizarea si proiectarea cartierelor rezidentiale................................30
4.4.1. Amplasarea caselor individuale, blocate etc.............................................31
4.5. Structura si sistemarizarea zonei de agrement............................................32
5.PROIECTEREA SI SISTEMATIZAREA ZONEI AGROINDUSTRIAL...33
5.1. Structura zonei agroindustriale....................................................................33
5.2. Trasarea retelei drumurilor, strazilor si a gardurilor de protecție...........34
5.3. Arguumentarea amplasarii sectoarelor de teren si a complexelor de
producere fața de zona rezidențială.....................................................................35
5.4. Planificarea si sistematizarea complexelor agroindustriale, fermelor și a
sectoarelor cladirilor amplasate separat.............................................................36
6.AMENAJAREA INGINEREASCĂ A TERITORIULUI LOCALITĂȚII..38
6.1. Schema sistematizarii pe verticală. Evacuarea apelor pluviale.................38
6.2. Alimentarea cu apa a localitații.....................................................................41
6.3. Evacuarea apelor menajere de pe teritoriul localitații................................44
6.4. Alimentarea cu energie electrica si termica a localitații.............................47
6.5. Înverzirea teritoriului localitatii...................................................................48
7.EVALUAREA TEHNICO-ECONOMICA A PROIECTULUI...................49

CONCLUZII..........................................................................................................54

BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................55

B.Piese desenate:
1. Planul urbanistic de sistematizare – la scara 1:2000.
2. Schema sistematizării pe verticală – la scara 1:2000.
3. Schema de alimentare cu apă și canalizare – la scara 1:2000.
4. Schema alimentarii cu energie electrică și termică – la scara 1:2000.

3
 ADNOTARE

Proiectul respectiv ne relevă ‚‚ Urbanism si sistematizarea teritoriului’’ în satul

Ohrincea raionul Criuleni. Astrfel, tema respectiva este abordata in volum de șapte
capitole, fiecare capitol dezvăluind un anumit compartiment.
Pentru inceput proiectul dat ne dezvăluie o informatie referitoare la gospodaria
respectiva în ceea ce priveste amplasarea, clima, precum si perspectiva de
dezvoltare a localității respective in capitolul 1.
Capitolul doi reprezinta unul din cele mai importante, deoarece conține toate
cele necesare sistematizării teritoriului localitații.
Capitolul trei conține informatii generale referitoare la sistematizarea localitații
in ceea ce priveste alegerea teritoriului pentru construcții, zonarea teritoriului și
cea funcționala cu reprezentarea sistemelor corespunzătoare.
Capitolul patru reprezintă proiecterea si sistematizarea zonei rezidențiale ce
reflectă divizarea teritoriului in zone cu case cu acelaș numar de nivele.
Capitolul cinci reprezintă proiectarea si sistematizarea zonei agroindustriale
care necesita urmatoarele condiții: să se asigure in totalmente cu spatii verzi, sa se
respecte procedura tehnica-logică și sa se respecte cerințele sanitaro-igienice,
decalajului zoo-veterinar și antiincendiar.
În capitolul șase avem evidențiata caracteristica localitații din punct de vedere
ingineresc care include alimentarea cu apa, energie electrică și termică a localitații
respective, precum si evocuarea apelor menajere si înverzirea teritoriului localității.
Capitolul șapte reprezintă evaluarea tehnico-economică a proictului de
sistematizare a teritoriului care impune respectarea regulamentelor, cerințelor și
normelor de proiectare.

4
 Sistematizarea este o parte componentă a urbanismului și ține cont de zonarea
teritoriului național, zonificarea teritoriului localității și înzestrarea acestora cu
toată infrastructura edilitară.
Urbanizarea este știința care se ocupă cu dezvoltarea generală a teritoriilor
naționale, dezvoltarea și amenajarea localității și întreprinderile industriale care se
ocupă cu repartizarea forțelor de muncă pe tot teritoriului și cu toate problemele de
amenajare a conținutelor și zonelor funționale în localitate.
Scopul acestei lucrări este de a efectua totalitatea calculelor pentru a construi
sau a amenaja o localitate.
Urbanizarea este un proces deseori asociat cu industrializare, modernizare si
dezvoltare. Deasemenea se refera la procentul dintre numărul locuitorilor care
locuiesc la oraș și populația unei țări.
Specialiştii în domeniu sunt de acord în privinţa faptului că oraşul nu mai este o
entitate autonomă desprinsă din teritoriul din care s-a format, ci dimpotrivă este un
perimetru cu mult mai vast decât cel delimitat de graniţele sale fizice Teritoriul
care înconjoară oraşul este în strânsă legătură cu acesta şi este astfel structurat,
încât funcţionarea sa este inseparabilă aceleia a oraşului însuşi. Obiectul de studiu
al urbanismului este astfel lărgit, cuprinzând nu numai oraşul, ci întregul teritoriu,
în zona sa urbană, cât şi cea rurală.
Valoarea teoretică a proiectului a fost pusă în operare pentru a determina
valoarea aplicativă . Acest proiect ne va ajuta să putem folosi normativele SNiPU-
lui 2.07.01-89 pentru amenajarea teritoriului unei localități .

5
 INTRODUCERE

Urbanismul este știința care se ocupă cu dezvoltarea generală a teritoriului

naționale, dezvoltarea și amplasarea localității si interprinderilor industriale, care
se ocupă cu repartizarea forțelor de muncă pe tot teritoriul cît și cu toate
problemele de amenajare a cartierilor și zonelor funcționale în localități.
Sistematizarea este o parte componentă a urbanismului și ține cont de
zonarea teritoriului național, zonificarea teritoriului localității și înzestrarea
acestora cu toată infrastructura edilitară.
Dezvoltarea acestor două ramuri s-a produs pe parcursul a mai multor ani
fiindcă așezările omeneți au apărut atunci populațiile au trecut la un mod
permanent de viață. Structura localității cu o anumită sistematizare cu amplasarea
clădirilor, construcțiilor și a altor edificii reprezintă sistematizarea teritoriului. Aici
se include alegerea, calculul, amplasarea elementelor localității, organizarea și
folosirea teritoriului, protecția mediului ambiant.
Reișind de cele spuse că sistematizarea unor localității o reprezintă
organizarea arhitectural spațial al tuturor elementelor. Localitățile se sistematizează
în dependență de numărul populației. Ele pot fi clasificate în trei categorii:
- orașe cu populația mai mare de 12000 locuitori;
- localități de tip orăsănesc cu populația de la 3-12 mii;
- sate mai mari de 5 mii locuitori.
Principiile sistematizării sunt: corespunderea volumului construcției;
corespunderea municipiului funcțional al teritoriului; proiectarea centrului
administrativ; dezvoltarea rețelei de menire social-culturale; crearea condițiilor
favorabile pentru populație; construcșia cu cheltueli minime.

6
 1. SCURTĂ CARACTERISTICĂ A GOSPODĂRIEI

1.1. Amplasarea geografica a satului Cotovscoe

Satul Cotovscoe este o localitate in Municipiul Comrat situata la latitudinea

46.1605 longitudinea 28.5136 si altitudinea de 53 metri fata de nivelul marii.
Aceasta localitate este in administrarea Municipiul Comrat. Conform
recensamintului din anul 2004 populatia este de 989 locuitori. Distanța directă pîna
în or. Comrat este de 21 km. Distanța directă pîna în or. Chişinău este de 92 km.
Latitudinea: 46.1605567932128906,Longitudinea: 28.5136108398437500
Altitudinea: 53 m.
Localitatea se afla în curs de dezvoltare de la o economie bazată pe agicultură la
o economie bazată pe agro-industrie. În același timp se dezvolă și gospodăriile
individuale, folosind tehnologii moderne. Au fost angajați un număr mare de
lucrători și cu o perspectivă de creștere a volumului și calității producției.

1.2. Condițiile climaterice al satului Cotovscoe

Relieful regiunii, unde este asezat satul este variat. În unele locuri este
câmpie, în altele deal, puțin fragmentat de văi largi pe lânga ape și râpi, cu versanți
domoli și simetrici ce se ridică la 100-200 m deasupra nivelului marii.
Structura tectonica a moșiei Cotovscoe este variată. Cu multe milioane de
ani în urma teritoriul Moldovei de astazi era fundul mării Sarmatice, care a fost o
mare caldă. Din plantele și vietațile ei depuse pe fund în urma retragerii apelor, s-
au format depuneri calcaroase. Multe din aceste depuneri le putem vedea si pe
teritoriul satului, mai ales în partea de sud vest a lui. Din acest loc, cândva primii
locuitori ai satului au scos piatra si si-au construit locuințe. În prezent piatra nu este
bună de construcții
Clima regiunii este continentală, caracterizată de succesiunea celor patru
anotimpuri, care variază din an în an. Putem avea o vara secetoasa și în anul

7
urmator una ploioasă, sau iarna aspra cu viscol și zapada abundentă și în anul
urmator o iarnă blânda, fara îngheț și aproape fara de zapadă. Cantitatea de
precipitații medie anuală este de 450-500 mm .
Asupra celor menționate mai sus mai influențează si miscarea de aer. În
regiune este frecvent vântul de nord-vest, care aduce vara precipitații, iar iarna
îngheturi, și vântul de nord, care aduce iarna geruri iar vara uscaciune. În aceste
condiții vegetația ierboasă reușeste să putrezească în fiecare an și în asa fel se
formeaza sol bogat în humus, care în regiune este de doua categorii: cernoziom
tipic si cernoziom levigat. Temperatura medie anuală a aerului pe întregul teritoriu
are valori pozitive de +210C, iar cele diurne negative se înregistrează doar în
perioada iernii cu 4˚C.
Capacitatea solurilor este evaluată la un nivel înalt, ele asigurînd plantele cu
cantități necesare de substanțe nutritive, apă și aer consistent și continuu pe
perioada de vegetație.

1.3. Perspectiva de dezvoltare a localității

Localitatea se afla în curs de dezvoltare de la o economie bazată pe

agicultură la o economie bazată pe agro-industrie. În același timp se dezvolă și
gospodăriile individuale, folosind tehnologii moderne. Au fost angajați un număr
mare de lucrători și cu o perspectivă de creștere a volumului și calității producției.
După cum se cunoaște, Republica Moldova se consideră o țară agrar-
industrială, în sat populația este încadrată în agricultură. Satul dispune de condiții
și suprafețe necesare pentru dezvoltarea acestei ramuri. O importanță foarte mare
pentru agricultura satului o are creșterea sfeclei de zahăr, floarea soarelui,tutunului,
livezi, cultivarea porumbului, legumelor. Făcînd o concluzie economia satului a
crescut în ultimii anii.

8
 2. CALCULE PREVENTIVE LA PROIECT

2.1. Calculul numărului populației după metoda bilanțului forței de

muncă

În timpul proiectării și sistematizării localității noi și a celor existente în

practică se utilizează doi termeni de calcul:
- Perioada de perspectivă (25-35 ani);
- Perioada primei etape de construcție (5-7 ani).
În practica proiectării perioadei de perspectivăse mai numește perioada
de calcul. În această perioadă localitatea trebue să fie amenajate cu toate rețelele
eliditare și să fie finalizate toate lucrările de construcție la toate obiectele.
În ceea ce privește perioada II se construiesc numai obiecte strict necesare
pentru traiul populației (magazin, oficiu poștal, punct medical, grădiniță etc.) .
Refiritor la aceste două perioade se elaborează un set de documente în care
se include următoarea informație:
1. Numărul populației;
2. Volumul spațiului locativ și cu obiectele social-culturale;
3. Se efectuează lucrări de amenajare a teritoriului;
4. Se determină suprafața localității.
În practica proiectării pentru a determina numărul populației se folosesc
două metode:
a) metoda bilanțului forței de muncă;
b) metoda statistică.
Metoda bilanțului de muncă se determină numarul populației ce trebue
antrenată în cîmpul de muncă.
Referindu-ne la metoda dată, populația se împarte în 3 grupe:
1. Populația activă (A)- populația din grupul dat este antrenată în
dezvoltarea localității și constitue aproximativ 25-38%;
2. Populația ce se ocupă cu deservirea localității (B)- este antrenată în
9
învățămîntul public,medicină,cultură,prestări de srvicii și constitue 15-24%;
3. Populația Pasivă (C)- constitue cel mai mare % al populației 40-58%
chiar mai mult, din acest grup fac parte:pensionarii, școlarii, studenții, șomerii etc.
Reișind din cele expuse dacă tot numărul populației constitue 100%, atunci
grupul activ al populației în % îl constitue 100-(B+C).
Luînd în considerație relația dată se observă că există o proporționalitate
între toate grupurile de populație și anume:

, (2.1)
-

În baza relației date poate fi determinat numărul total :

1904 pers. (2.2)

unde:
Np - numărul total al populației în localitate, persoane;
A - populația activă, persoane;
B - populația de deservire, %;
C - populația pasivă, % .
Tabelul 2.1
Repartizarea populației dupa vîrstă
Nr. Vîrsta populației Ponderea P, Numărul populației,
d/o în % Np
1 2 3 4
1 Pînă la 3 ani 6.20 118
2 Între 4 și 7 ani 6.30 120
3 Între 8 și 15 ani 14.25 271
4 Între 16 și 17 ani 3.25 62
5 Între 18 și 40 ani 25.00 476
6 Între 40 și 85 ani femei 30.00 571
sau între 40 și 63 ani bărbați
7 Peste 58 ani femei 15.00 286
sau 63 ani bărbați
Total 100 1904

10
 După efectuarea calculelor le-am introdus în tabelul de mai sus obținînd
1904 de persoane în gospodăria noastră.

2.2. Calculul numărului populației după metoda statistică .

Metoda statistică se calculează după numărul de populație luînd în

considerație datele statistice.
Relația dată se folosește mai des în cazul reconstruirii localității. Folosirea ei
este dificilă în prezent din cauza insuficienței statistice. Ea este dificilă din cauza
că informația se selectează atît din instituțiile statistice cît și din organele poliției.
Relația generalizatoare are urmatoarea formă:
-
( ) , (2.3)

unde:
Hr - numarul real al populației, (după fișa de evidență din organele de poliție);
Hr - depășirea mortalității față de mortalitate;
T - perioada de calcul, (ani) .
În practică sunt folosite toate relațiile dacă sunt disponibele datele necesare.
În practica de proiectare foarte frecvent se folosește forma generalizatoare și
anume:
Np=A*K , (2.4)
unde:
A-populația activă, persoane;
K-coeficientul grupei active, (2,5-3,3);
Numărul populației determinat după metoda bilanțului forțelor de muncă
servește ca reper pentru toate calculele din proiect. Cunoscînd numarul populației
se determină populația luînd în considerație vîrsta, calculele se introduc în formă
de tabel (vezi tab. 2.2.).

11
 2.3. Calculul numărului de familii în localitate

Sistematizarea și proiectarea fondului locativ se efectuează luînd în

considerație că fiecare familie să fie asigurată cu spațiu locativ. Pentru aceasta e
necesar de a cunoaște numărul total de familii și componența lor. În baza datelor
demografice și structura familiară a raionului dat se efectuează calculul conform
normelor SNIP 02.07.01-89.
Pentru a determina numarul de familii într-o lacalitate se folosește
următoarea relație:

∑ , (2.5)
∑

unde:
C - numărul persoanelor într-o familie;
P - numărul familiei de fiecare tip.
Deobicei familiile sunt compuse din una sau mai multe persoane și din
aceste considerente e necesar de a calcula numărul de familii de fiecare tip. Pentru
aceasta se folosește relația:
∑
∑ , (2.6)

Tabelul 2.2
Repartizarea populației după structura demografică
Nr. Componența unei Ponderea, C*P Numărul Numărul. Aria
d/o familie, C P, în % de familii, populației, normativă,
X Np m2
1 2 3 4 5 6 7
1 1 persoană, 9.40 9.40 51 51 13.50
(celibatri)
2 2 persoane 22.60 45.20 124 248 36.00
3 3 persoane 21.80 65.40 119 357 54.00
4 4 persoane 18.00 72.00 98 392 72.00
5 5 persoane 12.40 62.00 68 340 90.00
6 6 și mai multe 15.80 94.80 86 408 108.00
persoane
Total 100 348.80 546 1904
După completarea tabelului am obținut 546 de familii.
12
 2.4 Calculul volumului fondului spațiului locativ

Volumul fondului locativ se determină reișind din norma spațiului locativ ce

revine la o singură persoană. Din diferite surse bibliografice se socoate că pentru
prima perioadă de calcul la o singură persoană îi revine 13,5 m2, iar pentru
perioada a II -18 m2.
Aceste norme se înmulțesc la numărul total de populație privind în așa mod
volumul spațiului locativ necesar pentru un trai decent al populației.
Tipul, numărul de nivele a clădirilor, ponderea se stabilește conform sarcinii
de proiectare. Proiectele tip a clădirilor se stabilesc reișind din condițiile locale,
climaterice, existența materialelor de construcție etc.
Proiectele utilizate trebue să se îmbine într-un ansamblu arhitectural unic.
Repartizarea populației în case de diferite tipuri se efectuează reișind din regula ca
fiecare familie să dispună de un spațiu locativ. Deobicei cînd se efectuează
repartizarea, se ia în considerație, că familiile celibatare să fie repartizate în
cămine, iar cele formate din 2,3 etaje, persoanei în perspectivă să se asigure cu
apartamente, cu o suprafață de 36,54 m2 etc., cu numărul de odăi 1,2,3 și mai
multe.
Toate calculele se reprezintă în tabelele generalizatoare în care se includ:
- ponderea clădirilor;
- numărul de clădiri;
- aria totală a clădirii;
- aria totală utilă;
- aria totală după calcul.
Această informație ne reprezintă toată informația generalizatoare și reflectă
volumul total al spațiului locativ.

13
 Tabelul 2.3
Aria utilă în case de diferite tipuri
Nr Tipul clădirii Ponderea, Persoanele, Numărul Aria
d/o P, % Np de clădirii totală,
m2
1 2 3 4 5 6
1 Case individuale de tip parter 24 457 131 115
(P)
2 Case individuale de tip parter 24 457 131 165
(P+1E)
3 Case blocate 52 990 284 75
4 Clădiri cu multe nivele - - 25
5 Cămine și hoteluri - - 5
Total: 100 1904 546

În urma efectuării calculului ariei totale în case de diferite tipuri am obținut

131 case de tip parter (P) , 131 case de tip parter (P+1E) și 284 case blocate.

Tabelul 2.4
Lista clădirilor de locuit pentru utilizarea în localitatea proiectată
Nr. Tipul clădirilor utilizate în Aria totală Aria totală Numărul Numărul
d/o localitate utilă,(m2) după de de
2
calcul, (m ) familii clădiri
1 2 3 4 5 6
1 Case individuale de tip 15065 8226 131 131
parter (P)
2 Case individuale de tip 21615 8226 131 131
parter (P+1E)
3 Case blocate 21300 17820 284 284
4 Clădiri cu multe nivele - - - -
5 Cămine și hoteluri - - - -
Total: 57980 34272 546 546

În tabelul de mai sus am enumerat numărul clădirilor de locuit pentru

utilizarea localității proiectată, numărul total de clădiri constituie 546.

14
 2.5 Calculul volumului obiectelor de menire social-culturale

Obiectele social culturale se construesc în două perioade de calcul:

I -5-7 ani;
II- 30-35ani.
Reișind din cele spuse se aleg obiecte ce trebue construite în prima perioadă
și în a doua perioadă. Reișind din normele de proiectare a centrului administrativ
trebue să ocupe o suprafață de 5% din suprafața totală a localității. În obiectele
social-culturale se includ interprinderile de deservire și instalații de diferite genuri.
Conform specializării ele pot fi clasificate în următoarele categorii:
1. instituții preșcolare (grădiniță, creșă);
2. instituții școlare;
3. instituții de cultură a sănătății;
4. instituții de cultură și agrement;
5. instituții de deservire socială;
6. instituții de comerț;
7. instituții de alimentare;
8. instituții administrative și comunale.
După modul de deservire ele pot fi separate în 3 categorii:
a) instituții ce deservesc populația a mai multor localități (centru raional);
b) instituții ce deservesc populația unei singure localități;
c) instituții ce deservesc unele părți dintr-o localitate.
În dependență de clasificarea instituțiilor administrative se stabilește volumul
obiectelor social-culturale. El se determină reieșind din norma din SNIP 02.07.01-
89. În dependență de calculele efectuate se aleg proiecte tip pentru fiecare
localitate în parte. Deobicei, în practică se aleg astfel de proiecte ca ele să combine
mai multe obiecte într-un singur spațiu. Aceste calcule se introduc în formă
tabelară în care se reflectă suprafața sectorului de teren și suprafața totală a
centrului administrativ. Obiectele social-culturale se proiectează conform unor
scheme propuse la proiectare.
15
 Tabelul 2.5
Lista obiectelor social-culturale pentru construcție obligatorie în localitate
Nr. Denumirea Nr. cap. și Unități Norma la Capaci- Supraf No-
d/o obiectelor tabelelor de 1000 tatea ața tă
Social-culturale SNiP- masură locuitori clădirii sect.
2.07.01-89 (ha)
1 2 3 4 5 6 7 8
1 Casă de cultură
pentru localitatea
cu numărul 6,21,24 locuri 250 476 0,5 -
populație de 1904
persoane.
2 180-200
Liceu 6,6,14 locuri 50 m2/1 14 cl 1,7 -
loc
3 Grădiniță –Creșă 6,5 locuri 35 m2/1 10 gr 0,80
loc -
4 Clădire 6,28,30 buc. 1/comun - 0,1 -
administrativă
5 Oficiu poștal 6,29,30 buc. 1/comun - 0,07 1
Bancă (filială) cl.
6 Azil pentru 6,31,22 locuri 5(100m2) 10 0,1 -
bătrîni
7 Casă de deservire 6,27,29 locuri 7(100m2) 14 0.14 -
sociale
8 Centru comercial: - - - - - -
a) alimentara 6,23,26 buc. 1(100 190 0,4 1
m2) cl.
b)magazin 6,23,26 buc. 2(200 380
industrial m2)
c)cantină 6,24,26 locuri 40(20 76 0,15 -
m2)
d)hotel 6,30,31 locuri 5 (100 10 0,1 -
m2)
9 Punct medical 6.13.17 buc. 1/comun - 0,05 1
Farmacie ă cl.

16
 Continuarea tabelului 2.5

10 Brutărie - t în 24 0,5 1 0,2 -

h

11 Spălătorie 6,24,29 kg/ 60 (10m2) 115 0,12 -

schim
b
12 6,27,29 Locuri 7 locuri 140,2 -
13 6,18,22 buc. 1/comună - 2 -
14 6,30,31 Auto 2/comună -0,6 -
Total 7,18
În tabelul de mai sus am enumerat lista obiectelor social-culturale pentru
construcția obigatorie în localitate și am aflat suprafetele.

2.6. Calculul bilanțului teritoriului localității

Teritoriul zonei rezidențiale se determină cu relația:

Sz.z=(S1+S2+S3)*K1 , (2.7)
unde:
S1- suprafața spațiului locativ, ari;
S2- suprafața obiectelor social-culturale, ari ;
S3- alte suprafețe , ari ;
K1- coeficientul rețelei stradale, ari.
Suprafața spațiului locativ se determină cu relația:
S1=SP+SP+1E+Sblocat+Smulte nivele , (2.8)
SP- suprafața spațiului locativ ocupate cu case de tip parter, ari;
SP=Np*qp , (2.9)
SP+1E=Np+1E+qp+1E , (2.10)
Sbl=Nbl*qbl , (2.11)
unde:
qp – suprafața locativă în case de un anumit tip, ari;
Densitatea fondului locativ brut reprezintă suprafața totală a caselor ce revin
la un ha a zonelor rezedențiale a localității.

17
 Sectoarele de teren destinate zonei industriale se determină cu relația:
Szi=(S4+S5+Sm)*K2 , (2.12)
unde:
S4, S5- suprafața complexelor proiectate, ari.;
Sm- suprafața neprevăzută, ari ;
K2 - coeficientu ce ține cont de drumurile între complexe.
În rezultatul final se efectuează calcule în ceea ce privește amenajarea
teritoriului localității și înzestrarea cu rețele edilitare. Toate datele le intreducem în
următorul tabel:
Tabelul 2.6
Bilanțul teritoriului localității
Nr. Teritorii Ponderea, Suprafața
d/o P, % ha % m2
1 2 3 4 5 6
I Rezidențiale: 100 44,74 100 447400
a) Case individuale de tip parter 24 13,1 29,28 131000
(P)
b) Case individuale de tip parter 25 13,1 29,28 13100
(P+1E)
c) Case blocate 52 11,36 25,39 113600
d) Clădiri cu multe nivele - - - -
e) Cămine și hoteluri - - - -
f) Centru administrativ - 7,18 16,05 71800
II Nerezidențiale: 52,29 100 522900
1 Agroindustriale 22,1816 54,62 221816
2 Protecție sanitară 3,34 6,39 33400
3 Depozitare comunală 0,57 1,09 5700
4 Transport exterior 4,47 8,55 44700
5 Zone verzi 9,52 18,21 95200
6 Teritorii comunale 5,37 10,27 53700
7 Cimitir 0,46 0,87 4600
Total pe localitate 97,03 970300

În urma efectuării tabelului dat am determinat suprafața teritoriului în ceea

ce privește amenajarea teritoriului localității și înzestrarea cu rețele edilitare.

18
 3. SCHEMA GENERALĂ DE SISTEMATIZARE A LOCALITĂȚII

3.1. Alegerea teritoriului pentru construcție pe planul de situație

Alegerea teritoriului pentru construcția se afectuează în baza investigațiilor

tehnico-economice și sanitaro-igienice. Trebue de ținut cont de condițiile naturale:
reileful, clima, solul, apele, spațiile verzi etc. Principalii indici ai condițiilor
climaterici sunt: temperatura anului, intensitatea radiației solare, cantitatea
depunerilor, formarea ceței, vînturile etc.
În scopul caracterizării solului, bazinelor de apă, și a spațiilor verzi, se
examinează hărțile topografice și geologice, se studiază și teritoriul în natură.
Pentru construirea clădirilor trebue să alegem teritorii protejate de vinturi,
dacă însa localității îi este caracteristic lipsa de vînturi sau prezența vînturilor cu
viteze unice, pentru construții se aleg locuri înalte cu o ventilație mai bună.
Relieful zonei rezidențiale trebue să contribue la scurgerea depunerilor
atmosferice, să nu formeze obstacole la construcția apeductului și a sistemului de
canalizare, la mișcarea pietonilor și transportului.
Pentru așezările urbane și rulale teritoriul se alege ținînd cont de
posibilitățile folosirii funcționale a lui, bazînduse pe necesitățile arhitecturale,
tehnico-economice, igienice, energetice, acvatice, ale mediului ambiant etc.
Pentru construcții este mai favorabil relieful puțin înclinat, și cu o înclinație
de 6-10% se pot folosi pentru construcții deservite de străzile cu mișcare locală.
Teritoriile au înclinație de 10-20% au o valabilitate limitată pentru construcție și se
folosesc mai mult pentru spațiile verzi. La înclinațiile mai mici de 0,5% teritoriul
se consideră nefavorabil pentru construcții.
Nu se admit în scopul construcției teritoriile care au fost folosite în trecut
pentru cimitire de oameni sau animale, gunoiștele, ele se recomandă pentru spații
verzi. După închiderea cimitirelor, teritoriile pot fi folosite pentru construcții peste
15-20 ani, iar dacă solul este argilos numai peste 25-30 de ani. Nivelul apelor
freatice trebue să se afle la o adîncime de minimum 2 m.
19
 Sunt valabile pentru construcția sectoarelor care pot fi inundate nu mai
frecvent de o dată în 100 ani. În cele din urmă mediul igienist formulează o
concluzie în care indică hotărîrea sa: terenul este valabil pentru construcție, este
convențional valabil, indicînd malurile concrete de asanare a lui, este nevalabil,
indicînd cauza.

3.1.1. Zonarea teritoriului localității

Zonarea teritoriului a unei localități constă în structurarea lui luînd în

considerație specificul fiecărei zone în parte. Destinația fiecărei zone pe parcurs
poate fi schimbată fiindcă apar necesități noi în ceea ce privește dezvoltarea
localității.
Înainte de a efectua sistematizarea zonei rezidențiale este necesar de a cunoaște
teritoriile favorabile pentru construcții. Reișind din aceasta pe planul topografic de
bază, se evidențiază următoarele zone:
a) zona rezidențială – include clădiri de locuit, clădiri alocate serviciilor de
bază magazin, ateliere, birouri etc.,clădiri de folosință colectivă;
b) zona industrială – include toate teritoriile specifice sectorului agrar și
industrial (ferme, fabrici, uzine etc).
În afară de aceste zone mai poate fi accentuată și zona ce este compusă din servicii
de interes general. Ea include și centru medical, spitale, complexe universitare etc.
Din această categorie mai fac parte lăcașurile de cult, biserici, mănăstiri dar și
bazele militare și cazarmele.
Aceaste zone la rîndul său se divizează printr-o zonă de protecție sanitară. Surafața
ei depinde de zona climaterică și specificul zonei industriale. Din practică
proiectările zonei date poate ajunge pînă la zeci de km.

20
 Fig. 2.1 Zonarea funcțională a localității
1- zona industrială; 2- zona rezidențială; 3- zona de protecție .

3.2 . Zonarea funcțională a localității

Sistematizarea teritoriului în zone funcționale se îndeplinește luînd în

considerație condițiile locale și cele elementare.
În dependență de suprafața localității există următoarele zone funcționale:
1. zona rezidențială – se proiectează pe teritoriile relativ plane sau în pantă
cu declivității maxime de 9%. Se cere ca aceste teritorii să nu fie supraumezite iar
nivelul apelor freatice să fie cît mai mic. Se ia în considerație roza vîntului;
2. zona industrială – se amplasează la o anumită distanță de zona rezidențială
pe terenurile relativ plane. În cursurile de ape amplasarea se efectuează în avalul
cursului de apă. Deasemenea se i-a în considerația roza vîntului;
21
 3. zona de protecție sanitară- protejează zonele(rezidențială și industrială) de
factorii nocivi. Lățimea ei depinde de specificul zonei industriale și poate varia
pînă la cîțiva km. Zona poate fi plantată cu arbori, arbuști de diferite specii;
4. zona transportului exterior – include gările auto, feroviare, stații de oprire
a transportului, teritoriile comunale;
5. zona de depozitare – se amplasează de obicei la periferia localității și
poate fi separată în teritorii mai mici. Această zonă este compusă din depozite
pentru păstrarea cerealelor, diferitor mărfuri, materiale de construcții, etc;

Fig. 2.2 Zonarea functională a localitații

6. zona trasportului interior – este compusă din rețeaua străzii și drumurilor

din localitate;
7. zona de agrement – se proiectează în majoritatea cazurilor la periferiile
localității sau pe teritoriile acvatice, silvice, etc.

22
3.3. Hotărîrea arhitecturală privind amplasarea zonei rezidențiale

Zona rezidențială este spațiul destinat locuințelor care ocupă cea mai
mare întindere în cadrul unui oraș. El poate ocupa 40-60% din suprafața localității
dar poate să ajungă și la aproape 80% din teritoriu.
Pentru ca o zonă rezidențială să respecte reglementările urbanistice trebuie
luate în considerație cîteva aspecte: configurația reliefului, pantele, caracteristicile
zootehnice ale terenului de fundație, rezistența terenului, nivelului apelor
subterane, pot influența amplasarea, forma și regimul de înălțime a clădirilor aflate
în zona de locuit.
Dacă panta terenului este 1-2%, clădirile pot fi așezate în orice direcție (0,5-
1%) o pantă minimă pentru scurgerea apelor din proprietăți). La panta de 2-5%
lungimea clădirilor situate paralel cu linia de cea mai mare pantă este limitată, din
cauza diferențelor mari de soluri. În acest caz, sunt recomandate drept soluții
economice, transformarea și decalarea pe verticală a clădirii și realizarea unor
platforme orizontale. În situația terenului cu pantă de 5-8% singura soluție
economică o constituie amplasarea clădirii cu latura lungă perpendicular pe linia cu
cea mai mare pantă. Terenul cu pantă peste 8% e destinat amplăsării construcțiilor
mici (P, P+1E), pentru care se construiesc fundații denivelate sau terasate și ziduri
de sprijin.
Orientatea optimă a clădirilor este determinată de influența pozitivă a
căldurii solare. Amplasarea clădirilor se face astfel încît încăperile de locuit să fie
expuse efectului radiațiilor directe minimuu două ore pe zi în solstițiul de iarnă,
ceea ce duce la creșterea calității vieții.
La hotărîria arhitecturală se ia în consideraţie amplasarea tonei de agriment, şi
copetenţa ei, suprafaţa centrului administrati şi derecţia străzii principale şi a axei
condiţionale.
Zona de agriment se amplasează într-un loc liniştit, unde se poate organiza
odihna activă şi pasivă a populaţiei din localitate. În această zonă se includ
grădinele publice şi zonele verzi.
23
 Centrul administrativ este situat la centru localităţii, ocupînd suprafaţa de 7,18
ha incluzînd: casa de cultură, magazin alimentar şi comercia, instituţii de
învăţămînt preşcolar şi alte edificii.
Drumul principal este amplasat paralel rîului âi este amplasat sub un unghi
ascuţit faţă de curbele de nivel.
Zona rezidențială este spațiul destinat locuințelor care ocupă cea mai
mare întindere în cadrul unui oraș. El poate ocupa 40-60% din suprafața localității
dar poate să ajungă și la aproape 80% din teritoriu.
Pentru ca o zonă rezidențială să respecte reglementările urbanistice trebuie
luate în considerație cîteva aspecte: configurația reliefului, pantele, caracteristicile
zootehnice ale terenului de fundație, rezistența terenului, nivelului apelor
subterane, pot influența amplasarea, forma și regimul de înălțime a clădirilor aflate
în zona de locuit.

3.4. Amplasare obiectelor de menire social-culturale

Zona social-culturală cuprinde toate clădirile și amenajările ce țin de mediul

antropic, social și cultural (școli, facultăți, spitale, grădinițe, restaurante, teatre etc.)
Dotările social-culturale pentru populație se grupează în centru.
La repartizarea terenului pentru construcția instituțiilor pentru copii, curative
și social-culturale se studiază posibilitatea creării zonelor de protecție sanitară, a
poziționării raționale cu apă, a canalizării, posibilitățile legăturilor de transport
dintre diferite zone, prezența bazinelor de apă și a spațiilor verzi, caracterul
folosirii lor în prezent și în viitor.
Nu se admite amplasarea clădirilor de locuit, instituțiilor preșcolare, școlare,
medico-sanitare și de odihnă, instituțiilor sportive, livezilor, grădiniților, viilor în
limitele zonei de protecție sanitară.
În limitele zonei de protectie sanitară se admite amplasarea bazelor
antiincendiare, băilor, spălătoriilor, garajelor, depozitelor, clădirilor, administrative
și de concert cei aparțin uzinei corespunzătoare.
24
 La planificarea unui grup de case de locuit se prevăd alimentare, dispozitive
automate pentru vînzarea unor mărfuri de primă necesitate, puncte de livrare a
produselor alimentare. Se evaluează prezența și amplasarea farmaciei, bucătăriei,
punctului medical. La fiecare 10 mii de oameni se prevede o farmacie, raza de
deservire nu trebuie să depășească 500 m.
În așezările rurale se amplasează instituții și întreprinderi de deservire în așa
mod, ca locatarii să poată beneficia de un serviciu de primă necesitate la o cursă
pietonală de pînă la 90 minute,

Fig.3.3 Amplasarea obiectelor social-culrurale

ȘCN - școala (nelocativă); CAN – clădire administrativă (nelocativă); Al. și MI –
alimentara și magazin industrial (nelocativă); BRN – brutărie (nelocativă); GRN –
grădiniță (nelocativă); CCN – casa de cultură (nelocativă); OP și BN – oficiul

25
poștal și banca (nelocativă); CN – cantina (nelocativă); HN – hotel; PM/FmN –
punct medical și farmacie (nelocativă); ALN – azil; CDN – casă de deservire
socială (nelocativă);

3.5. Zonarea construcțiilor

Componența zonei locative reprezintă fondul locativ ce se sistematizează

într-o zonă rezidențială aparte în corespundere cu structura de planificare.
În structura de planificare se subînțelege o împărțire a teritoriului în zone
egale, independentă dar totodată asemeni după destinația funcțională.
Toate elementele structural de planificare se proiectează în amplasarea
zonelor caselor cu multe nivele în centrul localității iar a caselor individuale – la
pereferie. Clădirile cu multe nivele se amplasează deobicei pe străzile principale.
Hotarele zonelor construcțiilor pot fi trasate pe străzi sau prin interiorul
cartierelor. În primul caz se formează un aspect arhitectural foarte jos însă ele
poate fi îmbunătățite numai prin lărgirea străzilor sau proiectarea unui bulevard. În
cazul cînd primim cartiere de diferite tipuri ceea ce ridică nivelul arhitectural al
localității. În sate în majoritatea cazurilor se formează cartiere cu case individuale
de tip P, P + 1E.
Structura de sistematizare se formează după sistema în trepte. În fiecare
unitate structurală se formează structuri de un nivel mai jos. Numărul treptelor
depinde de suprafața localității.
Reieșind din elementele structurale un grup formează un microraion.
Numărul populației unui microraion în orașe este de 4000-6000 locuitori iar în
sate 15000 de obicei teritoriul microraionului nu se intersectează cu drumuri
magistrale. El are centrul său administrativ în care sunt amplasate obiecte ce se
fregventează zilnic.
Cîteva microraionane formează – raionul administrativ. Suprafata lor se
dictează de raza de deservire. În hotarele raionului se prevăd parcuri, complexe
sportive și alte obiecte de primă necesitate. În localitățile mari un grup de raioane
26
administrative comasîndu-se formează raioane rezidențiale. În sate și orașe cîteva
raioane formează teritoriul localității. Numărul de raioane depinde de numarul
populației.
Cartierul este o parte componentă a zonei de locuit, de obicei are forma
dreptunghiulară, lungimea admisibilă a cartierului este de 300 – 500 m. Mai jos
sunt prezentate cartiere cu toate 3 tipuri de case:

P P P P P P P
P P P P
P P P
P P P P P P

Figura 3.3 Tipurile cartierelor

a) cartier cu case de tip parter

P+1EP+1E
P+1EP+1E
P+1EP+1E P+1EP+1E
P+1EP+1E P+1EP+1E
P+1EP+1E P+1EP+1E
P+1EP+1E
P+1EP+1E

27
 b) Cartier cu case de tip P + 1E

cb cbb
cb cbb
cb cbb
cb c

cb cb
cb c

cb cb
cb cb
cb c

cb cb
cb cb
cb cb
cb cb
cb cb
cb cb
cb cb
cb cb
cb cbb
cb cbb
cb cb
cb c
cb c
b) Cartier cu case blocate

De obicei casele individuale se proiecteză la parter sau P + 1E. Distanţa de

amplasare faţă de linia roşie este de 5-6 m. Faţada casei este îndreptat spre drumul
principal. Clădirea se proiectează cu 2 ieşiri.
Casele blocate se proiectează în dependenţă de condiţiile naturale şi sociale
ale raionului dat.

28
4. PROIECTAREA ȘI SISTEMATIZAREA ZONEI REZIDENȚIALE

4.1. Amplasarea centrului administrativ

În componența centrului administrativ sunt incluse obiectele comerciale și

de deservire socială. De obicei centrul administrativ se amplasează în centrul
localității și trebuie să aibă ieșire la drumul principal.
Înainte de a alege teritoriul pentru obiectele centrului administrativ se i-a în
considerație roza vînturilor, relieful și aspectul arhitectural al localității. Obiectele
centrului administrativ se amplasează ținîndu-se cont, deasemenea și de raza de
deservire a fiecărui obiect.
Aspectul arhitectural al centrului administrativ trebuie s-ă fie plăcut și bine
aranjat. Mărimea lui depinde de suprafața localității, numărul de populație și de
specializare principală a ei.
Sistematizarea zonei rezedenţiale începe cu amplasarea şi proiectarea
centrului administrativ. Centrul administrativ se amplasează în centrul localităţii.
La amplasarea centrului administrativ am folosit schema în formă de cordomer,
luînd în consideraţie deasemeni cerinţele tehnice, arhicturale estetice, astfel în cît
populaţia să aibă un acces cît mai bun la obiectele socialm – culturale.
Luînd în consideraţie toate cerinţile şi normativele în primul rănd am proiectat
clădirea administrativă, apoi am proiectat obectele şi instituţiile preşcolare. Şcoala,
grădiniţa se amplasdează pe strătzi secundare pentru a evita acidentele. În
apropiere de şcoală se află stadionul.
Toate aceste încăperi se amplasează într-o singură clădire cînd numărul
populaţiei este mic.
Clădirile centrului comercial se amplasează cu faţada clădirei spre piaţa
centrală sau spre drumurile principale, distaţa de amplasare a lor faţă de linia roşie
este de 15 m.

29
 Magazinul alimentar se proiectează pe o suprafaţă de 0,01 – 0,05 ha, în
dependenţă de spaţiul util comercial 200 m2 – 1000 locuitori şi 3 – 5 vîzători. Raza
de deservire a magazinului alimentar este de 0,75 km.
Magazinul industrial se proiectează în dependenţă de numărul locurilor la
1000 locuitori. Raza de deservire a cantinei este de 0,5 km. Se recomandă a fi
amplasate în apropierea instituţiilor preşcolare.
Hotelul se proiecteză în centrul locuităţii. În cazul localităţii rurale drept hotel
se socate case pentru oaspeţi. Suprafaţa sectorului în cazul dat constitue 0,04 –
0,05 ha.
Astfel, centrul administrativ se amplasează în aşa mod ca populaţia să aibă
acces cît mai liber, la obiectele social culturale, a avea un aspevt arhictural frumos
ceea ce duce la ridicarea nivelului de trai a populaţiei.

4.2. Argumentarea schemei rețelei stradale

La sistematizarea teritoriului localității, înainte de a se începe a proiecta se

cont după cum am menționat mai sus de raza vîntului, aspectul arhitectural și
relieful și în dependență de ele se alege schema rețelei stradale. De aceasta depinde
forma localității și amplasarea zonei rezidențiale și industriale.
După sistematizarea arhitecturală centrul public se proiectează după
următoarea schemă,(în cazul nostru): - schema de intersecție a unui bulevard cu
strada principală. Schema dată poate fi folosită în cazul localităților cu o suprafață
mare și cu număr mare de locuitori.
Lățimea bulevardului poate fi de suprafețe diferite, în cazul nostru este de 22
m iar strada principală de 14 m. Atît bulevardul cît și strada principală se înverzesc
cu arbori și arbuști. Pe lîngă alte elemente principale ele sunt însoțite de treceri
pietonale și trotuare.

30
 Fig.4.1 Schema rețelei stradale

4.3. Argumentarea amplăsării obiectelor social-culturale

Obiectele social culturale deservesc fie populația unui centru raional fie
numai a unei comune și sunt indispensabile pe teritoriul unei localități.
Deasemenea la amplsarea obiectelor social-culturale s-a luat în considerație
și unii factori cum ar fi: numărul populației, relieful, roza vîntului etc. Din
elementele enumerate cel mai important act că este numărul populației, de care
depinde în mare măsură amplasarea obiectelor social-culturale luînd în considerație
raza de deservire a populației, în dependență de categoria obiectelor respective.
Obiectele social-culturale pot fi clasificate în 6 categorii principale:
1. instituții preșcolare și învățămînt;
2. instituții culturale (teatre, cinematografe etc);
3. instituții administrative;
4. instituții comerciale;
5. instituții medicale;
6. instituții comunale.
În cazul nostru obiectele social-culturale deservește populația unei localșități
de 1904 locuitori. Obiectele date sunt situate în centrul localității,amplasate la o
distanță mică una față de alta.
31
 4.4. Sistematizarea și proiectarea cartierelor rezidențiale

Cartierul rezidențial este format dintr-un grup de case cu loturi de pămînt

unite pe un teritoriu care este mărginit de străzi. În cazul cînd cartierul sunt cu case
cu multe nivele ele pot fi proiectate după schema perimetrală și liberă.
Schema care am folosito la proiectarea cartierului am aleso în dependență de
factorii naturali și a condițiilor climaterice.
Forma cartierilor depinde de suprafața sectoarelor de teren. Dacă suprafața
sectoarelor este mai mică de 150 m, atunci cartierele se primesc mici și nu se
recomandă, fiindcă se mărește teritoriul localității. Pentru a evita acest lucru
negativ se recomandă folosirea caracterelor mai complicate, ceea ce am folosit în
cazul nostru.
Atunci cînd proiectăm cartierele cu case individuale de tip parter și parter
+1E și case blocate trebuie să determinăm unele condiții la amplasarea lor cum ar
fi amplasarea la 15m de linia roșie, existența unei fîșii verzi planificată cu arbori și
arbuști etc.
Deasemenea în timpul proiectării cartierelor se determină densitatea fondului
locativ ce trebuie să corespundă cerințelor SNiP-lui 2.07.01-89.
Cartierele rezidențiale nu trebuie să depășească 350 m în localitățile rurale și
600 m în cele urbane. În cazul cînd lungimea admisibilă se depășește trebuie de
proiectate drumuri ori terenuri.
Forma cartierelor depinde de tipul caselor proiectate. Mai jos sunt prezentate
multe cartiere cu case individuale de tip P și P+1E.

Fig.4.3 Amplasarea cartierelor cu case de tip P și P1+E.

32
 Cum se observă din schema dată, fiecare cartier este format dintr-un grup de
case ce sunt amplasate pe un teritoriu comun și se mărginesc de o rețea de străzi și
treceri.
În cazurile cînd suprafețele de teren sunt în limitele de 6-15 ori cartierele se
primesc înguste ceea ce duce la mărim. densității populației și respectiv a
cartierelor. Unele tipuri din aceste cartiere sunt prezentate mai jos.
Schemele prezentate se folosesc la proiectarea caselor individuale însă pot fi
folosite și în cazul caselor cu tronsoane.
În dependență de tipul caselor cartierelor rezidențiale se orientează după cele
patru puncte cardinale.

4.4.1. Amplasarea caselor individuale, blocate etc.

Toate casele se proiectează grupîndu-se în așa mod ca să se respecte hotarele

zonării construcțiilor și trebuie să existe o divizare a teritoriului în zone cu case de
același număr de nivele.
Principiul general după care se amplasează zonele caselor este următorul:
*casele cu multe nivele în centru localității;
*casele individuale la periferie.
Clădirile cu multe nivele se amplasează deobicei pe străzile principale. La
amplsarea construcțiilor se formează complexe locative sau grupuri de case ce sunt
unite și în rezultat primim un microraion.
Casele individuale de tip parter și P+1E se proiectează ținîndu-și cont de
relieful din localitate. Casele de tip parter se sistematizează luînd în considerație
suprafața sectorului de teren. Din punct de vedere al sistematizării fiecare lot este
compus din 3 zone:
1. Zona construcțiilor;
2. Zona grădinăritului;
3. Zona livezilor.
Cea mai mare parte din suprafața este ocupată de livadă și grădină.
33
 4.5. Structura și sistematizarea zonei de agrement

Zona de agrement se consideră zona destinată pentru odihnă și distracția

populației. Zona de agrement este compusă din terenuri de sport, cinematografe,
biblioteci, casă de cultură, parcuri, lacuri, teatre etc. și se proiectează în centrul
localității.
Casa de cultură se socoate centrul cultural principal al localității. În
condițiile arhitecturale casa de cultură trebuie să ocupe un loc foarte important
pentru întreaga localitate. Capacitatea clădirii se determină după numărul de locuri
în sala de vizionare a filmelor.
În prezent casa de cultură se proiectează reeșind din următoarele norme:
pentru localitatea noastră, pentru că avem ≤2000 locuitori – 150 de locuri, fiind
capacitatea minimală recomandată.
Bibliotecile în majoritatea cazurilor se proiectează în incinta casei de cultură
și foarte rare se prevede o clădire aparte. Capacitatea spațiului se stabilește reeșind
din volumul de manuale și numărul populației din localitate.
Cinematografe se proiectează în localitate cu numărul mai mare de 7000 de
locuitori. Și deoarece numărul populației noastre nu corespunde cu norme de
proiectare în localitatea dată nu proiectăm cinematograf.

34
 5. PROIECTAREA ȘI SISTEMATIZAREA ZONEI AGROINDUSTRIALE

5.1. Structura zonei agroindustriale

Zona industriala reprezintă suprafața unui teritoriu pe care sunt amplasate

clădiri și construcții industriale. Aceste edificii în complex formează complexele
industriale.
Complex industrial reprezintă un grup de clădiri, construcții dependente de
procente tehnologice amplasate pe un teritoriu echipat cu rețele eliditare.
Caracterul și structura complexelor în fiecare caz depinde de specializarea
gospodăriei, volumul producției și organizarea proceselor de producție.
În cadrul complexelor agroindustriale se includ:
- ferme de păsări;
- ferme de vite;
- complex pentru prepararea furajelor;
- complex pentru păstrarea materialelor de construcție;
- sere;
- depozite;
- complexe pentru repararea tehnicii și mecanism, etc.
Toate complexele se proiectează pe o suprafață compactă formîndu-se în
acest caz zona industrială. Însă în unele cazuri complexele se amplasează dispersat
din cauza factorilor naturali. Zona industrială se separă de zona rezidențială cu o
fîșie de protecție sanitară dar luînd în considerație direcția dominantă a vînturilor.
În timpul proiectării zonei industriale se ia în considerație următoarele:
-amplasarea complexelor cît mai compact ceea ce ne permite exploatarea cu
cheltuielile minime a rețelelor inginerești a clădirilor etc.;
-posibilitatea lărgirii în perspectivă a unor complexe;
-evidența proceslor tehnologice și posibilitatea legăturilor cu zona
rezidențială;
-menționarea normelor sanitare igienice și a decalajului autiencendiar;
35
 -proiectarea corectă a zonei industriale luînd în considerație : relieful,
vînturile dominante, spațiile verzi existente, tipul insolării și tipul de sol.
Criteriul de bază a amplasării zonei industriale este cel economic fiindcă
anume reeșind din cheltuielile se stabilește rentabilitatea zonei industriale. În cazul
cînd cheltuielile sunt minime se socoate că zona industrială este proiectată corectă.

5.2. Trasarea rețelei drumurilor, străzilor și a gardurilor de protecție

Drumul reprezintă un complex al construcțiilor și instalațiilor inginerești

menite pentru asigurarea securității circulației transportului în diferite condiții
naturale și climaterice.
O importanță deosebită la trasarea străzilor are relieful existituit, de el în
mare parte depinde factorii tehnici. De asemenea se atrage o atenție deosebită la
aerația localității. Pentru a respecta regimul aerației, axa străzilor se trasează în așa
mod ca să nu se abată față de direcție, în caz contrar se înrăutățesc condițiile
sanitaro-igienice.
De regulă străzile în localitate se proiectează cu o pantă minim longitudinală
de 0,5%. Pentru terenurile muntoase această pantă poate fi mărită cu 2%.
Intersecțiile străzilor se efectuează într-un singur nivel.
Orientarea străzilor are o mare importanță și include următoarele elemente:
-asigurarea condițiilorconfortabile pentru locuitori;
-concordanța cu condițiile de insolare cu cele este ale străzii.
În timpul proiectării rețelei stradale se formează intersecții de diferite tipuri
(răscrucea, sub forma de T, de tip geratoriu, etc.).
Numărul intersecțiilor să se reducă la minim. Distanța dintre intersecții
trebuie să fie minim de 300-350m.
Gardurile verzi sunt niște plantații dese de arbuști de forma unor garduri.
Gardurile verzi se află între partea carasabilă și trebui cu scopul de a proteja
pietonii de praf, murdărie, insolare, zgomot etc. Dar totodată prin spațiile verzi se
îmbunătățește clima, sectorul respectiv.
36
 5.3. Argumentarea amplasării sectoarelor de teren și a complexelor de
producere față de zona rezidențială

Zona industrială se amplasează față de cea rezidențială luînd în considerație

direcția dominantă a vînturilor și reliefului existent. Aceste condiții ne permit de a
crea condiții favorabile pentru păsări, animale etc.
În timpul proiectării zonei industriale se ia în considerație următoarele:
-crearea complexelor compacte (se micșorează cheltuielile de construcție a
rețelei eliditare);
-posibilitatea reconstrucției complexelor în perspectivă;
-evidența proceselor tehnologice în complexe și legătura lor cu zona
rezidențială;
-folosirea în timpul proiectării a rețelei de drumuri deja existente;
-respectarea normelor sanitaro-igienice și a decalajelor antiencendiare
conform SNiP 02.07.01-89;
-proiectarea corectă a zonei industriale luînd în considerație factorii naturali
(relieful, spațiile verzi existente, spațiile acvatice, tipul solului etc.);
Cerințele de bază la amplasarea zonei industriale sunt dictate de cerințele
economice și anume : volumul cheltuielilor necesar pentru construcția și
exploatarea clădirilor.
În cazul în care volumul cheltuielilor este mic se socoate că zona industrială
este proiectată corect. Complexul agroindustrial se amplasează de obicei pe
terenurile cu pante mici și în afara localităților. Pentru aceasta se respectă în primul
rînd decalajul sanitar ce depinde de specificul zonei industriale.
Drumurile de legătură și a punctelor de formare și primire a încărcăturilor îl
constituie în cazul nostru drumul principal ce vine din zona rezidențială.
Proiectarea complexelor ăn zona industrială se efectuiază luînd în cosideraţie
condiţiile reliefului, roza vînturilor. Astfel, complexele se proiectează luînd în
consideraţie direcţia dominantă a vîntului astfel în cît mirosurile neplăcute să nu
pătrundă în zona rezidinţială.
37
 Complexele ce produc mai puţin zgomot, mirosuri neplăcute se amplasează în
apropierea zone rezidinţiale, iar cele cu mirosuri neplăcute la o distanţă mai mare.
Depozitele, curţile pentru depozitarea materialelor de construcţii,
întreprinzilor pentru prelucrarea cerialelor şi culturilor tehnice, parcul pentru
repararea mecanismelor se amplasează în apropierea zonei rezedenţiale în
apropierea drumurilor principale pentru a avea legături cu centrul raional.
Zona agroindustrială se proiectează în dependenţă de norma de proiectare şi
sarcina ei. Această zonă se proiectează luînd în consideraţie numărul de capete.
Suprafeţele sectosrelor de teren se calculiază reieşind din norma ce revine la 1 cap.
Toate complexele se amplasează luînd în consideraţie decalajele sanitare. Ele
sunt stabilite în dependenţă de condiţiile nocive ale zonei date.

5.4. Planificarea și sistematizarea complexelor agroindustriale, formelor și a

sectoarelor clădirilor amplasate separat

Pentru amplasarea fermelor și exploatărilor agro-industriale care pot produce

poluarea mediului înconjurător, amplasamentele se vor stabili pe baza ecologiei,
avizate de organe specializate în protecția mediului și sănătatea publică.
La proiectarea și sistematizarea formelor se prevăd următoarele:
- terenul să fie neinundabil cu structura uniformă și pante line, avînd acces
ușor, către căile de comunicații, către pășuni și culturi furajere;
- adaptările să fie orientate în direcția opusă celei din care bat vînturile
dominante;
- pentru a preveni scurgerea dejecțiilor sau a apelor din interiorul
adăposturilor, cît și pentru ca apele meteorice să nu pătrundă în interior,
construcțiile vor fi amplasate pe temelii înalte la minim 20-25m față de sol, avînd o
pardoseală specifică ca să reziste la urma fizică și chimică.
- pardoseala va avea o înclinație de 1,5 pînă la 3%, trebuie să fie netedă și
nelunecoasă;
38
 - amplasarea oricări ferme, trebuie să permită în toate cazurile posibilitatea
dezvoltării în perspectivă, cu condiția să păstreze anumite distanțe față de zonele
protejate(200 m față de case de locuit, surse de apă, stații de prelucrare a apei etc.),
de drumurile locale (18m), de șosele și căi ferate 20-22m.
Tabelul 5.1.
Bilanțul și componența zonei agroindustriale.
Nr Complexe, ferme Unități de Norma de Suprafața
d/o măsură suprafață, m2 totală, m2
1 2 3 4 5
1 Ferma pentru producerea 1 cap 205 22550
laptelui (cu întreț. liberă) - 110
2 Ferme de reproducere a 1 loc 1045 41800
bovinelor - 40
3 Complex de porcine cu ciclul 1 cap 4045 36405
finisat intr-un an - 9
4 Complex de porcine - 8 1 cap 4045 32360
5 Ferme de păsări:
a) cu întreținere în colivii - 3 1 găină 5045 15135
b) cu întreținere liberă - 15 2045 30675
6 Ferme pentru creșterea 1 cap 345 3450
curcanilor - 10
7 Complex pentru repararea și tractor 15 22500
întreținerea mecanismelor 1500
8 Întreţineri pentru prelucrarea 1 obiect - 5000
cerialelor şi culturilor tehnice
9 Curte pentru păstrarea 1 obiect - 10000
materialelor de construcție
10 Depozite pentru păstrarea 1 obiect 2000
materialelor inflamabile
Total: 221875

După completarea tabelului am obținut, după calculele efectuate suprafața totală

de 22,18 ha.

39
6. AMENAJAREA INGINEREASCĂ A TERITORIULUI LOCALITĂȚII

6.1. Schema sistematizării pe verticală. Evacuarea apelor fluviale

Sistematizarea are ce scop determinarea pozițiilor construcțiilor pe terenuri

aferente pe deoparte iar pe cealaltă parte modificările reliefului pentru a deveni
favorabil pentru construcție.
Prin sistematizarea pe verticală se determină realizează cotele de teren
proiectate în raport cu cotele existente ale terenului respectiv.
În timpul elaborării schemei sistematizării obligatoriu este de a determina
volumul lucrărilor de terasament, determinîndu-se soluțiile cele mai optimale din
punct de vedere economic și totodată echilibrarea maselor de sol. În sensul
amenajării teritoriului se ține seama de condițiile geologice, hidrogeologice,
hidrologice și se urmărește principiul adoptării suprafeței fizice a terenului în așa
mod ca construcția ce necesită a fi amplasată să nu mărească volumul lucrărilor de
terasament. Sistematizarea pe verticală deasemeni trebuie să îmbunătățească
aspectul estetic al localității să asigure scurgerea liberă a apelor meteorice, să
determine măsurile de prevenire a inundațiilor, să asigure asanarea apelor
meteorice, sistematizarea rețelelor subterane, stabilirea cotelor „0” pentru
construcție este.
Pentru amplasarea clădirilor pe suprafața terestră se pornește de la ideea că
suprafața solului avînd o diferență de 15-20 cm. Astfel, pantele cuprinse între 0-2%
permit amplasarea clădirilor pe orice direcție indeferent de dimensiunile în plan
orizontal. În cazul pantelor cuprinse între 2-5%, clădirile se amplasează paralel a
curbele de nivel și totodată se limitează lungimea clădirilor. Cînd în teren avem
panta 5-8% clădirile se amplasează limitîndu-se lungimea și orientîndu-se neluînd
în considerație curbele de nivel.
În cazul cînd avem clădiri mici ele po fi amplasate în terenuri cu pante de
10-12%.

40
 În cazul cînd panta terenului este 0% terenul trebuie ușor modificat pentru a
organiza evacuarea apelor de suprafață. În acest caz evacuarea poate foarte fi
efectuată prin rigole de suprafață sau o rețea de conducte subterane.
Sistematizarea pe verticală cuprinde I fază de studiu la nivelul întregii
localități sau terenurile afecctate. Studiile se efectuează în baza planurilor
topografice la scara 1:5000 echidistanța (1-2,5m).
Studiile sistematizării pe verticală se aplică atît pe suprafețe de teren din care
rezultă modalitățile lui căt și cu aplicarea unor profile determinînd totodată
volumul lucrărilor de pămînt. Efectuînd totalizarea rusească că sistematizarea pe
verticală are un scop unic-adaptarea reliefului existent a unei localități la condițiile
tehnice cerute de SNiP-lui 2.07.01-89.
Organizarea evacuării apei pluviale. Pentru a folosi mai eficient teritoriul în
construcții e necesar de a schimba cotele negre.
De exemplu pentru a proiecta o porțiune de drum e necesar de a lua în
considerație panta longitudinală și transversală admisibilă. În cazul cînd se
construiesc clădiri terenul se amenajează folosind sistematizarea platformelor
orizontale și verticale și rigole pentru evacuarea apelor de suprafață.
Relieful unei localități trebuie să satisfacă următoarele condiții: inginerești,
sanitare, arhitecturale. Relieful în unele cazuri nu poate satisface condițiile sus
numite e necesar de a interveni cu multe hotărîri inginerești ce țin sistematizarea
teritoriului.
Evacuarea apelor pluviale în mare măsură depinde de relieful pe care
trasează străzile. Din acest considerent practic în toate cazurile e necesar de a
întocmi scheme ale sistematizării pe verticală. Această schemă ne propune unele
idei pentru a schimba poziția axelor drumurilor. Pentru a efectua astfel de lucrări se
cere în unele cazuri de a săpa relieful, al tasa și în unele cazuri de a proiecta diguri
de protecție.
Toate lucrările necesită cheltuieli esențiale și din aceste considerente în
majoritatea cazurilor se cere de a reduce la minim cheltuielile de construcție. În
cazul lucrărilor de terasament e nevoit de a balansa masele de pămînt ceea ce
41
esențial micșorează cheltuielile pentru construcție. În cazul cînd există terenuri
relativ accidentate atunci ele se scot și nu se folosesc pentru amplasarea
construcțiilor. În cazul existenței rîpelor, gropilor etc. ele pot fi așteptate și folosite
pentru proiectarea parcurilor, scuarului etc. Terenurile menționate pot fi folosite
sub construcții numai în cazul cînd adîncimea lor este mai mică de 0,75m.

Fig.6.1 Schema sistematizării pe verticală

GE – gură de evacuare; → direcția de scurgere a apelor; 230,83 – cota de proiect

proiectată; 228,9 – cota neagră a terasamentului; 1% – panta pe segmentul de
drum.

42
 6.2. Alimentarea cu apă a localității

Alimentarea cu apă constituie o dotație indinspensabilă pentru centrele

populate și pentru industrie, care condiționează desfășurarea vieții igienice a
oamenilor și intervine ca factor important în aproape toate procesele de producție
industrială. Alimentarea cu apă a unui centru populat sau a unei industrii include
captarea și aducțiunea de la sursă la consumator, stații de pompare cînd sunt
necesare, stații de tratare pentru corectarea calității, rezervoare de înmagazinare.
Reprezentarea simplificată a ansamblului de construcții și instalații pentru
alimentarea cu apă se unește schema de alimentare cu apă. Alimentarea cu apă se
poate face din diferite surse : din apă subterană, din izvoare, din apele de suprafață.
Elementele determinate în alegerea schemei de alimentare cu apă sunt pe de o
parte: cantitatea, presiunea și calitatea și pe de altă parte: condițiile locale, calitățile
apei la aceste surse, poziția relativă a consumatorului față de sursa și de alți
consumatori.
La definitivarea schemei de alimentare cu apă se ține seama de următoarele
considerente de ordin tehnic:
-alimentarea cu apă trebuie să se încadreze ca schemă în prevederile
planului de amenajare complexă a bazinului hidrografic;
-schemele alese să asigure alimentarea cu apă pe o perioadă îndepărtată;
-sursele de apă subterane trebuie repartizate cu prioritate consuamtorilor din
centrele populate.
Compararea economică a variantelor se poate face în funcție de prețul de
cost al apei, în funcție de timpul de recuperare a investițiilor și de ansamblul
condițiilor economice.
În cazul primului criteriu soluția optimă este aceea care corespunde costului
minim ale apei(Cmin).

(6.1)

unde:

43
 C1 – costul lucrărilor de construcții montate, lei;
i – cota de amortizare ; (0,33-centre populate și 0,075-0,10 pentru industrii);
I – cheltuielile stației de tratare, lei;
E – energia electrica;
i2 – cota de amortizare aparentă, (0,075-0,1);
C2 - costul utilajelor, lei;
i3 - cota de întreținere;
C – cheltuielile totale de investiții, lei.
Rezolvarea alimentării cu apă a unui centru necesită în primul rînd stabilirea
judiciară a cantității de apă necesare a variațiilor de consum posibile și a calităților
cerute apei.
Perioada de perspectivă a dezvoltării de alimentare cu apă pentru care se
calculează debitul de apă necesar este de 20-25 ani.
În calculul cantității de apă se disting 3 debite caracterist:
(6.2)
(6.3)

, (6.4)

, (6.5)

(6.6)
∑ ( )

unde:
- volumul maxim pe zi;
-volumul mediu pe zi;
-sporul 5-10% (1.05-1.10%).
La stabilirea consumurilor totale se are în vedere ți necesarul de apă pentru
stingerea incendiilor.
Pentru alegerea surselor de apă este necesar să se întocmească schema de
gospodărie a apelor în zonă. Sursa de apă trebuie să se satisfacă următoarele
criterii:
44
 - debitul de apă necesar;
- calitatea necesară a apei cu un minim de tratări;
- eficiența economică;
Alcătuirea rețelei de distribuție joacă un rol foarte important la alimentarea
cu apă a localității. O schemă bine gîndită micșorează la minim cheltuielile de
energie și cele financiare ridicînd nivelul sanitar și de protecție a mediului.
Conductele rețelei de distribuție urmăresc în plan, străzile, căile de acces,
conform schiței sau planului de sistematizare. Rețeaua de distribuție se compune
din: conducte principale și de servicii.
Distanța între 2 conducte principale este compusă între 300-600 m. La
conductele principale cu diametrul nominal mai mare de 250m nu se admit
branșamente mici.

Fig.6.4 Schema de alimentare cu apă

45
 Pentru o rețea de alimentare cu apă se prevăd următoarele piese: vane de
linie, vane de ramificareție, vane de golire, hidratauți de dezaceresire, hidratanți de
incendiu și cișmele publice.

6.3. Evacuarea apelor menajere de pe teritoriul localității

Apele uzate menajere și cele industriale destinate a fi canalizate trebuie mai

întîi colectate. Rețeaua de canalizare generală a centrelor populate și industriale se
întreține și se exploatează de către administrația publică.
Rețelele de canale din incintele industriale se numesc rețele uzinale și se
exploatează de către industrie. Canalele ce alcătuiesc o rețea de canalizare publică
se grupează în următoarele categorii:colectoarele principale și secundare;canale de
serviciu, de acord și diversare.
Într-o localitate pot fi prevăzute toate categoriile sau numai unele din ele.
Efectuînd o generalizare am ajuns la concluzia că sistemul de canalizare
joacă un rol important în ceea ce privește ridicarea nivelului de trai al populației și
a indicilor sanitaro-igienice.
Apele uzate pot fi grupate în 3 categorii: ape menajere, comunale, ape
menajere uzinale și ape pluviale.
Toate aceste tipuri de apă e necesar de a fi evacuate și pentru aceasta e
necesar de a calcura debitul lor. În general debitul apelor uzate este mai mic ca cel
al apelor potabile din cauza că nu volum oarecare de apă potabilă se folosește la
irigarea spațiilor verzi, stropitul străzilor etc.
Pentru determinarea debitului apelor uzate se ține seama de norma de apă și
variațiile consumului zilnic și a apei industriale și potabile.
Pentru angajații care lucrează un număr oarecare de ore la întreprindere
deasemenea se determină apele menajere folosite pentru diferite necesități.
În ceea ce privește determinarea debitului apelor de ploaie ele se determină
reeșind din suprafața de colectare a apelor.

46
 Determinarea parametrilor canalizării se efectuează din înscemnarea acestor
debite.
Pentru a întocmi schema canalizării este necesar de a cunoaște elementele
unei canalizări și scopul ei.
Schema de canalizare constă în reprezentarea prin desen a principalelor
construcției și instalații prin care apele menajere și retoricee ajung de la
consumator în bazinele naturale receptor. Schema de canalizare se stabilește în
dependență de relief, natura terenului, amplasamentul stației de epurare, numărul
rețelelor adoptate etc. În cazul canalizării industriale schema este condiționată și de
un sistem de alimentare cu apă, de gradul încărcare a teritoriului, etc.
La stabilirea unei scheme comune pentru un centru populat și întreprinderile
industriale se i-au în considerație următoarele:
-posibilitateea tratării apelor industriale și cele sătești;
-adaptarea schemei la relieful terenului în așa mod ca să se reducă la minim
lungimea colectoarelor între localitatea și punctul de vărsare a apelor.

Fig.6.5 Schema evacuării apelor menajere

47
O rețea de canalizare poate fi compusă din următoarele construcții auxiliare:
1. cămine de vizitare; 2. guri de scurgeri; 3. diversoare; 4. guri de vărsare; 5.
cămine de schimbare a direcției; 6. cămine de vizitare de intersecție; 7. cămine de
rupere de pantă; 8. cămine de spălare.

6.4. Alimentarea cu energie electrică şi termică a localităţii

Alimentarea cu energie electrică se efectuiază de la surse cum ar fi centralile

electrice. Utilizarea este uşor explicabilă prin avantajele deosibite pe care le
prezintă.
Reţelele de alimentare sunt reţelile edilitare cele mai răspîndite ajungînd pînă
în cele mai mici şi mai îndepărtate aşezări omineşti. Reţelile electrice se trasează
luînd în consideraţie factorii de consum. Necesarul de energie se determină în
dpendenţă numărul de locuitori .
Energia electrică se trasează prin linii airiene, în limita în limita perimetrului
localităţii, la o distanţă de 1,5 – 2m de la spaţiile verzi şi clădiri.
Staţiile de transformare se amplaseză pe teritoriul şcolii, casei de cultură sau
primării.
Decalajul antiincendiar între transformatoare şi casele de locuit se stabileşte în
dependenţă de gradul antiincendiar find de 7 – 16m.
După cum am spus alimentarea cu energie electrică se efectuiază printr-o reţia
aeriană de trei fire aeriene, cu ajutorul pilonilor fie din lemn, fie din biton-armat,
amplasaţi la o distanţă de 75m unul faţă de altu.
Alimentarea cu energie termică se îndeplineşte pentru obiectele culturale.
Alimentarea se efectuiază de la o canzagerie cu alimentare de gaze. Suprafaţa ei
este mai mică de 1 ar. Canzageria poate fi amplasată pe teritoriul şcolii sau a casei
de cultură.
Reţelele termice se amplasează la o adîncime de 3,5 – 2 m în şanţuri betonate.
Reţelele se amplasează faţă de linia roşie la distanţa nu mai mică de 2 m.

48
 Suprafaţa sectorului sub casangerie de multe ori se stabileşte în funcţie de
materialul, combustibilul folosit.
Sectorul sub cazagerie se stabileşte în dependenţă de roza vînturilor şi
condiţiile climaterice.

6.5. Înverzirea teritoriului localităţii

Suprafeţile verzi influinţează foarte mult supra climei localităţii, micşorează

zgomutul şi îmbunătăţeşte esteticul arhitectural al localităţii. Spaţiile verzi de
asemeni influinţiază asupra regimului de schim a temperaturii. Este conoscut faptul
că în timpul verii temperature spaţiilor e mai mică cu 2 - 3˚C decît pe celelalte
teritorii. În masivele verzi se micşorează esenţial radiaţia şi se măreşte umiditatea
cu 7 – 14 %.
Spaţiile verzi în localitate servesc ca o perdea de protecţie împotriva prafului
şi a zgomotului tului.
Pentru a proteja casele de locuit de zgomot se recomandă de-a proiecta şi a
planta fîşii verzi cu lăţimea maximală. Suprafaţa recomandată pentru o persoană
vizează 10 – 15 m2 de folosinţă comună şi 7 – 12 m2 de folosinţă limitată în
dependenţă de suprafaţa localităţii şi condiţiile naturale.
Teritoriile se înverzesc după deferite scheme, cea mai fregvent este folosit
schema în care sunt incluse deferite specii şi arburi, arbuşti etc.
La proiectarea reţelei stradale se ia în consideraţie amplasarea spaţilor verzi.
Suprafaţa spaţiilor verzi depinde suprafaţa şi distanţa străzilor.
Spaţiile verzi pot fi de folosinţă limitată nu sunt viztate de locuitori, iar zonele
de folosinţă comună sunt folosite pentru organizarea deferitor activităţi ale
populaţiei.
În cazul zonei de agrement suprafaţa înverzită poate ajunge la 60 – 70%.
Spaţiile verzi în această zonă se amplasează de obicei la periferia zonei.

49
 7. EVALUAREA TEHNICO-ECONOMICĂ

În proiectul de sistematizare a teritoriului trebue să se respecte regulamentar

cerințele și normele de proiectare. Localitatea și zona agroindustrială trebue să
corespundă intereselor și cerințelor gospodăriei, să se afle în concordantă cu
condițiile naturale , să corespundă cerințelor arhitecturale, etc. El trebue să asigure
în condițiile locale, înalt pentru lucru, trai și odihna populației.
Toate aceste calități se prevăd în proiect de elaborare a lui. După finisarea
proiectului de sistematizare din nou se efectuează controlul deciziilor primite după
următoarele principii:
1. Corespunderea volumului locativ cu datele inițiale și calculele efectuate;
2. Evidența condițiilor naturale(reilef, roza vînturilor, însolarea, vegetația, solurile
etc.);
3. Existența condițiilor pentru dezvoltarea gospodariilor individuale;
4. Respectarea normelor și decalagelor antincendiare, sanitare;
5. Asigurarea organizării corecte a proceselor tehnologice în fiecare complex,
organizarea științifică a procesului de muncă.
6. Evidența și hotărîrea problemelor legate de amenajarea teritoriului;
7. Crearea condițiilor normale de trai;
8. Crearea unui ansamblu arhitectural modern, etc.
În cazul depistării a unor neajunsuri e necesar de a introduce unele corecții
în proiect.
În scopul evaluării tehnico-economice a proiectului de sistematizare e
necesar de a calcula următorii indici:
Indicii tehnico-economici absoluți:
1. Suprafața spațiului locativ proiectat în localitate se calculă cu relația:
Q=Qp+Qp+1E+Qbl, (7.1)
unde:
Q - suprafața spațiului locotiv, m2;
Qp - suprafața totală în casele de tip parter, m2;
50
 Qp+1E - suprafața totală în casele de tip P+1E, m2;
Qbl - suprafața totală în casele blocate, m2.
Suprafața totală locativă în casele de diferite tipuri se calculează cu relația:
Qind=np*qp, m2; (7.2)
Qp+1E=np+1E*qp+1E, m2; (7.3)
Qbl=nbl*qbl, m2 (7.4)
unde:
nP,nP+1E, nbl- numărul casei proiectate de tip parter,parter+1Etaj și blocate;
qP, qP+1E, qbl- suprafața totală locativă a unei case de tip parter, parter+1Etaj
și blocate.
Qp=131*115=15065, m2;
Qp+1E=131*165=21615, m2;
Qbl=284*75=21300, m2;
Q=15065+21615+21300=57980, m2;
2. Numărul populației asigurate cu spații locativese determină cu relația:

, (7.6)

unde:
Np - numărul populației asigurate cu spațiu locativ,persoane;
Q- suprafața spațiului locativ, m2;
18 m2/persoana - norma spațiului locativ a atribuită unei persoane în per- spectivă;
3. Se calculă suprafața construcțiilor. Ea se determină pentru diferite tipuri
de case proiectate în localitate. Suprafața construcțiilor obiectelor culturale se
determină sumîd suprafața tuturor construcțiilor proiectate în localitate.
Relația de calcul a suprafeței construcțiilor sunt:
F=Fp+ Fp+1E+Fbl+Fa (7.7)
Fp=np*fp=131*100=13100 m2; (7.8)
Fp+1E=np+1E*f p+1E=131*100=13100 m2; (7.9)
Fbl=nl*fbl=284*70=19880 m2; (7.10)
Fsc=98070 m2; (7.11)

51
 F=13100+13100+19880+98070=144150 m2;
Tabelul 7.1
Bilanțul teritoriului localității
Nr Suprafața, ha
d/o Denumirea teritoriului După proiect După calcul
ha % ha %
1 2 3 4 5 6
I A. Zona rezidențială
Teritorii rezidențiale
a) case individuale(p și p+1E) 23,2 41,79 23,2 48,92
b) case blocate 17,04 30,71 17,04 35,93
II Centru administrativ
a) sectoarele obiectelor culturale 5,18 9,33 5,18 10,93
b) parcuri și complexe sportive 2 3,60 2 4,22
c) scuare și bulevarde - - - -
d)alte terenuri - - - -
III Teritoriile transportului interior
a) piețe - - - -
b) străzi 8,09 14,57 - -
c) treceri - - - -
Total pe zona rezidențială 47,75 100 47,42 100
I B. Zona industrială
Complexe industriale
1) ferme pentru prelucrarea
laptelui 2,25 8,88 2,25 10,14
2) ferme de reproducere 4,18 16,70 4,18 18,85
3) ferme pentru producerea cărnii 3,64 14,58 3,64 16,41
4) complex de porcine 3,23 12,94 3,23 14,56
5) ferme pentru păsări
-cu întreținere în colivii 1,51 6,08 1,51 6,81
-cu întreținere liberă 3,06 12,25 3,06 13,79
6) ferme pentru creșterea 0,34 1,36 0,34 1,53
curcanilor
7) complex pentru repararea si 2,25 7,2 2,25 10,25
intreținerea mecanismelor
8) Întreţineri pentru prelucrarea 0,5 2,0 0,5 2,25
cerialelor şi culturilor tehnice

52
 Continuarea tabelului 7.1
9) curte pentru pastrarea 1 4,0 1 4,51
materialelor de construcție
10)depozit pentru păstrarea 0,2 0,8 0,2 0,90
materialelor inflamabile

II Teritoriile spațiilor verzi

a) garduri verzi de protecție 3,46 6,3,6 - -
b) alte sectoare verzi - - -
III Drumuri exterioare 1,95 6,85 - -
Total pe zona industrială 25,88 100 21,68 100
C. Zona de protecție sanitară
I Sectoare ocupate cu obiecte
comunale și piețe pentru parcarea - - - -
transportului
II Spații verzi a zonei de protecție 5,78 100 5,78 100
Total pe zona de protecție sanitară 5,78 100 5,78 100
Total 87,17 - 75,38 -

Concluzii: După proiect sunt unele schimbări ale suprafețelor, această din
cauza reilefului complicat, am facut unele schimbări pentru a crea cele mai bune
condiții de trai pentru populatie și funcționalitate maximă.

5. Densitatea populației. Se determină numărul populației ce revine unui 1

ha a teritoriului zonei rezidențiale a localității. Relația de calcul este:

, m2 ; (7.12)

unde:
Np- numaărul populației din localitate, persoane;
Szr- suprafața zonei rezidențiale, ha.

6. Densitatea fondului locativ (DFL). Se determină brut și net și se compară

cu indicii normativi din SNiP 2.07.01-89. Densitatea fondului locativ netă se
calculă medie și aparte pe zonele construibile: perter, blocate.
Se determină DFLbr în m2/ha.
53
 (7.13)

7. Densitatea construcțiilor se calculează brut și net. Relațiile de calcul sunt

următoare:
; (7.13)

. (7.14)

8. Spațiile verzi de folosință ce revine unui locuitor, acest indice se

calculează cu relația:

(7.15)

unde:
Qz.v. – suprafața spațiilor verzi de folosință comună, ha;
V – suprafața spațiilor verzi de folosința comuna ce revine unui locuitor, ha;
Np – numarul populției, pers.
De asemeni, un indice important ce caracterizează lungimea străzilor și trecerilor
ce revin unui locuitor din zona rezidențială și lungimea drumurilor la 1 ha a zonei
industriale, se calculează cu relațiile:
; (7.16)

. (7.17)

unde:
L – lungimea totală a străzilor și trecerilor din localitați, m;
Np – numărul populației din localitate, pers;
Sind – suprafața zonei industriale, ha.

54
 CONCLUZII

Odată cu trecerea acestui curs de urbanizare putem deja observa părțile

negative și pozitive folosite în amenajarea teritoriului localității.
Acest proiect ne ajută la totalitatea sistematizării cunostințelor teoretice în
amenajarea lor în practică. Pot recunoaște că proiectul cu 1904 de persoane
întrunează o localitate mare, am amplasat zona de protecție sanitară și cea
industrială.
În dependență de roza vîntului am amplasat zona rezidențială, cea de
protecție sanitară și cea industrială.
În realizarea proiectului am ținut cont de normele din SNiP-lui 02.07.01-89,
precum și normele de proiectare. Eu cred ca această disciplină ne-a oferit o
experiență mare în domeniul urbanizării ce ne va fi de folos pe viitor în activitatea
noastră de evaluatori.

55
 BIBLIOGRAFIE

1. Konciukov N. Planirovka sel’skih naselennyh mest. Moskva: Vîsăaâ scola,

1972.221 s.
2. Vinșu I. Arhitekturno-planirovcnaâ organizaciâ sel’skih naselennyh punktov.
Moskva: Strojizdat, 1986,278 s.
3. Rianov V., Kolosovoi T. Planirovka I zastroika sel’skih naselennyh mest.
Moskva: Literatury po stroitel’stvu, 1971. 230 s.
4. Artemenko V. Kadastr zemeli neselennyh punktov. Moskva: Kolos, 1997.167s.
5. Gradostroitel’stvo. Planirovka i zastroika gorodskih i sel’skih poselenii. SNiP
2.07.01-89. Moskva: 1994.
6. Conspect de prelegeri.

56