Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Oleg Horjan, Teodor Moraru, Dumitru Haruţa

Metodele şi modelele economico- matematice la organizarea teritoriului( curs de

prelegeri pentru studenţii specialităţii: „cadastru şi organizarea teritoriului”)

Chişinău – 2012

1
 Cuprins

1 PRINCIPALELE METODE DE SOLUŢIONARE A PROBLEMELOR

PROGRAMĂRII MATEMATICE............................................................................................. 5
1.1 Programarea matematică - ştiinţă aplicativă. Clasificarea problemelor
programării
.matematice..........................................................................................................................5
1.2 Problema generală a programării matematice liniare. Forma standard şi canonică a
problemei.........................................................................................................................................7
1.3 Clasificarea problemelor programării matematice liniare.............................................8

1.4 Algoritmul metodei simplex a programării matematice liniare....................................9

1.5 Algoritmul metodei potenţialelor................................................................................21

2 FUNCŢIILE DE PRODUCŢIE ŞI UTILIZAREA LOR PENTRU

SOLUŢIONAREA PROBLEMELOR DIN DOMENIUL ORGANIZĂRII
TERITORIULUI.........................................................................................................................28

2.1 Noţiunea despre"funcţia de producţie"şi felurile acestora...........................................28

2.2 Etapele de elaborare a funcţiilor de producţie............................................................29

2.3. Utilizarea funcţiilor de producţie pentru soluţionarea problemelor din domeniul

organizării teritoriului....................................................................................................................31

3 .BAZELE MODELĂRII ECONOMICO- MATEMATICE.................................36

3.1 . Noţiunea de „model” , „ model economico- matematic”, „ modelare”....................36
3.2 .Clasificarea modelelor...............................................................................................40
3.3 Etapele principale ale modelării economico- matematice..........................................43

4 MODELE ECONOMICO-MATEMATICE DE OPTIMIZARE A AMPLASĂRII

CULTURILOR AGRICOLE SI SUPRAFEŢELOR ÎNSĂMINŢATE ALE ACESTORA.45

4.1 Modelul ecomonico-matematic de optimizare a suprafeţelor însămînţate cu culturi

agricole la argumentarea agroeconomică a proiectelor intragospodăreşti de organizare a
teritoriului………………………………………………………………………………………..45
4.2 Modelul economico-matematic pentru determinarea îmbinării optime a suprafeţelor
însămînţate cu culturi agricole în baza asolamentelor recomandate..............................................53
4.3 Modelarea matematică a conveierului verde la elaborarea proiectului
intragospodăresc de organizare a teritoriului.................................................................................60

4.4 Modelul economico-matematic de optimizare a măsurărilor de valorificare și

utilizare intensivă a terenurilor. (prezentat în baza modificației modelului matematic propus de
către profesorul universitar S. Volkov [3])..................................................................................68

2
 5 MODELE ECONOMICO-MATEMATICE DE OPTIMIZARE A TIPURILOR ŞI
STRUCTURII ASOLAMENTELOR ÎN EXPLOATAŢIILE AGRICOLE………………73
5.1 Modelul economico- matematic de optimizare a sistemului asolamentelor exploataţiei
agricole…………………………………………………………………………………………...73
5.2 Modelul economico-matematic a organizării şi amplasării optime a terenurilor şi
amplasărilor exploataţiilor agricole...............................................................................................83
5.3 Modelul economico-matematic de optimizare a amplasării asolamentelor şi
culturilor agricole luînd în consideraţie nivelul de purificare a solului.........................................88
6 MODELE ECONOMICO-MATEMATICE DE PROIECTARE OPTIMA A
COMPLEXULUI DE MĂSURI ANTIEROZIONALE ÎN CONDIŢIIILE EROZIUNII DE
APA A SOLULUI………………………………………………………………………………92
6.1 Modelul economico-matematic de proiectare optima a măsurilor complexe
antierozionale în condiţiile eroziunii de apă a solului…………………………………………...92
6.2 Modelul economico-matematic a amplasării optime a culturilor agricole luînd în
consideraţie intensitatea spălării solului…………………………………………………………96
7 MODELE ECONOMICO-MATEMATICE DE OPTIMIZARE A
TRANSFORMĂRII TERENURILOR EXPLOATAŢIEI AGRICOLE……………………98

7.1 Modelul economico-matematic de optimizare a trasnsformării terenurilor în baza

metodei simplex………………………………………………………………………………101
7.2 Modelul economico-matematic de optimizare a transformării şi amplasării terenurilor
în baza metodei de reparatitie…………………………………………………………………102
8 MODELE ECONOMICO-MATEMATICE PENTRU ELABORAREA
PROIECTULUI OPTIM AL AMENAJĂRII ŞI AMPLASĂRII PLANTAŢIILOR
MULTIANUALE.......................................................................................................................103

8.1 Modelul economico-matematice pentru elaborarea proiectului amenajării şi

amplasării culturilor şi soiurilor pomicole în plantaţiile de livezi...............................................104
8.2.Modelul economico-matematic pentru elaborarea proiectului amplasării soiurilor
viticole omologate în plantaţiile viţei de vie...............................................................................117

9 MODELUL ECONOMICO- MATEMATIC DE OPTIMIZARE A DIMENSIUNI

ŞI STRUCTURII DE PRODUCŢIE A EXPLOATAŢIEI AGRICOLE..............................128

9.1 Formarea problemei economico- matematice în diferite modificaţii. Criterii de

optimizare....................................................................................................................................128

9.2 Sistemul de variabile şi seturile de restricţii..............................................................128

9.3 Modelul economico-matematic în formă generală....................................................129

3
 9.4 Informaţia de intrare...................................................................................................130

9.5 Schema analizei variantei optime..............................................................................134

9.6 Întrebări pentru autocontrol.......................................................................................139

10 MODELUL ECONOMICO-MATEMATIC DE UTILIZARE OPTIME A

TERENURILOR AGRICOLE LA ARGUMENTAREA PROIECTELOR
INTRAGOSPODĂREŞTI DE ORGANIZARE A TERITORIULUI……………………...141

Bibliografie………………………………………………………………………….....146

4
 1 PRINCIPALELE METODE DE SOLUŢIONARE A PROBLEMELOR
PROGRAMĂRII MATEMATICE

1.1 Programarea matematică ştiinţă aplicativă. Clasificarea problemelor programării

matematice.

Programarea matematică este o disciplină ce se ocupă cu studierea problemelor extremale

şi elaborarea metodelor de solutionare a acestora, deci este o stiinta aplicativa ce studiază
problemele în care se iscă valoarea optimă ( maximă sau minimă ) a funcţiei obiectiv, asupra
variabilelor ( necunoscutelor ) căreia sunt suprapuse restricţii.
Problemele economico- matematice ce pot fi soluţionate prin metodele programării
matematice trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
1) În problemă să fie clar exprimat scopul( funcţia- obiectiv), corect formulat din punct
de vedere economic şi matematic.
2) În problemă să existe condiţii ce limitează utilizarea resurselor de producţie, care
matematic pot fi exprimate în formă de inegalităţi şi expresii matematice.
3) Problemele pot fi soluţionate doar în acele cazuri, cînd scopul pus poate fi obţinut prin
cîteva procedee sau acţiuni alternative.
Printre problemele programării matematice pot fi evidenţiate următoarele grupe
principale:
Prima – programarea matematică liniară - ca un compartiment al acesteia, ce studiează
problemele extremale( max, min), unde funcţia – obiectiv este liniară şi restricţiile suprapuse
asupra variabilelor sunt liniare.
Pentru soluţionarea problemelor programării matematice liniare se utilizarea metodele
simplex, de repartiţie ( metoda Modi), potenţialelor, metodele de apropiere cu ajutorul planurilor
condiţional- optime, metoda rentei diferenţiate, metoda prin aproximarea, metoda indicilor etc.
A doua grupă - programarea matematică neliniară – ca alt comportiment al acestei
discipline aplicative, ce studieză problemele extremale, unde funcţia – obiectiv şi restricţii sunt
neliniare.
Metodele de soluţionare a unor astfel de probleme sunt: analitica, ce utilizează metodele
clasice de calcule diferenţiale şi variaţionale, metodele numerice, metoda grafică, de cercetarea a
variantelor posibile cu scopul de a alege acel optim, metodele extremale ( teoria matematică de
peanificarea a experimentului ).
Programarea matematică neliniară include:

5
 1) programarea convexă – mulţimea este convexă, dacă împreună cu diferitele sale
puncte conţine a lor combinaţie convexă ;
2) programarea pătratică – cînd funcţia – obiectiv este pătratică, iar restricţiile sunt
egalităţi şi inegalităţi.
A treia- programarea matematică în dinamică – reprezintă o metodă de căutare a
soluţiilor optime în problemele de o structură cu multe trepte (paşi ), care este raţional de a fi
utilizată pentru soluţionarea problemelor, în care trebuie să fie obţinute un sir de soluţii în
perioada timp, ce a sigură optimizarea dezvoltării în întregime.
A patra - programarea matematică parametrică liniară este utilizată pentru soluţionarea
problemelor în care estimaţiile din funcţia- obiectiv nu sunt constante, dar depind de unii
parametri( dependenţa valorii producţiei în calcul la o unitate de măsură a variabilei de preţul de
comercializarea al unui chintal de producţie ).
A cincea - programarea matematică cu numere întregi,ce se utilizeaza pentru soluţionarea
problemelor programării liniare ca în prima grupă în care se mai include o restricţie
complementara, conform căreea variabilele pot primi ca valori numai numere întregi.
Conform profesorului S. Volkov [ 3]., în afară de metodele programării
matematice( liniare, neliniare, dinamice etc.), pentru soluţionarea problemelor din domeniul
organizării teritoriului se utilizează şi următoarele metode:
1) analitice:
- a modelării analitice şi soluţionării problemelor a extremumului convenţional al lui
Lagranj;
- evaluării corecte a calculelor ;
2) a calculelor diferenţiale şi integrale:
- metoda de calcul a distanţelor medii la argumentarea proiectelor organizării teritoriului;
- metoda determinării suprafeţei optime antreprenoriale;
- metoda determinării dimensiunii optime a solelor asolamentelor;
- metoda de calcul a îmbinării optimă a sectoarelor de lucru în asolamente;
3) metodele iterative.
In continuare savantul menţionează, că necesitatea şi importanţa utilizării metodelor şi
modelelor economico – matematice pentru soluţionarea problemelor din domeniul organizării
teritoriului se manifestă prin acea că permit de a :
- găsi soluţii optime privind repartizarea şi utilizarea resurselor funciare;
- găsi variante optime a indicatorilor economici, ecologici, sociali şi tehnici a
caracteristicilor organizării teritoriului;
- crea cele mai bune condiţii de organizare a teritoriului ;
6
 - crea condiţii ca modelarea matematică să devină o verigă de legătura între organizarea
teritoriului cu alte ştiinţe ;
- evalua importanţa reală a diverselor modele teoretice privind utilizarea resurselor
funciare;
- organiza tot sistemul de proiectare a organizării teritoriului.
Către utilizarea metodelor şi modelelor economico – matematice din domeniul organizării
teritoriului se înaintează următoarele cerinţe:
1) imbinarea în procesul modelării a analizei cantitative cu cea calitativă, dandui
prioritate ultimii;
2) utilizarea unei baze informaţionale de nădejde,ce corespunde scopurilor soluţionării
problemelor;
3) aducerii în corespundere a optimurilor matematic şi cel economic analizînd şi
corectînd modelele şi rezultatele, obţinute prin metodele matematice;
4) simplificarea maximum posibilă a modelelor, unificarea lor pentru soluţionarea mai
rapidă şi economă a problemelor din domeniul organizării teritoriului;
5) luarea în consideraţie a condiţiilor economice, tehnologice, tehnice, etc. din
domeniului organizarii teritoriului;
6) utilizarea complexă a metodelor şi modelelor matematice de diverse tipuri în
proiectele organizarii teritoriului.

1.2 Problema generală a programării matematice liniare. Forma standard şi

canonică a problemei

Problema generală a programării matematice liniare se formulează astfel:

Este dată funcţia liniară:
z=c 1 x 1 +c 2 x 2 +c 3 x3 +…+ c n x n max, min
Şi sistemul de restricţii liniare:

{
a1.1 x 1 +a1.2 x 2+ a1.3 x3 + …+a1. n x n ≤ b1
a2.1 x 1+ a2.2 x2 + a2.3 x 3 +… a 2.n x n ≤ b2
a 3.1 x 1 +a3.2 x 2+ a3.3 x3 + …+a3. n x n ≤ b3
−−−−−−−−−−−−−−−¿ am.1 x 1+ am .2 x 2+ am .3 x 3+ …+a m .n x n ≤ bm

Se pune problema de a găsi aşa valori ne negative ale variabilelor, care vor îndestula
sistemul de restricţii şi funcţia liniară a primi valoare extremală ( maă, min)
Înscrierea de mai sus este forma standart, iar mai jos prezentăm forma cananică:

7
 z=c 1 x 1 +c 2 x 2 +c 3 x3 +…+ c n x n max, min
şi sistem de emasţii liniare:

{
a1.1 x 1 +a1.2 x 2+ a1.3 x 3+ …+a1. n x n=b 1
a2.1 x 1+ a2.2 x2 + a2.3 x 3 +… a 2.n x n =b2
a 3.1 x 1 +a3.2 x 2+ a3.3 x3 + …+a3. n x n=b 3
−−−−−−−−−−−−−−−¿ am .1 x 1+ am .2 x 2+ am .3 x 3+ …+a m .n x n =bm

Prezentăm formularea generală a problemei în baza următorului exemplu abstract simplu:

Ne este dat un sistem de inecuaţii:

¿
1x
¿
¿ 1+2 x2 ≤ 4 ; ( 1.1)
¿
2
{ ¿ 2 x 1+ x2 ≤ 6 ; ¿ x 1 ≥ 0 ; x2 ≥ 0 ¿

Supus următoarei funcţii – obiectiv liniare:

z max=2 x 1+ 3 x 2 ( 1.2)
Este necesar de găsit astfel de valori ale variabilelor x 1 şi x 2 ,
Care:
1. Să fie ne negative.
2. Să îndestuleze sistemul de ineucuaţii ( 1.1)
3. Să transforme funcţia - obiectiv ( 1.2)în maximum, adică să primească valoare optimă.
Forma standard a problemei:
z max=2 x 1+ 3 x 2
restricţiile:
¿
1 x ¿1 +2 x 2 ≤ 4 ; ¿ 2 ¿ 2+ x 2 ≤6 ; ¿ ≥ 0 ; x 2 ≥ 0 ¿ (1.3)

Pentru a trece de la forma standard (1.3) la cea canonică se întroduc variabilele

complementare
x 1 în prima restricţie, iar în a două - x 2 şi ambele se transformă în egalităţi.
Estimaţiile de pe langă aceste variabile în funcţia – obiectiv sunt egale cu zero
Astfel obţinem forma canonică a problemei:
z max=2 x 1+ 3 x 2 +0 × x 3 +0 × x 4
¿
1 x ¿1 +2 x 2 + x 3=4 ; ¿ 2¿ 2 x 1+ x 2 + x 4=6 ; ¿ x 1 ≥ 0 ; x 2 ≥ 0 ; x3 ≥ 0 ; x 4 ≥ 0. ¿
Reieşind din cele enumerate constatăm:

8
 Sensul matematic al problemei constă în faptul că ne este dat un sistem de restricţii
liniare supus unei funcţii – obiectiv (max, min )şi din mulţimea soluţiilor trebuie de găsit aceea,
care transformă funcţia liniară în optimum şi îndestulează restricţiile liniare.
Sensul economic al problemei este de a găsi astfel de valori ale variabilelor, care
optimizează funcţia – obiectiv în condiţiile limitării resurselor de producţie.
A soluţiona problema generală a programării liniare înseamnă:
1) geometric - sistemul de restricţii este un polinom convex şi trebuie de găsit vîrful
poligonului, unde funcţia obţine valoarea extremală ( max, min);
2) matematic – este o acumularea de cifre, valorile optime ale variabilelor ce transformă
funcţia liniară în extremum;
3) economic – alegerea, din mulţimea planurilor adimisibile, acel optim.

1.3 Clasificarea problemelor programării matematice liniare.

Elaborarea şi formularea problemei programării matematice liniare este posibilă cînd sunt
respectate ( satisfăcute )următoarele condiţii:
1) toate cerinţele economice, organizatorice,tehnologice,sociale etc., ce sunt luate în
consideraţie de soluţia optimă a problemei trebuie şi pot fi matemac formulate şi descrise în
formă de ecuatii şi inegalităţii liniare;
2) sistemul de ecuaţii şi inegalităţi, ce caracterizează condiţiile problemei, trebuie să aibă
o mulţime de soluţii;
3) funcţia – obiectiv a problemei trebuie să fie economic corect formulată şi să poată fi
descrisă matematic în formă liniară cu valori numerice pe lîngă variabile.
Funcţia trebuie să fie determinată univoc.
Metodele de soluţionare a problemelor programării matematice liniare mai răspîndite în
practica de producţie sunt: metoda simplex şi de repartiţie.
Prin algoritmul acestor metode pot fi soluţionate un grup mare de probleme din domeniul
organizării teritoriului, cum ar fi:
1) optimizarea organizării sistemului asolamentelor în exploataţia agricola;
2) optimizarea amplasării terenurilor şi asolamentelor;
3) optimizarea transformării terenurilor dintr-o categorie în alta;
4) elaborarea proiectului amplasării optime a plantaţiilor multianuale;
5) elaborarea proiectului optim a dimensiunii şi structurii de producţie a exploataţiei
agricole etc.
Problemele programării matematice liniare se clasifică în următoarele trei grupe:
9
 Prima – problema de planificare ( optimizarea transformării terenurilor, elaborarea
proectului amplasării optime a soiurilor viticole în plantaţiile de vii, la fel de livezi etc.)
A doua – problema despre dietă – nu este specifică pentru problemele din domeniul
organizării teritoriului.
A treia grupă – problema de transport bazată pe metoda de repartiţie ( optimizarea
transformării şi amplasării terenurilor şi asolamentelor, optimizarea planului de trecere către
asolamentele proiectate etc. )

1.4 Algoritmul metodei simplex a programării matematice liniare.

Metoda simplex este o metodă universală a programării matematice liniare ce ne permite

a soluţionă un grup mare de probleme în care informaţia de intrare poate fi prezentată în diverse
unităţi de măsură dar comensurabile conform următoarelor reguli:
1) coeficienţii tehnico – economici de pe lângă variabile în restricţii trebuie să fie
comensurabili cu unitatea de măsură a acestea, adică comensurabili în fiecare coloană a matricei
( de exemplu, dacă prin X notăm suprafaţa însămânţată cu o oarecare cultură agricolă în hectare,
atunci coeficienţii pe lângă variabilă în restricţia respectivă înseamnă consumul resurselor în
calcul la 1 ha);
2) în fiecare restricţie termenii liberi ( partea dreaptă) trebuie să fie in aceleaşi unităţi de
măsură cu coeficienţii tehnico – economici de pe lângă variabile( parte stângă a ecuaţiei), adică
comensurabili pe fie care linie a matricei ( de exemplu, dacă volumul limitat a resurselor de
muncă este în ore- om, atunci şi norma de consum al acestora trebuie să fie în ore- om la 1 ha);
3) estimaţiile de pe lângă variabile în funcţia obiectiv trebuie să fie comensurabile cu
unitatea de măsură a variabilei la care acestea se referă.
La baza soluţionării problemelor prin algoritmul metodei simplex este pusă ideea, conform
căreia trebuie de găsit un oarecare vârf al poligonului , iar apoi de la un virf la altul sa ne
miscam catre virful necesar ce reprezintă acel optim:

10
 X2

virful virful optim

initial

X1

Desenul 1.

Pentru realizarea acestei idei este necesar de a elabora metoda de găsire a vârfului iniţial
( soluţia iniţială, de sprijin), iar următoarea alegerea - de a o selecta astfel (adică conform
algoritmului ), ca la fiecare pas ( de la un tabel – simplex de calcule către altul conform
algoritmul) de a ne apropria de soluţia optimă.
Deci, ideea soluţionării problemei conform algoritmului metodei simplex reiese din
interpretarea geometrică şi soluţionarea grafica a problemei programării matematice liniare, care
in sensul matematic – este algoritmul metodei simplex, iar in sensul economic – îmbunătăţirea
treptată a planurilor admisibile până la obţinerea celui optim.
Analizăm domeniului soluţiilor unei inegalităţi cu două variabile: fie că avem inegalitatea
liniară a1 x1 + a2 x 2 ≤ b (1) , domeniului de soluţii al căreia se compune din două mulţimi:
a) mulţimea punctelor x=( x 1 ; x2 ) ,coordonatele căreia sunt soluţionarea ecuaţiei
b) a1 x1 +a2 x 2=b (2) ;
c) mulţimea punctelor x=( x 1 ; x2 ) coordonatele căreia satisface inegalitatea strictă
a1 x1 + a2 x 2 <b(3)
Este evident, că punctele ce-i aparţin primei mulţimi se află la graniţa domeniului
soluţiilor inegalităţii (1) şi formează dreaptă desenul 2

11
 X2

X1

Desenul 2

Toate punctele, care se află pe această dreaptă sunt soluţiile ecuaţiei (2).
Această ecuaţie şi dreaptă pe desenul 2 sunt legate între ele în felul următor:
1) coordonatele oricărui punct x=(x 1 ; x2 ) , care se află pe dreaptă sunt soluţiile acestei
ecuaţii;
2) orice punct ce se află înafara dreptei transformă ecuaţia în inegalitate.
Apare întrebarea : este oare o oarecare ordine de aranjare a acestor puncte, care sa îndestuleze
inegalitatea sau ele sunt aranjate haotic?
Există o dovadă strict determinată conform căreia toate punctele situate pe o parte a dreptei
îndestulează numai o inegalitate, iar punctele situate pe alta parte a dreptei – o alte inegalitate.
Din această dovadă reiese o consecinţă, conform căreia domeniul soluţionării inegalităţii
a1 x1 + a2 x 2 ≤ b este compusă din punctele aflate pe dreaptă (2), care limitează acest semiplan.
Adică dreaptă pe grafic împarte planul în două semiplane:
unul - a1 x1 +a2 x 2 ≤ b , iar al doilea - a1 x1 + a2 x 2 >b
Exemplu :este dată dreaptă : 2 x 1−3 x 2 ≥ b şi trebuie de aflat domeniul soliţiilor admisibile a
acestei drepte: ∆ F
2 x 1−3 x 2=6
x 1=0 ; x 2=−2
x 2=0 ; x 1=3
Reprezentăm aceste puncte pe grafic şi construim dreaptă (desenul 3)

12
 X2

X1

-2

Desenul 3
∆ F (3 ;−2) domeniul soluţiilor admisibile
În acesta şi constă interpretarea geometrică a problemei.
Schema soluţionării sistemului de restricţii liniare prin metoda grafica este următoarea:
1) scriem ecuaţiile dreptelor limitate;
2) construim graficele acestor drepte pe plan;
3) evidenţiem domeniul soluţiilor sistemului de inegalităţi;
4) construim poligonul soluţiilor;
5) construim graficul funcţiei liniare;
6) determinăm vârful extremal al poligonului;
7) calculăm valoarea funcţiei liniare în vârful extremal;
Analizăm soluţionarea problemei prin metoda grafică în bază următorului exemplu
simplu:
conform schemei descrise soluţionăm următorul sistem de inegalităţi prin metoda grafică:
¿
1 5 x 1 +4 x2 ≤20
¿
2
¿
2 x 1+3 x 2 ≤ 24
¿
3 x
{ ¿ 1 −3 x 2 ≤ 3 ¿ x1 ≥ 0 ; x2 ≥ 0¿
F ( x ) ( Y max ) =3 x 1 +2 x2 max
Este necesar de a găsi domeniul soluţiilor admisibile a acestor inegalităţi.
Construim graficul dreptelor limitate:

13
 {
x 1=0
x 2=5
Prime dreaptă −5 x 1 +4 x 2=20
x 2=0
x 1=−4

{
x 1=0
x =−1
A două dreaptă 2 x 1 +3 x 2=24 2
x 2=0
x 1=12

{
x 1=0

A treia dreaptă x 1−3 x2 =3 x 2=−1

x 2=0
x 1=−3
x2

10
2 9
8 B
3
7
6 A
5 C(9;2)

4
3
2
1 x1

-4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
-2
Fmax
-3
F

Desenul 4
Domeniul soluţiilor este poligonul OABCD; punctul C- soluţia optimă: x 1=9 ; x 2=2
Z max =3 x 1+ 2 x 2=3 ×9+ 2× 2=31
La soluţionează problemelor programării liniare pot fi întâlnite următoarele
cazuri(desenele 5,6,7,8)

14
 X2

X1

Desenul 5. Problema are o singură soluţie.

X2

X1

Desenul 6. Problema are o mulţime de soluţii – este dreapta.

15
 X2

X1

Desenul 7. Forma liniară este nelimitată.

X2

X1

Desenul 8. Sistemul de restricţii

În baza studierii metodei grafice de soluţionarea a problemei programării matematice
liniare putem formula următoarele concluzii:
a) există un aşa vârf al unghiului poligonului soluţiilor, în care funcţia liniara atinge a sa
valoare extremală ( max, min);
b) fiecărui vârf unghiular al poligonului ii corespunde un plan de sprijin ( soluţie de
sprijin);
c) fiecare plan de sprijin se determină dintr- un sistem de m- vectori liniari –
independenţi, ce se conţin în acest sistem din n- vectori.
Astfel, pentru a găsi planul optim este necesar de a cerceta numai planurile admisibile
conform unei scheme aranjate ( stabilite) de la un plan admisibile la altul. O atare schemă şi este
algoritmul metodei simplex, care permite de a trece de la un pas la altul ( de la o iteraţie la alta)
până obţinem planul optim.
16
 SCHEMA- BLOC A ALGORITMULUI METODEI SIMPLEX

1 Înscrierea soluţiei iniţiale

2 Calcularea estimaţiilor:

Δj=Ci −C j

3 Сontrolul soluţionării conform criteriului de optimizare

Δj≥0

4 Determinarea raporturilor simplex:

Δj min { Δj ⊲ 0 }

Po
≥0
5 Determinarea raportului simplex: aij

Determinarea liniei rezolvante:

6

Po
aij =min ≥0
a ij
7 Calcularea coeficienţilor şi construirea noului tabel

таблицы
Înscrierea soluţiei optime şi Z max sau Z min
8

17
 Studiem algoritmul metodei simplex în baza următorului exemplu : este necesar
de a soluţiona problema simplă a programării liniare. De aflat valoarea maximă a funcţiei
liniare:
Zmax = 2X1 + 3X2
reieşind din restricţiile:
1) X1 + 2X2 ≤ 4
2) 2X1 + X2 ≤6 (1.1)
X1 ≥ 0, X2 ≥ 0.
Aducem problema de la forma standard (1.1) la forma canonică (1.2) introducând
variabilele complimentare (X3, X4), care transformă inegalităţile în egalităţi. Estimaţia
acestor variabile în funcţia liniară este 0.
Deci forma canonică este următoarea:
Zmax = 2X1 + 3X2 + 0X3 + 0X4
1) X1 + 2X2 + X3 = 4
2) 2X1 + X2 + X4 = 6 (1.2)
X1 ≥ 0, X2 ≥ 0, X3 ≥ 0, X4 ≥ 0.
Transcriem datele sistemului (1.2) în primul tabel simplex
Tabelul 1

Tabelul 1.1 - Primul tabel simplex

I B C bi C1=2 C2=3 C3=0 C4=0 Controlul bi/aij

Variabilele X1 X2 X3 X4

1 X3 0 4 1 2 1 0 8 4:2

2 X4 0 6 2 1 0 1 10 6:1

M+1 Zj –Cj - 0 -2 -3 -0 0 -5 -

Notă: i – numărul de rând al restricţiilor (ecuaţiilor); B – coloana variabilelor

complementare (aşa numitele de bază); C – estimaţia variabilelor de bază; b i –coloana
termenilor liberi; controlul – coloana controlului de efectuare a calculelor (suma în linii a
coeficienţilor şi termenului liber); aij – coeficienţii coloanei rezolvante (pivot); zj – cj –
estimaţiile de pe lângă variabilele din funcţia liniară cu semnul opus.
În primul tabel simplex variabilele de bază (X3; X4) primesc valorile termenului
liber (X3 = 4, X4 = 6), iar valorile variabilelor principale x 1 şi x2 sunt egale cu zero,
valoarea funcţiei liniare este tot zero (Z1 = 0)- acesta este planul de baza ( de sprijin)
Esenţa soluţionării problemei conform metodei simplex constă în includerea
variabilelor principale în bază (în tabel), dobândind obţinerea coeficienţilor pozitivi sau
zero în linia (m+1) în cazul când funcţia tinde spre max şi invers - când funcţia tinde spre
min, efectuând calculele conform algoritmului.
Deci efectuăm aceste calcule după datele din tabelul 1:

18
 1) determinăm coloana rezolvantă (pivot), adică variabila principală ce trebuie
inclusă în bază după valoarea maximă din linia (m+1) luată după modul (în cazul dat (-3)
vezi tabelul 1). Coloana pivot este x2 şi o notăm prin săgeată;
2) determinăm linia pivot, adică variabila complimentară ce trebuie exclusă din
bază (efectuând împărţirea consecutivă a termenilor liberi (b i) la coeficienţii coloanei
pivot (x2), (bi / aij) după cel mai mic cît pozitiv (în cazul din tabelul 1 acest cît minim este
în prima linie (cifra 2) – aceasta şi este linia pivot – notăm prin săgeată);
3) determinăm elementul pivot ce se află la intersecţia coloanei şi a liniei pivot în
tabelul1 este cifra (2) luată într-un pătrat. În continuare în baza datelor tabelului 1 se
calculă datele tabelului 2, şi anume:
4) variabila principală x2 se scrie în bază în locul variabilei complementare X3;
5) în locul elementului pivot (2) scriem cifra 1 şi ceilalţi coeficienţi din această
coloană se transformă în zero;
6) coeficienţii liniei pivot se determină prin împărţirea lor la elementul pivot (2) şi
datele obţinute se scriu în această linie la locurile lor în tabelul 2;
7) ceilalţi coeficienţi (elemente) în tabelul 2 se determină în baza datelor din
tabelul 1 conform metodei determinantului, şi anume:
a) coeficientul (6) de la intersecţia x4 cu bi se transformă în 4, după calculele
x4bi (6) = (6*2) – (4*1) = 4
2
b) coeficientul de la intersecţia liniei (m+1) şi bi
(0*2) – 4*(-3)
(m+1),bi(0) = (0*2) – 4*(-3) = 6
2
şi-l scriem în tabelul 2 în locul coeficientului 0 din tabelul 1 şi a.m.d., astfel am îndeplinit tabelul
2.
Tabelul 1.2 - Al doilea tabel simplex
I B C bi -2 0 0 0 controlul bi / aij

Variabilele X1 X2 X3 X4

1 X2 3 2 ½ 1 ½ 0 4 2:1/2=4

2 X4 0 4 3/2 0 -1/2 1 6 4:3/2=8/3

m+1 Zj – Cj - 6 -1/2 0 3/2 0 7 -

Planul obţinut în tabelul 2 se numeşte plan admisibil, când variabilele au primit unele
valori, sunt nenegative, îndestulează sistemul de restricţii funcţia liniară primeşte o oarecare
valoare, dar nu optimă.
8) În tabelul 2 în linia (m+1) se află un coeficient (element) negativ (-1/2) de
unde reiese că soluţia obţinută nu este optimă (doar conform algoritmului în linia (m +1)
toţi coeficienţii trebuie să fie pozitivi sau 0 în cazul soluţionării problemei la max –
19
 numai atunci soluţia se consideră optimă), de aceea continuăm calculele conform
algoritmului începând cu punctul 1 şi completăm tabelul 3.
Tabelul 1.3 - Al treilea tabel simplex (ultimul tabel simplex)
I B C bi -2 0 0 0 controlul bi / aij

Variabilele X4 X3 X3 X4

1 X2 3 2/3 0 1 2/3 -1/3 2 -

2 X1 2 8/3 1 0 -1/3 2/3 4 -

m+1 Zj – Cj - 22/3 0 0 4/3 1/3 9 -

Constatăm, că în tabelul 3 în linia (m+1) nu sunt coeficienţi negativi ceea ce ne

vorbeşte despre faptul că soluţia obţinută este optimă, conform căreia variabilele au
primit următoarele valori:

X1 = 8/3; X2 = 2/3; X3= 0; X4 = 0 şi Zmax = 22/3

Controlul calculelor:

Zmax= 2X1 +3X2 = 2*8/3 + 3*2/3 = 22/3

1) X1 + 2X2 ≤ 4 2) 2X1 + X2 ≤ 6

8/3 + 2*2/3 = 4 2*8/3 + 2/3 = 6

4=4 6=6

1.5 Algoritmul metodei potenţialelor

Metoda potenţialelor este o metodă particulară a programării matematice liniare

ce permite a soluţiona un grup mic de probleme, în care informaţia de intrare trebuie să
fie prezentată în unele şi aceleaşi unităţi de măsură în afară de estimaţiile funcţiei –
obiectiv.
In acestea probleme unitatea de măsură a variabilelor şi partea dreaptă a
ecuaţiilor au aceleaşi unităţi de măsură, iar estimaţiile funcţiei – obiectiv diferă de
acestea însă sunt comensurabile cn cele ale variabilelor la care se referă.
Descriem algoritmul metodei potenţialelor în baza următorului exemplu –
problemei de transport.
Problemă:
A determina planul optim de transportare a încărcăturii existente de la trei
furnizori în cantitatea (tone): la primul – 1750, la al doilea – 1200, la al treilea – 1800
celor patru consumatori, necesarul cărora constituie (tone): la primul – 1400, al doilea –
20
 1450, al treilea – 900, al patrulea – 1000. Distanţa (km) de la fiecare furnizor la fiecare
consumator este diferită şi prezentată în tabelul 1.4.
Tabelul 1.4
Consumatorii 1 2 3 4

Furnizorii

1 8 9 7 3

2 5 4 8 11

3 9 7 6 10

Trebuie de luat în consideraţie că cantitatea de încărcătură existentă la fiecare

furnizor să fie transportată şi cerinţele fiecărui consumator să fie îndestulate şi cu toate
acestea cheltuielile la transportarea volumului total de încărcătură să fie minime.
Problema să fie soluţionată prin metoda potenţialelor pentru a găsi varianta optimă.
Soluţionarea problemei.
Pentru început notăm variabilele (necunoscutele) prin x ij – cantitatea de
încărcătură transportată de la furnizorul - i la consumatorul – j, şi anume:
X1,1 – cantitatea de încărcătură (tone) transportată de la primul furnizor la primul
consumator;
X1,2 – cantitatea de încărcătură (tone) transportată de la primul furnizor la al doilea
consumator ş.a.m.d.
X3,4 – cantitatea de încărcătură (tone) transportată de la al treilea furnizor la al
patrulea consumator.
Modelul economico – matematic al problemei
Funcţia obiectiv- consumuri minime (t/km) pentru transportarea cantităţii totale
de încărcătură:
Zmin = 8X1,1 + 9X1,2 +7X1,3 + 3X1,4 + 5X2,1 +....+ 10 X3,4 ,
În condiţiile:
1) conform transportării cantităţii de încărcături 1750 t existente la primul
furnizor:
X1,1 + X1,2 + X1,3 + X1,4 = 1750;
2) la fel de la al doilea furnizor:
X2,1 + X2,2 + X2,3 + X2,4 = 1200;
3) de la al treilea furnizor:
X3,1 + X3,2 + X3,3 + X3,4 = 1800;
4) conform îndestulării cerinţelor primului consumator (1400 t):
X1,1 + X2,1+ X3,1 = 1400;
5) la fel - consumatorului al doilea:
X1,2 + X2,2+ X3,2 = 1450;
6) la fel - consumatorului al treilea:
X1,3 + X2,3+ X3,3 = 900;
7) la fel - consumatorului al patrulea:
X1,4 + X2,4+ X3,4 = 1000
Conform ne negativităţii variabilelor: Xij ≥ 0 (i=3; j=4)
21
 Scriem condiţiile problemei în primul tabel de lucru al metodei potenţialelor
(tabelul 1.5).
Tabelul 1.5 - Primul tabel al metodei potenţialelor
Vj V1=10 V2=8 V3=7 V4=3 Cantitatea
existentă la
Ui fiecare
furnizor
(tone)
8 9 7 3
U1=0 + -750 1000 1750
5 4 8 11
U2=-4 1200 1200
9 7 6 10
U3=-1 -1400 250 +150 1800

Cantitatea 1400 1450 900 1000 4750

necesară
fiecărui 4750
consumator
(tone)

Începem soluţionarea problemei cu alcătuirea planului de sprijin (tabelul 7),

folosind metoda celei mai mici distanţe, analizîndu-l la optim, pentru ce:

1) determinăm potenţialele liniilor (Ui) şi a coloanelor (Vj), care pentru celulele

ocupate se calculă conform formulei

Vj + Ui =

unde: Cij – valoarea celulei ocupate (distanţa) scrisă în colţul de sus în dreapta.

Aici trebuie să se respecte numărul celulelor ocupate m + n – 1= 3+4-1= 6

Corespunde în tabelul 7, unde:

m – numărul furnizorilor;

n – numărul consumatorilor.

Deci, folosind formula (2.1) putem calcula potenţialele. Pentru începutul

calculelor unuia din potenţiale i se atribuie valoarea 0.

Fie, U1=0

Atunci:

a) V3 + U1 = C1,3 b) V4 + U1 = C1,4

V3 +0 = 7 V4 + 0 = 3

V3 = 7 V4 = 3
22
 c) V3 + U3 = C3,3 d) V1 + U3= C3,1

7 + U3 = 6 V1 + (-1) = 9

U3 = -1 V1 = 10

e) V2 + U3 = C3,2 f) V2 + U2= C2,2

V2 +(-1) = 7 8 + U2 = 4

V2 = 8 U2 = -4

Aceste cifre sunt scrise în tabelul 7 în linia de sus şi coloana din stînga.

2) analizăm dacă planul de transportare a încărcăturii (tabelul 7) este optim

conform celulelor libere după formula Vj + Ui ≤ Ci,j (2.2). Dacă, pentru toate celulele
libere se menţine această formulă (2.2), în cazul cînd problema se soluţionează la minim,
se socoate că planul este optim (pentru cazul la maximum formula este Vj + Ui ≥ Ci,j ).

Efectuăm calculele după formula (2.2) pentru toate celulele libere:

1) V1 + U1 = 10 + 0 = 10 ≤ 8(-2)
2) V2 + U1 = 8 + 0 = 8 ≤ 9
3) V1 + U2 = 10 + (-4) = 6 ≤ 5 (-1)
4) V3 + U2 = 7 + (-4) = 3 ≤ 8
5) V4 + U2 = 3 + (-4) = -1 ≤ 11
6) V4 + U3 = 3 + (-1) = 2 ≤ 10
Deoarece pentru două celule libere (prima şi a treia) nu se respectă formula (2.2)
reiese că planul obţinut nu este optim, dar este admisibil. In cazul dat pentru prima
celulă liberă este situaţia mai critică (aici pierderile sunt mai mari decît în a treia celulă
liberă) – această celulă se socoate celula de îmbunătăţire a planului din tabelul 7.

Trecerea de la planul aşa numit admisibil (tabelul 7) la alt plan (tabelul 8) se

efectuiază în următoarea ordine:

a) construim lanţul închis cu unghiurile drepte, vîrful iniţial al căruia se află în

celula liberă – de îmbunătăţire (în cazul dat prima celulă liberă), iar celelalte vîrfuri
(unghiuri) se află în celulele ocupate (vezi tabelul 1.7);

b) în vîrfurile lanţului, începînd cu celula de îmbunătăţire, scriem semnul plus în

următorul vîrf minus ş.a.m.d., în cazul dat lanţul închis are forma unui patrulater;

c) cantitatea de încărcătură în celulele unde se află unghiul cu semnul plus se

măreşte, iar cele cu semnul minus se micşorează cu una şi aceiaş mărime – cantitatea de
încărcătură cea mai mică ce se află în celulele ocupate unde sunt vîrfurile lanţului cu
semnul minus (în cazul dat cu mărimea 750).

Datele obţinute se scriu în celulele corespunzătoare în următorul tabel (tabelul

1.8). Cantităţile de încărcătură aflate în celulele din afara lanţului închis se transcriu fără
schimbări în următorul tabel (tabelul 1.8).

Tabelul 1.6 - Al doilea tabel al metodei potenţialelor

23
 Vj V1=8 V2=6 V3=5 V4=3 Cantitatea
existentă la
Ui fiecare
furnizor
(tone)
8 9 7 3
U1=0 750 1000 1750
5 4 8 11
U2= - 2 + -1200 1200
9 7 6 10
U3= 1 -650 +250 900 1800

Cantitatea 1400 1450 900 1000 4750

necesară
fiecărui 4750
consumator
(tone)

3) planul de transportare a încărcăturii obţinut în tabelul 8 ca şi cel din tabelul 1.7

se analizează dacă este optim conform algoritmului metodei potenţialelor începînd cu
punctul 1.

Constatăm, că şi acest plan nu este optim dar este admisibil. Am construit lanţul
închis şi efectuîn calculele corespunzătoare am obţinut planul de transportare a
încărcăturii din tabelul 9.

Tabelul 1.7 - Al treilea tabel al metodei potenţialelor

Vj V1=8 V2=7 V3=6 V4=3 Cantitatea
existentă la
Ui fiecare
furnizor
(tone)
8 9 7 3
U1=0 750 1000 1750
5 4 8 11
U2=-3 650 550 1200
9 7 6 10
U3=0 900 900 1800

Cantitatea 1400 1450 900 1000 4750

necesară
fiecărui 4750
consumator
(tone)

Planul de transportare a încărcăturii din tabelul 9 este optim deoarece pentru toate
celulele libere se menţine formula: Vj + Ui ≤ Ci,j
24
1. V2 + U1 = 7 + 0 ≤ 9
2. V3 + U1 = 6 + 0 ≤ 7
3. V3 + U2 = 6 + (-3)≤ 8
4. V4 + U2 = 3 + (-3)≤ 11
5. V1 + U3 = 8 + 0 ≤ 9
6. V4 + U3 = 3 + 0 ≤ 10
Conform planului optim încărcătura este raţional de a fi transportată astfel:
X1.1 = 750 tone (de la primul furnizor la primul consumator)
X1.4 = 1000 tone (de la primul furnizor la al patrulea consumator)
X2.1 = 650 tone ( de la al doilea furnizor la primul consumator)
X2.2 = 550 tone (de la al doilea durnizor la al doilea consumator)
X3.2 = 900 tone (de la al treilea furnizor la al doilea consumator).
X3.3 = 900 tone (de la al treilea furnizor la al treilea consumator).
Cheltuielile pentru transportarea încărcăturii constituie:
Zmin = 8*750 + 3*1000 + 5*650 + 4*550 + 7*900 + 6*900 = 26150tone/km
Pentru a compara determinăm cheltuielile conform planului din tabelul 7.
Z1 = 7*750 + 3*100 + 4*1200 + 9*1400 + 7*250 + 6*150 = 28300 tone/km
Economisirea: 28300 – 26150 = 2150 tone/km.

25
 Întrebări pentru autocontrol
1. Formulaţi definiţia generală a programării matematice, precum şi a programării liniare.
2. Enumeraţi compartimentele disciplinei programării matematice şi prin ce ale se
deosebesc?
3. Cum se clasifică problemele programării liniare?
4. Cum se efectuează trecerea de la forma standard la cea canonică a problemei?
5. Prin ce se deosebeşte forma standard de cea canonică a problemei?
6. Explicaţi schema–bloc a soluţionării problemei conform algoritmului metodei simplex.
7. Cum se formulează problema generală a programării matematice liniare în baza
exemplelor abstracte prezentate în aceasta tema?
8. Căror cerinţe trebuie să corespundă problemele ce pot fi soluţionate prin metodele
programării matematice?
9. Enumeraţi cerinţele ce se înaintează către metodele şi modelele econimico- matematice
din domeniul organizării teritoriului.
10. Care este sensul geometric,matematic, economic al problemei programării liniare?
11. Enumeraţi problemele din domeniul organizării teritoriului ce pot fi soluţionate prin
intermediului metodelor programării liniare.
12. Care idee este pusă în baza soluţionării problemelor prin algoritmul metodei simplex?
13. Lămuriţi schema soluţionării sistemului de restricţii prin metoda grafică.
14. Ce cazuri pot fi întâlnite la soluţionarea problemei prin metoda grafică?
15. În ce constă esenta soluţionării problemei prin algoritmul metodei simplex?
16. Conform cărui criteriu se determină soluţia optimă când funcţia obiectiv tinde spre min,
dar – spre max?
17. Ce înţelegeţi prin noţiunile „ plan de bază „ , „ planuri admisibile „ , „ plan optim” ?
18. Care sunt regulile de efectuare a calculelor conform algoritmul la trecerea de la un tabel –
simplex la altul?
19. În ce consta esenta soluţionării problemei conform metodei potenţialelor?
20. Prin ce metode se alcătuieşte planul de sprijin ( de bază)?
21. Care formulă se foloseşte pentru determinarea potenţialelor liniilor şi a coloanelor din
tabelele de lucru a metodei menţionate?
22. Conform cărei formule se verifică dacă planul obţinut este optim când funcţia obiectiv a
problemei tinde spre minim, dar
23. - spre maximum?
24. Сare reguli se utilizează pentru construirea lanţului închis la trecerea de la un plan
admisibil la alt plan mai bun?

26
2 FUNCŢIILE DE PRODUCŢIE ŞI UTILIZAREA LOR PENTRU SOLUŢIONAREA
PROBLEMELOR DIN DOMENIUL ORGANIZĂRII TERITORIULUI.

2.1 Noţiunea despre"funcţia de producţie"şi felurile acestora.

Conform opiniei a mai multor autori[3,4,6,9], printre modelele ce se utilizează în

domeniul organizării teritoriului, un loc important îl ocupă şi modelele statistico-
economice. În baza acestora se calculă indicatorii cheie a proiectelor organizării
teritoriului cum ar fi: recolta culturilor agricole, productivitatea animalelor, normativele
ce se iau ca bază în proiecte etc.
Savanţii S.Volcov[3], V.Sindeev[13], R.Kravcenco[6], V.Zapletin[4],
A.Gataulin[9] şi alţii consideră că în ştiinţă organizării şi amenajării teritoriului modelele
statistico-economice se numesc funcţii de producţie, care leagă indicatorul rezultativ cu
cei factoriali, exprimate în formă analitică, grafică, tabelară etc, alcatuite în baza datelor
statistice corecte.
Astfel , funcţia de producţie este o exprimare matematică a dependenţelor
economice şi tehnologice ale obiectului(procesului)de factorii acestora, indicatorul
rezultativ de producţie reprezintă funcţia de consum ale unor resurse de producţie.
Trebuie să deosebim două feluri de dependenţi:
Dependenţă funcţională-este vorba despre dependenţi între doi indicatori când
unei valori concrete ale unuia îi corespunde strict o oarecare valoare ale altuia(univoc
apare în fiecare caz aparte).
Dependenţă corelativă- în cazul cînd se analizează valori aleatorice şi fiecărei
valori ale unuia din ele îi corespunde un număr nedeterminat de valori ale alteia, însă
media din aceste valori depinde de valoarea primei mărimi(apare ca medie pentru
totalitatea fenomenelor), se exprimă în formă de funcţie de producţie concretă.
Deoarece funcţiile de producţie descoperă caracterul şi nivelul de influenţă a
diferitor factori asupra rezultatului, pentru caracterizarea tuturor varietăţilor
dependenţelor din agricultură, inclusiv şi din domeniul organizării teritoriului este
necesar de a utiliza diverse tipuri de ecuaţii, mai frecvent întîlnite fiind:
1) dependenţa liniară: y= a0 + a1 x ,
2) dependenţa putere:y= a0 x a ,
a
3) hiperbolică(pară) :y= a0 + 1 ,
x
4) polinominală(pară) : y= a0 + a1 x +a 2 x 2+ … .+ an x n ,
5) şi altele.

27
 Dependenţa liniară se utilizează în cazul creşterii(descreşterii) uniforme a
indicatorului rezultativ cu schimbarea valorii factorului de producţie.Adesea funcţia de
producţie nominalizată se utilizează la modelarea recoltei culturilor agricole la efectuarea
lucrărilor de evaluare a terenurilor în exploataţiile agricole cu scopul evidenţei
principalilor factori ce influenţează asupra eficienţei profucţiei.
Funcţia putere se utilizează în cazul creşterii (descreşteri) neliniare a indicativului
rezultativ la schimbarea factorului de producţie.
Dependenţa hiperbolică este necesară la studierea dependenţei invers
proportionale , atunci când majorarea indicatorului factorial contribuie la micşorarea
rezultatului(în domeniul amenajării teritoriului se utilizează la determinarea diverselor
normative). La argumentarea economică a soluţiilor de proiectare a amenajării teritoriului
, subliniază savantul S.Volcov[ 3], dependenţele hiperbolice se utilizează pentru
determinarea consumurilor pentru întoarcerea şi intrarea în cîmp a tehnicii agricole în
dependenţă de lungimea terenului la calcularea staţionară a tehnicii din pricini
organizaţionale şi tehnice în dependenţă de suprafaţa terenurilor şi a sectoarelor de lucru,
la analiza influenţei concentrării semănăturilor asupra costului producţiei din fitotehnie
etc.

2.2 Etapele de elaborare a funcţiilor de producţie

După cum menţionează mai mulţi savanţi, printre care M.Braslaveţ[2],

R.Kravcenco[6], S.Volcov[3], elaborarea funcţiilor de producţie sau modelarea statistico-
economică se efectuează conform următoarelor etape:
Prima- analiza economică a producţiei,determinarea variabilei dependente şi
alegerea factorilor, ce influenţează asupra valorii variabilei. Aici se determină scopul
problemei şi alegerea unui astfel de indicator rezultativ, care mai deplin acumulează în
sine calea procesului de amenajare a teritoriului ce se studiază şi reflectă eficienţa
acestuia. Indicatorul selectat trebuie să fie formulat clar şi corect calitativ şi exprimat în
măsura concretă. Este important de selectat şi factorii independenţi. În dependenţă de
scopul cercetărilor este necesar ca din multitudinea de factori să fie selectaţi numai acei,
care mai esenţial influenţează asupra schimbării rezultatului.
Numărul factorilor selectaţi nu poate fi prea mare , deoarece pot complica
modelul şi influenţa soluţionării problemei. Factorii incluşi în model nu trebuie să se afle
între ei în dependenţi funcţionale. Ca exemplu putem analiza intensivitatea utilizării
terenurilor în exploataţia agricolă, cînd în calitate de indicator rezultativ poate fi utilizată
valoarea producţiei globale în calcul la 100 ha teren agricol şi schimbarea ei în

28
dependenţă de calitatea solului, de nivelul valorificării agricole şi calităţii terenurilor,
asigurării exploataţiei agricole cu resurse de muncă şi mijloace fixe.
A doua etapă-acumularea datelor statistice pe cale experimentală sau prelucrarea
lor în baza celor statistice. Procedeul de pregătire a informaţiei prin experiment este
prioritar prin faptul că informaţia se obţine în rezultatul efectuării experimentului,
condiţiile căruia permit de a verifica procesul de obţinere a datelor, însă efectuarea
experimentelor economice sunt legate de multe greutăţi.
Menţionăm aici, că datele statistice trebuie să corespundă unor cerinţe:
-să fie destul de mare volumul populaţiei , astfel ca rezultatele abţinute cu o
probabilitate dată corect să caracterizeze totalitatea generală;
-să reflecte caracteristicile tipice a totalităţii generale studiate;
-exprimarea cantitativă a datelor iniţiale, adică fiecare factor să fie estimat
univoc cu un oarecare număr sau cu un sistem de numere. Factorii selectaţi nu trebuie să
fie prea mulţi deoarece complică modelul şi măreşte volumul de lucru;
A treia- determinarea formei matematice de legătură ca una din cele mai
complicate posibile prin ecuaţie algebrică. În orişice cazuri este necesar ca forma
ecuaţiei corect să reflecteze tendinţa principală de legătură dintre variabile şi să poată fi
supusă în continuare prelucrării matematice.
Forma de legătură matematică dintre variabile se efectuează în baza analizei
logice a procesului de studiere, alegerea ecuaţiilor binevenite construindu-le şi estimîndu-
le în continuare, ce permite de a alege legătură directă sau indirectă, felul ecuaţiei,forma
de legătură(pară sau multiplă)etc.
A patra etapă - determinarea parametrilor modelului statistico-economic, după
cum subliniază şi savantul S.Volcov[3], se calcula caracteristicile numerice a dependenţei
matematice alese. De exemplu, dacă pentru evaluarea dependenţei recoltei grîului de
toamnă (y) de balul estimaţiei economice a terenurilor acestei culturi agricole (x) legătura
liniară aleasă în acest caz are forma matematică:
y= a0 + a1 x 1 ,atunci la această etapă a modelării se calculă valorile numerice a
coeficinţilor a0 şia 1 .
A cincea-evaluarea statistică şi economică a modelului procesului de studiu ce se
efectuează cu ajutorul unor coeficienţi speciali (de corelaţie, determinaţie), care permit de
a stabilire poate oare fi sau nu utilizat modelul obţinut pentru efectuarea următoarelor
calcule şi primirii soluţiilor de amenajare a teritoriului, cât de corect este determinat
indicatorul rezultativ, corespunde oare expresia matematică procesului de studiu.
A şasea etapă-interpretarea economico a modelului statistico-matematic, ce stă la
baza următoarelor soluţii de amenajare a teritoriului, care include şi construirea altor
modele economico-matematice, elaborarea normativelor, argumentarea economică a
proiectelor amenajării teritoriului.

29
 După cum subliniază şi savanţii M.Braslaveţ, R.Kravcenco, funcţiile de producţie
servesc un mijloc destul de eficient pentru studierea mai aprofundată a proceselor
economice, organizatorice, inclusiv şi din domeniul amenajării teritoriului. Utilizarea
corectă a acestora pot juca un rol important la primirea deciziilor optime. În baza
funcţiilor de producţie pot fi obţinute un şir de caracteristici
adăugătoare(complementare), care nu pot fi obţinute în baza utilizării metodele
tradiţionale.
Unul din principalii indicatori analitici, ce poate fi obţinut în baza funcţiilor de
producţie, este produsul adăugător al factorului(productivitatea sau eficienţa limită),
adică adaosul producţiei din contul majorării acestui factor cu o unitate când valoarea
altor factori rămâne neschimbată.

2.3 Utilizarea funcţiilor de producţie pentru soluţionarea problemelor din

domeniul organizării teritoriului

Profesorul universitar S.Volcov[3], consideră că actualmente, cu ajutorul

funcţiilor de producţie respective în organizarea teritoriului pot fi efectuate următoarele
acţiuni:
1) de analizat starea şi utilizarea terenurilor;
2) de pregătit informaţia de intrare pentru problemele economico-matematice de
optimizare ce intră în proiectele amenajării teritoriului;
3) de determinat nivelul indicatorului rezultativ pentru perspectivă în procesul
planificării şi prognozării utilizării terenurilor în schemele proiectelor amenajării teritoriului;
4) de stabilit optimul economic în problemele ce se soluţionează prin intermediul
metodelor programării liniare, coeficienţii de elasticitate, eficienţă şi de schimb reciproc a
factorilor, adică de a calcula caracteristicile economice a funcţiilor de producţie şi a le utiliza în
procesul primirii deciziilor.
Din cele enumerate reiese, că problemele din domeniul amenajării teritoriului, ce
pot fi soluţionate prin intermediul funcţiilor de producţie, pot fi grupate astfel
Prima- analiza stării utilizării fondului funciar.
Funcţia de producţie a dependenţei valorii producţiei globale de dimensiunea
medie a conturului terenului arabil, asigurării cu mijloace fixe şi numărului de persoane
apte de muncă are următoarea formulă matematică: y= a0 x a1 + x2a + x a3
1 1 3

A doua grupă- stabilirea intensivităţii optime de utilizare a terenurilor pentru

perspectivă sau găsirea altor valori optime a indicatorilor amenajării teritoriului. Acest
nivel optim cere o astfel de producţie, prin care se atinge extremul oricărei funcţii-
obectiv, ce asigură obţinerea producţiei agricole maxime cu cheltuieli raţionale de muncă

30
şi mijloace financiare la o unitate de teren, totodată creîndu-se şi condiţii pentru
reproducerea fertilităţii solurilor.
A treia- argumentarea economică a soluţiilor de amenajare a teritoriului privind
majorarea sau micşorarea gospodăriilor, repartizarea terenurilor, organizarea teritoriului.
În aceste cazuri, concluziile definitive pot fi efectuate numai la elaborarea proiectelor
concrete de amenajare intergospodărească a teritoriului.
În dependenţă de nivelul asigurării gospodăriei ţărăneşti cu resurse energetice, cu
resurse de muncă, fertilitatea terenurilor, specializării, şi altor factori se află dimensiunea
acestei gospodării şi eficienţa productivităţii:
C pa=E ( Cc −C o ) +C ac +C pm +Ct + Pc + P p ,
unde: C pa -consumuri minime alocate, adică eficienţa maximă a consumurilor
pentru construirea fermei şi întreţinerea anuală a animalelor;
E-coeficientul normativ a eficienţei economice a investiţilor(0,12);
CC -consumurile calculate pentru construirea fermei, lei la 1 cap de animal;
C o - consumurile calculate pentru obiectele păstrate, lei la 1 cap de animal;
C ae -cheltuelile pentru exploatare şi amortizare, lei la 1 cap;
C pm -plata muncii personalului de deservire lei 1 cap ;
Ct -cheltuelile pentru transportarea furajelor şi digecţilor, lei la 1 cap;
Pc -pierderile, legate de terenul alocat pentru construirea fermei, lei la 1 cap;
P p -pierderile, legate de terenul de micşorarea productivităţii animalelor la
trecerea pe păşuni.
A patra grupă- prognozarea indicatorilor rezultativi, utilizaţi la elaborarea
proiectelor amenajării teritoriului şi anume:
1) planificarea recoltei culturilor agricole,utilizînd:
-ecuaţia trendului vremelnic: Rt =a+b t ,
unde: Rt -recolta culturii
t,a,b-coeficienţii ecuaţiei.
Recolta planificată a culturilor agricole în dependenţă de nivelul fertilităţii
eficiente a solului, încorporării îngrăşămintelor organice şi minerale se determină
conform următoarelor formule:
y= B a∗Pa + P a+ N NPK∗P NPK +Oorg∗Porg ,
unde: B a -balul terenului arabil;
Pa -preţul balului terenului arabil, chintale;
B a∗Pa -recolta posibilă asigurată de la eficienţa fertilităţii terenului, chintale
de pe 1 ha;
N NPK -doza de încorporare în kg de substanţă activă;
PNPK -plata îngrăşămintelor organice chintale la 1 kg;
N NPK∗P NPK -adaosul posibil al recoltei din contul încorporării îngrăşămintelor
organice,chintale de pe 1 ha;
Oorg -doza de încorporare a îngrăşămintelor organice, tone la 1 ha;
Porg -plata îngrăşămintelor organice prin recoltă, chintale la o tonă;
Oorg∗P org -posibilul adaos al recoltei din contul încorporării îngrăşămintelor
organice, chintale la 1 ha;
31
 -ecuaţia mărimii medii ponderate a recoltei: Rf =
∑ Rp S p ,
∑ Sp
unde: Rf -recolta finală a culturii agricole respective;
R p -recolta planificată pe diverse terenuri( R p=P b∗Bb );
Pb -recolta în calcul la 1 bal(preţul 1 bal);
B b -balul de bonitare pentru cultură;
S p -suprafaţa terenului pe sectorul respectiv;
-ecuaţia programării recoltei
R=R b+ ∑ ∆ Ri
i ∈1
unde:R-recolta planificată;
Rb -recolta de bază(medie)de pe 1 ha;
∆ Ri -surplusul recoltei obţinute în rezultatul efectuării măsurii
respective-i;
X1 , X2 , X3 , , , , Xn
- ecuaţia de regresie pentru planificarea recoltei: ),
R=f ¿
unde: R-recolta planificată(chintale de pe 1 ha);
X 1 , X 2 , X 3 , , , , X n -factorii de producţie ce influenţează asupra
recoltei;
2) preţul de cost sau costul producţiei;
3) consumuri de forţă de muncă;
4) ponderea investiţilor în calcul la 1ha;
A cincea grupă- elaborarea normativelor economice şi tehnice, utilizate la
proiectare:
1) elaborarea amplasării solelor asolamentelor conform configuraţiei terenurilor
ce influenţează asupra productivităţii tehnicii care efectuează lucrările mecanizate
conform fişelor tehnologice;
2) evaluarea amplasării solelor şi a sectoarelor de lucru luând în consideraţie
componenţa mecanică a solului.
Pentru evaluare influinţării ponderii de rezistenţă a solului asupra productivităţii
agregatelor se utilizează funcţia putere: y=ao xa 1 ,
unde: y-micşorarea productivităţii agregatelor la arat în comparaţie cu condiţiile
de etalon, %;
x- rezistenţa specifică a solului mai sus de nivelul normativ(30 kg/ cm 2 );
a o x a 1 -coieficienţi.
3) evaluarea variantelor amplasării fâşiilor forestiere;
4) determinarea distanţelor dintre fâşiile forestiere conform parabolei logaritmice:
l g y=a 0 +a1 l g x+ a2 ( l g x ) 2 ,
unde:y-recolta culturii respective în chintale de pe 1 ha;
x-înălţimea fâşiei forestiere;
a0 , a1 , a2 , -coeficienţi.

32
 5) determinarea distanţelor dintre drumurile paralele de câmp în solele asolamentelor.
Pentru determinarea dependenţei legăturilor consumurilor sumare şi cheltuielilor la 1ha de teren
arabil (y) de distanţele dintre drumurile paralele de cîmp(x) a fost utilizată funcţia de producţie:
2
y=a0 +a1 x+ a2 x ,
unde : a0 , a1 , a2 , - coeficienţi.
A şasea grupă- problemele de amenajare a teritoriului de caracter cercetător:
1) alegerea gospodăriei tipice pentru efectuarea experimentelor la proiectarea
amenajării teritoriului;
2) argumentarea economică a problemelor nestandarde de amenajare a teritoriului.

33
 Întrebări pentru autocontrol
1. Formulaţi definiţia noţiunii„funcţia de producţie„?
2. Enumeraţi tipurile funcţiilor de producţie şi procedeele de prezentare a
acestora(formulele matematice)?
3. Care sunt stadiile procesului de modelare în baza funcţiilor de producţie?
4. Ce trebuie de luat în consideraţie la alegerea factorilor independenţi?
5. Enumeraţi şi lămuriţi etapele de elaborare a funcţiilor de producţie?
6. Ce acţiuni pot fi efectuate cu ajutorul funcţiilor de producţie în domeniul organizării
teritoriului?
7. Enumeraţi şi lămuriţi sensul grupelor de probleme din domeniul amenajării şi
organizării teritoriului, ce pot fi soluţionate prin intermediul funcţiilor de producţie?
8. Ce indicatori rezultativi pot fi calculaţi la elaborarea proiectelor organizării teritoriului
şi ecuaţiile respective?
9. Enumeraţi normativele economice şi tehnice, utilizate la elaborarea proiectelor,
precum şi ecuaţiile matematice respective?
10. Cum se efectuează optimizarea intensivităţii utilizării fondului funciar la
organizarea teritoriului în baza funcţiilor de producţie?

34
 3 BAZELE MODELĂRII ECONOMICO- MATEMATICE

3.1 Noţiunea de „model” , „ model economico- matematic”, „ modelare”

Termenii „model”, „model economico- matematic”, „ modelare” sunt noţiuni ale

ciberneticii – ştiinţă , ce studiează legităţile generale de construire a sistemelor de conducere
complicate.
Noţiunea „ model” provine de la cuvântul latin modulus, ceia ce înseamnă – model ,
normă şi reiese de la existenţa unor asemenări ( corespunderi )dintre două obiecte – unul din ele
este analizat ca original, iar altul – ca modelul lui.
Însăşi corespunderea acestora constă în comportarea obiectului real, a sistemului
economic în anumite condiţii, dar nu în identitate, dacă este vorba de model matematic. Însă
dacă vorbim despre modelul fizic, apoi el reflectă asemanarea dintre original şi model nu numai
din punct de vedere a formei şi proporţiilor geometrice, dar şi dintre procesele fizice ce se petrec
în ele.
Astfel constatăm, că după natura lor modelele se împart în două grupe mari:
-modele fizice ( modelul unui avion, a unei nave, a proiectului unei clădiri etc.)
-modele matematice (abstracte )sau economico – matematice ce descriu principalele
caracteristici ale originalului prin formule matematice, sistem de restricţii supus unei funcţii-
obiectiv.
Termenul „ model” este o noţiune metodologică generală ce se utilizează în diverse
domenii ale ştiinţei şi tehnicii.
În general, prin „model” – se subânţelege o construcţie reală sau închipuită a unui
oarecare obiect, fenomen sau proces, care reflectă trăsăturile mai caracteristice ale obiectului de
cercetare.
În dependenţa de menirea acestuiai şi formele de utilizare se întâlnesc diverse definiţii.
Caracterizând locul modelului în cunoaşterea lumii înconjurătoare,academicianul V.
Nemcinov [10] marchează : „ Modelul este într - un fel o abstracţie ( o verigă) intermediară
dintre gândirea teoretică abstractă şi realitatea obiectivă”, iar definiţia modelului procesului
economic o determină în felul următor: „ O construcţie specială a indicilor şi parametrilor unită
într- un întreg cu un sistem de restricţii”.
Profesorul universitar R. Kravcenco socoate, că modelul este o asemenare simplificată a
sistemului, care poseda proprietăţile şi corelaţiile lui esenţiale.

35
 Pentru descrierea proceselor economice, organizatorice, tehnologice, inclusiv şi a celor
din domeniul organizării teritoriului se utilizează modelele economico- matematice, incluse în
practica cercetarilor economice de către academicianul V. Nemcinov.
Autorul menţionat defineşte noţiunea „ model economico – matematic” astfel: „ Modelul
economico- matematic reprezintă o exprimare concentrată a legăturilor reciproce generale şi
legităţilor fenomenului economic în formă matematică [10] . Savantul R. Kravcenco [6], prin
noţiunea „ model economico- matematice” înţelege, în sensul larg, o expresie concentrată a
legăturilor reciproce şi legităţilor procesului de funcţionare a procesului economic în formă
matematică.
Autorul N. Kobvrinschi [ 5 ] subliniază, că modelul economico – matematic ( ca şi
oarecare model) este valabil numai în cazul când reflectă principalele trăsături ale procesului
cercetat ( analizat ), deviind de la unele sau altele părţi ale fenomenului real, care au o importanţă
neesenţială pentru problema concretă de modelarea.
Menţionă la general, că în modelul economico – matematic se reflectă cele mai
caracteristice trăsături ale proceselor economice, organizatorice, tehnologice, din organizarea
teritoriului etc. studiat, anume cele mai caracteristice trasaturi deoarece este foarte complicat de
descris realitatea, toate legăturile şi legităţile sistemului studiat ( examinat ), în forma
matematică.
După cum subliniează şi profesorul universitar A. Kurnosov [8], modelul economico –
matematic nu reprezintă copia exactă a originalului, dar este o oarecare abstracţie a sistemului
economic analizat.
În afară de modelele economico – matematice, o aplicare largă în soluţionarea multor
probleme economice, inclusiv şi din domeniul organizării teritoriului, o au şi modelul
economico –statistice- reprezentate în formă de ecuaţii correleaţionale de lăgătură a rezultatului
dependent de unii factori independenţi, ce determină valoarea primului.
Toate modelele, după cum menţionează şi savantului S. Volkov [3], posedă
următoarele particularităţi generale:
1) sunt asemenătoare obiectului studiat şi reflectă părţile mai esenţiale ale acestuia;
2) în procesul cercetării, modelele pot înlocui obiectul, fenomenul sau procesul studiat;
3) modelele prezintă informaţie nu numai despre obiectul de modelare, dar şi despre
comportamentul presupus al acestuia când se schimbă condiţiile.
Procesul de construire ( alcătuire) a modelului unui proces real se numeşte modelarea –
este una din principalele metode de cunoaştere a legităţilor, fenomenelor, proceselor ; se
utilizează pentru cercetarea sistemelor economice complicate.

36
 Autorul N. Kobrinschi [10] defineşte această noţiune astfel : „ Modelarea matematică
este un instrument fin şi efectiv de cunoaştere a legităţilor lăuntrice, specifice ( caracteristice)
fenomenelor şi proceselor complicate. Cu ajutorul acestea se combină aspectele cantitative şi
calitative ale analizei, se formează metodele exacte de desăvârşire a procesului de modelare si
dezvoltarea ei directă”.
Într- un sens mai general, după cum subliniază şi profesorul universitar M- Braslaveţ [2],
prin modelare se subânţelege reproducerea sau imitarea comportamentului unui sistem existent
pe baza construcţiei speciale a unui analog sau model.
Deci, modelarea – este cercetarea obiectelor, proceselor, fenomenelor prin construirea şi
studierea modelelor pentru determinarea sau concretizarea caracteristicilor acestora.
Ce însemnă a modela matematic un oarecare proces economic, organizatoric, din
organizarea teritoriului?
Pentru a înţelege esenţa modelării economico- matematice vom analiza următorul
exemplu simplu: este necesar de determinat suprafaţa optimă, ce trebuie transformată din 150
ha terenuri nelucrate, în teren arabil şi plantaţii de vii ca să obţinem producţie maximă în
expresie valorică de pe acestea suprafeţe. Pentru efectuarea lucrărilor pot fi utilizate resursele de
muncă mecanizate limitate în volum de 68530 ore– om. În sarcina pentru proiectarea
transformării terenurilor este stabilit că suprafaţa transformată în teren arabil să constituie nu mai

2
puţin de ( sau 0,667 ) din suprafaţa transformată în plantaţiile de vii.
3
Coeficienţii tehnico- economici ai problemei sunt prezentaţi în tabel 3.1
Tabelul 3.1 - Coeficienţii tehnico- economici
Indicatorii Terenul arabil Plantaţiile de vii
1. Consumul ore- om la 220 1350
1ha
2. Valoarea producţiei în 8200 32300
calcul la 1 ha, lei

Pentru a găsi varianta optimă este necesar de a soluţiona problema la computer conform
pachetului de programe aplicative „ QM” ( programare matematică liniară alcătuit în baza
algoritmului metodei simplex) pentru ce trebuie descrise condiţiile problemei în formă de sistem
de restricţii matematice liniare, adică de alcătuit modelul economico- matematic.
La început notăm variabilele ( necunoscutele) problemei, şi anume:
X1 - suprafaţa (ha) transformată în teren arabil;
X2 - suprafaţa (ha) transformată în plantaţii de vii.
Modelul economico- matematic

37
 Funcţia- obiecti – producţia maximă în expresie valorică :
Z max =8200 X 1 +32300 X 2 ,
în următoarele condiţii:
1) utilizarea terenului neprelucrat în volum de nu mai mult de 150 ha: X 1 + X 2 ≤150 ;
2) conform utilizării raţionale a rezervei limitate de resurse de munca 68530 ore- om:
220 X 1 +130 X 2 ≤ 68530 ;
3) conform dimensiunii suprafeţei transformate în teren arabil ce trebuie să constituie nu
mai puţin de suprafaţa transformată în plantaţii de vii :

2
X1 ≥ X sau X 1 ≥ 0,667 X 2 sau− X 1+ 0,667 X 2 ≤ 0 ;
3 2
4) variabilele nu pot primi valori negative: X 1 ≥0 ; X 2 ≥ 0 ;
Transcrim datele în matrice ( tabelul cu cifre) pentru a soluţiona problema la computer.
Matricea pentru soluţionarea problemei la computer
Problem title Transform
Type of Problem ( Max -1 ; Min =2) 1 Tablea (№ =3) 3 Numărul restrictiilor 3
Numărul variabilelor 2
Tabelul 3.2
Numărul Variabilele Tipul Partea dreapta a
restricţiei( Zmax) X1 X2 restricţiei restricţiei( termenul
liber)
0 8200 32300 - -
1 1 1 ≤ 150
2 220 1350 ≤ 68530
3 -1 0,667 ≤ 0
Rezultatele obţinute:
= Program Output =
Final optimal solution
Z= 1987763,7
Tabelul 3.3
Variabile Value Reducet cost
X1 118,558 0,0
X2 31,442 0,1

Constraint Slack/surplus Chatov Price

C1 0,0 3507,965
C2 0,1 21,327
C3 97,585 0,0

Analiza economico- matematică a soluţiei optime( planului optim)

38
 Pentru început menţionăm că, analiza economico- matematică este etapa de incheiere a
modelarii matematice a proceselor economice, din domeniul organizării teritoriului.
Analiza nominalizată se bazează pe utilizarea coeficienţilor din ultimul tabel simplex,
estimaţiile duale şi permite:
a) de a efectua controlul mai detaliat a corespunderii modelului – originalului,adică
condiţiilor existente în realitate;
b) de a verifică stabilitatea soluţiei optime în corespunderea cu funcţia – obiectiv luată în
problemă;
Necesitatea efectuării analizei economico- matematice reise din următoarele principale
circumstante:
1. Modelele programării matematice liniare sunt statice, adică nu iau în consideraţie
schimbările în perioada timp şi studierea influienţei acestora asupra soluţiilor de plan este unul
din scopul analizei.
2. Modelele matematice nu sunt analogul concret a procesului de modelare, deacea
apare necesitatea de a fi concretizat ( modelul) cu scopul de a îmbunătăţi calitatea soluţiei
( planului) şi aici ne ajută analiza economico – matematică a planului optim.
3. În procesele economice, organizatorice, tehnologice, din domeniul organizării
teritoriului mai rar se întâlnesc dependenţi liniare, iar legăturile liniare se acceptă ca- liniare, la
fel si unii parametru au un caracter stochastic (probabil).
Analiza economico- matematică a soluţiilor optime în problemele programării
matematice liniare poate fi divizate în două părţi strâns legate între ele:
Prima- analiza logică, legată de conţinutul economic al problemei;
A doua- analiza formală, care lărgeşte şi grăbeşte efectuarea analizei logice, efectuând proceduri
de calcul.
Deci, efectuăm o analiză succintă a rezultatelor (soluţiei optime) a problemei descrise mai
sus.
Z = 1987763,7- este valoarea maximă a producţiei în lei, obţinută de la transformarea
terenurilor neprelucrate în varianta optimă:
X1= 118,6 ha teren arabil
X2= 31,4 ha plantaţii viticole (aceste date se află în liniile X 1 şi X2 intersecţie cu
coloana „Value”).
În coloana „ Reducet cost” intersecţie cu linia X 1 este cifra 0, ceea ce înseamnă ca
majorarea terenului arabil nu influenţează asupra valorii producţiei ( Z max), dar majorarea
suprafeţei plantate cu viţa de vie va înfluenţa pozitiv asupra valorii Zmax.

39
 În următorul tabel C1=0 ne vorbeşte despre faptul cu terenul neprelucrat pe deplin este
transformat în terenuri mai eficiente; C2=0,1 - despre utilizarea deplina a rezervei de resurse de
muncă.iar în următoarea coloană cifrele 3507,97 şi 21,3- ne arata că majorarea rezervei terenului
neprelucrat şi a resurselor de muncă vor contribui la sporirea eficienţei economice.

3.2 Clasificarea modelelor

Actualmente, pentru soluţionarea problemelor economice, organizatorice, de conducere,

din organizarea teritoriului etc. se utilizează diverse tipuri de modele, clasificate de către savanţi
în mai multe grupe conform unor criterii.
Astfel, savantul ,doctorul habilitat în ştiinţe economice M. E. Braslaveţ [2] a evidenţiat
două grupe mari de modele:
1) statistico- economice;
2) economico- matematice, specificând cele deterministe şi sochastice ( aleatorice bazete
pe teoria probabilităţii)
Profesorul universitar R.G. kravcenco[6] clasifica modelele economico- matematice în
trei grupe mari:
Prima - modelele corelative şi funcţiile de producţie.
A doua - modelele de balanţă.
A treea- modelele de optimizare.
O clasificare mai detaliată a modelelor conform mai multor criterii este următoarea:
I Conform formei de realizare:
1) materiale sau fizice;
2) matematice sau abstracte;
II În funcţiei de sfera de reflectare:
1) macroeconomice
2) mezoeconomice
3) microeconomice
III În funcţie de factorul de timp:
1) statice
2) dinamice
IV În funcţie de domeniul de provenienţă:
1) cibernetico-economice
2) econometrice

40
 3) ale cercetărilor operaţionale
4) din teoria deciziei
5) specifice de marketing
V Conform caracterului variabilelor:
1) deterministe
2) stochastice
VI După funcţia ce o îndeplineşte:
1) de cunoaştere
2) de conducere
VII După gradul de prezentare a datelor:
1) in condiţii de certitudine
2) in condiţii de risc
3) in condiţii de incertitudine
VII În funcţie de structura proceselor reflectate:
1) cu profil tehnologic
2) informaţional -decizionale
3) ale relaţiilor umane
4) informatice
Conform opiniei savantului S. Volkov[3 ] gruparea modelelor matematice prezentată de M.
Braslaveţ , reflecta in principiu, componența modelelor, ce se utilizează în organizarea teritoriului.
Numai că în aceste modele lipseşte un criteriu unic de clasificarea. Doar modelele de optimizare
pot fi nu numai deterministe dar si stochastice ( în acest caz soluţia optimă se determină prin
metoda programării stochastice). Majoritatea modelelor statistico- matematice la fel pot avea
caracter stochastic, adică descri influienţa factorilor aleatorici ( întrâmplători).
Savantul menţionat propune următoarea clasificare a modelelor matematice, utilizate în
domeniul organizării teritoriului [3 .]:
I Confirm documentelor de proiect:
1) grafice;
2) economice;

II Conform nivelului ( gradului) determinativ al informaţiei ( caracterului variabilelor) :

1) deterministe;
2) Sstochastice;
III Conform felului ( formei) organizării teritoriului:
1) interramurale;
41
 2) de amenajarea intergospodareasca a teritoriului ;
3) amenajării intra gospodăreşti a teritoriului ;
4) proiectului de lucru.
IV Conform metodelor matematice, ce stau la baze modelelor:
1) analitice ( a calculelor diferenţiale );
2) statistico- matematice;
3) de optimizare ( a programării matematice)
4) de balanţă ( a balanţei interramurale) ;
5) modelele de tip reţea etc.
V Conform proiectului amenajării teritoriului se divizează în circa 37 grupe a unor astfel
de proiecte.
Modelele grafice caracterizează diverse elemente ale proiectului organizării teritoriului
sau totalitatea lor, care se indică pe planul proiectului ( obiectele pe teren, liniare şi punctire) [3].
Modelele economice, utilizate în amenajarea teritoriului reprezinta exprimarea în formă
matematică a diverselor calcule a proiectelor ( modelele argumentării agroeconomice a
proiectelor intragospodareşti de amenajare a teritoriului, argumentarea tehnico- economică a
proiectelor intergospodăreşti etc.)
Modelele deterministe - sunt acelea, în care rezultatul se determină deplin şi univoc de
un set de variabile independente, ce au fost incluse în problemă.
Modele stochastice – descriu procesele aleatorice, supuse legilor teoriei probabilităţii, în
care ori datele iniţiale, ori rezultatele, ore şi una şi alte sunt reprezentate de mărimi aleatorice şi
sunt legate de dependenţe stochastice.
Modelele interramurale - asigură soluţionarea problemelor de prognozare şi planificare
optimă a utilizării resurselor funciare şi protecţia lor în ansamblu ( elaborarea schemelor generale
de utilizare şi protecţie a fondului funciar al ţării, a schemelor şi amenajării teritoriului a
raioanelor etc.)
Modelele organizării intergospodăreşti a teritoriului - permit de a soluţiona
problemele repartizării terenurilor între gospodârii etc.( problemele determinării dimensiunilor
optime a beneficiarilor funciari de terenuri şi amplasarea raţională a producerii pe teritoriu etc.)
Modelele amenajării intragospodăreşti a teritoriului sunt destinate pentru soluţionarea
problemelor utilizării mai pe deplin, raţional şi eficient a fondului funciar şi organizării
procesului de producere în exploataţiile agricole concrete ( stabilirea îmbunării optime a
ramurilor gospodăriei, componenţei şi suprafeţelor terenurilor; determinării timpurilor,
numărului şi suprafeţelor asolamentelor şi amplasării acestora; transformării terenurilor etc.)
[3 ]
42
 Modelele proiectului de lucru asigură soluţionarea diverselor probleme legate de
amenajarea terenurilor şi a investiţiilor (crearea păşunilor irigabile, transformarea ;i ameliorarea
sectoarelor de terenuri, plantarea plantaţiilor multianuale etc.) .) [3 ]
Modelele de optimizare- se bazează pe metodele programării matematice şi permit de a
găsi valorile extremale(min, max) a funcţiei – obiectiv conform sistemului de variabile şi a
setului de restricţii ce se suprapun asupra acestora; se utilizează pentru a elabora celor mai bune
proiecte a amenajării teritoriului . [ 3 ]
Modelele de balanţă - asigură argumentarea şi determinarea celor mai bune proporţii de
organizare teritorială a producerii luând în consideraţie factorii şi rezultatele lui; au forma de
matrice şi în calculele de amenajarea teritoriului pot fi utilizate la argumentarea soluţiilor de
proiectare ( balanţa furajeră, balanţa transformării şi repartizării terenurilor etc.) [3 ]

3.3 Etapele principale ale modelării economico- matematice.

Modelarea econo0mico- matematică a proceselor economice, organizatorice, din

domeniul organizării teritoriului etc. se efectuează într-o oarecare consecutivitate, ce se compune
din câteva etape strâns legate între ele, şi anume:
Prima – formularea problemei economico- matematice. La această etapă se formulează
problema concretă, se clarifică ce este necesar de determinat în rezultatul soluţionării acestea, cu
ce scop şi ce condiţii trebuie luate în consideraţie la descrierea modelului matematic. Totodată se
efectuează studierea prealabilă a obiectului de modelare, a proceselor, analiza calitativă a
dependenţelor cantitative a parametrilor principali ai problemei.
De exemplu în modelul economico- matematic a transformării terenurilor dintr-o
categorie în alta problema se formulează astfel: a determină planul optim a transformării şi
îmbunătăţirii terenurilor, reieşind din resursele de producţie limitate alocate pentru aceste lucrări
cu scopul de a obţine o eficienţă economică mai sporită conform criteriului de optimizare.
În calitatea de criteriu de optimizare pot fi utilizaţi diferiţi indicatori economic în
dependenţă de sensul economico- organizatoric al problemei concrete ( a modelului matematic
respectiv).
Către criteriul de optimizare se înaintează următoarele cerinţe:
- să fie favorabil din punct de vedere a cerinţelor matematice ( să reflectă forma liniară)
şi să corespundă conţinutului economic ( binevenit în practica de producere);
- să reflectă în formă cantitativă scopul economic de soluţionare a problemei şi să fie
unicul indicator pentru toate variabilele problemei.
43
 Necunoscută în problemă este grupa de variabile ce reprezintă suprafaţa terenului
transformată din categoria-i în categoria j ( xij)
A doua etapa -- formalizare matimatica a principalilor parametri a problemei
utilizind urmatorele semne conventionale:
- variabilele se noteaza prin
A treia – alegerea sau alcatuirea modelului economico – matematic , care descrie
procesele economice, organizatorice, tehnologice etc. din organizarea teritoriului in forma
generala cu ajutorul simbolurilor si indicilor in forma de seturi de restrctii unite intr-o functie –
obiectiv unica . Modelul nominalizat pote fi utilizat la descrierea problemelor de acelasi tip , cu
acelasi sens economico- organizatorica. De exemplu: modelul economico matematic a
transformarii terenurilor poate fi luat ca baza intru alcatuirea modelelor numerice a problemelor
concrrete pentru diferite exploatatii agricole, luind in consideratie particularitatile reale existente
in aceste gospodarii
La efectuare calculelor in regim automatizat se utilizeaza modelul economico –
matematic tipic a problemei respective .
A patra etapa - pregatirea informatiei de intrare si calcularea coeficientilor tehnico-
econimici , necesar pentru a alcatui modelul economico matematic numeric al problemei
obiectului de modelare , unde se descriu conditiile cu cifre numerice concrete .
Calitatea informatie trebuie sa corespunda strict cerintelor respective deoarece de aceasta
si de conditiile luate in seturile de restrictii depinde calitatea rezultatelor solutionarii problemei
obtinute de la compiuter si, corespunzator , in ce masura pot fi recomandate rezultatele pentru afi
implentatea in practica de productie .
La efectuarea calculelor in regim automatizat toate informatia se afla in baza de date si
dupa necesitate, se utilizeaza conform restrictiilor modelului economico-matematic tipic a
problemei respective .
A cincea – alcatuirea modelului economico-matematic numeric conform modelului in
forma generala si informatiei pregatite la etapa a patra . Aici mentionam ca, pentru descrierea
modelului nominalizat cu cifre concrete , in prealabil se noteaza variabilele riesind din continutul
problemei concrete , care vor fi prezentate in continuare in problemele terminilor respective .
La efectuarea calculelor in regim automatiza modelul numeric respectiv si matrice se
indeplinesc in compiuter automatizat conform programei.
A sasea etapa - indeplinirea matricei pentru solutionarea problemei la compiuter
A saptea – solutionarea problemei la compiuter conform pachetului de programe
aplicativa
A opta - analiza rezultatelor obtinute
44
 A noua - corectrarea informatie , concretizarea continutului problemei, si respectiv a
restrictiilor (dupa necisitate)
A zecea - solutionarea problemei conform modelului corectat .
A unsprezecea - analiza variantei optime si elaborare propunerilor concrete pentru
implementarea in practica de productie.

45
 Întrebări pentru autocontrol
1. Formulaţi definiţia noţiunilor „ model” , „model economico- matematic”, „ modelare”.
2. De ce apare necesitatea de a folosi modelarea matematică pentru soluţionarea
problemelor economice, de planificare , conducere ,din domeniul organizării teritoriului?
3. Care sunt priorităţile cercetărilor prin intermediul modelelor matematice faţă de
experiment?
4. Căror cerinţe trebuie să corespundă modelele de optimizare?
5. Clasificarea modelelor conform diferitor criterii.
6. Modelul matematic al metodei simplex a programării matematice liniare.
7. Modelul matematic al metodei de reparaţie.
8. Enumeraţi etapele principale ale modelării economico- matematice a proceselor
economice, organizatorice şi lămuriţi ce lucru se efectuează la fiecare etapă.
9. Cum se clasifică variabilele şi restricţiile după rolul lor în procesul de modelare?
10. Enumeraţi procedeele fundamentale ale modelării economico- matematice a
proceselor economice?

46
 4 MODELE ECONOMICO-MATEMATICE DE OPTIMIZARE A AMPLASĂRII
CULTURILOR AGRICOLE SI SUPRAFEŢELOR ÎNSĂMINŢATE ALE ACESTORA

4.1 Modelul ecomonico-matematic de optimizare a suprafeţelor însămînţate cu

culturi agricole la argumentarea agroeconomică a proiectelor intragospodăreşti de
organizare a teritoriului.

Formularea problemei.Criteriile de optimizare.Sistemul de variabile şi seturile de

restricţii.
Una din problemele principale a exploataţiilor agricole la argumentarea agroeconomică a
proiectelor intragospodăreşti de organizare a teritoriului, este utilizarea raţională a terenurilor
agricole, arabile.
Asupra amplasării culturilor agricole pe terenul arabil şi dimensiunii suprafeţelor
destinate însămînţărilor a acestora înfluienţează o multitudine de factori, printre care
enumerăm:utilizarea raţională a resurselor de producţie(de muncă,a mijloacelor tehnice,a
îngrăşămintelor etc),necesare pentru cultivarea culturilor;schema rotaţiei acestora în
asolament;îndeplinirea contractelor cu agenţii economice etc.
Toţi aceşti factori pot fi luaţi în consideraţie într-un calcul unic în modelul economico-
matematic de optimizare.
Formularea problemei economico-matematice constă în determinarea îmbinării optime
a suprafeţelor însămînţate cu culturi agricole, ce va permite de a utiliza rational terenul arabil,
resursele de producţie, cerinţele asolamentului recomandat etc., cu scopul de a obţine o eficienţă
economică mai sporită conform criteriului de optimizare.
În calitate de criteriu de optimizare în funcţia obiectiv pot fi utilizaţi următorii indicatori
economici:
- maximizarea valorii producţiei din fitotehnie;
- venitul maxim de la comercializarea producţiei;
- profitul maxim;
- cantitatea maximă de producţie exprimată în chintale unităţi nutritive(mai rar utilizat);
- consumuri de producţie minime folosite pentru obţinerea producţiei;
- nivelul rentabilităţii maxime etc.
Sistemul de variabile include o grupă principală ce exprimă suprafaţa(ha)
însămînţată(sădită) cu cultura respectivă si variabile complementare pentru determinarea unor
indicatori în procesul soluţionării problemei.

47
 Seturile de restricţii ale modelului matematic(factorii ce influenţează asupra îmbinării
suprafeţelor însămînţate):
1) utilizarea raţională a terenului arabil limitat;
2) respectarea cerinţelor asolamentului;
3) utilizarea raţională a resurselor de producţie limitate(resurse de forţă de muncă, a
mijloacelor tehnice, financiare, a îngrăşămintelor, a rezervei de apă pentru irigare, a investiţiilor
etc.);
4) menţinerea balanţei pozitive a humusului în sol;
5) îndeplinirea contractelor cu agenţii economici;
6) utilizarea producţiei culturilor furajere, a deşeurilor si producţiei secundare a celor
cereale-furajere.
Modelul economico-matematic în formă generală
Funcţia obiectiv - obţinerea producţiei maxime în expresie valorică:
Z max =∑ C j X j
j∈ y,
în următoarele restricţii:

1) utilizarea terenului arabil cu transformarea dintr-o cateqorie in alta:

∑ X j=S±X 'j
j∈ y
2) respectarea cerinţelor asolamentului privind ponderea minimă-maximă a suprafeţei
unor culturi sau grupe de culturi în terenul arabil:
min max
α j S≤∑ X j≤ α j S
j∈ y ;
3) respectarea cerinţelor asolamentului privind rotaţia culturilor conform schemei
respective:
∑ v ij x j = ∑ v 'ij x j
j∈ y ,( i∈I 1 );
j∈ y

4) conform utilizării raţionale a resurselor de muncă,a mijloacelor tehnice,financiare,a

îngrăşămintelor etc.:
∑ aij x j ≤b i ,(i∈I 2)
j∈ y ;
5) conform utilizării rezervei de apă pentru irigare:
∑ Eij x j ≤Ei
j∈ y , (i∈I 3 ) ;
6) conform utilizării investiţiilor limitate:
∑ k ij x j ≤k i
j∈ y , (i∈I 4 ) ;
7) conform menţinerii balanţei pozitive a humusului în sol:
−
∑ β'j x j + ∑ β''j x j =0,1 B+ x j
j∈ y j∈ y ;
48
 8) conform producerii volumului necesar de furaje pentru sectorul zootehnic:
∑ ahj x j +Dh≥b h
j∈ y , (h∈H ) ;
9) conform îndeplinirii contractelor cu agenţii economici pentru principalele feluri de
produse vegetale:
W pj x j≥Q p ,( p∈P) ;
10) ecuaţia de balanţă pentru determinarea unor indicatori economici:
∑ a'ij x j =x i ,(i∈I 5 )
j∈ y ;
11) variabilele nu pot primi valori negative:
x j ≥0,( j∈ y ) ; x 'j ≥0 ; x i≥0
În model sunt acceptate următoarele semne convenţionale:
j – numărul variabilei;
j – mulţime, elementele căreia indică suprafaţa însămînţată cu cultura respectivă(felul de
activitate);
i – numărul restricţiilor;
I – multime , elementele careia indica numarul restrictiilor;
I 1 - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la rotaţia
culturilor în asolament;
I 2 - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea
resurselor de producţie;
I 3 - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea
rezervei de apă pentru irigare;
I 4 - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea
investiţiilor;
I 5 - mulţime, elementele căreia indică numărul ecuaţiilor ce se referă la determinarea
unor indicatori;
h - numărul felurilor de furaje;
H - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la asigurarea
sectorului zootehnic cu diverse feluri de furaje;
p – numărul felurilor de producţie marfă;
P - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la îndeplinirea
contractelor pentru principalele feluri de produse;
x i - suprafaţa însămînţată(sădită) cu cultura-j(felul de activitate);
'
x j - suprafaţa terenului transformată dintr-o categorie în alta;
−
x j - cantitatea de humus necesară pentru menţinerea balanţei pozitive a acestuia în sol;

x i - valoarea indicatorului de felul-i;

c j - valoarea producţiei în calcul la 1ha a culturii-j;
S – suprafaţa terenului arabil;
min max
αj ; αj - ponderea min-max a suprafeţei culturii-j în terenul arabil;
'
v ij ; v ij
- coeficienţii logici ce leagă culturile în asolament astfel ca una din ele este
premergătoarea alteia conform condiţiei agrotehnice-i;
49
 bi - rezerva limitată a resursei de felul-i;
aij - norma de consum a resursei de felul-i în calcul la 1ha a culturii-j(felului de
activitate);
Ei - rezerva limitată a apei pentru irigare;
Eij - norma de udare cu apă la 1ha a culturii-j;
k i - rezerva investiţiilor;
k ij - norma de consum a investiţiilor în calcul la 1ha;
i
β j - scoaterea(mineralizarea) humusului de cultura respectivă;
''
β j - scoaterea humusului în procesul spălării solului;
B – cantitatea totală de îngrăşăminte organice existentă în recalculare la humus,tone;
ahj - randamentul de furaje de felul-h de pe 1 ha a culturii-j;
Dh - randamentul de furaje de felul-h de pe păşuni,fîneţe;
bh - cantitate de furaje de felul-h necesară pentru sectorul zootehnic;
W pj - recolta producţiei de felul-p de pe 1 ha a culturii-j;
Q p - planul de producere a producţiei de felul-p;
'
aij - valoarea indicatorului în calcul la 1 ha a culturii-j.
Informaţia de intrare
Pentru a formula problema concretă a obiectului real şi a o soluţiona la computer,
alcătuind modelul matematic numeric este necesar de pregătit informaţia de intrare şi de calculat
coeficienţii tehnico-economici:
1) terenul arabil destinat cultivării culturilor şi posibilei variante de transformare dintr-o
categorie în alta;
2) suprafeţele de păşuni şi fîneţe de pe care este posibil de a obţine furaje;
3) enumerarea tuturor culturilor agricole ce pot fi cultivate în condiţiile date;
4) schema rotaţiei culturilor în asolamentul recomandat pentru condiţiile exploataţiei
agricole;
5) fişele tehnologice de cultivare a culturilor agricole;
6) volumul resurselor de producţie, necesare pentru cultivarea culturilor agricole;
7) norma de consum a resurselor în calcul la 1 ha pentru fiecare cultură, fel de activitate
din fitotehnie;
8) recolta de pe 1 ha a culturilor agricole;
9) ponderea min-max a suprafeţelor unor culturi în terenul arabil;
10) balanţa humusului (tone la 1 ha) pentru asolamentul recomandat;
11) cantitatea de îngrăşăminte organice(tone) ce contribuie la menţinerea balanţei
humusului în sol;
50
 12) scoaterea(mineralizarea) humusului de fiecare cultură agricolă şi respectiv în procesul
spălării solului;
13) randamentul de furaje de pe 1 ha a culturilor furajere si cereale furajere;
14) necesarul de furaje în total(chintale unităţi nutritive) inclusiv pe feluri de furaje;
15) planul de producere a principalelor feluri de produse vegetale;
16) preţul de comercializarea şi de cost al produselor vegetale;
17) volumul investiţiilor limitate;
18) cantitatea de furaje de pe păşuni si fîneţe;
19) diverse date din materialele normative.
Analiza variantei optime a suprafeţelor însămînţate cu culturi agricole se efectuează în
felul următor:
1) se compară structura optimă a suprafeţelor însămînţată cu cea existentă si planificată în
exploataţia agricolă.
2) se analizează corespunderea ponderii culturilor în terenul arabil şi schema rotaţiei
culturilor conform asolamentului recomandat.
3) se compară volumul resurselor de producţie utilizate pentru cultivarea culturilor
conform planului optim cu rezerva limitată a acestora, inclusiv şi investiţiile.
4) se verifică menţinerea balanţei pozitive a humusului în sol.
5) se analizează îndeplinirea contractelor cu agenţii economici privind producerea
principalelor feluri de produse vegetale.
6) se analizează asigurarea animalelor cu furaje integru ,pe unele feluri de substanţe
nutritive ,pe feluri de furaje ,iar cu nutreţ verde-conform conveierului verde.
7) se determină eficienţa economică a planului optim conform indicatorilor economici
respectivi.
Examinăm procesul descrierii modelului economico-matematic numeric si
soluţionării problemei la computer în baza următorului exemplu:
A determina planul optim a suprafeţelor însămânţate cu culturile agricole enumerate în
tabelul 11 cu scopul de a obţine producţie globală maximă în expresie valorică reieşind din
următoarele condiţii:
Societatea cu răspundere limitată dispune de 98 de ha de teren arabil, resurse de muncă
anuale 14115 ore-om şi resurse mijloace tehnice 1210 ha etalon convenţionale. Se prevede
majorarea terenului arabil din contul defrişării 6 ha de vii şi 3 ha de livezi.
În afară de culturile furajere pentru nutreţ pot fi folosite 10% boabe grâu, 30% boabe orz,
50% boabe porumb, 60% boabe mazăre.

51
 Pentru sectorul zootehnic este necesar de a pregăti nu mai puţin de 1160q unităţi
nutritive, inclusiv concentrate – 85, siloz – 110, sfeclă furajeră – 66, masă verde din ierburi
anuale – 54, masă verde din ierburi multianuale – 180, fân – 75, semifân – 37. În modelul
matematic să se ea în consideraţie următoarele cerinţe ale asolamentului: suprafaţa sădită cu
tutun să fie în limitele a 3-5%, a florii soarelui – 8-12% din terenul arabil, iar culturile de toamnă
să fie asigurare cu premergători din contul mazărei şi 33% din suprafaţa lucernei.
Tabelul 4.1 - Coeficienţii tehnico – economici

Recolta, q/ha

resurse energetice, ha
variabilele

anuale ore-om la 1 ha

în calcul la 1 ha, lei

furaje de pe 1 ha, q

Valoarea producţiei
Indicatorii

et. convenţional la 1
Cheltuieli de muncă

Cheltuieli anuale de

Randamentul de
ha

unităţi nutritive
1.Grâu de toamnă x 40 36 5,1 4,1 12310
1

2.Orz de toamnă x 45 34 4,1 12,4 9980

2

¿¿¿ ¿

3.Porumb boabe 60 150 10,4 34 11200

x 3

4.Porumb siloz x 300 110 8 60 6470

4

5.Mazăre x 25 28 7,3 16,5 10100

5

6.Tutun x 20 1710 38 - 18780

6

7.Floarea soarelui x 20 75 6,5 - 11430

7

8.Sfeclă furajeră x 400 310 1,4 48 9220

8

9.Ierburi anuale, x 200 45 1,8 24 4710

masă verde 9

10.Lucernă, masă x 500 60 3,3 75 7390

verde 10

11.Lucernă, fân x 80 70 3,4 356 8210

52
 12.Lucernă, x 200 45 3,7 60 7720
semifân 12

Pentru satisfacerea cerinţelor lucratorilor asociaţiei şi îndeplinirea contractelor este

necesar de a produce nu mai puţin (q): boabe grâu – 450, boabe porumb – 1140, boabe mazăre –
105, seminţe de floarea soarelui – 210 şi frunze de tutun – 70.
Coeficienţii tehnico –economici a fiecărei culturi, necesari pentru descrierea restricţiilor
modelului matematic numeric, sunt prezentaţi în tabelul 4.2.
Conform formulării problemei este necesar de determinat suprafaţa fiecărei culturi
agricole,deci sunt necunoscute şi le notăm:

x 1 -suprafaţa (ha) însămînţată cu grîu de toamnă;

2

x ¿¿¿ ¿ - suprafaţa (ha) însămînţată cu orz de toamnă;

x 3 - suprafaţa (ha) însămînţată cu porumb boabe; etc. vezi tabelul 4.2;
x 11 - suprafaţa (ha) însămînţată cu lucernă, fân;

x 12 - suprafaţa (ha) însămînţată cu lucernă, semifân.

Modelul economico-matematic numeric (fragment)

Funcţia-obiectiv - producţia globală maximă în expresie valorică:

Z max =12310 x 1 +. . .+7720 x 12 ,

Acest maximum poate fi obţinut reieşind din următoarele restricţii:

1) utilizarea terenului arabil 87ha (80+5+2):

x 1 + x 2 +x 3 +. ..+ x 12=87 ;

2) conform utilizării raţionale a resurselor de muncă limitate în volum de nu mai mult de

14115 ore-om:

36 x 1 +34 x 2 +150 x 3 +. .. 45 x 12≤14115 ;

3) la fel a resurselor lucrărilor mecanizate:

5,1 x 1 +. . .+2,7 x12≤800 ;

Următorul set de restricţii (4-11) reflectă producerea furajelor nu mai puţin de:

4) total chintale unităţi nutritive:

4,1 x 1 +12 , 4 x 2 +34 x 3 +. . .+60 x12≤1160 ;

53
 Inclusiv:

5) concentrate:
4,1 x 1 +12 , 4 x 2 +34 x 3 +. . .+16 ,5 x 5 ≥85 ;

6) siloz: 60 x 4 ≥110 ;

7) sfeclă furajeră:
48 x 8 ≥66 ;

8) masă verde din ierburi anuale:

24 x 9 ≥54 ;

9) masă verde din ierburi multianuale:

75 x10≥110 ;

10) fîn: 35 x11 ≥75 ;

11) semifîn: 60 x12≥37 ;

Următorul set de restricţii se referă la respectarea cerinţelor asolamentului,si anume

12) suprafaţa sădită cu tutun să fie nu mai puţin de 3% din 87 ha:

x 6 ≥0,03∗87 ;

13) la fel nu mai mult de 5% din 87 ha:

x 6 ≤0, 05∗87 ;

14) conform asigurării culturilor de toamnă cu premărgători din contul suprafeţei mazării
si 33% din suprafaţa lucernei:
x 1 +x 2=x 5 +0,33 x 10+0,33 x 11 +0, 33 x12 sau pentru matrice:
x 1 +x 2−x 5 −0, 33 x10−0,33 x 11−0,33 x 12=0 ;

Următorul set de restricţii (15-19) reflectă producerea unor feluri de produse

vegetale(chintale) nu mai puţin de:

15) boabe-grîu: 40 x 1≥450 ;

16) boabe-porumb:
60 x3 ≥1140 ;
17) boabe-mazăre:
25 x5 ≥105 ;
18) seminţe de floarea soarelui:
20 x7 ≥210 ;
19) frunze de tutun:
20 x6 ≥70 .

Variabilele nu pot primi valori negative: x j ≥0,( j=1,2,3,..., 12).

Transcrim datele în matrice(tabelul).În rezultatul soluţionării problemei societăţii cu
răspundere limitată i se propune structura optimă a suprafeţelor însămînţate %:
cereale de toamnă -27,1;porumb-boabe-17,8;mazăre-boabe-17,1;culturi tehnice-
19,0;culturi furajere-9,0;care se înscrie în asolamentul recomandat şi asigură obţinerea producţiei
maxime de 1191,8 mii lei.

54
 Structura nominalizată va permite de a produce(chintale):boabe-grîu-1162;boabe-mazăre-
723;boabe-porumb-1140;seminţe de floarea soarelui-303 şi frunze de tutun-87 chintale.

55
Tabelul 4.2 - Matricea pentru soluţionarea la computer a problemei optimizării suprafeţelor însămînţate cu culturi agricole(fragment)
Tipul Termenul liber
Nr Variabilele restricţiei
x x x x
x 1 x 2 x 3 x 5 x 9 x 10 x 11 x 12
4 6 7 8
0 12310 9980 7720 - -
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 = 87
2 36 34 150 45 ¿ 14115
3 5,1 3,7 ¿ 800
4 4,1 12,4 34 60 ¿ 1160
5 4,1 12,4 34 16,5 ¿ 85
6 60 ¿ 110
7 48 ¿ 60
8 24 ¿ 54
9 75 ¿ 180
10 35 ¿ 75
11 60 ¿ 37
12 1 ¿ 2,61
13 1 ¿ 4,35
14 1 1 -1 -0,33 -0,33 -0,33 = 0
15 40 ¿ 450
16 60 ¿ 1140
17 25 ¿ 105
18 20 ¿ 210
19 20 ¿ 70

56
 4.2 Modelul economico-matematic pentru determinarea îmbinării optime a
suprafeţelor însămînţate cu culturi agricole în baza asolamentelor recomandate.

Formularea problemei. Sistemul de variabile si restricţii (în baza descrierii acestui

model matematic sunt puse ideile autorului G .Novikov [ II ] .)
Formularea problemei economico-matematice a determina îmbinarea optimă a
suprafeţelor însămînţate cu culturile agricole în fiecare asolament,precum si suprafaţa acestora,
utilizînd raţional resursele de producţie,îndeplinind contractele cu agenţii economici şi alte
condiţii cu scopul de a obţine producţie maximă în expresie valorică conform criteriului de
optimizare(indicatorii sunt enumeraţi in 3.1.).
Sistemul de variabile include:
1) grupa variabilelor ce reflectă suprafaţa însămînţată(sădită) cu fiecare cultură în
asolamentele recomandate;
2) grupa variabilelor ce reflectă suprafaţa fiecărui asolament;
3) grupa de variabile complementare-valorile unor indicatori ce se determină în
procesul soluţionării problemei.
Seturile de restricţii sunt enumerate în modelul matematic.
Modelul economico-matematic
Funcţia-obiectiv - producţia maximă în expresie valorică obţinută de la toate culturile
agricole amplasate în asolamentele respective.
Z max =∑ ∑ c jr x jr
j∈ y r∈R ,

în următoarele restricţii:

1) conform limitării suprafeţei terenului arabil pe care se amplasează asolamentele

recomandate:

∑ x r ≤S
r∈ R ;

2) conform suprafeţei culturilor în fiecare din asolamente:

∑ x jr ≤x r ,(r ∈R )
j∈ y ;

3) suprafaţa fiecărei culturi trebuie să corespundă ponderii acesteia în asolamentul

respectiv recomandat:

x jr =α jr x r , ( j∈y ; r ∈R ) ;

4) conform utilizării raţionale a resurselor de muncă,a mijloacelor tehnice,financiare,a

îngrăşămintelor etc.:
57
 ∑ aij x j ≤b i ,(i∈I 2)
j∈ y ;
5) conform utilizării rezervei de apă pentru irigare:
∑ Eij x j ≤Ei
j∈ y , (i∈I 3 ) ;
6) conform utilizării investiţiilor limitate:
∑ k ij x j ≤k i
j∈ y , (i∈I 4 ) ;
7) conform menţinerii balanţei pozitive a humusului în sol:
−
∑ β'j x j + ∑ β''j x j =0,1 B+ x j
j∈ y j∈ y ;
8) conform producerii volumului necesar de furaje pentru sectorul zootehnic:
∑ ahj x j +Dh≥b h
j∈ y , (h∈H ) ;
9) conform îndeplinirii contractelor cu agenţii economici pentru principalele feluri de
produse vegetale:
W pj x j≥Q p ,( p∈P) ;
10) ecuaţia de balanţă pentru determinarea unor indicatori economici:
∑ a'ij x j =x i ,(i∈I 5 )
j∈ y ;
11) variabilele nu pot primi valori negative:
x j ≥0,( j∈ y ) ; x 'j ≥0 ; x i≥0
În modelul matematic sunt acceptate următoarele semne convenţionale:
j – numărul variabilei;
y – mulţime, elementele căreia indică numărul variabilelor;
r – numărul asolamentelor;
R - mulţime, elementele căreia indică numărul asolamentelor;
i – numărul restricţiilor;

I 1 - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la resursele de

producţie;

I 2 - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea rezervei

de apă pentru irigare;

I 3 - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea

investiţiilor;

I 4 - mulţime, elementele căreia indică numărul ecuaţiilor ce se referă la determinarea unor

indicatori;

h – numărul felurilor de furaje;

58
 H - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la asigurarea
animalelor cu diverse furaje;
p – numărul felurilor de producţie marfă;
P - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la îndeplinirea
contractelor cu agenţii economici privind principalele feluri de produse vegetale;
x jr - suprafaţa însămînţată cu cultura-j amplasată în asolamentul-r;
−
x j - cantitatea de humus necesară pentru menţinerea balanţei pozitive a acestuia în sol;

x i - valoarea indicatorului de felul-i;

S – suprafaţa terenului arabil;

c jr - valoarea producţiei în calcul la 1 ha a culturii-j,recoltată în asolamentul-r ;

bi - rezerva limitată a resursei de felul-i;

aij - norma de consum a resursei de felul-i în calcul la 1ha a culturii-j(felului de activitate).
Ei - rezerva limitată a apei pentru irigare;
Eij - norma de udare cu apă la 1 ha a culturii-j;
k i - rezerva investițiilor;
k ij - norma de consum a investițiilor în calcul la 1 ha;
i
β j - scoaterea(mineralizarea) humusului de cultura respectivă;
''
β j - scoaterea humusului în procesul spălării solului;
B – cantitatea totală de îngrășăminte organice existentă în recalculare la humus,tone;
ahj - randamentul de furaje de felul-h de pe 1 ha a culturii-j;
Dh - randamentul de furaje de felul-h de pe pășuni,fînețe;
bh - cantitate de furaje de felul-h necesară pentru sectorul zootehnic;
W pj - recolta producției de felul-p de pe 1 ha a culturii-j;
Q p - planul de producere a producției de felul-p;
'
aij - valoarea indicatorului în calcul la 1 ha a culturii-j.
Informaţia de intrare:
1) terenul arabil pe care pot fi amplasate asolamentele recomandate;
2) terenurile de păşuni, fîneţe de pe care este posibil de a obţine furaje;
3) asolamentele recomandate;
4) enumerarea tuturor culturilor agricole ce pot fi cultivate în schemele asolamentelor;

59
 5) fişele tehnologice de cultivare a culturilor agricole;
6) volumul resurselor de producţie,necesar pentru cultivarea culturilor agricole;
7) norma de consum a resurselor în calcul la 1 ha pentru fiecare cultură,fel de activitate
din fitotehnie;
8) recolta de pe 1 ha a culturilor agricole;
9) ponderea min-max a suprafeţelor unor culturi în terenul arabil;
10) balanţa humusului (tone la 1 ha) pentru asolamentul recomandat;
11) cantitatea de îngrăşăminte organice(tone) ce contribuie la menţinerea balanţei
pozitive a humusului în sol;
12) scoaterea(mineralizarea) humusului de fiecare cultură agricolă şi respectiv în procesul
spălării solului;
13) randamentul de furaje de pe 1 ha a culturilor furajere si cereale furajere;
14) necesarul de furaje în total(chintale unităţi nutritive) inclusiv pe feluri de furaje;
15) planul de producere a principalelor feluri de produse vegetale;
16) preţul de comercializarea şi de cost al produselor vegetale;
17) volumul investiţiilor limitate;
18) cantitatea de furaje de pe păşuni si fîneţe;
19) diverse date din materialele normative.
Analiza variantei optime se efectuează astfel:
1.Se compară structura optimă cu cea planificată în exploataţia agricolă,precum şi
amplasarea fiecărei culturi în asolamentele respective.
2.Se analizează utilizarea resurselor de muncă,a celor mecanizate,rezerva de
îngrăşăminte,a apei pentru irigare etc..
3.Se verifică menţinerea balanţei pozitive a humusului în sol.
4.Se analizează îndeplinirea contractelor cu agenţii economici privind producerea
principalelor feluri de produse vegetale în asolamentul respectiv.
5.Se verifică utilizarea investiţiilor.
6.Se analizează asigurarea animalelor cu furaje,integru,pe unele feluri de furaje.
7.Se determină eficienţa economică a planului optim propus pentru implementare
conform indicatorilor economici respectivi.

Exemplu problemei, în baza condiţiilor căreia, examinăm descrierea restricţiilor

modelului economico-matematic numeric:

60
 A determina îmbinarea optimă a culturilor enumerate în tabelul cu scopul de a obţine
producţie globală maximă în expresie valorică, luând în consideraţie următoarele asolamente
recomandate pentru condiţiile concrete ale societăţii pe acţiuni.
Primul asolament – 630 ha (8 câmpuri – cota parte – 0,125).
1. Mazăre
2. Grâu de toamnă
3. Orz
4. Tutun
5. Porumb siloz (2/3) + porumb boabe (1/3)
6. Grâu de toamnă
7. Porumb boabe
8. Floarea soarelui
Al doilea asolament 325 ha (5 câmpuri – cota parte 0,2)
1. Mazăre
2. Grâu de toamnă
3. Tutun (3/4) + Floarea soarelui (1/4)
4. Porumb boabe (1/2) + soia (1/2)
5. Grâu de toamnă (1/4) + orz (3/4)
Al treilea asolament - 160 ha (3 cîmpuri cota parte 0,333)
1. Ierburi multianuale
2. Legume (2/3) + sfeclă furajeră (1/3)
3. Ierburi multianuale
Pornind de la aceste considerente este necesar a determina suprafaţa fiecărei culturi în
asolamente, precum şi suprafaţa fiecărui asolament.
Pentru efectuarea procesului de producţie în fitotehnie unitatea agricolă dispune de
următoarele resurse: teren arabil – 1115ha, resurse de muncă – 221500 om-ore şi resurse
energetice – 15800 ha etalon convenţionale.
La alcătuirea modelului matematic numeric să se ea în consideraţie, că pentru
îndeplinirea contractelor şi satisfacerea cerinţelor lăuntrice ale societăţii, precum şi ale
lucrătorilor în unele produse este necesar de a produce cel puţin (q): mazăre boabe – 1430, grâu
boabe – 4760, orz boabe – 2100, tutun – 1400, porumb boabe – 3500, floarea soarelui – 2200,
soia – 330 şi legume – 6300.
A produce furaje cel puţin 20750 chintale unităţi nutritive, inclusiv concentrate - 11730,
siloz – 3500, rădăcinoase – 720 şi ierburi multianuale (nutreţ verde, fân, semifân) – 4800chintale
unităţi nutritive.

61
 Pentru nutreţ, în afară de culturi furajere, pot fi folosite: 40% - grâu boabe şi mazăre,
50% - orz boabe şi 30% - soia boabe.
Coeficienţii tehnico – economici pentru fiecare cultură, necesari la alcătuirea modelului
numeric, sunt prezentaţi în tabelul4.3.

Tabelul4.3 - Coeficienţii tehnico-economici

Indicatorii Recolta, Cheltuieli de Cheltuieli anuale Randamentul Valoarea
q/ha muncă de resurse de furaje de producţiei
anuale, energetice la 1 pe 1 ha, în calcul la
ha, ha et. unităţi 1 ha, lei
om-ore convenţionale nutritive

Culturile

Sfeclă pentru furaj 400 683 31 48 11220

Legume 180 900 171 - 10100

Ierburi 300 104 7,1 18 9820

multianuale, masă
verde

Soia 16 138 8,1 5,2 17310

Floarea soarelui 25 70 11,6 - 10330

Porumb siloz 300 98 13,1 60 6520

Porumb boabe 56 101 18,1 31 12410

Tutun 18 2480 48 - 12300

Orz boabe 37,3 38 9,8 19 7310

Grâu de toamnă 37 77 8,1 16,5 17200

Mazăre boabe 20 48 7,1 9,6 8320

Notăm variabilele principale:

X 1 – suprafaţa (ha) însămînţată cu mazăre în primul asolament cu ponderea 0,125;

X 2 - suprafaţa (ha) însămînţată cu grîu de toamnă în primul asolament-

0,25(0,125+0,125);

X 3 - suprafaţa (ha) însămînţată cu orz în primul asolament cu ponderea 0,125;

X 4 - suprafaţa (ha) însămînţată cu tutun în primul asolament cu ponderea 0,125;

62
 X 5 - suprafaţa (ha) însămînţată cu porumb pentru boabe în primul asolament
-0,168(0,125+0,043);

X 6 - suprafaţa (ha) însămînţată cu porumb pentru siloz în primul asolament-0,042;

X 7 - suprafaţa (ha) însămînţată cu floarea soarelui în primul asolament cu ponderea-

0,125;

X 8 – suprafaţa primului asolament,ha.

La fel se notează variabilele(X 9 -X 15 ) suprafeţei fiecărei culturi în asolamentul al

doilea cu ponderea respectivă ,precum şi suprafaţa asolamentului al doilea-X 16 ;variabilele(X

17 -X 19 ) pentru culturile din asolamentul al treilea cu ponderea respectivă şi suprafaţa

asolamentului al treilea-X 20 .
Fragmentul modelului economico-matematic numeric
Funcţia-obiectiv - producţia globală maximă în expresia valorică obţinută de la fiecare
cultură amplasată în asolamentul respectiv:
Z max =8320 x1 +17200 x 2 +7310 x 3 +. . .+ 10100 x 19 ,

în următoarele restricţii:

1)conform suprafeţei celor trei asolamente ce nu depăşeşte terenul arabil 1150 ha:
X 8 + X 16 + X 20 ≤1150 ;

2)conform suprafeţei culturilor în primul asolament:

X 1 + X 2 + X 3 + X 4 + X 5 + X 6 + X 7 =X 8 ;

Următorul set de restricţii reflectă faptul că suprafaţa fiecărei culturi în primul asolament
trebuie să corespundă ponderii acesteia în asolament şi anume:

3) a mazării: 0,125 din X 8 :

X 1 =0, 125 X 8 ;

4) a grîului de toamnă:
X 2 =0, 25 X 8 ;

5) a orzului de toamnă:
X 3 =0, 125 X 8 ;

6) a tutunului:
X 4 =0,125 X 8 ;

7) a porumbului pentru boabe:

X 5 =0, 168 X 8 ;

63
 8) a porumbului pentru siloz:
X 6 =0, 042 X 8 ;

9) a florii soarelui:
X 7 =0, 125 X 8 .

La fel se scriu restricţiile pentru culturile din asolamentul al doilea şi al treilea.

Restricţiile ce se referă la utilizarea resurselor de producţie ,a planului de producere a
unor feluri de produse vegetale ,precum şi a unor feluri de furaje se descriu în problema din 3.1.
În rezultatul soluţionării problemei la computer ,am obţinut varianta optimă , conform
căreia exploatatiei agricole i se recomandă următoarea repartizare a suprafeţelor culturilor în
asolamentele recomandate (tabelul 4.3).
Tabelul4.3 - Repartizarea suprafeţelor culturilor în asolamentele recomandate
Cultura Primul asolament Al doilea asolament Al treilea asolament În
Variabila ha Variabila Ha Variabila Ha total,ha
Mazăre X1 83 X9 60 143
Grîu de X2 166 X 10 75 - - 241
toamnă
Orz de X3 83 X 15 45 - - 128
toamnă
Tutun X4 83 X 11 45 - - 128
Porumb X5 103 X 13 30 - - 133
boabe
Porumb siloz X6 63 - - - - 63
Floarea X7 83 X 12 15 - - 98
soarelui
Soia - - X 14 30 - - 30
Ierburi - - - - X 17 100 100
multianuale
Legume - - - - X 18 35 35
Sfeclă - - - - X 19 15 15
furajeră
Total,ha - 664 - 300 - 150 1114

4.3 Modelarea matematică a conveierului verde la elaborarea proiectului

intragospodăresc de organizare a teritoriului

Respectarea conveierului verde în balanţa furajeră de hrană a animalelor are o mare

însemnătate pentru sporirea eficienţei economice a producţiei animaliere ,iar din punct de vedere
al amenajării şi organizării teritoriului-cultivarea culturilor multianuale(a lucernei pentru nutreţ
verde) şi a celor anuale pentru masă verde ,şi nu numai este importantă întru recoltarea acestora
în schema asolamentelor ce asigură sporirea fertilităţii solului.

64
 Modelarea conveierului verde practic se înscrie în problema optimizării planului de
produce a furajelor ,în care mai detaliat se ia în consideraţie asigurarea animalelor cu unele feluri
de furaje ,printre care şi cu masă verde conform cerinţelor animalelor în nutreţ verde(pe 10;15;20
sau 30 zile).
Deci, formularea economico-matematică a problemei constă în determinarea planului
optim de producere a furajelor ,inclusiv conveierul verde ,care va asigura animalele cu furaje
,utilizînd raţional terenul, resursele de producţie, respectînd asolamentul, îndeplinind contractele
cu agenţii economici şi alte condiţii cu scopul de a minimiza cheltuielile(minimum de teren
arabil) pentru crearea bazei furajere.
Sistemul de variabile:

- grupa principală de variabile reflectă suprafaţa însămînţată cu culturile furajere

,inclusiv pentru masă verde ,a celor cereale furajere şi alte culturi ce se cultivă în
asolamentul respectiv;
- poate fi o grupă de variabile ce reflectă cantitatea de furaje cumpărate;
- grupa de variabile complementare pentru determinarea unor indicatori.
Sensul economico-organizatoric şi tehnologic este descris în modelul matematic.
Modelul economico-matematic

(modificaţia alcătuită în baza modelelor elaborate de savanţii A.Gataulin [] şi

S.Volcov [ 3 ] )
Funcţia-obiectiv - consumuri minime pentru producerea furajelor:

Z min = ∑ c j x j
j∈ y ;

În următoarele restricţii:

1) utilizarea terenului arabil:

∑ X j=S±X 'j
j∈ y
2) respectarea cerinţelor asolamentului privind ponderea minimă-maximă a suprafeţei
unor culturi sau grupe de culturi în terenul arabil:
min max
α j S≤∑ X j≤ α j S
j∈ y ;
3) respectarea cerinţelor asolamentului privind rotaţia culturilor conform schemei
respective:
∑ v ij x j = ∑ v 'ij x j
j∈ y ,( i∈I 1 );
j∈ y
4) conform utilizării raţionale a resurselor de muncă,a mijloacelor tehnice,financiare,a
îngrăşămintelor etc.:
65
 ∑ aij x j ≤b i ,(i∈I 2)
j∈ y ;
5) conform utilizării rezervei de apă pentru irigare:
∑ Eij x j ≤Ei
j∈ y , (i∈I 3 ) ;
6) conform utilizării investiţiilor limitate:
∑ k ij x j ≤k i
j∈ y , (i∈I 4 ) ;
7) conform menţinerii balanţei pozitive a humusului în sol:
−
∑ β'j x j + ∑ β''j x j =0,1 B+ x j
j∈ y ;
j∈ y

8) conform producerii unor feluri de furaje în volumele min-max ce contribuie la

formarea tipului de hrană a animalelor ,inclusiv pentru masa verde-conform cerinţelor
conveierului verde:

b'h ≤ ∑ a hj x j + Dh ≤b''h ,(h∈H )

j∈ y ;

9) conform îndeplinirii contractelor cu agenţii economici pentru principalele feluri de

produse vegetale:
W pj x j≥Q p ,( p∈P) ;
10) ecuaţia de balanţă pentru determinarea unor indicatori economici:
∑ a'ij x j =x i ,(i∈I 5 )
j∈ y ;
11) variabilele nu pot primi valori negative:
x j ≥0,( j∈ y ) ; x 'j ≥0 ; x i≥0
În model sunt acceptate următoarele semne convenţionale:
j – numărul variabilei;
J – mulţime, elementele căreia indică suprafaţa însămînţată cu cultura respectivă(felul de
activitate);
i – numărul restricţiilor;
I – multime , elementele careia indica numarul restrictiilor;
I 1 - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la rotaţia culturilor în
asolament;
I 2 - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea
resurselor de producţie;
I 3 - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea rezervei
de apă pentru irigare;
I 4 - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea
investiţiilor;

66
 I 5 - mulţime, elementele căreia indică numărul ecuaţiilor ce se referă la determinarea unor
indicatori;
h - numărul felurilor de furaje;
H - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la asigurarea sectorului
zootehnic cu diverse feluri de furaje;
p – numărul felurilor de producţie marfă;
P - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la îndeplinirea
contractelor pentru principalele feluri de produse;
x i - suprafaţa însămînţată(sădită) cu cultura-j(felul de activitate);
'
x j - suprafaţa terenului transformată dintr-o categorie în alta;
−
x j - cantitatea de humus necesară pentru menţinerea balanţei pozitive a acestuia în sol;

x i - valoarea indicatorului de felul-i;

c j - valoarea producţiei în calcul la 1ha a culturii-j;
S – suprafaţa terenului arabil;
min max
αj ; αj - ponderea min-max a suprafeţei culturii-j în terenul arabil;
'
v ij ; v ij
- coeficienţii logici ce leagă culturile în asolament astfel ca una din ele este
premergătoarea alteia conform condiţiei agrotehnice-i;
bi - rezerva limitată a resursei de felul-i;
aij - norma de consum a resursei de felul-i în calcul la 1ha a culturii-j(felului de activitate);
Ei - rezerva limitată a apei pentru irigare;
Eij - norma de udare cu apă la 1ha a culturii-j;
k i - rezerva investiţiilor;
k ij - norma de consum a investiţiilor în calcul la 1ha;
i
β j - scoaterea(mineralizarea) humusului de cultura respectivă;
''
β j - scoaterea humusului în procesul spălării solului;
B – cantitatea totală de îngrăşăminte organice existentă în recalculare la humus,tone;
ahj - randamentul de furaje de felul-h de pe 1 ha a culturii-j;
Dh - randamentul de furaje de felul-h de pe păşuni, fîneţe;
bh - cantitate de furaje de felul-h necesară pentru sectorul zootehnic;
W pj - recolta producţiei de felul-p de pe 1 ha a culturii-j;
Q p - planul de producere a producţiei de felul-p;
'
aij - valoarea indicatorului în calcul la 1 ha a culturii-j.
'
bh -cantitatea minimă a nutreţului verde;
''
bh -cantitatea maximă a nutreţului verde.

Informaţia de intrare:
67
 1. Terenul arabil al gospodăriei destinat pentru cultivarea culturilor furajere inclusiv şi
pentru crearea conveierului verde ,cereale-furajere şi alte culturi ce sunt în schema rotaţiei
asolamentului recomandat.
2. Suprafaţa păşunelor de pe care este posibil de a obţine nutreţ verde.
3. Schema rotaţiei culturilor în asolamentul recomandat.
4. Enumerarea culturilor ce pot fi cultivate conform schemei asolamentului.
5. Fişele tehnologice pentru cultivarea culturilor furajere ,cereale-furajere etc (a felurilor
de activitate din cultura plantelor).
6. Volumul resurselor de producţie ,necesar pentru cultivarea culturilor.
7. Norma de consum a resurselor în calcul la 1 ha a fiecărui fel de activitate(cultură).
8. Recolta de pe un hectar pentru fiecare fel de activitate ,culturi furajere pentru nutreţ
vedre.
9. Durata perioadei de păşunare.
10. Termenii agrotehnici de utilizare şi cultivare a culturilor pentru nutreţ verde.
11. Ponderea min-max a suprafeţelor unor culturi în terenul arabil ;îndeosebi a lucernei
pentru masă verde(prima ,a doua ,a treia ,etc.).
12. Randamentul de furaje de pe 1 ha a culturilor furajere ,cereale-furajere ,de pe
fiecare fel de activitate ,inclusiv a culturilor ce contribuie la asigurarea conveierului verde.
13. Conveierul verde pe 10;15;20 sau 30 zile , reieşind din consumul masei verzi de
animale.
14. Necesarul de nutreţuri pentru crearea bazei furajere.
15. Balanţa humusului (tone la 1 ha) pentru asolamentul recomandat.
16. Cantitatea de îngrăşăminte organice (tone) ce contribuie la menţinerea balanţei
pozitive a humusului in sol.
17. Mineralizarea humusului de fiecare cultură agricolă si respectiv în procesul spălării
solului.
18. Planul de producere a principalelor feluri de produse vegetale.
19. Volumul investiţiilor limitate.
20. Cantitatea de furaje de pe păşuni ,inclusiv conform conveierului verde.
21. Consumurile pentru producerea furajelor în calcul la 1 ha a culturilor furajere şi
cereale-furajere.
22. Diverse date din materiale normative.
Analiza variantei optime se efectuează astfel:
1) se compară structura suprafeţelor însămînţate a culturilor furajere inclusiv a celor ce
asigură conveierul verde ,precum şi cereale-furajere.
68
 2) se verifică respectarea conveierului verde conform cerinţelor animalelor în nutreţ
verde pentru perioadele de 10;15;20 sau 30 zile.
3) se analizează utilizarea resurselor de producţie :a terenului arabil ,a resurselor de
muncă ,mijloacelor tehnice ,financiare etc.;
4) se verifică menţinerea balanţei pozitive a humusului în sol;
5) se determină eficienţa economică a planului optim conform indicatorilor respectivi
întru elaborarea propunerilor concrete pentru implementarea în practica de producţie a
exploataţiei agricole.
Exemplu problemei , în baza căruia vom descri modelul matematic numeric:
De determinat planul optim de organizare a conveierului verde la elaborarea proiectului
intragospodăresc de organizare a teritoriului, adică îmbinarea optimă a suprafeţelor însămânţate
cu culturi furajere, cereale furajere şi a altor culturi incluse în asolament cu scopul de a minimiza
consumurile pentru organizarea bazei furajere.
Pentru producerea furajelor în societatea pe acţiuni pot fi folosite următoarele resurse de
producţie: 1346 ha de teren arabil, 449374 ore-om şi un volum de resurse energetice de 25620 ha
etalon convenţional.
Pornind de la condiţiile pedoclimatice în unitatea agricolă pot fi cultivate culturile
enumerate în tabelul .
Pentru crearea bazei de nutreţuri, în afară de culturi furajere şi cereale furajere, pot fi
folosite deşeurile de la grâu, orz, porumb şi mazăre boabe – marfă.
La alcătuirea modelului matematic numeric trebuie să se ea în consideraţie, că pentru
hrănirea animalelor este necesar de a pregăti un volum de furaje de 34150 chintale unităţi
nutritive şi să se ţină cont de gradul de asigurare cu anumite feluri de nutreţuri conform
următoarelor norme:
Tabelul 4.5
Minim maxim

1. Nutreţ verde din ierburi multianuale 5858 7073

2. Nutreţ verde din porumb 1073 1234

3. Nutreţ verde din plante anuale 1100 1200

4. Semifân 4140 4810

5. Fân 2166 2491

6. Sfeclă furajeră 1928 2210

7. Siloz 4502 5327

8. Concentrate 9400 10800

69
 Pentru îndeplinirea contractelor cu agenţii economici şi satisfacerii cerinţelor lucrătorilor
societăţii pe acţiuni în diferite produce alimentare este necesar de a produse cel puţin (q): boabe
grâu – 3140, boabe orz – 740, porumb boabe – 1500, mazăre – 450, seminţe de floarea soarelui –
700, rădăcini de sfeclă pentru zahăr – 38840 chintale.
Trebuie luate în consideraţie şi următoarele cerinţe a asolamentului, adică următoarea
structură (minim – maxim) a suprafeţelor însămânţate (în % din terenul arabil):
- grăunţoase – 31,1 – 37,5
- furajere - 34,7 – 49,2
- sfeclă pentru zahăr – 12,4 – 16,8
- floarea soarelui - 5,2 – 7,6 din terenul arabil.
Coeficienţii tehnico – economici pentru fiecare cultură sunt prezentaţi în tabelul.
Tabelul 4.6 - Coeficienţii tehnico – economici

Cheltuieli de producţie pentru furaj la 1 ha, lei

Recolta, q/ha

Cheltuieli de muncă anuale la 1 ha, om-ore

Randamentul de furaj
Cheltuieli anuale de resurse energetice la 1 ha, ha etalon convenţionale

de pe 1 ha
Indicatorii

Total q unităţi nutritive

Inclusiv

concentrate

Siloz
Culturile
Grâu de toamnă X 1 39 62,1 4,1 7,4 1,3 - 640

Orz de Boabe X 2 41 53 2,9 15,5 4,6 - 610

primăvară marfă

Boabe X 3 41 53 2,9 43,8 35,1 - 6710

furaj

Boabe X 4 50 175 12 14,6 6,6 - 470

marfă

Boabe X 5 50 175 12 74,5 66,5 - 9310

Porumb furaj

Siloz X 6 290 140 2,5 58 - 58 6770

Masă X 7 363 135 2,7 65,4 - - 5420

verde

Mazăre Boabe X 8 25 64 2,7 8,8 3,1 - 720

marfă

70
 Boabe X 9 25 64 2,7 36,7 31 - 7940
furaj

Floarea soarelui X 10 22 93 3,1 - - - -

Sfeclă Pentru X 11 333 305 9,8 - - - -

zahăr

Pentru X 12 400 301 7,1 48 - - 9210

furaj

Fîn X 13 60 35 5,3 26,4 - - 5420

Ierburi Semifîn X 14 200 41 5,4 64 - - 4500

multianual
e Masă X 15 400 52 5,8 76 - - 6200
verde

Plante anuale masă X 16 250 28 3,4 30 - - 4820

verde

Notăm variabilele:

X 1 - suprafaţa (ha) însămînţată cu grîu de toamnă;

X 2 - suprafaţa (ha) însămînţată cu orz de primăvară boabe marfă;
X 3 - suprafaţa (ha) însămînţată cu orz de primăvară boabe furaj;
etc. vezi tabelul
X 16 - suprafaţa (ha) însămînţată cu plante anuale pentru masă verde.
Modelul economico-matematic numeric (fragment):
Fucţia-obiectiv – cheltuieli minime pentru producerea furajelor:
Z min =640 X 1 +610 X 3 +6710 X 4 +. . .+4820 X 16 ,
în condiţiile:
Seturile de restricţii care se referă la resursele de producţie, planul de producere a
produselor vegetale (cerinţele asolamentelor se descriu aproximativ ca în 3.1.)
Restricţiile privind formarea conveierului verde şi alte feluri de furaje au următoarea
formă matematică;
1) de a produce furaje total chintale unităţi nutritive ni mai puţin de:

34150 : 7,4 X 1 +15 ,5 X 2 +43 , 8 X 3 +.. .+30 X 16≥34150 ;

inclusiv:

71
 2) nutreţ verde din ierburi multianuale nu mai puţin de 5858 chintale unităţi nutritive:
76 X 15≥5858 ;
3) la fel nu mai mult de 7073:
76 X 15≤7073 ;
4) nutreţ verde din porumb nu mai puţin de 1073:
65 , 4 X 7 ≥1073 ;
5) la fel nu mai mult de 1234:
65 , 4 X 7 ≤1234 ;
6) nutreţ verde din plante anuale nu mai puţin de 1100:
30 X 16≥1100 ;
7) la fel nu mai mult de 1200:
30 X 16≤1200 ;
8) semifîn nu mai puţin de 4140: 64 X 14 ≥4140 ;
9) la fel nu mai mult de 4810: 64 X 14 ≤4810 ;
10) fîn nu mai puţin de 2166:
26 , 4 X 13≥2166 ;
11) la fel nu mai mult de 2491:
26 ,4 X 13≤2491 ;
12) sfeclă furajeră nu mai puţin de 1928: 48 X 12 ≥1928 ;
13) la fel nu mai mult de 2210: 48 X 12≤2210 ;
14)
58 X 6 ≥4502 ;
siloz nu mai puţin de 4502:
15) siloz nu mai mult de 5327:
58 X 6 ≤5327 ;
16) concentrate nu mai puţin de 9400:

1,3 X 1 + 4,6 X 2 +35 , 1 X 3 +6,6 X 4 +66 , 5 X 5 +3,1 X 8 +31 X 9 ≥9400 ;

17) concentrate nu mai mult de 10800 chintale unităţi nutritive:

1,3 X 1 +4,6 X 2 +35 , 1 X 3 +6,6 X 4 +66 , 5 X 5 +3,1 X 8 +31 X 9 ≤10800 .

Matricea are aproximativ aceeaşi formă сa in 3.1 cu conţinutul respectiv conform

variabilelor şi restricţiile din conţinutul modelului numeric.
În rezultatul soluţionării problemei am obţinut suprafeţele optime ale culturilor furajere

de pe care se produce masă verde ( X 7 =17 , 5 ha , X 15=81 , 3 ha ,şi X 16=36 ,3 ha ) ce asigură

organizarea conveierului verde conventional (deoarece nu a fost luat în consideraţie suprafaţa
lucernei cu 3-4 coase).Totodată suprafeţele optime ale celorlalte culturi furajere şi cereale
-furajere asigură formarea tipului de hrană a animalelor cu felurile de furaje respective reflectate
în restricţiile (8-17).

4.4 Modelul economico-matematic de optimizare a măsurărilor de valorificare și

utilizare intensivă a terenurilor. (prezentat în baza modificației modelului matematic
propus de către profesorul universitar S. Volkov [3]).

72
Formularea problemei- este necesar de a stabili componența optimă a măsurilor de desăvârșire
a organizării utilizării terenurilor , ce asigură obținerea indicatorilor de plan a dezvoltării
ramurilor de producere luând în considerație restricțiile enumerate în modelul matematic cu
scopul de a obține o eficiență maximă conform criteriului de optimizare - minimizarea
consumurilor adăugătoare alocate ce se refera la efectuarea sistemului integral de măsuri.

Sistemul de variabile:

Prima grupă- volumul lucrărilor de valorificare și utilizare intensivă a terenurilor (ha)

exploatația agricolă.
A doua grupă - volumul anual de consumuri adăugătoare a mijloacelor financiare.
Seturile de resticții sunt enumerate în modelul matematic.
Modelul economico-matematic
Funcția obectiv - minimizarea consumurilor adăugătoare alocate privind efectuarea sistemului
integral de măsuri:
Z min =∑ C j X j ,
j∈ J

în următoarele restricții:
de valorificare și utilizare intensivă a terenurilor:

∑ a,ij x j ≤ bi , ( i ∈ I 4 ) ;
j ∈J

1) conform utilizării rezervei de îngrășăminte:

∑ Oij x j ≤Oi , ( i∈ I 5 ) ;
j ∈J

2) conform utilizării rezervei de apă pentru irigare:

∑ e ij x j ≤ Ei , ( i∈ I6 ) ;
j ∈J

3) conform utilizării raționale a mașinilor și mecanismelor , necesare pentru efectuarea

măsurilor respective:

∑ a„ij x j ≤b ,i , ( i∈ I 7 ) ;
j ∈J

4) coform luării în considerație a posibilităților organizaților de construcții întru

efectuarea complexului lucrărilor pentru irigare:

∑ x j ≤ P,i , ( i∈ I 8 ) ;
j ∈J

5) variabilele nu pot primi valori negative:

x j ≥0 ; x i ≥ 0.

73
 În model sunt acceptate următoarele semne convenționale:

j- numărul variabilei;

J- mulțime, elementele căreia sunt volumele lucrărilor pentru valorificarea și

intensificarea utilizării terenurilor;

i- numărul restricțiilor;

I- mulțime , elementele căreia indică numărul restricțiilor ;

I 1 - mulțime , elementele căreia indică numărul restricțiilor ce se refera la

investitii ;

I 2 - mulțime , elementele căreia indică numărul restricțiilor ce se refera la ecuațiile

de balanță ;

I 3 - mulțime , elementele căreia indică numărul restricțiilor ce se refera la volumele

maxime posibile de valorificare a terenurilor ;

I 4 - mulțime , elementele căreia indică numărul restricțiilor ce se refera la utilizarea

resurselor de producție ;

I 5 - mulțime , elementele căreia indică numărul restricțiilor ce se refera la utilizarea

rezervei de îngrășăminte ;

I 6 - mulțime , elementele căreia indică numărul restricțiilor ce se refera la utilizarea

rezervei de apă pentru irigare ;

I 7 - mulțime , elementele căreia indică numărul restricțiilor ce se refera la utilizarea

mașinilor și mecanismelor ;

I 8 - mulțime , elementele căreia indică numărul restricțiilor ce se refera la

posibilitățile organizațiilor de construcții ;

p- numărul felurilor de producție ;

P- mulțime , elementele căreia sunt numărul diverselor feluri de producție ;

X j -variabilă ce indică volumul lucrărilor de felul-j pentru valorificarea și

intensificarea utilizării terenurilor ;

x i -variabilă ce indică volumul total al consumurilor -i ;

C j -consumurile adăugătoare alocate ce se referă la efectuarea lucrărilor -j în calcul la

1 ha

Q p -cantitatea adăugătoare a producției de felul -p ;

W jp -productivitatea de p 1 ha a producției de felul - p ;

74
 D i -volumul limitat a investițiilor de felul - i ;

d ij -investițiile de felul - i în calcul la 1 ha a lucrării-j ;

aij -consumurile adăugătoare a mijloacelor financiare în calcul la 1 ha a lucrării - j ;

Pi -volumul maxim posibil a lucrărilor de valorificare și intensificare a terenurilor ;

bi -volumul limitat a resursei de producție de felul - i ;

a, ij -norma de consum a resursei de felul - i în calcul la 1 ha a lucrăriii - j ;

Oi -rezerva disponibilă de îngrășăminte ;

Oij -doza de îngrășăminte la 1 ha ;

Ei -rezerva de apă pentru irigare ;

e ij -norma de udare la 1 ha ;
,
b i -rezerva disponibilă a mașinilor și mecanizmelor ;
„
a ij -norma mașinilor și mecanizmelor în calcul la 1 ha ;

P,i - posibilitățile organizațiilor de construcție pentru efectuarea lucrărilor de irigare .

Informația de intrare

1) enumerarea măsurilor de valorificare și intensificare a terenurilor ;

2) volumele de producere a felurilor de producție ce se prevad a fi majorate în

corespundere cu bussines-planul dezvoltării exploatației agricole și sarcinii elaborării proiectului
intragospodăresc de organizare a teritoriului ;

3) datele referitor la volumele posibile maxime a felurilor de producție și eficiența

diverselor măsuri de valorificare și intensificare a utilizării terenurilor ;

4) limetele resurselor de producție de care dispune gospodăria , a celor tehnico-

materiale , a posibilităților bazei meliorative etc.

5) volumul investițiilor limitate necesare pentru măsurile respective ;

6) coeficienții tehnico-economici în calcul la o unitate de măsură a variabilei privind

valorificarea și intensificarea utilizarii terenurilor ;

7) consumurile adăugătoare alocate în calcul la o unitate a măsurilor respective ;

8) diverse date din materialele normative .

75
 Întrebări pentru autocontrol

1. Care sunt factorii principali ce influenţează asupra amplasării şi determinării

suprafeţelor însămînţate cu culture agricole la argumentarea agroeconomică a proiectelor
intragospodăreşti de organizare a teritoriului.
2. Cum se formulează problema economico-matematică a modelului nominalizat.
3. Care indicatori economici pot fi utilizaţi în calitate de criteriu de optimizare în funcţia-
obiectiv.
4. Enumeraţi sistemul de variabile şi seturile de restricţii a modelului matematic.
5. Care este sensul economico-organizatoric si tehnologic al restricţiilor.
6. Lămuriţi modelul matematic în formă generală .
7. Enumeraţi informaţia intrare şi ce coeficienţi tehnico-economici se calculă pentru a fi
utilizaţi în procesul descrierii restricţiilor modelului numeric al problemei cocrete.
8. Conform căror indicatori se efectuează analiza variantei optime ,în baza cărora se
elaborează propuneri concrete pentru implementarea în practica de producţie.
Aceleasi intrebari de autocontrol ca in 3.1. se refera si la 3.2.; 3.3. si 3.4 cu
particularitatile respective ale acestor modele economico -matematice .

76
 5 MODELUL ECONOMICO-MATEMATIC DE OPTIMIZARE A TIPURILOR ŞI
STRUCTURII ASOLAMENTELOR ÎN EXPLOATAŢIILE AGRICOLE

5.1 Modelul economico- matematic de optimizare a sistemului asolamentelor

exploataţiei agricole

Elaborarea şi implementarea în agricultură a asolamentelor mai producrive, după cum

menţionează şi savantul S. Volcov [3], este un mijloc de sporire a eficienţei utilizării fondului
funciar, sporirii recoltei culturilor, a protecţiei solului de degradare. De aceea, organizarea
sistemului asolamentelor este o problemă importantă a organizării intragospodăreşti a teritoriului
, care poate fi soluţionată cu ajutorul metodei modelării economico- matematice .
După părerea autorului la elaborarea acestui model se utilizează următoarele procedee:
Primul - luarea în consideraţie a cerinţelor valorificării asolamentelor şi raţionalmentul
agrotehnic de cultivare a culturilor agricole la optimizarea structurii suprafeţelor însămînţate. În
acest caz este necesar de elaborat asolamentele luînd în consideraţie particularităţile biologice,
precum şi agrotehnice de cultivare a culturilor. În model se includ restricţiile privind
premergătorii sau limitele admisibile a ponderii unor culturi în toată suprafaţa însămînţată pentru
fiecare schemă recomandată de rotaţia a acestora.
Al doilea procedeu - legătura reciprocă a structurii suprafeţelor însămînţate planificate cu
cele recomandate pentru zona unde este amplasată gospodăria, a schemelor de rotaţie a culturilor
agricole la optimizarea îmbinării ramurilor exploataţiei agricole. În această problemă se
determină tipurile, numărul şi suprafeţele asolamentelor în varianta optimă cu scopul de a obţine
o eficienţă economică mai sporită (maximizarea producţiei s-au profitului), luînd în consideraţie
următoarele seturi de restricţii:
a) conform utilizării raţionale a terenului arabil;
b) conform legăturii reciproce între suprafeţele culturilor şi asolamentelor;
c) conform dimensiunilor recomandate a asolamentelor;
d) conform menţinerii balanţei pozitive a humusului în sol;
e) conform utilizării raţionale a rezervei resurselor de producţie necesare pentru
cultivarea culturilor;
f) conform asigurării animalelor cu furaje şi formării structurii optime a resurselor
furajere de pe terenul arabil;
g) conform îndeplinirii contractelor cu agenţii economici privind comercializarea
principalelor feluri de produse vegetale.
 Al treilea - alegerea schemelor optime de rotaţie a culturilor din cele posibile, fiind
cunoscută structura suprafeţelor însămînţate. In acest caz mai deplin se iau în consideraţie
cerinţele agrotehnice de rotaţie a culturilor;
Al patrulea procedeu este analizat în întrebarea 5.3. In continuare analizăm modelul
economico-matematic conform procedeului al treilea.
Formularea problemei. Criteriile de optimizare. Sistemul de variabile şi restricţii.
Deci, formularea problemei economico-matematice de proiectare a asolamentelor constă
în determinarea asolamentelor mai eficiente pentru condiţiile concrete ale gospodăriei, cite din
ele trebuiesc însămînţate şi pe ce suprafaţă luînd în consideraţie terenul arabil, resursele de
productie limitate, fertilitatea solului, amenajarea teritoriului şi alte condiţii enumerate în seturile
de restricţii cu scopul de a obţine eficienţă economică mai sporită conform criteriului de
optimizare.
În calitate de criteriu de optimizare în funcţia-obiectiv a modelului pot fi utilizaţi
următorii indicatori economici:
1) profitul maxim;
2) producţia globală maximă;
3) venitul din vînzări maxim;
4) consumuri minime de producţie;
5) recolta globală maximă în chentale.
Sistemul de variabile a problemei include un grup principal - suprafaţa unui sau altui
asolament recomandat cu schemele respective de rotaţie a culturilor agricole.
Asupra variabilelor se suprapun seturile de restricţii enumerate în modelul matematic.
Modelul economico-matematic în formă generala
Funcţia-obiectiv – producţia maximă în expresie valorică obţinută de la cultivarea
culturilor în toate schemele de rotaţie a asolamentelor.
Z max = ∑ C k X k
k∈K

În următoarele restricţii:
1) conform utilizării terenului arabil:
∑ x k =S ;
k ∈K

2) conform utilizării raţionale a resurselor producţie:

i∈ I
aik x k ≤ bi ,(¿);
∑¿
k ∈K

3) conform menţinerii balanţei positive a humusului în sol:

78
 ∑ β k x k=0,1∗B+ x ,k ;
k ∈K

4) conform producerii cantitatii necesar a unor feluri de producţie, furaje:

W kp x k ≥Q p , ( p ∈ P ) ;
5) conform dimensiunii recomandate a suprafeţei unor asolamente:
I
X k ≤ ,≥ Sk ;
6) variabilele nu pot primi valori negative:
x k ≥ 0.
În acest model au fost acceptate următoarele semne convenţionale:
k- numărul variabilei;
K- mulţime, elementele căreia indică numărul schemelor de rotaţie a culturilor în
asolament;
i- numărul restricţiilor ce se referă la resursele de producţie;
I- mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor resurselor de producţie;
p- numărul restricţiilor ce se referă la felurile de producţie , furaje;
P- mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la felurile de
producţie, furaje:
X k - suprafaţa asolamentului- k;
C k - valoarea producţiei în calcul la1 hectar a culturii respective cultivată în
asolamentul- k;
S- suprafaţa terenului arabil;
aik - norma de consum a resursei de felul- i în calcul la 1 ha a culturii respective în
asolamentul –k;
bi - rezerva resursei limitate de felul-i;
β k - extragerea (mineralizarea) humusului de cultura respectivă cultivată în
asolamentul- k;
B- cantitatea totală de îngrăşăminte organice limitate recalculate în humus, tone;
,
x k - cantitatea de humus necesară pentru a menţine în sol balanţa pozirivă a acestuia;
w kp - recolta culturii respective obţinute de pe 1 ha în asolamentul – k;
Q p – volumul producţiei, furajelor de tipul- p;
,
S k - dimensiunea recomandată a suprafeţei asolamentului- k.
Informaţia de intrare
Pentru a alcătui modelul economico-matematic numeric conform procedeului al treilea şi
a soluţiona problema la computer este necesar de a pregăti următoarea informaţie:

79
 1) enumerarea asolamentelor recomandate pentru condiţiile concrete ale exploataţiei
agricole;
2) suprafaţa terenului arabil şi volumul resurselor de producţie limitate;
3) calcularea coeficienţilor tehnico-economici, care de obicei, mărimi medii ponderate şi
depend de suprafaţa şi componenţa culturilor în asolamente, cum ar fi:
a) ponderea suprafeţelor culturilor agricole în fiecare din asolamentele recomandate;
b) recolta planificată pentru fiecare cultură în asolamentele respective;
c) consumul de resurse în calcul la 1 ha în fiecare schemă a asolamentelor;
d) norma de încorporare a îngrăşămintelor la 1 ha;
e) balanţa humusului (tone la 1 ha) pentru fiecare asolament;
f) valoarea producţiei (lei) calculată la 1 ha în asolamentul respective;
g) recolta fiecărei culturi în fiecare schemă a asolamentelor;
4) preţul de comercializare a produselor vegetale;
5) cantitatea de îngrăşăminte organice;
6) scoaterea (mineralizarea) humusului de fiecare cultură ,şi respective, în procesul
spălării solului;
7) planul de producer a unor feluri de produse vegetale;
8) diferite date din materialele normative.
Analiza variantei optime se efectuează în felul următor:
1. Se examinează utilizarea terenului arabil, a dimensiunii asolamentelor amplasate pe
terenul nominalizat, a resurselor de producţie pentru efectuarea lucrărilor respective.
2. Se verifică menţinerea balanţei pozitive a humusului în sol.
3. Se analizează îndeplinirea planului de producere a principalelor feluri de produse
agricole.
4. Se determină eficienţa economică a planului optim.
Studiem acest model in baza urmatorului exemplu:
A determina asolamentele mai eficiente, numărul lor pe 1080 ha teren arabil, reieşind din
cele recomandate pentru valorificare în Societatea pe Acţiuni din Zona de Nord a Republicii
Moldova cu scopul de a obţine producţia maximă în expresie valorică.

Primul 5. Mazăre Al doilea

(7 sole)
1. Borceag de primăvară
2. Grâu de toamnă
3. Sfeclă de zahăr
4. Porumb-boabe
6. Grâu, orz de toamnă (10 - sole)
7. Sfeclă de zahăr 1. Borceag de primăvară
2. Grâu de toamnă
3. Sfeclă de zahăr
4. Porumb-boabe
80
 5. Mazăre 4. Porumb-boabe
6. Grâu de toamnă Al treilea 5. Mazăre
7. Sfeclă de zahăr (9 - sole) 6. Grâu de toamnă
8. Porumb-boabe 1. Borceag de primăvară 7. Floarea-soarelui
9. Orz de primăvară 2. Grâu de toamnă 8. Porumb-boabe
10. Floarea-soarelui 3. Sfeclă de zahăr 9. Orz de primăvară

Al patrulea - antierozional Al cincilea - antierozional

(5 - sole) (6 - sole)
1. Lucerna 1. Lucerna
2. Lucerna 2. Lucerna
3. Grâu de toamnă 3. Grâu de toamnă
4. Mazăre 4. Mazăre
5. Grâu de toamnă 5. Grâu de toamnă
6. Orz de primăvara

81
Ponderea culturilor în asolamente şi recolta planificată sunt prezentate în tabelul 5.1

Tabelul 5.1 - Ponderea culturilor agricole în asolamentele recomandate spre valorificare

Culturile Schemele asolamentelor Recolta
planificată,
1 2 3 4 5
ch/ha

Lucerna (fân, masa - - - 0,4 0,333 450

verde, semifân)
masă verde

Grâu de toamnă 0,285 0,2 0,222 0,4 0,333 42

Sfeclă de zahăr 0,285 0,2 0,111 - - 520

Porumb-boabe 0,144 0,2 0,222 - - 65

Mazăre 0,143 0,1 0,112 0,2 0,167 28

Orz de primăvara - 0,1 0,111 - 0,167 38

Borceag 0,143 0,1 0,111 - - 160

Floarea-soarelui - 0,1 0,111 - - 25

Pentru cultivarea culturilor enumerate în cele cinci asolamente sunt necesare următoarele resurse
limitate: resurse de muncă anuale – 202110 ore-om, mijloace tehnice – 15120 ha etalon
convenţionale, îngrăşăminte minerale – 17410 chintale substanţă activă şi pentru menţinerea
balanţei pozitive a humusului în sol – 13730 tone.
Coeficienţii tehnico – economici sunt prezentaţi în tabelul 5.2.
Tabelul 5.2 - Coeficienţii tehnico-economici
Schemele asolamentelor
Indicatorii
1 2 3 4 5

Cheltuieli de muncă la 1 ha, ore-

230,3 189,2 192,7 52,4 48,7
om

Cheltuieli mijloace tehnice la 1

14,4 12,2 13,9 11,2 11,8
ha, ha etalon convenţionale

Norma de incorporare a
îngrăşămintelor minerale la 1 ha, 15,3 21,4 18,1 10,2 9,9
chintale substanţă activă

Balanţa humusului, tone în 1 ha -16,3 -14,6 -12,0 -1,5 -4,1

Valoarea producţiei în calcul la 1

9454 4958 5850 1998 1707
ha, lei
În modelul economico-matematic numeric trebuie de luat în consideraţie şi producerea
următoarelor feluri de producţie în volumul nu mai puţin de (chintale): boabe-grâu – 10550,
rădăcini de sfeclă de zahăr – 83280, boabe – orz – 2980, boabe-porumb – 10610, mazăre – 3640,
seminţe de floare soarelui – 1720, masa verde: borceag – 17550 şi lucernă masă verde – 26100
chintale. Pentru aceasta se calculă recolta culturilor reieşind din cea planificată şi ponderea
semănăturilor în fiecare asolament (tabelul ).
Tabelul 5.3 - Recolta culturilor agricole pe asolamente, chintale de pe 1 ha
Culturile Schemele asolamentelor

1 2 3 4 5

1 2 3 4 5 6

Grâu de toamna 12,0 8,4 9,4 16,8 14,0

Sfeclă de zahăr 148,2 104,0 68,0 - -

Porumb-boabe 9,4 13,0 14,43 - -

1 2 3 4 5 6

Orz de primăvara - 3,5 4,2 - 6,4

Mazăre 4,0 2,8 3,1 5,6 4,6

Floarea-soarelui - 2,5 2,8 - -

Borceag 24,0 16,0 17,5 - -

Lucerna (masa verde) - - - 180 150

Suprafaţa primului asolament trebuie să fie nu mai mult de 280 ha, al doilea – nu mai mult de
300 ha, iar al cincilea – nu mai puţin de 180 ha.
Înainte de a descrie condiţiile problemei în formă de model economico-matematic
numeric şi a o soluţiona la computer notăm variabilele(ha):
X1- suprafaţa primului asolament;
X2- suprafaţa asolamentului al doilea;
X3- suprafaţa asolamentului al treilea;
X4- suprafaţa asolamentului al patrulea;
X5- suprafaţa asolamentului al cincilea.
Modelul economico-matematic numeric
Funcţia-obiectiv – producţia maximă în expresie valorică obţinută de la toate culturile
enumerate în tabelul cultivate în cele cinci asolamente:
Z max =9454 X 1+ 4958 X 2 +5850 X 3 +1998 X 4 +1707 X 5 ,
 În următoarele condiţii:
1) conform utilizării terenului arabil destinat pentru toate cinci asolamente în mărime nu
mai mult de 1080 ha:
X 1 + X 2 + X 3+ X 4 + X 5 ≤ 1080;
2) conform utilizării raţionale a volumului de resurse de muncă nu mai mult de 202110
ore-om:
230,3 X 1 +189,2 X 2+192,7 X 3+ 52,4 X 4 + 48,7 X 5 ≤ 202110;
3) la fel a mijloacelor tehnice nu mai mult de 15120 ha elaton convenţionale:
14,4 X 1 +12,2 X 2 +13,9 X 3 +11,9 X 4 + 11,8 X 5 ≤ 15120;
4) la fel rezervei de îngrăşăminte minerale nu mai mult de 17410 chentale substanţă
activă:
15,3 X 1+ 21,4 X 2 +18,1 X 3 +10,2 X 4 +9,9 X 5 ≤ 17410;
5) conform menţinerii balanţei pozitive a humusului în sol:
16,3 X 1+ 14,6 X 2 +12,0 X 3 +1,5 X 4 + 4,1 X 5 ≤ 13730;
Urmatorul set de restrictii de la 6 pina la 13 reflecta producerea unor feluri de productie,
si anume:
6) boabe grîu:
12 X 1+ 8,4 X 2 +9,4 X 3+ 16,8 X 4 +14 X 5 ≥ 10550;
7) masa verde de lucernă:
180 X 4 +150 X 5 ≥ 26100;
8) rădăcini de sferclă de zahăr:
148,2 X 1+104 X 2 +68 X 3 ≥ 83280;
9) boabe-porumb:
9,4 X 1+13 X 2+14,43 X 3 ≥10610;
10) boabe- mazăre:
4 X 1+ 2,8 X 2+ 3,1 X 3+5,6 X 4 + 4,6 X 5 ≥4640
11) boabe-orz:
3,5 X 2 +4,2 X 3 +6,4 X 5 ≥2980;
12) masa-verde borceag:
24 X 1 +16 X 2+17,5 X 3 ≥17550;
13) seminţe de floarea soarelui.
Restrictiile ce se refera la limitarea dimensiunii suprafetei unor asolamente, si anume:
2,5 X 2 +2,8 X 3 ≥1720;
14) suprafaţa asolamentului al doilea să nu fie mai mare de 300ha:
 X 2 ≤300;
15) suprafaţa asolamentului al cincilea să nu fie mai mică de 180 ha:
X 5 ≥180;
16) suprafaţa primului asolament să nu depăşească 280 ha:
X 1 ≤280.
Variabilele nu pot primi valori negative:
X k ≥0,(k=1,2,3,4,5).
Datele din modelul matematic numeric se transcriu in matrice(tabelul )
Nr Variabile Tipul Termenul liber
X1 X2 X3 X4 X5 restricţiei
0 Functia obiectiv 9454 4958 5850 1998 1707 - -
1 Suprafaţa terenului arabil, ha 1 1 1 1 1 ≤ 1080
2 Resurse de muncă, om-ore 230,3 189,2 192,7 52,4 48,7 ≤ 202110
3 Resurse tehnice, ha 14,4 12,2 13,9 11,2 11,8 ≤ 15120
4 Îngrăşăminte minerale 15,3 21,4 18,1 10,2 9,9 ≤ 17410
5 Balanţa humusului 16,3 14,6 12,0 1,5 4,1 ≤ 13730
6 Volumul de producere, q: 12,0 8,4 9,4 16,8 14,0 ≥ 10550
7 - Masă verde lucernă 180,0 150,0 ≥ 26100
8 - Sfeclă de zahăr 148,2 104,0 68,0 ≥ 83280
9 - Boabe-porumb 9,4 13,0 14,43 ≥ 10610
10 - Boabe-mazăre 4,0 2,8 3,1 5,6 4,6 ≥ 3640
11 - Boabe-orz 3,5 4,2 6,4 ≥ 2980
12 - Borceag masă verde 24,0 16,0 17,5 ≥ 17550
13 - Floarea soarelui 2,5 2,8 ≥ 1720
14 Suprafaţa asolamentului al II-lea 1 ≤ 300
15 Suprafaţa asolamentului al V-lea 1 ≤ 180
16 Suprafaţa primului asolament 1 ≤ 280
Tabelul 5.4
 În rezultatul soluţionării problemei la computer a fost obţinut plan optim, conform căruia
exploataţiei agricole i se propune de a valorifica primul asolament pe o suprafaţă de 280 ha, pe
care se vor cultiva culturile:griu de toamna si sfecla de zahar cu aceeasi pondere cite 0.285;
porumb- boabe – 0.144;mazare si borceac cu cite 0.143 ; al treilea – pe 620 ha , pe care se va
cultiva : griu de toamna si porumb-boabe cu ponderea a cite 0.222 , sfecla de zahar , mazare , orz
de primavara , borceag si floarea soarelui, respectiv, cite 0.111; al cincilea asolament pe o
suprafata de 180 ha cu ponderea lucernei si a griului de toamna cite 0 .333, precum si a mazarei
si orzului a cite 0.167. Valoarea producţiei de la cultivarea culturilor agricole pe aceste trei
asolamente va constitui 6582 mii lei.

5.2 Modelul economico-matematic a organizării şi amplasării optime a terenurilor şi

asolamentelor exploataţiei agricole

Formularea problemei. Criteriile de optimizare sistemul de variabile şi seturile de

restricţii.
Principala sarcină a problemei nominalizate, după parerea savantul S. Volcov [3], este
crearea condiţiilor teritorial-organizatorice, ce vor contribui la maximizarea producţiei cu
consumuri de producţie minime, iar în cele din urmă şi la îmbunătăţirea fertilităţii solului.
Organizarea teritoriului şi a asolamentului – o parte componentă importatntă a proiectului
intragospodăresc de organizare a teritoriului.
Formularea problemei economico- matematice – a stabili componenţa şi suprafeţele
optime a terenurilor, a amplasării asomalemtelor în concordanţă cu principalele elemente ale
măsurilor agrotehnice, antierozionale, care va permite de a utiliza resursele de producţie (a
fondului funciar etc.), rezerva investiţiilor şi alte condiţii cu scopul de a obţine o eficienţă
economică mai sporită conform criteriului de optimizare.
Indicatorii criteriului de optimizare:
1. Producţia maximă în expresie valorică.
2. Venitul din vînzări maxim.
3. Profitul maxim.
4. Consumuri de producţie minime.
5. Rentabilitatea maximă.
Sistemul de variabile include:
- Prima grupă principală- variantele rotaţiei culturilor respective în schemele
asolamentelor recomandate;
- A doua – suprafaţa culturilor destinată pentru producerea furajelor;
 - A treia grupă- tipurile şi tehnologiile de cultivare a culturilor;
- A patra- tipurile şi suprafeţele fîşiilor forestiere;
- A cincea grupă- suprafeţele ocupate cu iazuri(antierozionale);
- A şasea- tipurile şi volumele măsurilor hidrotehnice;
- A şaptea grupă- variabilele complementare ce reflectă determinarea unor indicatori în
procesul soluţionării problemei.
Seturile de restricţii. Aici menţionăm, că modelul matematic, precum şi matricea are
formă de blocuri: separate şi de legătură.
Restrictiile blocurilor separate:
1. Conform limitării suprafeţei destinate pentru amplasarea variantelor rotaţiei culturilor
în asolamentele recomandate.
2. Conform asigurării proporţionalităţii dintre tehnologiile de cultivare a culturilor,
structurii asolamentelor şi suprafeţele terenurilor furajere.
3. Conform necesităţii şi raţionalităţii transformării terenurilor, utilizării divereselor
tehnologii de cultivare a culturilor, precum şi a măsurilor antierozionale pe sectoarele alocate
(limitînd această suprafaţă).
4. Conform menţinerii balanţei pozitive a humusului în sol.
5. Conform menţinerii scurgerii de apă, ce contrubuie la eroziunea solului (asigurarea
protecţiei terenurilor de eroziune prin micşorarea volumului scurgerii periculoase pînă la limitele
posibile).
6. Conform asigurării posibilităţilor irigării din ravinele(bazinele) formate în urma
măsurilor antierozionale, precum şi din alte rezerve de apă.
Restricţiile bolcului de legătură:
7. Conform limitării suprafeţei terenurilor agricole pînă la transformarea lor dintr-o
categorie în alta.
8. Conform utilizării raţionale a resurselor de producţie limitate (de forţă de muncă,
mecanizate, a mijloacelor financiare, a îngrăşămintelor etc.).
9. Conform eficienţei investiţiilor pentru transformarea şi amplasarea terenurilor,
efectuării măsurilor complexe antierozionale.
10. Conform îndeplinirii contractelor cu agenţii economici pe principalele feluri de
produse vegetale în asortimentul respectiv.
11. Ecuaţiile de balanţă pentru determinarea urmor indicatori în procesul soluţionării
problemei.
Modelul economico-matematic (sensul economico-organizatoric, tehnologic şi
agrotehnic corespunde numărului restricţiilor descrise mai sus).
 Funcţia-obictiv – profitul maxim:
Z max = ∑ ∑ C jk x jk
j∈ J 7 k ∈ K

Numărul restricţiilor corespunde celor indicate mai sus

Restricţiile blocurilor separate:
1. ∑ x jk ≤ S k , ( k ∈ K 1 ; j∈ J 2 ) ;
j ∈J 7

2. ∑ α ijk x jk + ∑ x jk= ∑ x jk , ( k ∈ K 1 ) ;
j ∈J 1 j ∈ J2 j ∈J 3

3. x jk ≤ S jk , ( j∈ J , k ∈ K 2) ;

4. ∑ α jk x jk ± ∑ α jk x jk ≤ H jk , ( J 8 ∈ J 3 , J 4 , J 5 , J 6 ; k ∈ K 2 ) ;
j ∈J 2 j∈ J 8

5. ek ≤ ∑ β jk x jk ≤ e ,k , ( k ∈ K 2 , j∈ J ) ;
j ∈J

k
,
h x jk ,(¿ K 3 , j ∈ J );
jk
∈
h jk x jk =¿ ∑ ¿
j ∈J 5

6. ∑ ¿
j ∈ J1 J2

Restrictiile blocului de legatura:

j∈
∑ x jk ≤ S j ,(¿ ¿ J 9);
k ∈K

∑ x jk ± ∑ ¿
k ∈K j∈ J 9

7. ∑ ¿
j ∈J 1 J 2

8. ∑ ∑ ai jk x jk ≤ bi , ( iϵ I 1 ) ;
j ∈J k∈ K

j∈
∑ ( k ij∗E−q jk )∗x jk ≤ 0 ,(¿ J 9 );
k ∈K
9. ∑ ¿
j∈ J 9

10.W jk x jk ≥Q p , ( j ∈ J ; k ∈ K 1 ; p ∈ P ) ;
,
11. ∑ ∑ aijk∗x jk =x i , ( i ∈ I 2 ) ;
j ∈J k ∈K

12. x jk ≥ 0; x i ≥0 ;
În model sunt acceptate următoarele semne convenţionale:
j- numărul variabilei;
J – mulţime, elementele căreia indică numărul variabilelor;
J1 – mulţime, elementele căreia indică numărul variabilelor ce se referă la variantele
rotaţiei culturilor respective în asolamentele recomandate;
 J2 - mulţime, elementele căreia indică numărul variabilelor ce se referă la suprafeţele
culturilor furajere;
J3 - mulţime, elementele căreia indică numărul variabilelor ce indică tipurile şi
tehnologiile de cultivare a culturilor;
J4 - mulţime, elementele căreia indică numărul variabilelor ce indică tipurile şi suprefeţele
fîşiilor forestiere;
J5 - mulţime, elementele căreia indică numărul variabilelor a suprefeţelor ocupate cu
iazurile, formate în urma măsurilor antierozionale;
J6 - mulţime, elementele căreia indică numărul variabilelor ce se refera la tipurile şi
volumele măsurilor hidrotehnice;
i – numărul restricţiilor;
I – mulţime ce indică numărul restricţiilor;
I1 - mulţime ce indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea resurselor de
producţie;
I2 - mulţime ce indică numărul restricţiilor ce se refră la ecuaţiile pentru determinarea
urmor indicatori;
K1- numărul asolamentelor recomandate;
K2 – numărul pantelor ce provoacă eroziunea;
K3 – numărul bazinelor (ravinelor) formate în urma măsurilor antierozionale;
p- numărul felurilor de producţie marfă;
P- mulţime ce indică restricţiile care se referă la felurile de producţie marfă;
Xjk – variantele rotaţiei culturilor – j(j ϵ J 1 ) în schemele asomalentelor recomandate –
k(k ϵK );
Xjk – suprafaţa culturilor furajere - j(j ϵ J 2 ) în asolamentul – k(k ϵ K 1 );
Xjk – tipurile şi tehnologiile - j(j ϵ J 3 ) de cultivare a culturilor;
Xjk – tipurile şi suprefeţele fîşiilor forestiere - j(j ϵ J 4 );
Xjk - suprefeţele ocupate cu iazurile formate în urma măsurilor antierozionale j(j ϵ J 5 );
Xjk- tipurile şi volumele măsurilor hidrotehnice j(j ϵ J 6 );
Xi – valoarea urnor indicatori ce se determină în procesul soluţionării problemei;
Cjk – profitul în calcul la o unitate de măsură a variabilei;
Sk – suprafaţa destinată pentru amplasarea asolamentelor recomandate – k(k ϵ K 1 );
α ijk - ponderea agrofondului sau a culturii în schema de rotaţie a culturilor
α jk - coeficientul de acumulare (mineralizare) a humusului de cultura respectivă;
 H jk - cantitatea totală de humus (tone) ce se formează în rezultatul îcorporării
îngrăşămintelor organice în sol;
e k - volumul scurgerii ce provoacă eroziunea solului pe panta k (k ϵ K 2 );

e ,k - volumul scurgerii totale de pe panta - k (k ϵ K 2 );

β jk -capacitatea unei unităţi de măsuri antierozionale de a asimila (reţine) apa pe panta

k (k ϵ K 2 );
h jk -norma de udare la 1 ha;

h,jk -coeficientul de utilizare a rezervei pozitive de apă din iazurile formate;

Sj – suprafaţa terenurilor agricole limitată pînă la transformarea lor dintr-o categorie în
alta;
aijk - norma de consum a resursei de felul- i la o unitate de măsură a variabilei;
bi - rezerva resurselor de producţie de felul – i (iϵ I 1 ) ;
k ij - consumul investiţiilor pentru efectuarea unei unităţi corespunzătoare de măsuri;
E – coeficientul normativ a eficienţei investiţiilor;
q jk - adaosul producţiei obţinut în urma investiţiilor în calcul la o unitate de măsură a
variabilei;
Q p - planul de producere a producţiei de felul- p (p ∈ P);
W jk - productivitatea în calcul la o unitate de măsură a variabilei;

a,ijk - valoarea indicatorului ce se determină în calcul la o unitate de măsură a

variabilei.
Informaţie de intrare:
1. Suprafaţa terenului agricol destinată pentru amplasarea asolamentelor recomandate.
2. Variantele rotaţiei culturilor în schemele asolamentelor.
3. Enumerarea culturilor furajere.
4. Fişele tehnologice de cultivare a culturilor.
5. Suprafeţele fîşiilor forestiere.
6. Tipurile măsurilor agrotehnice.
7. Suprafaţa limiatată a terenurilor pînă la transformarea terenurilor.
8. Rezerva resurselor de producţie limitată.
9. Norma de consum a resurselor de producţie, a apei, a investiţiilor etc. în calcul la 1ha.
10. Volumul scurgerii totale, precum şi a celei ce provoacă eroziunea solului de pe panta
respectivă.
11. Coeficienţii de acumulare a humusului de cultura respectivă, de utilizare a rezervei
pozitive de apă în iazurile formate, coeficientul normativ a eficienţei investiţiilor.
 12. Cantitatea de humus ce se formează în rezultatul încorporării îngrăşămintelor
organice în sol.
13. Planul de producere a principalelor feluri de produse vegetale.
14. Profitul în calcul la 1ha a culturilor.
15. Diverse date din materialele normative.
Analiza variantei optime se efectueaza astfel:
1) se examineaza respctarea limitei suprafetelor destinate pentru amplasarea rotatiei
culturilor in asolamente, precum si asigurare proportionalitatii dintre tehnologiile de
cultivare a culturilor, structurii asolamentelor si culturilor furajere;
2) se verifica mentinerea balantei pozitive a humusului in sol, a masurilor
antierozionale,a scurgerii apei ce contribuie la eroziunea solului;
3) se analizeaza utilizarea resurselor de productie limitate;
4) se determina eficienta investitiilor utilizate pentru transformarea si amplasarea
terenurilor, efectuarii masurilor antierozionale;
5) se analizeaza indeplinirea planului de producere a principalelor feluri de productie;
6) se determina eficienta economica a planului optim, elaborind propuneri concrete
pentru implementarea in practica de productie.

5.3 Modelul economico-matematic de optimizare a amplasării asolamentelor şi

culturilor agricole luînd în consideraţie nivelul de purificare a solului

Menţionăm pentru început, că acest model matematic, conform părerii savantului S.

Volcov [3], poate fi alcătuit în două modificaţii:
prima – în baza modelului matematic al metodei simplex;
a doua – în baza modelului matematic al metodei de repartiţie.
Analizăm în continuare modificaţia modelului în baza metodei simplex, la descrierea
matematică a căruia sunt puse ideile autorului S. Volkov.
Formularea economico-matematică a problemei – a determina planul optim a
amplasării asolamentelor şi culturilor agricole luînd în consideraţie nivelul de purificare,
outilizînd rational terenul exploataţiei agricole, a resurselor de producţie, menţinerii balanţei
positive a humusului în sol şi alte condiţii cu scopul de a obţine profit maxim.
Sistemul de variabule principale – suprafaţa fiecărei cuturi agricole în asolamentul
respectiv.
 Seturile de restricţii, precum şi sensul lor economico-organizatoric şi tehnologic sunt
enumerate în modelul matematic.
Modelul economico-matematic
Funcţia- obiectiv - profitul maxim obţinut de la comercializarea producţiei.
Z max =∑ ∑ C ijk X ijk
j∈ J k ∈ K

În următoarele restricţii:
1. Conform utilizării terenului asolamentelor:
∑ X jk ≤ S ;
j ∈J

2. Conform suprafeţei culturilor respective în asolamentul dat:

∑ X jk ≤ Sk (k ∈ K );
j ∈J

3. Conform itilizării resurselor de producţie:

∑ aijk X jk ≤ bi , ( i∈ I ) ;
j ∈J

4. Conform menţinerii balanţei pozitive a humusului în sol:

β 'jk X jk + ∑ β'jk' X jk =¿ 0,1 B+ X́ j
j ∈J

∑¿
j ∈J

5. Conform îndeplinirii planului de producere a producţiei în asolamentul respectiv:

W pj X j ≥Q p ,( p ∈ P) ;
6. Ecuaţia de balanţă pentru determinarea unor indicatori:
∑ a'ijk X jk =X i ,(i ∈ I 2)
j ∈J

7. Variabilele nu pot primi valori negative:

X jk ≥ 0; X́ j ≥ 0; X i ≥ 0.
În model au fost acceptate următoarelr semne convenţionale:
j – numărul variabilei;
J – mulţime, elementele căreia indică numărul variabilelor, culturilor în asolamentul
respectiv;
k – numărul asolamentelor;
K – mulţime, elementele căreia indică numărul asolamentelor;
i – numărul restricţiilor;
I1 – mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la resursele de
producţie;
I2 - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la ecuaţiile de
balanţă pentru determinarea unor indicatori;
 p – numărul felurilor de producţie;
P - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la producerea
diverselor feluri de producţie;
Xjk – suprafaţa însămînţată cu cultura –j amplasată în asolamentul –k;
X́ j – cantitatea de humus necesară pentru menţinerea balanţei pozitive a acestuia în
sol;
Xi – valoarea indicatorului –i;
Cjk – profitul în calcul la 1ha a culturii –j, amplasată în asolamentul –k;
S – suprafaţa terenului;
Sk – suprafaţa asolamentului –k;
bi – rezerva limitată a resurselor de felul –i;
aijk – norma de consum a resursei –i în calcul la o unitate de măsură a variabilei –j;
'
β jk - mineralizarea humusului de cultura –j;
''
β jk - mineralizarea humusului în procesul spălării solului;
B – cantitatea (tone) totală de îngrăşăminte organice recalculată în humus;
W pj – recolta producţiei –p de pe 1ha a culturii –j;
Qp – planul de producere a producţiei de felul –p;
'
aijk - valoarea indicatorului în calcul la o unitate de măsură a variabilei.
Informaţia de intrare:
- suprafaţa terenului pentru amplasarea asolamentelor şi a culturilor în acestea;
- enumerarea culturilor agricole şi a asolamentelor recomandate;
- fişele tehnologice pentru fiecare cultură agricolă;
- volumul resurselor de producţie limitate;
- norma de consum a resurselor în calcul la 1ha pe culturi;
- recolta producţiei de pe 1ha pe culturi;
- cantitatea (tone) ingrăşămintelor organice, ce contribuie la menţinerea balanţei pozitive
a humusului în sol;
- mineralizarea humusului de fiecare cultură şi, respectiv, în procesul spălării solului;
- balanţa humusului (tone la 1ha) pentru asolamentul recmandat;
- planul de producere a produselor în asolamentul respectiv;
- preţul de comercializare şi de cost a produselor, în baza cărora se calculă profitul la 1ha
pe culturi în asolamentele recomandate;
- diverse date din materiale normative.
Analiza variantei optime se efectuează astfel:
1. se examinează utilizarea terenului în asolamentele respective;
2. se analizează utilizarea utilizarea resurselor de producţie;
3. se verifică menţinerea balanţei pozitive a humusului în sol;
4. se analizează îndeplinirea planului de producere a produţiei în asortiment;
5. se determină eficienţa planului optim.
 Întrebările pentru autocontrol
1. De ce problema organizării sistemului asolamentelor se socoate una din cele mai
importante în organizarea intragospodărească a teritoriului?
2. Enumeraţi procedeele ce se utilizează la alcătuirea modelului economico-matematic de
optimizare a sistemului asolamentelor exploataţiei agricole şi ce particularităţi au acestea.
3. Cum se formulează problemele economico-matematice în fiecare din procedee.
4. Ce indicatori economici se utilizează în calitate de crietriu de optimizare în funcţia
obiectiv în modificaţia medelului, alcătuit conform procedeului al treilea- alegerea schemelor
optime de rotaţie a culturilor agricole.
5. Care este grupa principala de variabile şi seturile de restricţii a modelului?
6. Lămuriţi sensul economico-organizatoric şi tehnologic a restricţiilor.
7. Lămuriţi modelul matematic în formă generală.
8. Enumeraţi informaţia de intrare necesară pentru alcătuirea problemei concrete, a
modelului numeric şi soluţionarea la computer.
9. Conform căror indicatori se efectuează analiza variantei optime, în baza căreia se
elaborează propuneri concrete pentru implementare în practica de productie .
10. Care este principala sarcina a problemei organizarii si amplasarii terenurilor si
asolamentelor.
11. Formulati problema economico-matematica.
12. Enumerati indicatorii criteriului de optimizare in functia- obectiv a modelului.
13. Ce grupe include sistemul de variabile?
14. Enumerati seturile de resteictii a blocurilor separate si a celui de legatura a
modelului, precum si sensul lor.
15. Lamuriti modelul economico-matematic.
16. Ce informative de intrare este necesara pentru formularea problemei complete.
Pentru 5.3. sunt aproximativ aceleasi intrebari de control ca in 5.2. cu specificul
modelului matematic din 5.3.
6 MODELELE ECONOMICO-MATEMATICE DE PROTECTIE A COMPLEXULUI DE
MĂSURI ANTIEROZIONALE ÎN CONDIŢIIILE EROZIUNII DE APA A SOLULUI

6.1 Modelul economico-matematic de proiectare optima a măsurilor complexe

antierozionale în condiţiile eroziunii de apă a solului

Formularea problemei. Criteriile de optimizare. Sistemul de variabile şi seturile de

restricţii.
După cum menţionează şi savantul S.Volkov [3], principalele elemente a măsurilor
complexe antierozionale sunt:
- Gospodăreşti- organizaţionale;
- Agrotehnice;
- Silvoameliorative;
- Hidrotehnice,
care trebuie să fie coordinate între ele, luînd în consideraţie în primul rind implementarea şi
valorificarea sistemului de asolamente.
Aceste elemente cheie sunt luate în consideraţie la formularea problemei economico-
matematice a modulul respective, care într-un calcul unic le ia în consideraţie.
Reieşind din cele enumerate, problema se formulează astfel: este necesar de proiectat
aşa system al asolamentelor coordonat cu principalele elemente ale complexului măsurilor
antierozionale, care va asigura protecţia solului de eroziune, va restabili fertilitatea acestuia,
utilizînd rational terenul arabil, asigurînd proporţionalitatea dintre structura asolamentelor şi
măsurile agrotehnice şi alte condiţii enumerate în sistemul de restricţii cu scopul de a obţine o
eficienţă economică mai sporită conform criteriului de optimizare.
Criterii de optimizare pot fi utilizaţi următorii indicatori economici:
1. Producţia globală maxima în expresie valorică;
2. Venitul din vînzări maxim;
3. Profitul maxim etc.
Sistemul de variabile a problemei include următoarele grupe:
Prima – Xj – suprafaţa asolamentului j(j ∈ J 1 ) cu diverse rotaţii a culturilor;
A doua – Xj – măsurile agrotehnice de felul j(j ∈ J 2 ), inclusiv şi încorporarea
îngrăşămintelor;
A treia – Xj – fîşiile forestiere de felul j(j ∈ J 3 );
A patra – Xj –măsurile hidrotehnice antierozionale de felul j(j ∈ J 4 ).
 Seturile de restricţii ale modelului economico-matematic sunt alcătuite în baza măsurilor
omplexe antierozionale, principalilor factori ce influenţează asupra acestora şi sunt următoarele:
1) utilizarea terenului arabil;
2) conform asigurării proporţionalităţii între structura asolamentelor şi măsurilor
agrotehnice;
3) conform limitării suprafeţei necesare şi posibile de efectuare a unor măsuri;
4) conform reţinerii scurjerii ce provoacă eroziunea solului;
5) conform menţinerii balanţei positive a humusului în sol;
6) conform folosirii rationale a resurselor de producţie limitate (de forţă de muncă,
mijloacelor tehnice a îngrăşămintelor, financiare etc.);
7) conform producerii volumului necesar a unor feluri de produse vegetale pentru
îndeplinirea contractelor cu agenţii economici şi îndestularea cerinţelor lăuntrice lucrătorilor.
În baza celor menţionate şi se descrie modelul economico-matematic cu ajutorul
simbolurilor în formă de restricţii matematice supus funcţiei obiectiv.
Modelul economico-matematic în formă generală
Funcţia-obiectiv – producţia globală maximă în expresie valorică obţinută în urma
efectuării măsurilor complexe antierozionale
Z max =∑ C j X j , ( j ∈ J 1 , J 2 , J 3 , J 4 ) .
j∈ J

Acest maximum poate fi obţinut reieşind din următoarele condiţii:

1¿ ∑ X j + ∑ X j+ ∑ X j ≤ S ;
j ∈J 1 j ∈J 2 j ∈J 4

2 ¿ ∑ x j = ∑ α ij x j , ( i ∈ I 1 ) ;
j ∈J 1 j ∈J 2

j ∈ J 1 , J 2 , J 3 , J 4 ;i ∈ I 2 ;
3 ¿ x j ≤ S i ,¿
4
,
¿ L¿ ≤ ∑ β j x j ≤ L, ( i ∈ I 2 ) ;

5 ¿ ∑ β ,j x j + ∑ β ,,j x j=0,1∗B+ x j , ( j∈ J 5 ) ;
j ∈J 1 j ∈J 1

6 ¿ ∑ aij x j ≤ bi , ( i∈ I 3 ) ;
j ∈J

7 ¿ W jp x j ≥ Q p , ( j ∈ J 1 ; p ∈ P ) ;
8
¿ x ¿ j ≥ 0, ( j∈ J 1 , J 2 , J 3 , J 4 , J 5 ) .
Sensuj fiecărei condiţii corespunde numărului de rînd din seturile de restricţii.
În modelul economico-matematic sunt acceptate următoarele semne convenţionale:
j- numărul variabilei,
 J1 – mulţime, elementele căreia indică suprafaţa tipurilor asolamentelor;
J2 – mulţime, elementele căreia indică felurile măsurilor agrotehnice;
J3 – mulţime, elementele căreia indică felurile fîşiilor forestiere;
J4 – mulţime, elemetele cărea indică felurile măsurilor hidrotehnice antierozionale;
i – numărul restricţiilor;
I1 – mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la asigurarea
proporţionalităţii între structura asolamentelor şi măsurile agrotehnice,
I2 – mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la limitarea
suprafeţei necesare şi posibile de efectuare a unor măsuri;
I3 – mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la resurselor de
producţie;
p – mulţimea felurilor de producţie marfă,
P – mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la îndeplinirea
contractelor la unele feluri de producţie;
Xj – mărimea variabilei ce corespunde grupelor enumerate în sistemul de variabile;
Cj – producţia în expresie valorică în calcul la o unitate de măsură a variabilei;
S – suprafaţa terenului arabil;
α ij – coeficientul de proporţionalitate;
Si – suprafaţa limitată pe care se efectuează unele măsuri,
L' – volumul scurgerii, care provoacă eroziunea solului,
L – scurgerea totală a apei de pe teritoriul analizat;
βj – capacitatea unei unităţi a măsurii antierozionale de a reţine apa;
'
βj - scoaterea (mineralizarea) humusului de cultura respective;
''
βj - scoaterea humusului în procesul spălării solului;
X j−¿
cantitatea de humus necesară pentru a menţine balanţa pozitivă a acestuia în sol,
´¿
B – cantitatea totală existenta de îngrăşăminte organice în recalculare la humus, tone;
aij – norma de consum a resursei de felul –i în calcul la o unitate de măsură a variabilei –j;
bj – rezerva resursei de felul –i,
Wjp – productivitatea în calcul la o unitate de măsură a variabilei;
Qp – planul de producer a producţiei marfă de felul –p.
Informaţia de intrare
Pentru alcătuirea modelului economico-matematic numeric a problemei concrete şi a o
soluţina la computer este necesar de a pregăti următaorea informaţie;
 1) suprafaţa terenului necesară pentru proiectarea complexului de măsuri antierozionale,
care include organizarea asolamentelor, efectuarea măsurilor agrotehnice silvoameliorative şi
celor hidrotehnice;
2) caracteristicele economice şi de reţinere a apei a elementelor complexului
antierozional în calcul la 1 ha;
3) materialele cercetării de cîmp a teritoriului exploataţiei agricole, luînd în consideraţie
particularităţile antierozionale agrotehnice;
4) planul de producere a principalelor feluri de produse agricole;
5) preţul de comercializare şi de cost a produselor;
6) diferite date din materiale normative.
Analiza variatei optime se efectuează astfel:
1. Se examinează utilizarea raţională a terenului arabil şi respectarea proporţionalităţii
dintre structura asolamentelor şi măsurilor agrotehnice;
2. Se verifică menţinerea balanţei positive a humusului în sol;
3. Se analizează utilizarea resurselor de producţie (resurselor de muncă, mijloacelor
tehnice, financiare etc.);
4. Se verifică respectarea reţinerii scurgerii apei ce provoacă eroziunea solului;
5. Se analizează îndeplinirea planului de producer a principalelor feluri de produse;
6. Se determină eficienţa economică a variantei optime conform indicatorilor respectivi
 6.2 Modelul economico-matematic a amplasării optime a culturilor agricole luînd
în consideraţie intensitatea spălării solului

Modificaţia modelului nominalizat a fost descrisă în baza modelului economico-

matematic elaborate de către savantul S. Volcov [3].
Formularea problemei constă în amplasarea optimă a culturilor agricole conform
categoriilor terenurilor supuse eroziunii şi solelor asolamentelor astfel, ca spălarea potenţială a
solului la cultivarea cuturilor agricole să fie minimă.
Sistemul de variabile include o grupă principală ce înseamnă suprafaţa uneia sau altei
culturi cultivate pe terenul supus eroziunii în asolamentul respectiv.
Sensul seturilor de restricţie este descris în model.
Modelul economico-matematic
Funcţia obiectiv – minimizarea intensităţii spălării solului la cultivarea culturilor agricole
pe terenurile supuse eroziunii:
Z min =∑ ∑ ∑ C ijk X ijk in urmatoarele restrictii:
i ∈I j ∈J k ∈ K

1. Conform suprafeţei însămînţate a fiecărei culturi agricole:

∑ ∑ X ijk =A i , ( i ∈ I ) ;
j ∈ J k ∈K

2. Conform suprafeţei fiecărei categorii de teren:

∑ ∑ X ijk=B j , ( j ∈ J ) ;
i ∈I k ∈ K

3. Conform suprafeţei fiecărui asolament:

∑ ∑ X ijk =C k , ( k ∈ K ) ;
i ∈I j ∈J

4. Condiţia modelului închis:

β j=¿ ∑ Ck
(k ∈K )
A i=¿ ∑ ¿
( j ∈J)

∑¿
(i ∈ I)

5. Variabilele nu pot primi valori negative:

Xijk ≥ 0.
În modelul matematic sunt acceptate următoarele semne convenţionale:
i – numărul restricţiilor ce se referă la suprafeţele însămînţate cu culturi agricole;
j – numărul restricţiilor ce se referă la suprafeţele categoriilor de teren;
k – numărul restricţiilor ce se referă la asolamente;
Xijk – suprafaţa culturii –i pe terenul de categoria –j supus eroziunii pe asolamentul –k;
 Cijk – intensitatea spălării solului în calcul la o unitate de măsură a variabilei;
Ai – suprafaţa însămînţată cu cultura –i;
Bj – suprafaţa terenului supus eroziunii de categoria –j;
Ck – suprafaţa asolamentului –k.
Informaţia de intrare
1. Terenurile agricole supuse eroziunii.
2. Enumerarea culturilor ce pot fi cultivate în solele asolamentelor.
3. Asolamentele recomandate pentru condiţiile concrete ale exploataţiei agricole.
4. Intensitatea spălării solului pentru fiecare teren supus eroziunii în asolamentele
respective.
La efectuarea analizei soluţiei optime obţinute de la computer se accentuează atenţiei
asupra utilizării pe deplin a suprafeţelor însămînţate cu culturile respective, terenurilor supuse
eroziunii, precum şi a asolamentelor ce asigură minimizarea intensităţii spălării solului.
 Întrebări pentru autocontrol
1. Enumeraţi principalele elemente a măsurilor complexe antierozionale.
2. De ce măsurile menţionate trebuiesc luate în consideraţie într-un calcul unic?
3. Formulaţi problema economico-matematică a modelului optimizării măsurilor
complexe antierozionale.
4. Ce indicatori se iau în calitatee de criteriu de optimizare în modelul nominalizat?
5. Care este sistemul de variabile a problemei?
6. Enumeraţi seturile de restricţii şi lămuriţi sensul economico-organizatoric şi agrotehnic
al acestora?
7. Lămuriţi modelul matematic?
8. Enumeraţi informaţia de intrare.
9. Conform căror indicatori se determină eficienţa economică a planului optim?
10. Formulaţi problema economico-matematică a modelului amplasării optime a
culturilor agricole luînd în consideraţie intensitatea spălării solului.
11. Enumeraţi sistemul de variabile şi seturile de restricţii.
12. Care este sensul economico-organizatoric a restricţiilor modelului?
13. Care este informaţia de intrare necesară pentru formularea unei probleme concrete,
descrierea modelului matematic numeric şi soluţionarea acestuia la computer?
14. Lămuriţi modelul matematic în formă generală.
7 MODELELE ECONOMICO-MATEMATICE DE OPTIMIZARE A TRANSFORMĂRII
TERENURILOR EXPLOATAŢIEI AGRICOLE

7.1. Modelul economico-matematic de optimizare a trasnsformării terenurilor în

baza metodei simplex.

Modificaţia modelului nominalizat este alcătuit în baza modelului matematic eleborat de

savantul S. Volcov [3].
Formularea problemei economico-matematice este necesar de a determina planul optim
de transformare şi îmbunătăţire a terenurilor, care va permite de a utiliza raţional fondul
funciar,investiţiile alcote etc., a îndeplini contractele cu agenţii economici şi alte condiţii cu
scopul de a obţine producţie maximă în expresie valorică.
Sistemul de variabile include o grupă principală ce înseamnă suprafaţa terenului
transformată dintr-o categorie în alta.
Sistemul de restricţii a modelului se alcătuieşte în baza analizei factorilor ce influenţează
asupra transformării terenurilor.
După cum menţionează profesorul universitar S. Volcov [3 ] principalele sarcini ale
transformării terenurilor constau în:
- Aducerea componenţei şi structurii suprafeţelor însămînţate cu culture agricole în
corespundere cu problema de produţie;
- Sporirea ponderii terenurilor agricole mai preţioase şi majorarea acestora.
Menţionam in continuare, că necesitatea transformării terenurilor dintr-o categorie în alta
apare în cazul schimbării specializării exploataţiei agricole (majorarea suprafeţelor sădite cu viţă
de vie sau cu livadă), aprofundarii acestea, precum şi la efectuarea protecţiei antierozionale a
solului.
Deci, seturile de restricţii inlud următoarele grupe în modelul matematic:
Modelul economico-matematic
Funcţia obiectiv- producţia maxima în expresie valorică obţinută de pe terenurile
transformate într-o categorie mai eficientă :
Z max=∑ ∑ Cij X ij
i ∈ I j ∈J

În următoarele restricţii:
1. Conform utilizării terenurior valabile pentru a fi tranformate:
∑ xij ≤ Si , ( i∈ I1 ) ;
j ∈J

2. Conform limitării transformărilor posibile (min- max):

 S min max
i ≤ S i ≤ Si ,(i∈ I 2) ;

3. Conform utilizării investiţiilor limitate:

∑ ∑ K ij x ij ≤ K i , ( i∈ I 3 ) ;
i ∈I j ∈J

4. Conform utilizării raţionale a resurselor de muncă, a mijloacelor tehnice, a

îngrăşămintelor, ect.:
∑ aij x ij ≤ bi , ( i∈ I 4 ) ;
j ∈J

5. Conform utilizării rezervei de apă pentru irigare:

∑ nij x ij ≤ N i , ( i ∈ I 5 ) ;
j ∈J

6. Conform eficienţei investiţiilor:

E∗K ,ij −q ij
(¿)x ij ≤ 0, ( i∈ I 6 ) ;
∑¿ j ∈J

7. Conform producerii cantitatii necesar de produse pentru îndeplinirea contractelor cu

agenţii economici:
W jp x ij ≥Q p , ( j∈ J ; i∈ I 7 ; p ∈ P ) ;
8. Variabilele nu pot primi valori negarive:
x ij ≥ 0.
În modelul matematic sunt acceptate următoarele semen convenţionale:
j- numărul variabilei;
J- multime, elementele căreia indică numărul variabilelor;
i- numărul restricţiei;
I- mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor;
I1- mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea
terenurilor valabile pentru transformare;
I2- mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la limitarea
transformărilor posibile;
I3- mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea
investiţiilor,
I4- mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea
resurselor de producţie limitate;
I5- mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea
rezervei de apă pentru irigare;
 I6- mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la eficienţa
investiţiilor,
p – numărul felurilor de produse;
P – mulţime, elementele cărea indică numărul restricţiilor ce se referă la îndeplinirea
contractelor cu agenţii economici;
Xij – suprafaţa terenului ce se transformă din categoria – i în categoria – j;
Cij – valoarea producţiei în calcul la o unitate de măsură a variabilei;
Si – suprafaţa terenurilor valabile pentru transformare;
S min max
i , Si – suprafaţa limită (min, max) posibilă pentru transformare;
Ki – volumul investiţiilor;
Kij – volumul investiţiilor în calul la ha;
bi – resursele de producţie limitate;
aij – norma de consum a resursei în calcul la ha;
Ni – rezerva de apă pentru irigare;
nij – norma de udare la ha;
E – coeficientul efficient al investiţiilor;
qij – surplusul producţiei în calcul la 1 ha obţinut în rezultatul transformării terenurilor;
Qp – planul de producer a principalelor feluri de produse;
Wjp – recolta producţiei de pe 1 ha a culturii – j.
Informaţia de intrare
-Suprafaţa terenurilor valabile pentru transformare diintr-o categorie în alta;
-Volumul limitat a resurselor de producţie, a investiţiilor etc. ;
-Cantitatea principalelor feluri de produse agricole, necesară pentru îndeplinirea
contractelor cu agenţii economici şi îndestularea cerinţelor lăuntrice ale exploataţiei
agricole;
-Calculul coieficienţilor tehnico- economici ce se referă la consumul resurselor de
producţie, a apei pentru udare, a investiţiilor în calcul la o unitate de măsură a variabilei, la
fel şi coeficientul eficient al investiţiilor;
-Potenţialul recoltei planificate;
-Preţul de comercializare şi de cost a produselor agricole;
-Diverse date din materialele normative.
Analiza variantei optime
1) Se examinează utilizarea corectă a terenurilor valabile pentru transformare şi
respectarea limitării transformării posibile;
 2) Se analizează utilizarea raţională a resurselor de producţie, a investiţiilor, eficienţei
acestora;
3) Se examinează îndeplinirea planului de producer a principalelor feluri de produse
agricole;
4) Se determină eficienţa planului optim conform indicatorilor respectivi şi se elaborează
propuneri concrete pentru implementarea în practica de productie.

7.2 Modelul economico-matematic de optimizare a transformării şi amplasării

terenurilor în baza metodei de repartiţie

Savantul S. Volcov [3] menţionează, că în acest model matematic, spre deosebire de cel
alcătuit în baza metodei simplex , se pune accentual pe amplasarea mai raţională a terenurilor pe
teritoriul exploataţiei agricole luînd în consideraţie calitatea, fertilitatea solului (a sectoarelor).
Formularea economico-matematică a problemei: a determina planul optim de
transformare a terenurilor luînd în consideraţie suprafaţa terenurilor şi asolamentelor în anul
organizării acestuia şi conform proiectului, precum şi alte condiţii enumerate în model cu scopul
de a obţine profit maxim.
Sistemul de variabile include o grupă principala ce reflect suprafaţa transformată dintr-o
categorie în alta, la fel şi suprafata asolamentului pe sectoarele respective.
Modelul economico-matematic
Funcţia -obiectiv profitul maxim obţinut în rezultatul efectuării măsurilor de transformare
şi amplasarea terenurilor şi asolamentelor:
Z max=∑ ∑ ∑ Cijk X ijk ,
i ∈ I j ∈J k ∈K

în următoarele restricţii:
1) Conform transformării şi amplasării terenurilor, asolamentelor pe suprafeţele respective
în anul organizării teritoriului:
∑ ∑ X ijk =A i ,(i∈ I );
j ∈ J k ∈K

2) Conform transformării şi amplasării terenurilor, asolamentelor pe suprafeţele respective

după proiect:
∑ ∑ X ijk=B j ,( j∈ J ) ;
i ∈I k ∈ K

3) Conform transformării şi amplasării terenurilor,

4) asolamentelor pe sectoarele alocote după proiect:
∑ ∑ X ijk =C k ,(k ∈ K ) ;
i ∈I j ∈J
 5) Conform limitării suprafeţelor irigate:
min
ql ≤ X ijk ≤ qlmax , (l ∈ L);
6) Condiţia modelului închis:
∑ Ai =∑ B j = ∑ C k ;
i ∈I j ∈J k∈K

7) Variabilele nu pot primi valori negative:

X ijk ≥ 0.
În modelul matematic sunt acceptate următoarele semne convenţionale:
i – numărul restricţiilor ce se referă la transformările în anul organizării teritoriului;
j - numărul restricţiilor ce se referă la transformările după proiect;
k - numărul restricţiilor ce se referă la transformările în sectoarele allocate;
l - numărul restricţiilor ce se referă la transformările la suprafeţele irigabile;
X ijk – suprafaţa terenului transformată din categoria – i în categoria – j sau a
asolamentului pe sectorul – k;
Cijk – profitul în calcul la o unitate de măsură a variabilei;
Ai – suprafaţa terenului în anul organizării teritoriului;
Bj – suprafaţa terenului după proiect;
Ck – suprafaţa sectoarelor allocate după proiect;
min
ql , qlmax – suprafeţele irigabile limitate (min, max).
Informaţia de intrare
-Suprafeţele terenurilor şi asolamentelor în anul organizării teritoriului şi conform
proiectului;
-Suprafaţa sectoarelor allocate în baza planificării (după proiect);
-Limita (min, max) a suprafeţelor irigabile;
-Profitul în calcul la ha;
-Diverse date din materialele normative.
Analiza variantei optime se efectuează astfel:
1. Se examinează transformarea şi amplasarea terenurilor şi asolamentelor în anul
organizării teritoriului, după proiect, precum şi pe sectoarele alocate .
2. Se analizează respectarea limitării suprefeţelor irigabile.
 Întrebări pentru autocontrol:
1. Enumerati principalele sarcini ale transformării terenurilor dintr-o categorie în alta?
2. Care este grupa principală de variabile şi care sunt seturile de restricţii a modelului
economico-matemaric?
3. Lămuriţi sensul economico-organizatoric a restricţiilor?
4. Cum se formulează problema modelului matematic de optimizare a transformării
terenurilor în baza metodei simplex?
5. Lămuriţi modelul economico-matematic.
6. Enumeraţi informaţia de intrare.
7. Conform căror indicatori se efectuează analiza variantei optime?
8. Asupra caror momente cheie se pune accentual la formularea problemei economico-
matematice a modelului de optimizare a transformării şi amplasării terenurilor în baza metodei
de repartiţie spre deosebire de cel al metodei simplex?
8 MODELE ECONOMICO-MATEMATICE PENTRU ELABORAREA PROIECTULUI
OPTIM AL AMENAJĂRII ŞI AMPLASĂRII PLANTAŢIILOR MULTIANUALE

Principalele probleme ale organizării teritoriului în plantaţiile multianuale după cum

menţionează şi savantul S.Volkov[3 ] ,sunt:
1. Crearea condiţiilor teritorial-organizaţionale întru utilizarea raţională şi eficientă a
fondului funciar ,a investiţilor pentru sădirea şi îngrijirea noilor plantaţii ,aranjarea drumurilor
,irigării etc.;
2. Protecţia solului de eroziune şi a mediului ambiant;
3. Îmbunătăţirea condiţiilor pentru mecanizarea proceselor de efectuare a lucrărilor
respective ,utilizarea eficientă a tehnicii şi resurselor de muncă, creşterea noilor plantaţii etc.;
Procesul organizării teritoriului plantaţiilor multianuale include:
1) alegerea şi amplasarea speciilor ,culturilor şi soiurilor omologate;
2) amplasarea rîndurilor ,parcelelor, tarlalelor;
3) stabilirea numărului şi dimensiunii subdiviziunilor;
4) amplasarea depozitelor pentru fructe ,struguri ,a liniilor de prelucrare, a punctelor
pentru pregătirea chimicalelor;
5) amplasarea fîşiilor forestiere ,a reţelei de drumuri ,a celor necesare pentru irigare etc..
Cele enumerate sunt strîns legate între ele şi necesită soluţionarea în complex, ceia ce
actualmente trebuie efectuat în baza modelării economico-matematice, soluţionînd problema la
computer şi găsind varianta optimă a proiectului.

8.1 Modelul economico-matematice pentru elaborarea proiectului amenajării şi

amplasării culturilor şi soiurilor pomicole în plantaţiile de livezi.

Formularea problemei.Criteriile de optimizare.

În baza formulării problemei economico-matematice şi descrierii restricţiilor
modelului este luat modelul matematic tipic pentru determinarea componenţei optime a
speciilor, culturilor şi soiurilor pomicole ,precum şi amplasarea lor în plantaţiile de livezi
elaborat de savantul S.Volcov [3] ,acomodat pentru condiţiile pedoclimatice şi economice ale
obiectului de modelare.
Deci, formularea problemei economico-matematice constă în elaborarea proiectului
amplasării culturilor şi soiurilor pomicole pe terenul destinat pentru sădirea plantaţiilor de
livezi ,care va permite a utiliza raţional resursele de producţie în ramură ,a investiţiilor etc.,a lua
în consideraţie ponderea min-max a speciilor în suprafaţa totală de livezi ,a culturilor în specii
etc.,a îndeplini contractele cu agenţii economici privind comercializarea fructelor în
asortimentul respectiv şi alte condiţii cu scopul de a obţine o eficienţă economică mai sporită
conform criteriului de optimizare.
Menţionăm că ,rezultatele obţinute de la computer privind îmbinarea optimă a culturilor
şi soiurilor pomicole servesc pentru elaborarea proiectului de lucru a organizării teritoriului
plantaţiilor de livezi cu documentaţia de deviz financiară.
În calitate de criteriu de optimizare în problemă pot fi utilizaţi următorii indicatori:
1) Profitul maxim de la comercializarea fructelor;
2) Venitul din vînzări maxim;
3) Producţia maximă în expresia valorică;
4) Consumuri de producţie minime;
5) Producţia globală maximă de fructe în chintale (mai rar folosit);
6) Rentabilitatea maximă.
Sistemul de variabile şi seturile de restricţii
Principalele grupe de variabile:
1) suprafaţa sădită cu speciile sămînţoase şi sîmburoase separat;
2) suprafaţa sădită cu culturile sămînţoase;
3) suprafaţa sădită cu culturile sîmburoase;
4) suprafaţa sădită cu fiecare din soiurile sămînţoase şi sîmburoase;
5) volumul resurselor de muncă necesar pentru efectuarea lucrărilor în livadă în
perioadele de vîrf.
Pot fi incluse si alte grupe de variabile:
1. Volumul măsurilor agrotehnice antierozionale;
2. Volumul investiţiilor limitate;
3. Suprafaţa drumurilor;
4. Suprafaţa fîşiilor forestiere;
5. Suprafaţa reţelei de irigare;
6. Cantitatea de producţie comercializată;
7. Cantitatea de producţie în stare proaspătă;
8. Cantitatea de producţie în stare semiindustrializată.
Seturile de restricţii ce se iau în consideraţie în modificaţia modelului matematic:
1 grupă – utilizarea terenului destinat pentru plantarea tuturor culturilor şi soiurilor
pomicole.
 a 2 grupă – conform utilizării raţionale a resurselor de producţie limitate în ramura
pomicolă (a resurselor de muncă ,financiare ,a mijloacelor tehnice ,rezervei de apă pentru
irigare ,îngrăşămintelor ,a mijloacelor pentru protecţia plantelor).
a 3 grupă – conform utilizării volumului de investiţii pentru plantarea livezii (pregătirea
solului ,sădirea, etc.).
a 4 grupă – conform ponderii min-max a suprafeţei speciilor în suprafaţa totală de
livezi ,a culturilor ,soiurilor în suprafeţele respective ,la fel şi a unor grupe de soiuri în
dependenţă de perioada de recoltare.
Pot fi incluse si următoarele restricţii:
1) Conform utilizării terenului destinat pentru toate măsurile;
2) Conform utilizării terenului pentru drumuri ,fîşii forestiere ,a terenului pentru păstrarea
fructelor ,luînd în consideraţie coeficientul folosirii neproductive al terenului;
3) Conform volumului măsurilor agrotehnice antierozionale;
4) Conform determinării volumului investiţiilor şi limitării acestuia;
5) Conform numărului necesar a familiilor de albine necesare pentru efectuarea
pulverizării etc..
Modelul economico-matematic în formă generală
Funcţia-obiectiv – profitul maxim obţinut în rezultatul comercializării fructelor:
Z max =∑ c j x j
j∈J ;
În următoarele restricţii:
1. Conform utilizării terenului destinat pentru plantarea culturilor şi soiurilor pomicole:
∑ x j =S
j∈J ;
2. Conform ponderii min-max a suprafeţei speciilor pomicole sămînţoase în suprafaţa
totală de livezi:
min
α j ∗S≤ ∑ x j ¿ α j ¿ S
max

j ∈ J1
;
3. Conform ponderii min-max a suprafeţei speciilor pomicole sîmburoase în suprafaţa
totală de livezi:
β min
j ∗S≤ ∑ x j ≤β j ¿ S
max

j∈ J 2
;
4. Conform ponderii min-max a suprafeţei unor culturi sămînţoase (de exemplu a
merilor) în suprafaţa sădită cu specii sămînţoase:
i j ¿ S ¿ ∑ x j ¿ αi j ¿ S
α min ' max '

j ∈J 3
;

5. Conform ponderii min-max a suprafeţei unor culturi sîmburoase (de exemplu a

prunilor) în suprafaţa sădită cu specii sîmburoase:
 min '' max ''
β i j ¿ S ¿ ∑ x j ¿ βi j ¿ S
j ∈J 4
;
6. Conform utilizării rezervei de investiţii:
∑ k ij x j ≤k i ,(i∈I 1 )
j∈J ;
7. Conform utilizării raţionale a rezervei resurselor de producţie limitate (de muncă
,mijloace tehnice ,financiare ,îngrăşăminte ,a mijloacelor pentru protecţia plantelor etc.):
∑ aij x j ≤bi ,(i∈I2 )
j∈J ;
8. Conform utilizării raţionale a resurselor de forţă de muncă în perioadele de vîrf:
∑ a'ij≤b'i ,(i∈I 3 )
y∈J ;
9. Conform producerii cantităţii necesare de fructe în total ,inclusiv pe specii,culturi
,grupe de soiuri şi soiuri aparte:
∑ w j x j ≥Q j ,( j∈ y )
j∈J ;
10. Ecuaţia de balanţă pentru determinarea unor indicatori în procesul soluţionării
problemei:
∑ a''ij x j =x i ,(i∈I 4 )
j∈J ;
11. Variabilele nu pot primi valori negative:
x j ≥0,( j∈ y ) ; x i≥0,(i∈I 4 ) .

În modelul matematic sunt acceptate următoarele semne convenţionale:

j – numărul variabilei;

J – mulţime ,elementele căreia indică suprafaţa sădită cu specii, culturi, soiuri pomicole;

J 1 - mulţime ,elementele căreia indică suprafaţa sădită cu specii sămînţoase;

J 2 - mulţime ,elementele căreia indică suprafaţa sădită cu specii sîmburoase;

J 3 - mulţime ,elementele căreia indică suprafaţa sădită cu unele culturi sămînţoase (meri
,peri ,gutui );

J 4 - mulţime ,elementele căreia indică suprafaţa sădită cu unele culturi sîmburoase (pruni
,caişi ,piersici );

i – numărul restricţiilor;

I – mulţime ,elementele căreia indică numărul restricţiilor;

I 1 - mulţime ,elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea rezervei de

investiţii;
 I 2 - mulţime ,elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea resurselor
de producţie limitate;

I3 - mulţime ,elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea resurselor

de forţă de muncă în perioadele de vîrf;

I 4 - mulţime ,elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la determinarea unor

indicatori;

x j - suprafaţa sădită cu speciile, culturile, soiurile pomicole ( j∈J ) ;

x j - suprafaţa sădită cu speciile sămînţoase –j ( j∈J 1 ) ;

x j - suprafaţa sădită cu speciile sîmburoase-j ( j∈J 2 ) ;

x j - suprafaţa sădită cu culturile din speciile sămînţoase-j ( j∈J 3 ) ;

x j - suprafaţa sădită cu culturile din speciile sîmburoase-j ( j∈J 4 ) ;

x i - valoarea unor indicatori ce se determină în procesul soluţionării problemei (aici pot fi

determinate şi volumul investiţiilor a resurselor de forţă de muncă în unele perioade de vîrf etc.);

c j - profitul în calcul la 1 ha a soiului-j;

S - suprafaţa totală destinată pentru sădirea livezii;

min max
α j ,α j - ponderea min-max a suprafeţei sămînţoase în cea totală de livadă;
min max
βj ,β j - ponderea min-max a suprafeţei sîmburoaselor în cea totală de livadă;
min max
β ij , β ij - ponderea min-max a suprafeţei unor culturi sîmburoase în suprafaţa speciilor
sîmburoase;

k i - volumul total de investiţii;

ki
j -cantitatea de investiţii în calcul la 1 ha a soiului-j;

bi - rezerva resursei de producţie de felul-i;

ai
j - norma de consum a resursei de producţie de felul-i în calcul la 1 ha a soiului-j;
'
bi - rezerva resursei de forţă de muncă în perioadele de vîrf;
 '
ai j - norma de consum a resursei de forţă de muncă în perioadele de vîrf în calcul la 1 ha a
soiului-j;

Q j - planul de producere a fructelor de soiul-j;

W j - recolta de fructe de pe 1 ha a soiului-j;

''
ai j valoarea indicatorului în calcul la 1 ha a soiului-j.

Informaţia de intrare
Pentru a formula problema economico-matematică concretă conform modelului descris
mai sus este necesar de pregătit următoarea informaţie:
1) enumerarea speciilor culturilor şi soiurilor pomicole ce pot fi cultivate în condiţiile
concrete a obiectului de modelare;
2) suprafaţa terenului destinată pentru plantarea livezii;
3) rezerva resurselor de producţie limitată;
4) volumul investiţiilor;
5) fişele tehnologice pentru fiecare cultură ,soi;
6) ponderea min-max recomandată de către savanţi a unor specii în suprafaţa totală de
livadă ,a culturilor sămînţoase –în cea a suprafeţei sămînţoase ,a culturilor sîmburoase –în cea a
suprafeţelor sîmburoase şi respectiv a soiurilor în suprafeţele corespunzătoare;
7) planul de producere a fructelor pe specii ,culturi ,soiuri ,inclusiv şi pe perioada de
recoltare;
8) recolta planificată de pe 1 ha a fiecărui soi pomicol;
9) norma de consum a resurselor de producţie, a investiţiilor, etc. in calcul la 1 ha;
10) preţul de comercializare ,a celui de cost al 1 chintal de fructe ,profitul în calcul la 1 ha
pe soiuri;
11) diverse date din materiale normative.
Analiza variantei optime se efectuează astfel:
1.Se examinează utilizarea terenului destinat pentru plantarea culturilor şi soiurilor
pomicole.
2.Se verifică respectarea ponderii min-max a speciilor ,culturilor şi grupelor de soiuri în
suprafeţele respective.
3.Se analizează utilizarea resurselor de producţie ,a investiţiilor pentru plantarea şi
efectuarea altor lucrări în livadă conform fişelor tehnologice.
4.Se analizează îndeplinirea planului de producere a fructelor pe specii ,culturi ,grupe de
soiuri ,inclusiv pe soiuri aparte.
 5.Se determină eficienţa economică a proiectului amplasării optime a soiurilor în
plantaţiile de livezi ,elaborînd propuneri concrete pentru practica de producţie.

Procesul alcătuirii modelului economico-matematic numeric şi soluţionarea

problemei la computer privind elaborarea proiectului amplasării optime a speciilor,culturilor şi
soiurilor pomicole în plantaţiile de livezi îl vom analiza în baza următorului exemplu:
Este necesar de elaborat proiectul nominalizat pentru zona de centru a Republicii
Moldova pe o suprafaţă de 100 ha ,utilîzînd raţional resursele de producţie limitate:
resurse de muncă manuale 5970 om-schimb ,resurse de muncă mecanizate 1089 om-
schimb ,iar volumul de investiţii pentru plantarea şi îngrijirea pînă la intrarea pe rod a pomilor
,precum şi consumurile normate financiare se vor determina în procesul soluţionării problemei.
Speciile ,culturile şi soiurile pomicole ce pot fi cultivate în zona de centru ,precum şi
coeficienţii tehnico-economici pentru fiecare soi ,cultură sunt prezentate în tabelul .La alcătuirea
modelului numeric trebuie de luat în consideraţie ponderea min-max recomandată de către
savanţi a suprafeţelor unor grupe de soiuri şi anume:
-Suprafaţa speciilor sămînţoase să constituie 32-42% din 100 ha inclusiv:
Suprafaţa de meri 18-24% din cele sămînţoase,din care:soiuri văratice de meri 15-
17%;soiuri tomnatice 20-24% şi soiuri iernatice 60-64% din suprafaţa sădită cu meri.
Suprafaţa sădită cu peri 13-17% din cele sămînţoase,din care:soiuri văratice 11-
13%;soiuri tomnatice 29-31%;soiuri iernatice 56-60% din suprafaţa sădită cu peri.
Suprafaţa sădită cu gutui 0,9-1,1% din suprafaţa sămînţoaselor.
-Suprafaţa speciilor sîmburoase să constituie 50-60% din 100 ha ,inclusiv:
Suprafaşa sădită cu pruni 28-32% din cele sămînţoase din care:soiuri devremi 24-
26%;medii 23-27%;tîrzii 48-52% din suprafaţa de pruni.
Suprafaţa sădită cu caişi 6-10% din sămînţoase din care:soiuri devremi 28-30%;medii 27-
33%;tîrzii 38-44% din suprafaţa de caişi.
Suprafaţa sădită cu piersic 2-4% din sîmburoase ,din care:soiuri devremi 57-
59%;medii18-24%;tîrzii 21-23% din suprafaţa de piersic.
Suprafaţa sădită cu cireş 6-10% din sîmburoase ,din care:soiuri devremi 42-44%;medii
28-30%;tîrzii 26-30% din suprafaţa sădită cu cireş.
Suprafaţa sădită cu vişin 4-8% din sîmburoase ,din care:soiuri devremi 32-34%;medii 38-
42%;tîrzii 26-28% din suprafaţa sădită cu vişini.
Suprafaţa sădită cu pomi de nuc 4-6% din sîmburoase.
Trebuie de luat în consideraţie şi condiţiile ce se referă la volumul de producere a
fructelor (în chintale nu mai puţin de):
 Specii sămînţoase în total 9220, inclusiv mere-5850 ,din care:soiuri iernatice-4330;
pere-3120 ,din care văratice 250 şi iernatice 1770;gutui-180;sîmburoase în total-
9275,inclusiv:prune-5730 ,din care medii 1360şi tîrzii 3010;caise-1625,din care devreme-380 şi
tîrzii-810;piersic-490 ,din care devremi-280;cireşe-995 şi vişine-420,din care soiuri tîrzii 120
chintale.
Înainte de a descri condiţiile problemei în formă de model numeric ,notăm variabilele:
prima grupă-cele principale:
X 1 -suprafaţa (ha) sădită cu meri de soiuri văratice;
X 2 - suprafaţa (ha) sădită cu meri de soiuri tomnatice;
X 3 - suprafaţa (ha) sădită cu meri de soiuri iernatice.Şi asa mai departe (tab. 8.1)
X2
3 - suprafaţa (ha) sădită cu pomi de nuc;
A doua grupă-variabile complementare:
X2
4 - volumul de investiţii ,mii lei;
X 25 - consumurile financiare normate ,mii lei;
X 26 - suprafaţa (ha) sădită cu specii sămînţoase;
X 27 - suprafaţa (ha) sădită cu meri;
X 28 - suprafaţa (ha) sădită cu peri etc..

Modelul economico-matematic numeric (fragment)

Funcţia-obiectiv – venitul din vînzări maxim obţinut de la comercializarea fructelor.
Z max =156414 X 1 + linia 6 din tabel +213750 X 23 ,
În următoarele restricţii:
1) conform utilizării terenului destinat pentru sădirea livezii 100 ha
X 1 + X 2 + X 3 +. ..+ X 23=100 ;
2) conform utilizării raţionale a resurselor de muncă manuale nu mai mult de 5970 om-
schimb:
213 X 1 + linia 2-a din tabel +126 X 23 ≤5970

3) la fel a celor mecanizate nu mai mult de 1089 om-schimb:

33 X 1 + linia a 3-a din tabel +25 X 23≤1089 ;

4) ecuaţia de balanţă pentru determinarea volumului necesar de investiţii ,mii lei ( X 24 )

:
300 ,1 X 1 + linia a 5-a din tabel +360 X 23= X 24 ;
 5) la fel a consumurilor ( X 25 ) ,mii lei:

112, 3 X 1 + linia a 4-a din tabel +73 , 4 X 23=X 25 .

Următorul set de restricţii (6-76) reflectă ponderea min-max a speciilor ,unor culturi şi
soiuri în suprafeţele respective ,şi anume:

6) determinăm suprafaţa speciilor sămînţoase prin ( X 26 ) :

X 1 +. . . X 7 =X 26 ;
7) suprafaţa sămînţoaselor să constituie nu mai puţin de 32% din 100 ha:
X 26≥0,32∗100 ;
8) la fel nu mai mult de 42% din 100 ha:
X 26≤0, 42∗100 ;

9) determinăm suprafaţa sădită cu pomi de măr ( X 27 ) :

X 1 + X 2 + X 3= X 27 ;

10) suprafaţa sădită cu măr nu mai puţin de 18% din ( X 26 ) :

X 27≥0,18 X 26 ;

11) la fel nu mai mult de 24% din ( X 26 ) :

X 27≤0,24 X 26 ;

12) suprafaţa sădită cu pomi de măr văratice-nu mai puţin de 15% din ( X 27 ) :
X 1 ≥0, 15 X 27 ;

13) la fel nu mai mult de 17% din ( X 27 ) :

X 1 ≤0, 17 X 27 ;

14) la fel tomnatice-nu mai puţin de 20% din ( X 27 ) :

X 2 ≥0,2 X 27 ;

15) la fel tomnatice-nu mai mult de 24% din ( X 27 ) :

X 2 ≤0, 24 X 27 ;

16) la fel soiuri iernatice-nu mai puţin de 60% din ( X 27 ) :

X 3 ≥0,6 X 27 ;

17) la fel-nu mai mult de 645 din ( X 27 ) :

 X 3 ≤0, 64 X 27 ;

18) determinăm suprafaţa sădită cu pomi de peri prin ( X 28 ) :

X 4 + X 5 + X 6 = X 28 ;

19) suprafaţa sădită cu peri nu mai puţin de 13% din ( X 26 ) :

X 28≥0,13 X 26 ;

20) la fel nu mai mult de 17% din ( X 26 ) :

X 28≤0,17 X 26 .
În aşa mod analogic se scriu restricţiile ca la soiurile de meri ,iar în continuare in acelasi
mod se scriu restrictiile pentru speciile, culturile si soiurile sîmburoase .
Seturile de restricţii (77-94) privind îndeplinirea planului de producere pe unele specii
,culturi ,soiuri se descriu ca în problemele precedente (recolta se înmulţeşte la suprafaţa notată
prin X şi trebuie să fie ¿ decît cantitatea de producţie planificată în condiţiile problemei).
Fragmentul matricei este prezentat în tabelul 8.1
 Tabelul 8.1 - Matricea pentru soluţionarea la computer a problemei elaborării proiectului amplasării optime a culturilor ,soiurilor pomicole în
plantaţiile de livezi
Nr variabilele Tip. Term.
. rest liber
x1 x2 x3 x 4 x 5 x 6 x 7 x 8 x 9 x 10 x 11 .. x 19 x 20 x 21 x 22 x 23 x 24 x 25 x 26 x 27 x 28 x 29 x 30 x 31 r
.

0 156. 439. 2227 206. 198. 98 89.7 45 213. - -

6 8 2 1 8

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 .. 1 1 1 1 1 = 100
.

2 213 400 331 158 .. 46 84 86 69 126 ¿ 5970

.

3 33 64 275 21 .. 31 16 19 14 25 ¿ 1089
.

4 300. 461. 1320. 99 .. 160 16 148. 105. 360 -1 = 0

1 1 3 . 1 4 7

5 112. 180 627 66.3 .. 86.2 50. 60 44 73.4 -1 = 0

3 . 8

6 1 1 1 1 1 1 1 -1 = 0

7 1 ¿ 32

8 1 ¿ 42

9 1 1 1 0.1 -1 = 0
8

10 - -1 ¿ 0
0.2
4
11 1 ¿ 0

12 0.1 ¿ 0
5

13 1 - ¿ 0
0.1
7

14 -1 0.2 ¿ 0

15 1 - ¿ 0
0.2
4

16 -1 0.6 ¿ 0

17 1 - ¿ 0
0.6
4

18 1 1 1 -1 = 0

19 0.1 -1 ¿ 0
3

. - 1 ¿ 0
0.1
7

. 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 -1 = 0

. 1 ¿ 50

. 1 ¿ 60
 . 1 1 1 -1 = 0

. - -1 ¿ 0
0.2
8

. 0.3 1 ¿ 0
2

. -1 0.2 ¿ 0
4

. 1 - ¿ 0
0.2
6

Tabelul 8.2 - Coeficienţii tehnico-economici pentru fiecare soi pomicol

Culturile, Meri peri gutui pruni etc vişini nuc
Soiurile
văratice

văratice

iernatice

devremi

medii

tîrzii

medii

tîrzii
tomnatice

iernatice

tomnatice

devremi
Indicatorii

Variabilele X1 X2 X3 X4 X5 X6 X7 X8 X9 X 10 X 11 ... X 19 X 20 X 21 X 22 X 23
1.Recolta,chintale 150 220 300 150 250 200 220 170 190 230 190 ... 130 80 70 90 22
de pe 1 ha
2.Consumuri de 213 400 331 114 357 663 60 223 366 714 158 ... 46 84 86 69 126
muncă manuale la
1 ha, om-schimb
3.Consumuri de 33 64 225 12 42 84 6 71 91 193 21 ... 31 16 19 14 25
muncă mecanizate
la 1 ha,om-schimb
4.Consumuri 112,3 180,2 626,9 54,2 161,4 391,2 30,2 172,0 202,6 432, 66,3 ... 86,2 50,8 60,0 44,0 73,4
financiare normate 8
la 1 ha,mii lei
5.Investiţii în 300,1 461,1 1320,3 125,3 339,0 715,3 71,1 526,7 593,0 1070 99,0 ... 160, 131,0 148,4 105,7 360,0
calcul la 1 ha,mii ,0 0
lei
6.Venitul din 156,6 433,8 2227,0 114,1 545,8 1080,2 101,7 231,9 361,0 941, 206, ... 198, 98,0 89,7 95,0 213,8
vînzări în calcul la 7 2 1
1 ha,mii lei
 În rezultatul soluţionării problemei se propune proiectul optim a amenajării şi amplasării
plantaţiilor pomicole (%):
Specii sămînţoase-40 ,inclusiv meri-23,5 din care soiuri văratice-15 ,tomnatice-22,5
,iernatice-62,4;
Peri-15,6 ,din care văratice-11,5 ,tomnatice-29,0 ,iernatice-59,6;Gutui-0,9;
Specii sîmburoase-58,0 ,inclusiv:pruni-28,5 ,din care:soiuri devremi-6,84 ,medii-7,7
,tîrzii-13,9;caişi 7,5 ,din care:devremi-28,0 ,medii-28,5 ,tîrzii-43,5;piersici 2,7 din care:devremi-
58,8 ,medii-18,5 ,tîrzii-22,6;pomi de cireşi 9,3 ,din care:devremi-42,2 ,medii-30,0 ,tîrzii-
27,8;vişini-5,5 din care:devremi-34,0 ,medii-38,5 ,tîrzii-27,3;pomi de nuc-4,5%.
Pentru cultivarea pomilor conform tehnologiei progresive şi producerea producţiei
pomicole în asortimentul enumerat vor fi nevoie de următoarele resurse în calcul la 1
ha:investiţii 75,5 mii lei, consumuri financiare pentru producerea producţiei pomicole de la
intrarea în rod 32831 lei ,cheltuielile de resurse manuale 58,5 norme-schimb şi mecanizate 10,9
norme-schimb.
Proiectul optim va permite de a produce şi comercializa următoarea cantitate de producţie
de pe 1 ha de livadă:
Mere-259,4;pere-208,8;gutui-198;prune-204,3;caise-230,4;piersici-188,6;cireşe-
110,1;vişine-78,9 şi nuci-22,0 chintale.
În rezultatul comercializării producţiei pomicole se va putea obţine venit în sumă de
83764 lei, iar profit 50933 lei în calcul la 1 ha cu nivelul rentabilităţii 155,1%.

8.2 Modelul economico-matematic pentru elaborarea proiectului amplasării

soiurilor viticole omologate în plantaţiile viţei de vie

Formularea problemei .Criteriile de optimizare.

În baza formulării problemei economico-matematice ,descrierii restricţiilor modelului
şi însăşi a modelului în integru este luat modelul tipic elaborat de profesorul universitar I. Blaj
[1].
Formularea problemei - a elabora proiectul amplasării soiurilor viticole omologate pe
terenul destinat pentru sădirea plantaţiilor de vii ,care va permite a utiliza raţional resursele de
producţie în viticultură ,a investiţiilor etc.,a lua în consideraţie ponderea min-max a soiurilor
pentru vin şi a celor de masă în suprafaţa totală,a soiurilor pentru vin timpurii ,medii, tîrzii în
acele pentru vin ,la fel şi a soiurilor de masă ,a îndeplini contractele cu agenţii economici privind
comercializarea strugurilor şi alte condiţii cu scopul de a obţine o eficienţă economică mai
sporită conform criteriului de optimizare.
 Indicatorii criteriului de optimizare:
1) Profitul maxim de la comercializarea fructelor;
2) Venitul din vînzări maxim;
3) Producţia maximă în expresia valorică;
4) Consumuri de producţie minime;
5) Producţia globală maximă de struguri în chintale (mai rar folosit);
6) Rentabilitatea maximă.
Sistemul de variabile şi seturile de restricţii:
Sistemul de variabile a modelului include:
-Suprafaţa sădită cu soiurile omologate pentru vin ,inclusiv timpurii,medii ,tîrzii;
-Suprafaţa sădită cu soiurile omologate de masă ,inclusiv timpurii,medii,tîrzii;
-Volumul resurselor de muncă necesar pentru efectuarea lucrărilor în vii în perioadele de
vîrf;
-Valoarea unor indicatori.
Seturile de restricţii pentru modificaţia modelului matematic prezentat în continuare:
1.Utilizarea terenului destinat pentru plantarea tuturor soiurilor viţei de vie;
2.Conform ponderii min-max a soiurilor pentru vin şi celor de masă în suprafaţa totală ,la
fel a celor timpurii ,medii şi tîrzii - în suprafeţele respective;
3.Conform utilizării raţionale a rezervei de investiţii pentru plantarea viilor;
4.Conform utilizării resurselor de producţie limitate (de forţă de muncă,financiare ,a
mijloacelor tehnice ,îngrăşămintelor ,a mijloacelor pentru protecţia plantelor etc.).
Pot fi incluse şi alte restricţii enumerate în principiu în întrebarea 7.1.
Modelul economico-matematic în formă generală
Funcţia-obiectiv – profitul maxim obţinut în rezultatul comercializării strugurilor:
Z max =∑ c j x j
j∈J
,

În următoarele restricţii:

1. Conform utilizării terenului destinat pentru plantarea soiurilor viticole omologate:

∑ x j =S
j∈J

2. Conform ponderii min-max a suprafeţei soiurilor pentu vin în suprafaţa totală de viţă de vie:
min max
α j ∗S≤ ∑ x j ¿ α j ¿ S
j ∈ J1

3. Conform ponderii min-max a suprafeţei soiurilor de masă în suprafaţa totală de viţă di vie:
 min
β j ∗S≤ ∑ x j ≤β j ¿ S
max

j∈ J 2

4. Conform ponderii min-max a grupelor d soiuri timpurii ,medii ,tîrzii pentru vin în suprafaţa
celor pentru vin:

α i ¿ S ¿ ∑ x j ¿ αi
min ' max '
¿S
j j
j ∈J 3

5. Conform ponderii min-max a grupelor d soiuri timpurii ,medii ,tîrzii de masă în suprafaţa celor
de masă:

β min '' max

i j ¿ S ¿ ∑ x j ¿ βi j ¿ S
''

j ∈J 4

6. Conform utilizării rezervei de investiţii:

∑ k ij x j ≤k i ,(i∈I 1 )
j∈J ;
7. Conform utilizării raţionale a rezervei resurselor de producţie limitate (de muncă
,mijloace tehnice ,financiare ,îngrăşăminte ,a mijloacelor pentru protecţia plantelor etc.):
∑ aij x j ≤bi ,(i∈I2 )
j∈J ;
8. Conform utilizării raţionale a resurselor de forţă de muncă în perioadele de vîrf:
∑ a'ij x j ≤b'i ,(i∈I 3 )
y ∈J ;
9. Conform producerii cantităţii necesare de struguri în total, inclusiv pe grupe de soiuri
şi soiuri aparte:
∑ w j x j ≥Q j ,( j∈ y )
j∈J ;
10. Ecuaţia de balanţă pentru determinarea unor indicatori în procesul soluţionării
problemei:
∑ a''ij x j =x i ,(i∈I 4 )
j∈J ;
11. Variabilele nu pot primi valori negative:
x j ≥0,( j∈ y ) ; x i≥0,(i∈I 4 ) .

În modelul matematic sunt acceptate următoarele semne convenţionale:

j – numărul variabilei;
J – mulţime, elementele căreia indică suprafaţa sădită cu soiurile viticole ;

J 1 - mulţime ,elementele căreia indică suprafaţa sădită cu soiurile viticole pentru vin;

J 2 - mulţime ,elementele căreia indică suprafaţa sădită cu soiurile viticole de masa;

J 3 - mulţime ,elementele căreia indică suprafaţa sădită cu soiurile viticole pentru vin timpurii,
medii, tirzii;
 J 4 - mulţime ,elementele căreia indică suprafaţa sădită cu soiurile viticole de masa timpurii,
medii, tirzii;

i – numărul restricţiilor;

I – mulţime ,elementele căreia indică numărul restricţiilor;

I 1 - mulţime ,elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea rezervei de

investiţii;

I 2 - mulţime ,elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea resurselor

de producţie limitate;

I3 - mulţime ,elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la utilizarea resurselor

de forţă de muncă în perioadele de vîrf;

I 4 - mulţime ,elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la determinarea unor

indicatori;

x j - suprafaţa sădită cu soiurile viticole ( j∈J ) ;

x j - suprafaţa sădită cu soiuri pentru vin –j ( j∈J 1 ) ;

x j - suprafaţa sădită cu soiuri de masa -j ( j∈J 2 ) ;

x j - suprafaţa sădită cu soiuri pentru vin timpurii, medii, tirzii -j ( j∈J 3 ) ;

x j - suprafaţa sădită cu soiuri de masa timpurii, medii, tirzii-j ( j∈J 4 ) ;

x i - valoarea unor indicatori ce se determină în procesul soluţionării problemei (aici pot fi

determinate şi volumul investiţiilor a resurselor de forţă de muncă în unele perioade de vîrf etc.);

c j - profitul în calcul la 1 ha a soiului-j;

S - suprafaţa totală destinată pentru sădirea vitei de vie;

min max
α j ,α j - ponderea min-max a suprafeţei soiurilor pentru vin în cea totală de vii;
min max
βj ,β j - ponderea min-max a suprafeţei soiurilor de masa in cea totala de vii;
min max
β ij , β ij - ponderea min-max a suprafeţei soiurilor timpurii, medii, tirzii în suprafaţa
soiurilor pentru vin;

k i - volumul total de investiţii;

 ki
j -cantitatea de investiţii în calcul la 1 ha a soiului-j;

bi - rezerva resursei de producţie de felul-i;

ai
j - norma de consum a resursei de producţie de felul-i în calcul la 1 ha a soiului-j;
'
bi - rezerva resursei de forţă de muncă în perioadele de vîrf;

'
ai j - norma de consum a resursei de forţă de muncă în perioadele de vîrf în calcul la 1 ha a
soiului-j;

Q j - planul de producere a strugurilor de soiul-j;

W j - recolta de struguri de pe 1 ha a soiului-j;

''
ai j valoarea indicatorului în calcul la 1 ha a soiului-j.

Informaţia de intrare
Pentru a formula problema economico-matematică concretă conform modelului descris
mai sus este necesar de pregătit următoarea informaţie:
1) enumerarea soiurilor viticole omologate ce pot fi cultivate în condiţiile concrete a
obiectului de modelare;
2) suprafaţa terenului destinată pentru plantarea viilor;
3) rezerva resurselor de producţie limitată;
4) volumul investiţiilor;
5) fişele tehnologice pentru fiecare cultură ,soi;
6) ponderea min-max recomandată de către savanţi a soiurilor pentru vin si celor de
masa, precum si timpurii, medii, tirzii în suprafeţele respective;
7) planul de producere a strugurilor pe grupe de soiuri ,inclusiv şi pe perioada de
recoltare;
8) recolta planificată de pe 1 ha a fiecărui soi viticol;
9) norma de consum a resurselor de producţie a investiţiilor etc.;
10) preţul de comercializare ,a celui de cost al 1 chintal de struguri, profitul în calcul la
1 ha pe soiuri;
11) diverse date din materiale normative.
Analiza variantei proiectului amplasarii optime a soiurilor viticole in plantatiile vitei de
vie se efectuiaza conform aceleiasi scheme ca la pomicole(7.1), luind in consideratie
particularitatile ramurii viticole.
 Exemplu problemei privind elaborarea proiectului plantaţiilor viticole:
Este necesar de elaborat proiectul amplasării optime a soiurilor omologate pe suprafaţa
viţei de vie de 64,66 ha (inclusiv suprafeţele pe tarlale:prima-10,35 ha;a doua-14,60 ha;a treia-
17,40 ha;a patra-13,80 ha şi a cincea-8,51 ha) din comuna Ciufleşti raionul Căuşeni ,utilizînd
raţional resursele de producţie limitate:resurse de muncă manuale anuale-10400 om-schimb
,inclusiv în luna septembrie 1511 şi octombrie 1844;resurse de muncă mecanizate 2300 om-
schimb. Volumul necesar de investiţii pentru plantarea şi îngrijirea pînă la intrarea pe rod
,precum şi consumurile financiare normate se vor determina în rezultatul soluţionării problemei.
Soiurile viticole omologate ce pot fi cultivate în condiţiile exploataţiei agricole şi
coeficienţii tehnico-economici pentru fiecare soi sunt enumerate în tabelul.
La alcătuirea modelului economico-matematic numeric trebuie de luat în consideraţie
recomandările savanţilor privind ponderea min-max a unor grupe de soiuri în suprafeţele
respective ,şi anume:
-Suprafaţa soiurilor de masă să constituie 24-30% din 64,66 ha,inclusiv:
soiuri timpurii de masă 12-24%;medii 44-54%;tîrzii 25-39% din suprafaţa soiurilor de
masă.
-Suprafaţa soiurilor pentru vin 70-76% din 64,66 ha ,inclusiv:
timpurii 28-34%;medii 31-37%;tîrzii 32-38% din suprafaţa soiurilor pentru vin.
Pentru îndeplinirea contractelor cu agenţii economici este necesar de a produce nu mai
puţin (chintale):
Struguri soiuri de masă 1760 ,inclusiv:
timpurii-314 ,din care Jemciug saba 130;
medii-860 ,din care Şasla Muscat 280;
tîrzii-580 ,din care Coarnă Neagră 220 chintale.
Struguri soiuri pentru vin 4670 ,inclusiv:
timpurii-1470 ,din careTraminer Roz 370;
medii-1590 ,din care Pino Negru 245;
tîrzii-1610 ,din care Rară Neagră 194 chintale.
Pentru a soluţiona problema la computer şi a elabora proiectul optim este necesar de a
descri condiţiile în formă de restricţii matematice.
Variabilele principale:
X 1 - suprafaţa sădită cu soiul timpuriu Jemciug Saba ,ha;
X 2 - suprafaţa sădită cu soiul timpuriu Muscat Iantar ,ha;
si aşa mai departe,vezi tabelul...
X 22 - suprafaţa sădită cu soiul tîrziu pentru vin-Cabernet ,ha.
 Variabile complementare:
X 23 - volumul investiţiilor ,mii lei;
X 24 - consumurile financiare normate ,mii lei.

Modelul economico-matematic numeric (fragment)

Funcţia-obiectiv – profitul maxim obţinut de la comercializarea strugurilor:
Z max =22500 X 1 vezilinia 8 tab+. ..+30000 X 22 ,
În următoarele restricţii:
1) conform utilizării terenului destinat pentru amplasarea soiurilor omologate de viţă de
vie (64,66 ha):
X 1 + X 2 + X 3 +. ..+ X 22=64 . 66 ;
2) conform utilizării raţionale a rezervei resurselor de muncă manuale anuale 10400 om-
schimb:
156 X 1 vezilinia2 tab+.. .+147 X 22≤10400 ,

La fel se descriu şi celelalte restricţii ce se referă la resursele limitate.

Pentru a reflecta seturile de restricţii privind ponderea min-max a suprafeţelor unor grupe
de soiuri în suprafeţele respective ,efectuăm:

8) determinăm suprafaţa sădită cu soiurile de masă prin

X 25 :

X 1 +. . .+ X 12=X 25 ;
9)conform limitării suprafeţei sădite cu soiurile de masă nu mai puţin de 24% din 64,66
ha:
X 25≥0,24∗64 ,66 ;
10)la fel nu mai mult de 30% din 64,66 ha:
X 25≤0,3∗64 ,66 ;

11)suprafaţa grupei de soiuri timpurii de masă nu mai puţin de 12% din

X 25 :

X 1 + X 2 + X 3 + X 4 ≥0, 112 X 25 ;

12)le fel nu mai mult de 24% din

X 25 :

X 1 + X 2 + X 3 + X 4 ≤0, 24 X 25 ;

13)la fel a grupei de soiuri medii de masă nu mai puţin de 44% din
X 25 :

X 5 + X 6 + X 7 + X 8 ≥0, 44 X 25 ;

14)la fel nu mai mult de 54% din

X 25 :

X 5 + X 6 + X 7 + X 8 ≤0, 54 X 25 ;
 15)la fel a grupei de soiuri tîrzii nu mai puţin de 25% din
X 25 :

X 9 + X 10 +X 11 + X 12≥0, 25 X 25 ;

16)la fel nu mai mult de 39% din

X 25 :

X 9 + X 10 +X 11 + X 12≤0, 39 X 25 .
Analogic se descrie setul de restricţii (17-26) ce se referă la ponderea min-max a
suprafeţei soiurilor pentru vin.Următorul set de restricţii (27-42) reflectă producerea cantatăţii
necesare a strugurilor pe grupe de soiuri ,inclusiv pe soiuri aparte ,descrierea cărora este
analogică ca în problemele precedente.
Seturile de restricţii (43-47) se referă la suprafeţele soiurilor pe tarlale:

43)pe prima:
X 1 + X 2 + X 6 + X 8 + X 19+ X 20+ X 21=10 , 35 ;

44)pe a doua:
X 2 + X 4 + X 6 + X 8 + X 11 + X 19 + X 20=14 ,6 ;

45)pe a treia:
X 9 + X 10 + X 12 + X 17 + X 19+ X 22=17 , 40 ;

46)pe a patra:
X 7 + X 9 + X 15 + X 17 + X 20+ X 22=13 , 80 ;

47)pe a cincea:
X 13 + X 14 + X 15=8, 51 .
Datele se transcriu în matrice (tabelul8.3 )
Nr. Variabilele Tipul Termenul
restricţiei liber
X1 X2 X3 X4 X5 X6 X7 X8 X 9 X 10 X 11 X 12 X 13 X 14 X 15 ... X 20 X 21 X 22 X 23 X 24 X 25
0 22,5 31,9 29,7 46,8 30,0 = 64,66
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 ¿ 10400
2 156 148 137 158 147
...
...
...
6 109,9 113,3 129,9 109,9 -1 = 0
7 33,3 46,2 37,4 22,1 -1 = 0
8 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 -1 = 0
9 1 ¿ 15,52
10 1 ¿ 19,4
11 -1 -1 -1 -1 0,12 ¿ 0
12 1 1 1 1 -0,24 ¿ 0
13 -1 -1 -1 -1 0,44 ¿ 0
14 1 1 1 1 -0,54 ¿ 0
15 -1 -1 -1 -1 0,25 ¿ 0
16 1 1 1 1 -0,39 ¿ 0
...
...
...
43 1 1 1 1 1 1 = 10,35
...
...
...
47 1 1 1 = 8,51
Tabelul 8.3 - Soluţionarea la computer a problemei elaborării proiectului amplasării optime a soiurilor viticole omologate în plantaţiile viţei de vie

Soiuri de masă Soiuri pentru vin

 Soiurile timpurii Medii tîrzii timpurii medii tîrzii

Yemcing Saba

timpuriuMagaraci

Cardinal

Coamă Neagră

Moldova

Izabela

Cabernet
Muscat Iantar

...

Craburnu

...

...

Roză Neagră
Muscat Gamburg
Indicatorii

Variabilele X1 X2 X3 X4 X 5 −X 8 X9 X 10 X 11 X 12 X 13− X 15 X 16− X 19 X 20 X 21 X 22

1.Recolta,chintale de 90 110 110 100 110 110 135 120 100 90 100
pe 1 ha
2.Consumuri de 156 148 137 169 148 151 164 158 ... ... 133 141 147
muncă manuale la 1
ha, om-schimb

3.În septembrie 37 24 23 32 ... 7 8 3 2 ... ... 4 2 2

4.În octombrie - - - 3 ... 24 25 28 26 ... ... 24 29 32
5.Consumuri de 31 33 30 39 ... 35 38 33 35 ... ... 39 30 31
muncă mecanizate la
1 ha,om-schimb
6.Consumuri 33,3 46,2 37,4 45,0 ... 37,4 41,8 58,1 49,2 ... ... 14,0 20,7 22,1
financiare normate
la 1 ha,mii lei
7.Investiţii în calcul 109,9 113,3 129,9 135,0 ... 144,0 139,9 130,0 137,0 ... ... 87,3 108,4 109,9
la 1 ha,mii lei
8.Venitul din vînzări 22,5 31,9 29,7 30,0 ... 41,8 42,9 52,7 46,8 ... ... 14,0 16,2 30,0
în calcul la 1 ha,mii
lei
 Estimînd rezultatele obţinute de la computer ,exploataţiei agricole i se propune
componenţa optimă a amenajării şi amplasării soiurilor viticole omologate:
Tabelul8.4 - Suprafeţele optime a soiurilor viticole omologate
Hectare pe tarlale
Soiurile 1 2 3 4 5 Total,ha %
1.De 19,4 30,0
masă,inclusiv:
a)timpurii: 2,32 12,0
Yemcing Saba 1,44 1,44 62,1

Muscat Iantar 0,88 0,88 37,9

b)medii: 9,51 49,0
Şasla Muscat 2,55 2,55 26,8
Leana 6,96 6,96 73,2
c)tîrzii: 7,57 39,0
Coarnă Neagră 0,8 1,3 2,10 27,7
Muscat de 2,92 2,92 38,6
Gamburg
Moldova 2,55 2,55 33,7
2.Pentru vin: 45,26 70,0
a)timpurii: 12,67 28,0
Traminer Roz 3,70 3,70 29,2
Feteasca 4,16 4,81 8,97 70,8
b)medii: 15,39 34,0
Pino Negru 2,4 2,40 15,6
Aligote 3,32 5,09 4,58 12,99 84,4
c)tîrzii: 17,20 38,0
Izabela 4,15 4,15 24,1
Rară Neagră 2,16 2,16 12,6
Cabernet 9,1 1,79 10,89 63,3
Total ,ha 10,35 14,6 17,4 13,8 8,51 64,66 100,0
În cazul înfiinţării unei plantaţii viticole cu ponderea sortimentului de soiuri optim
propus ,producătorii agricoli vor avea nevoie de investiţii în sumă de 7086 mii lei ,consumuri
financiare 1036,6 mii lei ,resurse de forţă de muncă pentru lucrările manual 10291 om-schimb şi
pentru cele mecanizate 168 om-schimb.
Realizarea proiectului va permite de a produce 716,3 tone de struguri, inclusiv soiuri de
masă 230.8 tone, din care:struguri din soiuri timpurii 22,6 tone ,medii 11,9 ,tîrzii 90,0 tone,şi
pentru vin 485,5 tone ,din care:struguri din soiuri timpurii 135,7 tone ,medii 180,0 tone si tîrzii
169,8 tone.
În rezultatul comercializării producţiei va fi posibil de a obţine profit în sumă de 1834 mii
lei cu rentabilitatea de 176,9%.
 Întrebări pentru autocontrol:

1. De ce apare necesitatea elaborării proiectului amplasării optime a soiurilor în plantaţii

pomicole în baza utilizării metodelor şi a modelării economico-matematice?
2. Care sunt principalele elemente de amenajare a teritoriului în plantaţiile de livezi?
3. Ce factori principali influenţează asupra elaborării proiectului nominalizat şi cum sunt
ei reflectaţi în seturile de restricţii a modelului?
4. Care este sensul economico-organizatoric şi tehnologic al restricţiilor?
5. Care indicatori economici pot fi utilizaţi în calitate de criteriu de optimizare în funcţia
– obiectiv?
6. Enumeraţi sistemul de variabile?
7. Cum se formulează problema economico – matematică a modelului?
8. Scrieţi modelul în formă generală.
9. Ce informaţie de intrare este necesară pentru alcătuirea problemei concrete?
10. Conform căror indicatori se efectuează analiza variantei optime întru elaborarea
propunerilor concrete pentru implementare în practică?
Întrebările pentru autocontrol pentru 8.2. sunt aproximativ aceleaşi ca în 8.1.,au
particularităţile respective ale modelului economico-matematic pentru elaborarea proiectului
amplasării soiurilor viticole omologate în plantaţiile viţei de vie.
 9 MODELUL ECONOMICO-MATEMATIC DE OPTIMIZARE A DIMENSIUNII ȘI
STRUCTURII DE PRODUCȚIE A EXPLOATAȚIEI AGRICOLE

9.1 Locul modulului în sistemul de modele de planificare la nivelul exploatației

agricole.
Modelul economico-matematic nominalizat ocupă un loc de centru în sistemul de modele
de planificare la nivelul exploatației agricole.

9.2. Formularea problemei economico-matematice în diverse variante.Criteriile de

optimizare.

Una din problemele esențiale ale exploatațiilor agricole rămîne sporirea eficienței
producției ,care poate fi soluționată prin intensificarea accelerată ,printre factorii căreia este
îmbinarea rațională a ramurilor și specializarea.
Dimensiunea și îmbinarea ramurilor ,adică structura de producție trebuie să corespundă
condițiilor pedoclimatice și economico-organizatorice ale exploatației agricole.Asupra
dimensiunii și structurii de producție influențează o multitudine de factori ,printre care utilizarea
rațională a resurselor de producție(umane,tehnice,materiale,financiare,etc.) ,cerințele
asolamentului recomandat ,potențialul productiv al solului ,eficiența economică a producției
,nivelul cererii de produse pe piață ,amplasarea față de piețile de desfacere ,capacitatea
managerială etc.
Luarea în considerație a acestor factori într-un calcul unic este posibilă în baza alcătuirii
modelului economico-matematic respectiv ,ce permite a găsi va varianta optimă ,soluționînd
problema la computer conform modelului de programare (metoda simplex a programării
matematice liniare).
Din punct de vedere a analizei și planificării ,problema economico-matematică a acestui
model poate fi formulată în două variante:
Prima: a determinaplanuloptim al structurii de producțieînbazadatelor din ultimii 3-5 ani
(pentru a evalua) ,utilizînd rațional resursele de producție(terenul agricol ,resursele de muncă
,mecanizate etc.) ,respectîndcerințeleasolamentului ,îndeplinindcontractele cu scopul de a obține
o eficiențăeconomicămaisporită conform criteriului de optimizare.
A doua:a determinaplanuloptim al structurii de producție pentru perspectivă în baza
datelor planificate ,utilizînd rațional rezerva resurselor de producție ,inclus ivinvestițiile
,efectuînd transformarea și amenajarea terenurilor ,respectînd cerințele asolamentului
,îndeplinind contractile cu agențiieconomiciprivindprincipalelefeluride produseagricole etc. cu
scopul de a obține o eficiențăeconomicămaisporită conform criteriului de optimizare.
Reieșind din
problematicaorganizăriiteritoriuluișipunîndaccentulpeoptimizareadimensiuniiexploatațieiagricole
,problema economico-matematică poate fi formulate tot în două variante (dupăS.Volcov [3]):
1. A determina dimensiunea optimă de producție în asortimentul respectiv cînd este
cunoscută suprafața și componența terenurilor exploatației agricole ,utilizînd rațional resursele
de producere ,respectînd asolamentele și alte condiții cu scopul de a obține o eficiență
economică mai sporită conform criteriului de optimizare.
2. A determina dimensiunea suprafeței terenului exploatației agricole ,la fel și structura
acestuia ,totodată optimizînd producția ,reieșind din resursele de producție limitate (resursele de
muncă ,mecanizate ,financiare etc.) ,respectînd asolamentele și alte condiții cu scopul de a
obține o eficiență economică mai sporită conform criteriului de optimizare.
În calitate de criteriu de optimizare în problemă pot fi utilizați următorii indicatori
economici:
1) producția maximă în expresie valorică;
2) venitul din vînzări maxim;
3) profitul maxim;
4) rentabilitatea maximă etc.

9.3 Sistemul de variabile și seturile de restricții

Sistemul de variabile a problemei economico-matematice ,care se determină în baza

analizei economice detaliate a dezvoltării exploatației agricole ,include grupele celor principale
1 grupă – variabile principale în cultura plantelor ce înseamnă suprafața însămînțată
(sădită) cu cultura respectivă (felul de activitate);
A 2 grupă – variabile principale în plantațiile multianuale ,ce înseamna suprafața sădită
cu cultura ,soiul respectiv în pomicultură ,cu soiul sau grupele lor – în viticultură;
A 3 grupă – variabile principale în sectorul zootehnic ,ce înseamnă efectivul de animale și
păsări.
Pot fi incluse și variabile complementare ,cum ar fi:
 suprafața terenului transformat dintr-o categorie în alta;
 cantitatea humusului necesară pentru menținerea balanței pozitive a acestuia în sol;
 valoarea unor indicatori ce se determină în procesul soluționării problemei;
  dimensiunea terenului agricol sau arabil în cazul cînd se pune problema determinării
valorii optime a acestuia ,reieșind din resursele de producție limitate ale exploatației agricole.
Seturile de restricții sau factorii principali influențează asupra dimensiunii și structurii de
producție optime a exploatației agricole includ următoarele grupe:
1) utilizarea fondului funciar luînd în considerație transformarea terenului dintr-o
categorie în alta;
2) utilizarea rațională a terenului agricol și arabil (irigabil și neirigabil) în cazul cînd în
problemă este cunoscută suprafața și componența terenurilor gospodăriei și este necesar de a
determina dimensiunea optimă a structurii de producție (îmbinarea optimă a felurilor de
activitate (ramurilor)) în asortimentul respectiv;
3) respectarea cerințelor asolamentelor recomandate pentru condițiile în care activează
exploatația agricolă;
4) utilizarea rațională a resurselor limitate de forță de muncă ,mecanizate ,financiare ,a
îngrășămintelor ,a rezervei de apă pentru irigare etc.;
5) respectarea menținerii balanței pozitive a humusului în sol;
6) utilizarea rațională a investițiilor;
7) respectarea balanței îngrășămintelor organice;
8) balanța furajeră care în sensul economico-matematic se descrie astfel:producerea
furajelor în cultura plantelor plus cele obținute de pe pășunele și fînețele naturale trebuie să fie
mai mare sau egal cu consumul furajelor de către animale și păsări;
9) conform producerii principalelor feluri de vegetale și animaliere în volumul necesar
pentru îndeplinirea contractelor cu agenții economici și cerințele lăuntrice ale exploatației
agricole;
10) ecuații de balanță pentru determinarea unor indicatori în procesul soluționării
problemei la computer.

9.4.Modelul economico-matematic în formă generală

Funcția-obiectiv – producția maximă în expresia valorică obținută de la toate felurile de

activitate din cultura plantelor ,plantațiile multianuale ,animale și păsări în rezultatul optimizării
dimensiunii și structurii de producție a exploatației agricole:
Z max = ∑ c j x j + ∑ c j x j + ∑ c j x j ;
j∈ y 1 j∈ y j∈y
2 3

În următoarele restricții:
 1) conform determinării dimensiunii terenului agricol în cazul cînd sunt limitate resursele
de producție:

∑ x j =x 'i ,(i∈I 1 );
j∈ y1

2) conform utilizării raționale a resurselor limitate de forță de muncă ,a celor

mecanizate ,financiare etc.:

∑ a ij x j≤b'i ,(i∈I 2 );
j∈ y

3) conform respectării cerințelor asolamentelor privind ponderea min-max a suprafețelor

unor culturi (grupe de culturi) în terenul arabil:
α
ij
min xi ≤ ∑ x j≤αij max x i ,(i∈I 3 );
j∈ y 1

4) conform respectării cerințelor asolamentelor privind rotația culturilor agricole în

schema asolamentelor:
∑
j ∈y ¿ v x j =
1 ij ∑ v 'ij x j , ( i ∈I 4 ) ;
¿

5) utilizarea rațională a investițiilor:

∑ k ij x j≤k i ,(i∈I 5 );
j∈ y

6) conform respectării balanței îngrășămintelor organice:

∑ o'ij x j = ∑ o''ij x j ,(i∈I 6 );

j∈ y4 j∈ y 3

7) menținerea balanței pozitive a humusului în sol:

∑ β'j x j + ∑ β ''j x j =0 . 1 B+x j ;

j∈ y4 j∈ y 4

8) balanța furajeră în total chintale unități nutritive ,inclusiv pe felurile de substanțe

nutritive ,la fel și pe felurile de furaje:
∑ a hj x j +Dh ¿ ∑ qhj x j , (h∈H );
j∈ y1 j∈ y
3

9) conform producerii unor feluri de produse vegetale și animaliere în volumul necesar

pentru îndeplinirea contractelor cu agenții economici și îndestularea cerințelor lăuntrice ale
exploatației agricole:
w pj x j ≥Q p ,( p∈P );
10) ecuația de balanță pentru determinarea unor indicatori economici în procesul
soluționării problemei:
 ∑ a'ij x j =x i ,(i∈I 7 );
j∈ y4

11) variabilele nu pot primi valori negative:

x j ≥0,( j= y 1 + y 2 + y 3 + y 4 + y 5 ); x i ≥0 ; x 'i≥0 .
În modelul matematic sunt acceptate următoarele semne convenționale:
j – numărul variabilei;
y – mulțime ,elementele căreia indică numărul felurilor de activitate;
J1- mulțime ,elementele căreia indică numărul felurilor de activitate în cultura plantelor;
J2- mulțime ,elementele căreia indică numărul felurilor de activitate în plantațiile multianuale;
J3- mulțime ,elementele căreia indică numărul felurilor de activitate în sectorul zootehnic;
J4- mulțime ,elementele căreia indică numărul felurilor de activitate în cultura plantelor și
plantațiilor multianuale;
i – numărul restricțiilor;
I - mulțime ,elementele căreia indică numărul restricțiilor;
I 1 -mulțime ,elementele căreia indică numărul restricțiilor ce se referă la determinarea

dimensiunii terenului agricol,arabil;

I 2 -mulțime ,elementele căreia indică numărul restricțiilor ce se referă la resursele de

producție limitate;
I3 -mulțime,elementele căreia indică numărul restricțiilor ce se referă la ponderea min-max a
suprafețelor culturilor în terenul arabil;
I 4 -mulțime,elementele căreia indică numărul restricțiilor ce se referă la rotația culturilor

agricole în asolament;
I 5 - mulțime,elementele căreia indică numărul restricțiilor ce se referă la utilizarea

investițiilor;

I6 - mulțime,elementele căreia indică numărul restricțiilor ce se referă la respectarea balanței

îngrășămintelor organice;
h – numărul felurilor de furaje și substanțe nutritive;
H – mulțime ,elementele căreia indică numărul restricțiilor ce se referă la balanța furajeră în
total și pe feluri;
p – numărul felurilor de producție-marfă;
P – mulțime ,elementele căreia indică numărul restricțiilor ce se referă la îndeplinirea
contractelor cu agenții economici;
x j -suprafața însămînțată (sădită) cu cultura (felul de activitate) – j ( j ∈ J 1 ) ;
 x j - suprafața sădită cu cultura ,soiul pomicol ,viticol – j ( j ∈ J 2 )
;

x j -efectivul de animale de felul – j ( j ∈ J 3 )

;

x j -cantitatea de humus necesară pentru menținerea balanței pozitive a acestuia în sol;

x i -valoarea indicatorului ce se determină (după necesitate) în procesul soluționării problemei;

x 'i - dimensiunea terenului agricol ,arabil;

c j - valoarea producției în calcul la 1 ha a culturii j ( j ∈ J 1 ) ,la 1 ha a soiului j ( j ∈ J 2 )

la un cap de animal de felul j ( j ∈ J 3 ) ;

bi - rezerva limitată a resursei de producție de felul – i;

aij - norma de consum a resursei de felul – i în calcul la o unitate de măsură a variabilei – j;

α min max
ij , α ij
'
- ponderea min-max a suprafeței culturii j ( j ∈ J 1 ) în terenul arabil (S ) ;
'
v ij ,v ij - coeficienții logici ce leagă culturile în asolament astfel că una din ele este
premărgătoarea alteia conform condiției agrotehnice – i;
k i - volumul investițiilor;

k ij - norma investițiilor în calcul la o unitate de măsură a variabilei - j ( j ∈ J ) ;

'
Oij - norma de încorporare a îngrășămintelor în calcul la 1 ha;
''
Oij - norma de obținere a îngrățămintelor de la 1 cap de animal;
'
β j - scoaterea (mineralizarea)humusului în cultură;
''
β ij - scoaterea humusului în procesul spălării solului;
B – cantitatea totală de îngrășăminte organice existentă în recalculare la humus ,tone;
ahj - randamentul de furaje de felul –h de pe 1 ha a culturii j ( j ∈ J 1 ) ;

Dh - cantitatea de furaje de felul –h de pe pășuni ,fînețe;

q hj - consumul furajelor de felul – h de către 1 cap de animal –j ( j ∈ J 3 ) ;

Q p - planul de producere a producției de felul - p ( p ∈P ) ;

W pj -productivitatea producției de felul –p în calcul la o unitate de măsură a variabilei de felul

j ( j ∈J) ;
 '
aij -valoarea indicatorului de felul –i în calcul la o unitate de măsură a variabilei -j ( j ∈ J ) ;

9.5. Informația de intrare

1. Enumerarea tuturor felurilor de activitate din exploatația agricolă (culturile ,efectivele

de animale).
2. Fișele tehnologice de cultivare a culturilor ,soiurilor pomicole ,viticole.
3. Rezarva resurselor de producție limitată (a forței de muncă ,mecanizate ,financiare
etc.).
4. Volumul limitat al investițiilor.
5. Schema rotației culturilor în asolamentele recomandate.
6. Balanța humusului (tone la 1 ha) pentru asolamentele recomandate.
7. Recolta culturilor de pe 1 ha a culturilor ,productivitatea animalelor în calcul la 1 cap
de animal.
8. Norma de consum a resurselor de producție în calcul la 1 ha a culturilor (felurilor de
activitate) în cultura plantelor ,în pomicultură ,viticultură ,în calcul la 1 cap de animal.
9. Ponderea min-max a suprafețelor unor culturi agricole în terenul arabil.
10. Scoaterea (mineralizarea) humusului de fiecare cultură și respectiv ,în procesul
spălării solului.
11. Randamentul de furaje de pe 1 ha a culturilor furajere ,cereale furajere.
12. Consumul furajelor în total și pe feluri de către 1 cap de animal.
13. Cantitatea de furaje de pe pășuni ,fînețe.
14. Planul de producere a principalelor feluri de produse vegetale și animaliere pentru
îndeplinirea contractelor cu agenții economici și îndestularea cerințelor lăuntrice ale exploatației
agricole.
15. Prețul de comercializare și cel de cost al produselor vegetale și animaliere.
16. Diverse date din materiale normative.
Exemplu problemei, în baza condițiilor căreia, examinăm descrierea restricțiilor modellui
economico-matematic numeric: a determina dimensiunea și structura de producție optimă a
Asociației de gospodării țărănești, reieșind din resursele de producție limitate, și anme resurse
de forță de muncă anuale în volum de 27060 ore-om, mijloace tehnice – 14440 ha etalon
convenționale, resurse financiare 13710 mii lei.
Condițiile pedoclimatice și economice ale gospodăriei permit de a dezvolta felurile de
activitate enumerate în tabelul.
În afară de resursele de producție asupra dimensiunii și structurii de producție a
gospodăriei influențează:
 a) Respectarea cerințelor asolamentului pentru condițiile concrete, și anume ponderea
min-max (%) a suprafețelor unor culturi în terenul arabil (care se determină în procesul
soluționării problemei):
- A grîului de toamnă – 17-21;
- A culturilor tehnice -25-30;
Inclusiv: a sfeclei de zahăr 12-13;
- A tutunului pînă la 3,5%;
- Legumele – 2,5-3,0%/
b) Îndeplinirea contractelor cu agenții economici și îndestularea cerințelor lăuntrice ale
gospodăriei, pentru ce este necesar de a produce nu mai puțin (chintale): boabe – grîu – 2600,
boabe – orz – 605, boabe – porumb – 3300, mazre – 290, frunze de tutun – 250, semințe de
floarea soarelui – 1660, rădăcini de sfeclă de zahăr – 28200, legume – 2300, fructe din specii
semînțoase – 6600, sîmburoase – 2940, lapte – 3150, carne de vită – 65 și carne de porc – 340
chimtale.
c) Respectarea balanței furajere (ce exprimă legătura dintre fitotehnice și zootehnice) în
întregime chntale unități nutritive și a altor feluri de substanțe nutritive, la fel și balanța pe unele
feluri de furaje (concentrate, siloz, rădăcinoase, fîn, semifîn), iar pentru furajele verzi se ia în
considerație conveierul verde exprimat prin balanța masei verzi de la plantele anuale și a celor
multianuale.
Condițiile enumerate trebuiesc luate în considerație în seturile de restricții ale modelului
economico-matematic.
Pentru nureț pot fi folosite culturile furajere, precum și 30% boabe de grîu; 60% orz și
mazăre; 46% porumb – boabe; 70% soia.
Productivitatea animalelor constituie (q): lapte la o vacă 37,5, carne la un cap de tineret
bovin 1,1, la o scroafă – 3,3, la un cap de tineret prcin – 16,4 chintale.
Ceilalți coeficienți tehnico-economici pentru fiecare fel de activitate din fititehnice și
zootehnice, necesari pentru alcătuirea modelului economico-matematic numeric, sunt prezentați
în tabel.
Notăm variabilele principale:
Prima grupă în fitotehinice:
X1 – suprafața (ha) însămînțate cu grîu de toamnă;
X2- suprafața (ha) însămînțate cu orz de toamnă;
X15 – suprafața (ha) sădită cu legume.
A doua grupă de variabile în plantațiile de livezi:
X16 – suprafața (ha) sădită cu liveză specii sămînțoase;
 X17- suprafața (ha) sădită cu livezi specii sîmburoase.
A treia grupă de variabile în sectorul zootehnic:
X18 – efectivul de vaci cu lapte, capete;
X19 – efectivul de tineret bovin, capete;
X20 - efectivul de scroafe de prăsilă, capete;
X21 - efectivul de tineret porcin, capete.
A patra grupă:
X22 – dimensiunea terenului agricol, ha;
X23 – dimesniunea terenului arabil, ha.

Modelul economico- matematic numeric (fragment)

Funcția obiectiv – producția globală maximă în expresie valorică de la toate felurile de
activitate a Asociației de gospodării țărănești:
Zmax = 9520X1 + 8310X2 + 12480X3 + ... +17310X21, în următoarele restricții:
1. Conform determinării dimesiunii terenului agricol (X22);
2. Conform determinării dimensiunii terenului arabil (X23): X1 + X2 + X3 + ...+X15 = X23.
Seturile de restricții ce reflectă utilizarea resurselor de producție limitate (12-14),
respectarea cerințelor asolamentului (3-11) și îndeplinirea planului de producere a principalelor
feluri de produse vegetale și animaliere (15-28) se descriu cele din tema 3.
Aici arătăm descrierea rstricțțiilor ce se referă la balanța furajeră, și anume: (producerea
furajelor în fitotehnice trebuie să fie ≥ consumul de către animale)
29. Total chintale unități nutritive: 24,1X1 + 38,4X2 + 55,4X3 +...+64X15 ≥ 41,4X18+ ...
+9,5X21;
Inclusiv:
30. Concentrate: 24,1X1 + 38,4X2 + 55,4X3 + 16,8X5 + 13,5X9 ≥ 12,4X18+ ... +7,8X21;
31. Siloz: 50X4 ≥ 7,6X18 + 2,8X19;
32. Rădăcinoase :72X10 ≥ 3,3X18 + ... +0,2X21;
33. Fîn: 49X13 ≥ 2,4X18 + 0,5X19;
34. Semifîn: 64X14 ≥ 4,4X18 + 0,9X19;
35. Masă verde din plante anuale : 45X11 = 2,6X18;
36. Masă verde din plante multianuale: 66X12 = 7,2X18 + ... + 9,4X21.
Variabilele nu pot primi valori negative:
Xj ≥ 0, (j= 1, 2, 3 ... 23).
Fragmentul matricei în tabelul 9.1.
Tabelul 9.1 - Coeficienți tehnico-economici

Orz de primavară

Porumb boabe

Maăre boabe

Floarea soarelui

Soia

verdeIerburi anuale pentru masa

Lucerna pentru masa verde

Livezi semînțoase

Livei sîmburoase

Scroafe de prasila
Tutun

Lucernă pentru semifîn

Tineret bovin

Tineret porcin
Porumb-silos
Grîu de toamna

Sfeclă pentru furaj

Legume
Sfeclă de zahăr

Lucerna pentru fîn

Felurile de
activitate

Indicatorii

Variabilele X1 X2 X3 X4 X5 X6 X7 X8 X9 X1 X1 X1 X1 X1 X15 X1 X1 X1 X1 X2 X2
0 1 2 3 4 6 7 8 9 0 1
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22

Celtuieli de 75 35 140 11 25 170 11 640 85 850 81 80 50 81 285 685 576 245 74 298 19
munca anuale 4 0 0 0
1ha,un cap de
animal,ore/om
Cheltuieli de 5,8 4,9 8,5 8,8 7,9 33 6,1 39, 9,2 25, 16, 18, 4,7 16, 78,3 28, 20, 10, 3,8 11, 2,9
resurse 3 9 4 4 4 5 6 5 7
energetic la 1
ha, un cap de
animal, ha
etalon
conventional
7990

6350

9210

5920

5210

21830

6398

115710

6380

21210

8760

8610

8270

8390

89710

36930

29880

13920

10110

19380

15970
Cheltuieli de
productie la 1
ha, 1 cap, lei
Recolta, q/ha 41 34 52 25 23 20 23 350 20 560 260 450 100 400 230 135 78
Randamentul de furaje de pe 1 ha si consumul lui 0

Total q 24, 38, 55, 50 16, 13, 72 45 66 49 64 41, 14, 15, 9,5
unitati 1 4 4 8 5 4 5 6
nutritive,
inclusiv
Concentrat 24, 38, 55, 16, 13, 12, 3,3 13, 7,8
e 1 4 4 4 5 4 3
Silos 50 7,6 2,8

Rădăcinoas 72 3,3 1,1 0,3 0,2

e
Fîn 49 2,4 0,5

Semifîn 64 4,4 0,9

Masă verde 45 2,6

anuale
Masă verde 66 7,2 2,8 1,1 0,4
multianual
e
9520

8310

12480

6720

6480

22330

9420

128300

9750

23370

9620

9310

9980

9430

91210

47250

35100

14440

11030

21220

17310
Valoarea
producției în
calcul la 1 ha,
cap/lei
 Calculele efectuate la computer ne demonstrează că dimensiunea optimă a Asociației de
gospodării țărănești este de 868,1 ha teren agricol, inclusiv 781,5 ha teren arabil, deficitare fiind
resursele de forță de muncă și cele financiare.
Suprafețele și efectivele de animale în varianta optimă sunt prezentate în tabelul 9.2.
Tabelul 9.2 - Suprafețele culturilor și efectivele de animale
Culturile, efectivul de animale Suprafața, ha
Efectivul de animale, capete
1. Cerealiei, 395
- inclusiv grîu 135
2. Leguminoase 139
3. Tehnice, 179
- inclusiv sfecla de zahă 94
4. Furajere, inclusiv: 40
- porumb siloz 16
- Sfeclă furajeră 5
- lucernă 24
5. Legume 20
6. Livezi 87
7. Vaci 84
8. Tineret bovin 59
9. Scroafe de prăsilă 10
10. Tineret porcin 80

Structura de producție cu dimensiunea optimă a exploatației agricole permite de a

produce (chintale): boabe – grîu- 5440, boabe- orz- 6749, boabe – porumb – 3300, boabe –
mazăre – 1910, frunze de tutun – 250, seminte de floarea soarelui – 1660, rădăcini de sfeclă de
zahăr – 32824, legume – 4494, fructe – 250, lapte – 3150, carn – 1541 chintale.
Valoarea producției vegetale și animaliere în expresie valorică va constitui 2724,1 mii lei.
Totodată se respectă și balanța furajeră în total, precum și pe felurile de nutrețuri:
concentrate, siloz, rădăcinoase etc.
 Întrebări pentru autocontrol

1. Care sunt factorii principali ce influențează asupra dimensiunii și structurii de

producție a exploatației agricole și în ce măsură pot fi luați în considerație în modelul
matematic?
2. Ce modificații de formulări a problemei economico – matematice a modelului
menționat din punct de vedere a analizei și a planificării și reiesind din problematica organizării
teritoriului?
3. Formulați problema modificației modelului ce se referea la determinarea dimensiunii
suprafeței terenului agricol, arabil?
4. Enumerați indicatorii economici a criteriului de optimizare în funcția obiectiv.
5. Care este sistemul de variabile a problemei?
6. Prin ce se deosebește definiția noțiunilor “cultură”, “ramură”, de “felul de activitate”?
7. Enumerați și lămuriți sensul economico- organizatoric, tehnologic a setului de
restricții a modelului.
8. Lămuriți modelul economico – matematic în formă generală?
9. Enumerați informația de intrare necesară pentru formularea problemei concrete a
obiectului de modelare și soluționarea acestea la computer.
10. Conform căror indicatori se efectuează analiza variantei optime, în baza căreia se
elaborează propuneri pentru imlementarea în practica de producție.
 10 MODELUL ECONOMICO-MATEMATIC DE UTILIZARE OPTIMA A
TERENURILOR AGRICOLE LA ARGUMENTAREA PROIECTELOR
INTRAGOSPODĂREŞTI DE ORGANIZARE A TERITORIULUI

După cum mentioniază şi savantul S.Volcov[3] , în proiectele intragospodăreşti de

organizare a teritoriului exploataţiei agricole se elaborează condiţiile organizaţional-teritoriale
pentru a efectua în ele producerea producţiei vegetale şi animaliere cu o eficienţă economico
sporită, utilizînd raţional resursele şi în primul rind - terenul agricol.
În proiectele menţionate trebuie să fie determinaţi definitiv parametrii de dezvoltare
balansată a ramurilor , culturilor , felurilor de activitate din cultura plantelor şi sectorul
zootehnic a exploataţiei agricole, specializarea şi dezvoltarea economic-întemeiată a ramurilor
complementare, amenajate şi protejate de distrujerile terenurilor.
Reieşind din cele enumerate, problema economico-matematică se formulează astefel: a
determina planul optim de utilizare a terenurilor agricole a gospodăriei la argumentarea
proiectelor intragospodăreşti de organizare a teritoriului pentru a produce producţie cu o
eficienţă economică mai sporită, utilizînd raţional resursele de producţie limitate, efectuînd
cultivarea culturilor în diverse asolamente, respectînd măsurile antierozionale şi alte condiţii
enumerate în modelul matematic cu scopul de a obţine o eficienţă mai sporită conform criteriului
de optimizare, indicatorii căruia sunt enumeraţi în tema 8.
Sistemul de variabile:
-prima grupă principală reflectă suprafaţa culturii respective în asolamentul
corespunzător;
-a doua- efectivele de animale;
-a treia grupa- variabilelor complementare pentru determinarea unor indicatori;
Seturile de restricţii sunt descrise în modelul matematic.
Modelul economico-matematic
Funcţia-obiectiv - producţia globală maximă în expresie valorică.
Z =∑ ∑ C jk X jk + ∑ C j X j în următoarele restricţii:
j ∈J 1 k∈ K j ∈ J2

1)conform suprafeţei însămînţate(sădite) a culturilor pe diverse masive a asolamentelor:

X jk=¿ Sk ( k ∈ K ) ,
∑¿
j ∈J 1

2)conform utilizării raţionale a resurselor de producţie limitate în fitotehnie şi sectorul zootehnic:

 aij x jk +¿ ∑ aij x jk ≤b i , ( i∈ I 1 , k ∈ K ) ,
j ∈J 2

∑¿
j ∈J 1

3)conform ponderii min-max a suprafeţei unor culturi în terenul arabil:

jk S k ≤ ∑ x jk ≤ α jk S k , ( k ∈ K ) ,
amin max

j ∈ J1

4)conform respectării balanţei furajere:

h
q hjk x jk ,(¿∈ H ),
∑ ahjk x jk + Dh ≥ ∑ ¿
j ∈J 1 j ∈J 2

5)conform îndeplinirii contractelor cu agenţii economici:

W jk x jk ≥ Q p ,( j ∈ J ; k ∈ K ; p ∈ P);

6)conform menţinerii balanţei pozitive a humusului în sol:

fit
V ijk x jk + ∑ V ijk x jk ≤ E1 ∑ F ijk x jk + E2 ∑ Fijk x jk ; ( i∈ I 2 ) ;
fit er org

j ∈J 3 j ∈J 4 j∈ J ¿ 5

∑¿
j ∈J 1

7)conform respectării coeficientului admisibil a eroziunii periculoase:

1
R erjk x jk ≤ Lerk , ( k ∈ K ) ;
Sk ∑
j ∈J 1

8)ecuaţia de balanţă pentru determinarea unor indicatori:

∑ a}ij {x} rsub {jk}} + sum from {j∈ {J} rsub {2}} {{a} rsub {ij} rsup { x jk =x i , ( i ∈ I 3 ) ;
j∈J 1

9)variabilele nu pot primi valori negative:

x jk ≥ 0 ; x j ≥0

În model sunt acceptate următoarele semne convenţionale:

j-numărul variabilei;

J-mulţime, elementele căreia indică toate variabilele;

J 1 -mulţime, elementele căreia indică numărul variabilelor în fitotehnie;

J 2 - mulţime, elementele căreia indică numărul variabilelor în sectorul zootehnic;

i-numărul restricţiilor;
 I 1 -mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor ce se referă la resursele de
producţie;

I 2 - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor la menţinerea balanţei humusului

în sol;

I 3 - mulţime, elementele căreia indică numărul restricţiilor la felurile de produse agricole

pentru comercializare;

k-numărul asolamentelor;

K-mulţime, elementele căreia indică asolamentele;

h-numărul felurilor de furaje;

H-mulţime, elementele căreia indică numărul felurilor de furaje;

p-numărul felurilor de producţie marfă;

P-mulţime, elementele căreia indică numărul felurilor de producţie marfă;

X jk −¿ suprafaţa culturii-j în asolamentul-k;

X j -efectivul de animale de felul-j;

X i -valoarea indicatorului ce se determină în procesul soluţionării problemei;

S k -suprafaţa terenului arabil în masivul asolamentului-k;

C jk -valoarea producţiei în calcul la o unitate de măsură a variabilei;

bi -rezerva resurselor de producţie limitate-i;

aij -norma de consum a resursei de felul-i la o unitate de măsură a variabilei;

min max
α jk , α jk -ponderea min-max a unor culturi în terenul arabil;

ahjk -randamentul de furaje de pe 1 ha a culturii -j,(j ∈ J 1 ¿ ;

q hjk -norma de consum a furajelor la 1 cap de animal-j,(j ∈ J 2 );

Dh -cantitatea de furaje de pe paşuni, fâneţe;

W jk -productivitatea la o unitate de măsură a variabilei;

Q p -planul de producere a producţiei vejetale şi animaliere de felul-p;

fit
V ijk -norma de consum a humusului de pe 1 ha a culturii-j cu recolta respectivă;
er
V ijk -norma de spălare a humusului în procesul eroziunii la recoltarea culturii respective;

E1 -coeficientul de acumulare a humusului(substanţei organice)la încorporarea unei tone de

îngraşăminte organice;
 E2 -coeficientul de acumulare a humusului de la o tonă de rămăşiţe încorporate în sol;
org
Fijk -cantitatea de îngrăşăminte organice încorporată în asolamentele respective la 1 ha a
fiecărei culturi;
fit
Fijk -cantitatea de rămăşiţi a buruenilor încorporate la 1ha pe culturi;
er
R jk -coeficientul antierozional;
er
Lk -coeficinetul antierozional admisibil;

a¿ij -valoarea indicatorului în calculul la o unitate de măsură a variabilei;

Informaţia de intrare
1) suprafaţa terenului arabil în masivele asolamentelor respective;
2) enumerarea culturilor şi a efectivelor de animale ce se includ în problemă în calitate de
variabile principale;
3) fişele tehnologice de cultivare a culturilor agricole;
4) productivitatea de pe 1ha a culturii respective,de la un cap de animal;
5) rezerva resurselor de producţie limitate;
6) planul de producere a produselor vegetale şi animaliere;
7) norma de consum a resurselor în calcul la 1ha pe culturi, la 1 cap de animal;
8) randamentul de furaje de pe1ha a culturilor furajere şi cereale furajere;
9) cantitatea de furaje de pe păşuni, fâneţe;
10) normele de consum a humusului de pe 1 ha a culturii respective,precum şi norma de spălare
a acestuia în procesul eroziunii la recoltarea culturilor;
11) coeficienţii de acumulare a humusului la încorporarea unei tone de îngrăşăminte
organice,precum şi a unei tone de rămăşiţe a buruienilor;
12) cantitatea încorporată de îngrăşăminte organice,precum şi a rămaşiţelor;
13) coeficienţii antierozinali în total şi cei admisibili;
14) preţul de comercializare şi de cost a produselor vegetale şi animaliere;
15) diverse date din materiale normative;
Schema analizei variantei optime

1.Se verifică utilizarea terenului arabil şi amplasarea asolamentelor mai eficiente;

2.Se efectuează analiza comparativă a structurii de producţie(suprafeţele
însemînţate(sădite)cu culturi agricole, efectivele de animale ) optime cu cea faptică din ultimii 2-
3 ani şi planificată în baza metodelor tradiţionale;
3.Se analizează utilizarea resurselor de producţie(de forţă de muncă, a mijloacelor
tehnice, financiare ).
 4.Se examinează respectarea balanţei pozitive a humusului în sol.
5.Se analizează îndeplinirea planului de producere a principalelor feluri de produse
vegetale şi animaliere.
6.Se verifică respectarea balanţei furajere în întrejime, precum şi tipurile de substanţe
nutritive (proteină digestibilă, substanţă uscată, energie de schimb etc).
7.Se determină eficienţa economică a variantei optime conform setului respectiv de
indicatori economici.
 Întrebări pentru autocontrol

1. Ce se elaborează în proiectele intragospodăreşti de organizare a teritoriului

exploatatiei agricole?
2. Ce parametri trebuie determinati în proiectele nominalizate?
3. Cum se formulează problema economico-matematică a modelului utilizării optime a
terenurilor agricole?
4. Enumeraţi grupele sistemului de variabile ?
5. Care sunt seturile de restricţii a modelului şi în ce constă sensul economico-
organizatoric a acestora?
6. Lămuriţi modelul economico-mstematic a acestei probleme?
7. Enumeraţi informaţia de intrare?
8. Conform cărei scheme se efectuează analiza variantei optime obţinute de la computer?
 БИБЛИОГРАФИЯ

1. Блаж , И., Д. Эффективность территориально-отраслевой структуры и специализации

пищевой промышленности Молдавии.Кишинев,1983.
2. Браславец М. Е. Экономико-математические методы в организации и планировании
сельскохозяйственного производства. М.: Экономика ,1971.
3. Волков С., Н. Землеустройство. Экономико-математические методы и модели Т.IV. М ,
2001.
4. Заплетин В. и Подтелжников .Производственные функции и ихприменение в
землеустройстве.Воронеж ,1981.
5. Корбинский М. Е, Майминас Е. З., Смирнов Н. Д. Введение в экономическую
кибернетику. М.: Экономика ,1975.
6. Кравченко Р. Г. Математическое моделирование экономических процессов в сельском
хозяйстве. М.: Колос , 1978.

7. Кузнецов А. В., Холод Н. И. Математическое программирование.Минск:

Вышейшая школа, 1984.
8. Курносов А. П., Сысоев И. А. Вычеслительная техника и экономико-математические
методы в сельском хозяйстве. М.: Финансы и статистика ,1982.
9. Математическое моделирование экономических процессов в сельском хозяйстве (под
редакцией Гатаулина А. М.). М.: Агропромиздат ,1990.
10.Немчинов В. С. Экономико-математические методы и модели. Избранные
произведения. Том 3. М.: Наука ,1967.
11.Новиков Г. Сборник задач по вычеслительной технике и программированию. М.:
1991.
12.Практикум по экономическим методам и моделированию в землеустройстве (под
редакцией С. Н. Волкова) М.,1991.
13.Сиднеев В. Методы и модели прогнозирования землеустройных ресурсов.
М., 1990.
14.Харуца Д. Е. Экономико-математическое моделирование экономических
процессов в сельском хозяйстве Республика Молдова. К.,1990.