Sunteți pe pagina 1din 48

1.

Noiuni generale despre Cadastru: definiii, aspecte, funcii, rol, scop,


important
1. Definitii ale cadastrului
Forma de inventar funciar alcatuit dintr-un registru cadastral si din planuri, cuprinde datele
tehnico-economice privitoare la toate imobilele situate pe teritoriul unui oras, raion, comuna
sau sat. In registrul cadastral sunt trecute datele obtinute prin lucrarile de identificare, de
masuratoare si de ridicare in plan a imobilelor situate pe un anumit teritoriu, continand
pentru fiecare imobil (parcela) urmatoarele date: numar topografic, suprafata destinatiei
teritoriului (arabil, pasune, etc.) sau felul folosintei (teren construit, curte), precum si numele
posesorului.
Serveste la identificarea si evidenta imobilelor pe categorii de folosinta, la planificarea
productiei agricole, la asezarea impozitelor si la intocmirea si tinerea la curent a cartilor
funciare si a alter registre de publicitate a drepturilor reale privind imobilele. Dictionar
enciclopedic - Ed. Politica Bucuresti - 1962.
Ansamblul lucrarilor tehnice de masuratori si calcule pentru stabilirea suprafetelor funciare
; forma de inventar cuprinzand datele tehnico-economice asupra terenurilor agricole. Mic
dictionar al limbii romane --Ed. Stiintifica - 1974.
Totalitatea lucrarilor tehnice de determinare exacta a unor proprietati funciare, cu toate
caracteristicile lor ; Registru cadastral = registru in care sunt trecute datele de identificare a
proprietatilor funciare pe un anumit teritoriu si care serveste la planificarea productiei
agricole, la asezarea impozitelor, etc.
DEX - Ed. Academi ei - 1984.
"Cadastrul general este sistemul unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si
juridica, prin care se realizeaza identificarea, inregistrarea, descrierea si reprezentarea pe
harti si planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum si a celorlalte bunuri imobile de pe
intrg teritoriul tarii, indiferent de destinatia lor si de propietar". L.7/1996 - Legea
cadastrului si publicitatii imobiliare - 1996.
"Cadastrul general este sistemul unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si
juridica a tuturor imobilelor de pe intreg teritoriul tarii."
L.247/2005-Lege privind reforma in domeniile proprietatiisi justitiei,...- 2005.

Definitie:
Cadastrul general este un sistem unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si juridica
prin care se realizeaza identificarea, inregistrarea si reprezentarea pe planuri cadastrale a tuturor
corpurilor de propietate, indiferent de destinatie si propietar, de pe intregul teritoriu al tarii.

Caracteristici: Cadastrul general are caracter:


* obiectiv: exprima o realitate obiectiva, independenta de vointa omului, indiferent de functia
sociala sau tehnica a acestuia ;
* unitar: se executa dupa norme si instructiuni unice;
* istoric: reflecta legiile societatii (formele de propietate caracteristice unei oranduirii);
* dinamic: exprima realitatea naturala in continua schimbare (impune necesitatea unei intretineri
permanente);
* general: satisface cerinte pentru diferite sectoare econoniice;
* obligatoriu: se executa pe intregul teritoriul tarii, pentru toti propietarii de bunuri mobile, persoane
fizice si juridice.

Rol: Cadastrul trebuie sa furnizeze date reale cu privire la:


* determinarea intinderii, configuratiei si pozitiei corpurilor de propietate, a destinatiei si folosintei lor;
* identificarea propietarilor de bunuri imobile si inscrierea lor in registrele cadastrale;
*

stabilirea categoriei de terenuri dupa insusirile calitative;

inventarierea suprafetelor mecanizabile si nemecanizabile, a pantelor terenurilor;

bonitarea solurilor dupa gradul de fertilitate in functie de categoriile de folosinta agricole;

* inventarierea terenurilor degradate care necesita lucrari de imbunatatiri funciare, a celor care pot fi
scoase din circuitul agricol, a terenurilor amenajate si ameliorate.

Scopul: executarii lucrarilor de cadastru- sa puna la dispozitia celor interesati, in orice moment, date
reale si complete pentru:
*

determinarea stadiului si evolutiei fondului funciar pe judete si pe tara;

stabilirea impozitului funciar;

cunoasterea fondului imobiliar- edilitar si starea acestuia;

intocmirea studiilor si proiectelor pentru sistematizarea teritoriului si

obtinerea de date pentru intretinerea strazilor, drumurilor, cailor ferate, etc;

alegerea amplasamentelor obiectivelor industriale si social-culturale;

folosirea, amenajarea si regularizarea cursurilor de apa;

amenajarea si exploatarea rationala a padurilor;

protectia mediului;

solutionarea litigiilor cu privire la terenuri dintre propietari;

realizarea bazei de date cadastrale necesare intocmirii SIT-urilor.

localitatilor;

Importanta cadastrului general


Cadastrul s-a dovedit a fi de-a lungul timpului un ansamblu de activitati tehnico- organizatorice
menite sa deserveasca administratia, pe propietarii bunurilor imobile in problemele drepturilor reale de
propietate, iar din alt punct de vedere, cadastral a constituit o institutie progresista care a contribuit la
dovedirea si garantarea propietatii.
Lucrarile de cadastru sunt importante pentru realizarea sistemelor informationale ale teritoriului,
capabile sa furnizeze rapid date reale administratiei publice locale si centrale, precum si altor sectoare
interesate.
Aspectele cadastrului
Evidenta bunurilor imobile se face complet si sistematic dupa urmatoarele aspecte:
a) Aspectul cantitativ - se realizeaza prin functia tehnica a cadastrului si se refera la determinarea
prin masuratori a pozitiei, configuratiei si marimii suprafetelor de terenuri pe categorii de folosinta si
propietari si la determinarea constructiilor in functie de marimea suprafetei de teren pe care acestea
sunt amplasate, numarul de nivele si de propietarii lor.
b) Aspectul calitativ- determina cunoasterea potentialui productiv al terenurilor, precum si al
caracteristicilor calitative ale constructiilor.
*

Pentru terenuri se face bonitarea cadastrala a solurilor completandu-se cu date despre lucrari de
imbunatatiri funciare (irigatii, indiguiri, desecari).

* Pentru constructii se face cartarea cladirilor dupa materialele de constructie (beton, caramida, lemn),
dotarea cu instatalatii, gradul de contort, gradul de uzura, etc..
c) Aspectul juridic - se refera la regimul juridic al terenurilor si constructiilor, la dreptul de propietate.
FUNCTIILE CADASTRULUI
Realizarea practica a cadastrului se face prin trei functii corespunzatoare celor trei aspecte ale
acestuia.
a) Functia tehnica are ca obiect urmatoarele lucrari:
*

stabilirea si marcarea pe teren prin borne cadastrale a hotarelor teritoriiilor administrative (comune,
orase, municipii);

*
*

identificarea si marcarea prin borne a limitelor intravilanelor localitatilor,


delimitarea bunurilor imobile din cuprinsul unui teritoriu administrativ, a parcelelor din cadrul
acestora in functie de categoria de folosinta si de posesorii acestora;

efectuarea masuratorilor pe teren si prelucrarea datelor cadastrale;

intocmirea sau reambularea planurilor cadastrale;

numerotarea cadastrala a sectoarelor cadastrale si a bunurilor imobile de pe intregul teritoriu


administrativ comunal, orasenesc sau municipal;

* intocmirea registrelor cadastrale si a situatiilor de sinteza;

* intretinerea cadastrului.
Documentele tehnice principale ale cadastrului sunt:
* dosarul lucrarilor de delimitate;
* planurile si hartile cadastrale;
* registrele si fisele cadastrale.
b) Functia economica are ca obiect executarea urmatoarelor lucrari:
* incadrarea terenurilor agricole in clase de calitate;
* evidenta terenurilor agricole in functie de stadiul degradarii, a terenurilor amenajate prin lucrari de
imbunatatiri funciare;
*

evidenta cladirilor dupa materialele de constructie, dotarea cu instalatii, confort, gradul de


uzura,etc..

c) Functia juridica trebuie sa asigure identificarea corecta a propietarilor de terenuri si constructii si


inscrierea acestora in documentele cadastrului general, pe baza dreptului si actului juridic pe care
se intemeiaza propietatea. Se asigura publicitatea imobiliara, adica ce detine fiecare cetatean pe
teritoriul tarii si cui apartine un anumit bun imobil.

2. Clasificarea terenurilor pe categorii de folosin i clasificarea construciilor n


funcie de scopul pentru care sunt utilizate
Generalitati
Categoria de folosinta a terenului, individualizata printr-un cod, este unul dintre atributele
parcelei. Evidentierea la partea tehnica a cadastrului general a categoriei de folosinta, alaturi de
celelelalte atribute este necesara atat pentru intocmirea cartii funciare, cat si pentru stabilirea
sarcinilor fiscale care greveaza bunurile imobile. In cadastrul general nu se inregistreaza
subcategorii de folosinta.
Categoria de folosinta este o grupare de terenuri cu aceeasi destinatie economica, creata in mod
natural sau artificial. Are ca unitate superioara grupa de folosinta si ca unitate inferioara de
subcategoria defolosinta (folosita de cadastrele de specialitate). Grupele de folosinta sunt
agricole si neagricole.
Fiecare dintre cele cinci destinatii ale terenurilor, poate avea categorii de folosinta
predominante,care ocupa suprafata majoritara si categorii de folosinta care ocupa un procent mai
mic. De exemplu, in grupa terenurilor cu destinatie
agricola categoriile de folosinta predominante sunt: arabilul, viile, livezile, fanetele si pasunile, dar
un procent mai mic il ocupa si constructiile, apele etc.. Tot astfel, in intravilane, in categoria de
folosinta curti-constructii care este predominanta in cadrul destinatiei, se include si alte categorii
de folosinta care ocupa suprafete mai mici, cum ar fi: arabil, livezi, ape, etc..
Criterii de identificare a categoriilor de folosinta a terenului
Terenuri arabile (A)
In aceasta categoric se incadreaza acele terenuri care se ara in fiecare an sau la mai multi ani (26 ani) si sunt cultivate cu plante anuale sau perene cum ar fi: cereale, leguminoase pentru boabe,
plante tehnice si industriale , plante medicinale si aromate, plante furajere, legume etc.
In categoria de folosinta arabil se includ urmatoarele subcategorii de folosinta:
arabil propriu-zis (A),
pajisti cultivate (AP),
gradini de legume (AG),
orezarii (AO),
sere (AS),
solarii si rasadnite (ASO),
capsunarii (AC),
alte culturi perene (AD).

Se inregistreaza ca terenuri arabile:

a), terenurile destinate culturilor furajere perene (trifoisti, sparcetiere, lucerniere sau alte terenuri
insamantate cu diferite amestecuri de plante leguminoase si graminee perene), care se ara o
data la eel mult 6 ani;
b) terenurile ramase temporar neinsamantate datorita inundatiilor, colmatarilor, degradarilor sau
altor cauze;
c)

terenurile cu sere si rasadnite sistematizate, cu mentiunea ,,sere" sau ,,rasadnite".

Terenurile arabile amenajate sau ameliorate prin lucrari de desecare, terasare, irigare se vor
delimita si inscrie la arabil cu intreaga lor suprafata, incluzand si suprafetele ocupate de canale,
diguri, taluzuri, debusee, benzi inierbate,etc. care au latimi mai mici de 2m, cu exceptia celor din
propietatea Societatii Nationale ,,Imbunatatiri Funciare"- S.A si Companiei Nationale ,,Apele
Romane-S.A, care se vor inregistra la categoria de folosinta curti-constructii.

Pasuni (P)
Pasunile sunt terenuri inierbate sau intelenite in mod natural sau artificial prin insamantari la
maximum 15-20 de ani si care se folosesc pentru pasunatul animalelor. In cadrul acestei categorii
de folosinta se inregistreaza:
a) pasuni curate - sunt pasunile acoperite numai cu vegetatie ierboasa;
b) pasuni cu pomi- sunt pasunile plantate cu pomi fructiferi, in scopul combaterii eroziunii sau a
alunecarilor de teren, precum si pasunile care provin din livezi paraginite. La incadrarea acestora
se va tine de faptul ca productia principala este masa verde care se pasuneaza, iar fructele
pomilor reprezinta un produs secundar;
c) pasuni impadurite- sunt acele pasuni care, in afara de vegetatie ierboasa, sunt acoperite si cu
vegetatie forestiera, cu diferite grade de consistenta ;
d) pasuni cu tufarisuri si maraeinisuri.

Fanete (F)
La categoria fanete se incadreaza terenurile inierbate sau mtelenite in mod natural sau artificial
prin reinsamantari la 15- 20 de ani, iar iarba se coseste pentru fan. Se inregistreaza la fanete:
fanete curate, fanete cu pomi, fanete impadurite, f&nete cu tufarisuri si maraeinisuri.

Vii (V)
In aceasta categoric se incadreaza terenurile plantate cu vita de vie:
a) vii altoite si indigene:
- viile altoite au la baza lor un portaltoi;
- viile indigene sunt nealtoite, dezvoltandu-se pe radacini propii impreuna mai sunt denumite si
vii nobile;

b) vii hibride - sunt acelea care poarta si denumirea de ,,producatori directi";


c) hamei- deoarece au o agrotehnica asemanatoare cu a vitei de vie, plantatiile de hamei se
include in aceasta categoric de folosinta.
d) pepeniere viticole- sunt terenuri pentru producerea materialului saditor viticol: plantatiile
portaltoi si pepinierele propiu-zise sau scolile de vite.
Livezi (L)
Livezile sunt terenuri plantate cu pomi si arbusti fructiferi. Se inregistreaza ca livezi:
a) livezi clasice- terenurile plantate cu pomi fructiferi in diferite sisteme de cultura traditionale, si
anume: livezi cu cuturi intercalate, livezi inierbate, livezi in sistem agro-pomicol, livezi pure;
b) livezi intensive superintesive- livezi amenajate avand o mare densitate de pomi pe hectar, cu
conducerea dirijata a coroanelor si mecanizare lucrarilor de intretinere si recoltare;
c) plantatii de arbusti fructiferi- terenuri plantate cu zmeura, agrise, coacaze, trandafiri de
dulceata,etc.;
d) pepiniere pomicole- terenurile destinate pentru producerea materialului saditor pomicol;
e)

plantatii de duzi;

Paduri si alte terenuri (PD)


In aceasta categoric de folosinta intra toate terenurile care sunt cuprinse in amenajamentele
silvice si in afara acestora, indiferent de propietar. Se inregistreaza la aceasta categoric de
folosinta:
a)

paduri- terenuri acoperite cu vegetatie forestiera, cu o suprafata mai mare de 0,25 ha;

b) terenuri destinate impaduririi - terenuri in curs de regenerare, terenuri degradate si poieni


prevazute a fi impadurite prin amenajamente silvice;
c) terenuri care servesc nevoilor de cultura, productie si administratie silvica-terenuri ocupate de
pepinere, solarii, plantatii, culturi de rachita, arbusti ornamentali si fructiferi, cele destinate hranei
vanatului si animalelor din unitatile silvice, cele date in folosinta temporara personalului silvic;
d) perdele de protectie - benzi ordonate din plantatii silvice si uneori silvo-pomicole, care au
diferite roluri de protectie ca: perdele pentru protectia culturilor agricole, perdele pentru protectia
cailor de comunicatie, pentru protectia asezarilor umane, perdele pentru protectia digurilor,
perdele pentru combaterea eroziunii;
e) tufarisuri si maracinisuri- terenuri acoperite masiv cu vegetatie arborescenta de mica inaltime,
catinisuri, ienuperisuri, salcami, maracinisuri,etc.;
Terenuri cu ape si ape cu stuf
In aceasta categoric intra terenurile acoperite permanent cu apa, precum si cele acoperite
temporar, care dupa retragerea apelor, nu pot avea alta folosinta. Se inregistreaza la aceasta
categoric:

a) ape cursatoare (HR) : fluviul Dunarea, bratele si canalele din Delta Dunarii, cursurile de apa,
paraurile, si alte surse de ape denumiri locale ( izvoare, privaluri,).La apele curgatoare se va
inregistra suprafata ocupata de intreaga albie minora a cursului de apa, din in mai in mai, chiar
daca aceasta nu este in intregime si permanent sub apa.
De obicei, apele curgatoare formeaza de o parte si de alta a luciului apei prundisuri, care numai
la viituri mari sunt acoperite pentru scurt timp cu apa. Albia minora a unui curs de apa, include
toate zonele mai joase ale cursului, insulele si prundisurile. Toate aceste terenuri din albia minora
nu se inscriu la neproductiv, ci la terenuri cu ape;
b) ape statatoare (HR) : Limita acestor ape variaza in functie de anotimp si de regimul de
precipitatii. La delimitarea acestor ape se va lua in considerare limita lor la nivelul mediu al
apelor.In aceasta categoric se incadreaza si apele amenajate in mod special pentru cresterea
dirijata a pestelui, precum si suprafetele cu ape statatoare de mica adancime unde cresc
trestisuri si papurisuri si alte tipuri de vegetatie specifica in regim amenajat sau neamenajat;
c) marea teritoriala si marea interioara : Suprafata marii teritoriale este cuprinsa intre liniile de
baza ale celui mai mare reflux de-a lungul tarmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de
acostare, amenajamentelor hidrotehnice si ale altor instalatii portuale permanente si linia din larg
care are fiecare punct situat la o distanta de 12 mile marine (22224m), masurata de la punctul eel
mai apropiat de la liniile de baza. Suprafata marii interioare este cuprinsa intre tarmul marii si
liniile de baza, asa cum au fost definite mai sus.
Limita terenurilor reprezentand albiile minore ale cursurilor de apa, cuvetelor lacurilor naturale si
artificiale, ale baltilor, ale tarmului si plajei de nisip a Marii Negre, este stabilita prin norme
specifice elaborate de ministerele interesate si avizate de ONCGC.

Caile de comunicatii rutiere (PR) si caile ferate (CF)


Din punct de vedere functional si al administrarii, caile de comunicatii rutiere se impart, potrivit
Ordonantei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, dupa cum urmeaza:
a) drumuri de interes national: autostrazi, drumuri expres, drumuri nationale europene, drumuri
nationale principale, drumuri nationale secundare;
b) drumuri de interes judetean: drumurile care fac legatura intre resedinte de judet si resedintele
de municipiu si orase, statiuni balneoclimaterice, porturi, aeropouturi si alte obiective importante;
c) drumuri de interes local: drumurile comunale si drumurile vicinale:
d) strazile din localitatile urbane;
e) strazile din localitatile rurale: strazi principale si strazi secundare;
f) cai ferate simple, duble si inguste, triaje.
Drumurile de exploatare din extravilan, care nu au caracter permanent nu se inregistreaza ca
detalii, ci se atribuie in proportie egala parcelelor din imediata vecinatate.

Terenurile activate cu constructii si curti (CC)


Aceasta categorie cuprinde terenurile cu diverse utilizari si destinatii, de exemplu: cladiri, curti,
fabrici, uzine, silozuri, gari, hidrocentrale,cariere,exploatari miniere si petroliere, cabane, schituri,

terenuri de sport, aerodromuri, diguri, taluze pietruite, terase, debusee, gradini botanice si
zoologice, parcuri , cimitire, piete, rampe de mcarcare, fSsia de frontiera, locuri de depozitare,
precum si alte terenuri ce nu se incadreaza in nici una din categoriile de folosinta prevazute in
articolele anterioare.

Terenuri desradate si neproductive (N)


Aceasta categorie cuprinde terenurile degradate si cu procese excesive de degradare, care sunt
lipsite practic de vegetatie. Din aceasta categorie fac parte:
a) nisipuri zburatoare- nisipuri mobile nefixate de vegatatie si pe care vantul le poate deplasa
dintr-un loc in altul;
b) stancarii, bolovanisuri, pietrisuri- terenuri acoperite cu blocuri de stand masive, ingramadiri de
bolovani si pietrisuri, care nu sunt acoperite de vegetatie;
c) rape, ravene,torenti- alunecari active de teren care sunt neproductive cand nu sunt
impadurite;
d) saraturi cu crusta- terenuri puternic saraturate, care formeaza la suprafata lor o crusta
albicioasa friabila;
e) mocirle si smarcuri- terenuri cu alternante frecvente de exces de apa si de uscaciune, pe care
nu se instaleaza vegetatie; Terenurile cu mlastini cu stuf nu se inregistreaza la categoria
terenurilor neproductive, ci la categoria terenuri cu ape si stuf;
f) gropile de imprumut si cariere- terenuri devenite neproductive prin scoaterea stratului de sol si
roca pentru diverse nevoi de constructii;
g) halde- terenuri pe care s-a depozitat material steril rezultat in urma unor activitati industriale si
exploatari miniere. Categorii de folosinta a terenurilor - simboluri
Arabil
A
Vii
V
Livezi
L
Pasuni
P
fanete
F
paduri si alte terenuri cu vegatatie forestiera
ape curgatoare
ape statoare
cai de comunicatii rutiere
cai ferate
curti si curti cu constructii
constructii
terenuri neproductive si degradate

PD
HR
HB
DR
CF
CC
C
N

Criterii de identificare si inregistrare a constructiilor


La constructiile cu caracter permanent se inregistreaza datele privind:
- situatia juridica;
-

domeniul public sau privat;

- destinatia. Dupa destinatie, constructiile se clasifica in: constructii de locuinte, constructii


administrative, constructii social- culturale, constructii industriale si edilitare, constructii anexe.
Destinatii ale constructiilor
-

constructii de locuinte

CL

constructii administrative si social- culturale

CAS

constructii industriale si edilitare

CIE

constructii anexe

CA

3. Detari si parcelari
2.6.1. Generalitati
O categorie importanta de lucrari care fac obiectul activitatii de cadastru, o reprezinta parcelarea
si detasarea terenurilor. Astfel :
- lucrarile de parcelare cuprind operatiunile de masuratori si calcule prin care se executa
impartirea (divizarea) unei suprafete de teren (tarla, cvartal, parcela) in mai multe parcele;
- lucrarile de detasare cuprind operatiunile de masuratori si calcule prin care numai o anumita
suprafata este extrasa (detasata), restul ramanand neafectat.
Baza materiala si metodologiile de lucru sunt asemanatoare, iar particularitatile pe care le
prezinta vor fi semnalate, acolo unde este cazul.
Pentru executarea lucrarilor de parcelare si detasare se efectueaza un studiu asupra terenului
respectiv, confruntand planurile cadastrale cu situatia la teren, astfel incat pe baza studiului sa se
intocmeasca proiectul respectiv cu calcule preliminare ale elementelor care trebuie aplicate la
teren (distante, unghiuri).
Proiectul se intocmeste pe o copie a planului cadastral actualizat, pe care se traseaza liniile de
separare ale noilor parcele si se inscriu datele ce trebuie aplicate la teren.
In raport cu preciziile cerute, proiectarea elementelor parcelarii sau detasarii se poate face prin
procedee grafice sau numerice (analitice).
2.6.2.

Procedee grafice

2.6.2.1. Detasari grafice printr-un punct obligat


Acest tip de detasari prezinta trei variante.
A)Detasarea din suprafata unui triunghi a unei suprafete in raportul m:n, printr-o dreapta obligata sa
treaca prin varful unui triunghi. Fie triunghiul 1, 2, 3 din figura de mai jos.

Dreapta obligata (dreapta de detasare) trece prin varful 2 si imparte latura 1-3 in doua parti m si n
prin punctul P.
Pozitia punctului P se determina cu relatia :
2S 1

m n m
2S 2 n n

tinandu-se cont de faptul ca latura 1-3 este m +n.


B)Detasarea din suprafata unui trapez a unei suprafete echivalenta cu cealalta suprafata ramasa.
Fie trapezul 10, 11, 12, 13, cu suprafata cunoscuta si punctul P,obligat, situat pe baza 11- 12.

Pentru rezolvarea problemei se transforma trapezul intr-un triunghi de suprafata echivalenta,


astfel: se uneste punctul P cu 10 si 13, iar prin punctele 11 si 12 se duc paralele la dreptele P-10 si
P-13. Aceste paralele vor intalni prelungirea bazei 10-13 in punctele A si respectiv B. Triunghiul
APB are aceeasi suprafata cu trapezul initial.
Punctul R, luat la jumatatea laturii AB, unit cu P, va da linia PR, care imparte atat triunghiul APB
cat si trapezul dat in doua suprafete de marime egala, adica :
S11,P,R,10 = SP,12,13,R
C)Detasarea dintr-un poligon a unei suprafete S, printr-o dreapta care trece printr-unul din varfuri.
Fie poligonul 11, 12, 13, ..., 17, ca in figura,din care trebuie detasata o suprafata S printr-o
dreapta obligata sa treaca prin punctul 12, unul din varfurile poligonului.
Pentru obtinerea liniei de detasare se imparte poligonul in triunghiuri prin drepte

concurente in punctul obligat 12 si se calculeaza grafic suprafata fiecaruia, obtinandu- se


suprafetele S1, S2, ..., S5. Se compara suprafata pe care o avem de detasat cu suprafetele
triunghiurilor insumate succesiv pentru a stabili prin care triunghi trece linia de detasare.
In cazul poligonului dat ca exemplu : S1 + S2 < S,
S1 + S2 + S3 > S,
ceea ce inseamna ca linia de detasare trece prin triunghiul III si va intersecta latura 15
-16 in M (pozitie pe care nu o cunoastem, inca). La suprafetele S1 si S2 este necesar a se adauga
suprafata s= S-(S1+S2).

Se considera latura 12-16 ca baza a triunghiului 12, M, 16 fictiv si se calculeaza inaltimea h a


triunghiului de suprafata "s", inaltimea (h) reducandu-se la scara planului.
Aceasta distanta se aplica pe perpendiculara ridicata din punctul 16, de lungume h, obtinandu-se
punctul N. Paralela trasata prin N la latura 12-16 va intalni latura 16-15 in M, linia 12-M fiind
dreapta de detasare.
2.6.2.2. Detasari grafice prin drepte paralele cu o directie data
Acest tip de detasari prezinta trei variante.
A) Detasari grafice prin drepte paralele cu o directie data in triunghi . Pot fi doua situatii:
- triunghiul este impartit intr-un numar de parti egale;
- triunghiul este impartit in doua suprafete aflate in raportul m : n.
In prima situatie se rezolva impartirea suprafetei unui triunghi in parti echivalente, prin drepte
paralele cu una din laturi.
Constructia grafica impune urmatoarele etape:
- impartirea a doua laturi in patru parti egale;
- trasarea cate unui semicerc pentru cele doua laturi impartite;
- ridicarea de perpendiculare din punctele care impart cele doua laturi pana intersecteaza fiecare
semicerc;
- trasarea de arce de cerc cu varful in intersectia celor doua laturi impartite, cu raza egala cu locul
de unde au intersectat semicercurile, pana intersecteaza laturile respective;
- unirea acestor puncte de intersectie ale celor doua laturi, imparte triunghiul in suparfete
echivalente. Fiecare dreapta va fi paralela cu cea de-a treia latura a triunghiului.
In cazul celei de-a doua situatii se rezolva impartirea suprafetei unui triunghi in raportul m:n, printro dreapta paralela cu una din laturi.
Constructia grafica impune urmatoarele etape:
- se traseaza un semicerc pe una din laturi;
- latura pe care s-a trasat semicercul se imparte in m+n parti;
- la m parti de varful triunghiului se ridica o perpendiculara pana intersecteaza semicercul;
- se duce un arc de cerc cu varful in varful triunghiului, din locul unde a fost intersectat semicercul,
pana intersecteaza latura impartita;
- din punctul unde latura este intersectata de arcul de cerc, se duce o paralela cu latura opusa
varfului de triunghi unde s-a trasat arcul de cerc si avem suprafata triunghiului impartita in
raportul m:n.
B) Detasari prin drepte paralele cu o directie data in trapez.
Impartirea suprafetei unui trapez in doua parti echivalente, ca in figura, printr-o dreapta paralela cu
bazele, parcurge urmatoarele operatii grafice:

- prelungirea laturilor neparalele pana la intersectarea lor in A;


- trasarea unui semicerc avand ca diametru latura A-4;
- marcarea pe linia A-4 a punctului C (perpendiculara coborata din B pe linia A-4, punctul B rezultat
din intersectia arcului de cerc de raza A-3 cu semicercul construit);
- impartirea segmentului C-4 in doua parti egale, mijlocul notandu-l cu D;
- ridicarea unei perpendiculare din D pana intersecteaza semicercul in E. Trasare arc de cerc cu
raza A-E pana intersecteaza latura A-4 in punctul M;
- trasarea paralelei M-N la 1-4, reprezinta linia de detasare cautata.
C) Detasarea unei suprafete S dintr-un trapez printr-o linie paralela cu bazele.
Fie trapezul din figura:

Pentru obtinerea liniei de detasare a acestei suprafete, se parcurg urmatoarele operatii grafice:
- se ridica o perpendiculara din punctul 4 si se ia punctul "a" de marimea 4-a=2S:1-4;
- se duce o paralela prin punctul "a" la baza 1-4, care inersecteaza latura 3-4 in punctul "b";
- se puncteaza si se noteaza jumatatea segmentului cu "c";
- se uneste "c" cu 1, iar prin "b" se duce paralela la c-1, rezultand linia b-d;
-

triunghiul 1-b-4 impartit in doua parti egale conduce la valoarea suprafetei 1-c-4=S:2.

Triunghiurile 1-b-c si 1-d-c sunt egale si au fiecare marimea s:2.


Rezulta ca dreapta d-c este linia de detasare cautata.

2.7. Parcelarea si detasarea prin procedee numerice a suprafetelor


2.7.1. Generalitati
Desi parcelarile pe cale numerica implica calcule mai multe, ele sunt practicate cel mai des,
deoarece asigura o precizie ridicata.
Parcelarile si/sau detasarile de suprafete se pot efectua printr-un punct obligat, prin drepte
paralele cu o directie data, printr- o linie franta sau, in cazul cand limitele de hotar sunt sinuoase
sau poligonale, prin rectificarea hotarelor, inlocuindu-le cu linii drepte.
2.7.2. Detasari de suprafete pe cale numerica printr- un punct obligat
Aceasta problema are o mare frecventa mai ales la intocmirea documentatiilor necesare la
circulatia juridica a terenurilor si se refera la aflarea coordonatelor unui punct care determina
dreapta de detasare , cel de-al doilea punct fiind punctul obligat.
a) Detasarea printr- un punct dat in triunghi
Desi terenul in forma de triunghi este greu de lucrat din punct de vedere agricol, problema este
studiata teoretic,deoarece terenurile in forme poligonale complexe se reduc, in ultima instanta, tot
la detasari in triunghi.
Solutia analitica
Se da triunghiul determinat de punctele 1,2,3, de coordonate cunoscute, din figura de mai jos, si
se cere sa se detaseze suprafata data de punctele 1,2 si M, unde punctul M trebuie determinat, iar
2 este punctul obligat.

Rezolvarea analitica presupune ca raportul suprafetelor sa fie egal cu raportul elementelor liniare
aparute, si anume, cu un coeficient r :

Unde suprafata triunghiului 1,2,3 se determina din coordonate, cunoscandu- se suprafata de


detasat. Coordonatele punctului M se calculeaza ca punct pe segment, cu relatiile:
XM = X1 + r (X3 X1) YM = Y1 + r (Y3 Y1)
Solutia trigonometrica
Stiind ca pentru a calcula coordonatele unui punct pe segment este necesara cunoasterea
orientarii dreptei si a distantei pana la punct, putem scrie:

b).Detasarea printr-un punct dat intr- un poligon


Indiferent de solutie, analitica sau trigonometrica, problema se reduce la detasarea unei
suprafete dintr- un triunghi.
Considerand poligonul 1,2,,7 din figura de mai jos, cunoscand coordonatele acestor
puncte, se cere sa se detaseze o suprafata S delimitata in poligon de o dreapta care trece prin
punctul obligat 2 si punctul M aflat pe conturul poligonal. Suprafata S se afla, in ex. dat, in
urmatoarele relatii fata de suprafetele componente ale poligonului:
S1 + S2 < S < S1+ S2+ S3
ceea ce inseamna ca dreapta de detasare, care trece prin punctul 2 va trece prin triunghiul
6,2,5.

Calculul analitic al celor doua suprafete conduce la determinarea suprafetei s folosind relatia:
s = S - (S1 + S2 )

In continuare problema devine a determina detasarea suprafetei s dintr- un triunghi, problema


expusa anterior.

2.7.3 Detasari de suprafete pe cale numerica prin drepte paralele cu o directie data
Aceste probleme se pun, de regula, la detasarile prin drepte paralele la una din laturile
poligonului si se intalnesc frecvent in practica.
2.7.3.1

Detasarea paralela cu o directie data in triunghi

Fie triunghiul 1,2,3, cunoscut prin coordonatele punctelor care il definesc. Se pune problema
detasarii a uneia sau a mai multor parcele prin linii paralele cu una din laturi, deci a determinarii
coordonatelor punctelor caracteristice ale dreptelor de detasare.

Rezolvarea analitica
La baza acestei metode sta teorema asemanarii aplicata triunghiurilor 2,M,N si 2,1,3. Vom scrie
rapoartele de asemanare

Din aceasta relatie deducem:

Intrucat orientarile laturilor 1-2 si 3-2 s-au calculat din coordonatele acestor puncte si se cunosc
si d1,M si d 3,N , coordonatele punctelor Msi N se calculeaza ca puncte pe segment.
Relatiile de mai sus sunt valabile si in cazul in care triunghiul trebuie impartit intr- o serie
de parcele, deoarece raman constante elementele cunoscute, suprafata de detasat, unghiurile
si , orientarile laturilor triunghiului, iar baza mica a unei suprafete devine baza mare pentru

trapezul urmator.
2.7.3.2

Detasarea paralela cu o directie data in trapez

Rezolvarea analitica
Deducerea relatiilor de calcul presupune linia de detasare M N cunoscuta, ca in figura
de mai jos:

Prin punctele 3 si N se duc paralele la latura 2-1, obtinandu-se punctele Csi D pe baza 1-4.
Se formeaza triunghiurile asemenea 4,N,D si 4,3,C din a caror asemanare rezulta relatiile:

Avand unul dintre termenii de la numitorul proportiilor cunoscut, se poate calcula r si,
prin intermediul lui, celelalte elemente ale trapezului s, ca si coordonatele punctelor M si N.
Relatia se aplica si pentru detasari in serie, in care caz b1 devine B pentru parcela
urmatoare, ceilalti termeni de sub radical ramanand aceiasi.

Rezolvarea trigonometrica
Aceasta metoda presupune abordarea problemei in acelasi mod ca si la rezolvarea
detasarii in triunghi, aplicand relatiile deduse.
2.7.3.3

Detasarea paralela cu o directie data in poligon

Se refera la detasarea paralela a unei suprafete sau a unei serii de suprafete dintr-un
poligon oarecare, ca in figura urmatoare:

Pentru rezolvarea problemei pe cale analitica sau trigonometrica se folosesc relatiile


deduse pentru trapez si triunghi.
Inainte de aplicarea lor este necesar ca prin fiecare punct caracteristic al poligonului sa
se duca paralele la latura de baza 1-2, obtinandu-se coordonatele punctelor A, B, , E si sa se
efectueze calculul suprafetelor trapezelor formate.
2.7.4 Detasarea unei suprafete printr-o linie franta paralela cu un contur

poligonal
Problema se pune in cazul in care se cere detasarea unei suprafete S printr-o linie
paralela cu un contur poligonal, ca in figura de mai jos:

Linia de separare este paralela cu conturul 1,2,3,4. Linia de separare 5,6,7,8 este
definita atunci cand se cunosc coordonatele acestor puncte. Coordonatele se pot calcula daca
se cunosc distantele l1, l2, l3 si l4, orientarile directiilor 1-5, 2-6, 3-7 si 7-8 si se obtin cu
ajutorul unghiurilor .
Cunoscand:

rezulta ca problema se rezuma la calculul lui h.


Pentru deducerea relatiei de calcul se observa ca in trapezul 2,6,7,3 prin coborarea
perpendicularei 6-9 pe dreapta 2-3 si prin trasarea paralelei 6-10 la dreapta 7-3, se poate scrie:

4. mprirea teritoriului Romniei n uniti administrativ teritoriale ( tipuri). Uniti

Lucrarile de cadastru general sunt coordonate de Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate


Imobiliara, subordonata Ministerului Administratiei i Intemelor.
1.1. Unitatile administrativ-teritoriale .
In Romania unitatile administrativ-teritoriale sunt: comuna, orasul sau municipiul si judetul.
In cadrul unitatilor administrative comunale si orasenesti (municipale), se deosebesc doua unitati
distincte: intravilanul si extravilanul.
Intravilanul este partea din teritoriul administrativ care cuprinde perimetrul construibil sau vatra de
sat si terenurile cu constrnctiile si instalatiile aferente zonelor functionale ale localitati, situate in
afara perimetrului construibil sau al vetrei de sat, cum sunt: zona industriala si de depozitare, zona
spatiilor verzi si a amenajarilor sportive, zona de circulatie si transporturi etc., stabilite prin schitele
de sistematizare a localitatii.
Legea nr. 12/1968 defineste perimetrul construibil al orasului si vatra satului astfel: Perimetrul
construibil al orasului si al vetrei de sat este acea parte a intravilanului care cuprinde zona dens
construita ocupata cu cladirile de locuit, obiectivele social-culturale, retelele edilitare, precum si
terenurile libere dintre acestea.
Fac parte din perimetrul construibil al orasului sau din vatra satului si uzinele, fabricile, depozitele,
spatiile verzi, cimitirele, terenurile de sport etc., existente in zona de locuit sau grupate compact
langa aceasta.
Pe planul cadastral se reprezinta atat limitele intravilanelor in tus negru, cat si limitele vetrei
satelor sau perimetrul construibil al oraselor cu tus rosu.
Limita intravilanului reprezinta detaliu topografic al planului cadastral in interiorul ei se fac
numerotarea cadastrala si calculul ariei suprafetelor unitatilor cadastrale din fiecare localitate.
Extravilanul este restul teritoriului administrativ cuprins intre hotarul unitatii administrativ-teritoriale
si limitele intravilanelor localitatilor. El este destinat, in general, exploatarilor agricole si silvice.
Atat intravilanul cat si extravilanul se divid, la randul lor, in unitati teritoriale cadastrale
1.2. Unitatile teritoriale cadastrale.
1.2.1.

Subdiviziunile extravilanului.

Subdiviziunile extravilanului sunt constituite din urmatoarele unitati cadastrale: sectorul cadastral
(tarlaua), corpul de proprietate, parcela si subparcela.
Tarlaua (este asimilata cu sectorul cadastral) este o diviziune a extravilanului, delimitata de detalii
liniare (cai ferate, drumuri clasate, drumuri de exploatare, ape, diguri etc.), care nu sufera
modificari curente si care cuprinde mai multe corpuri de proprietate, deci are mai multi proprietari
si mai multe categorii de folosinta.

Corpul de proprietate (asimilat cu bunul imobil) este subdiviziunea sectorului cadastral (tarlalei) si
se defineste ca fiind constituit dintr-o parcela sau mai multe parcele alipite, care apartin unui
singur proprietar sau mai multor proprietari in indiviziune. Ca urmare, corpul de proprietate poate
avea una sau mai multe categorii de folosinta.
Parcela este o subdiviziune a corpului de proprietate care are o singura categorie de folosinta si
un singur proprietar, sau poate fi detinuta de mai multi proprietari in indiviziune.
Subparcela este o subdiviziune a parcelei si este definita de insuirile calitative ale terenului (clase
de bonitare, caracteristici de sol, grad de amenajare, pante, rezistenta la arat, procese de
degradare etc.).
Tot ca unitati cadastrale apartinand extravilanului, mat pot fi considerate loturile si trupurile.
Lotul este unitatea cadastrala cu una sau mai multe parcele avand o utilitate bine definita: loturi
experimentale, loturi semincere etc., administrate de Statiunile Agricole Experimentale si de
Cercetari.
Trupul este suprafata de teren formata din una sau mai multe tarlale, care au un singur proprietar
si una sau mai multe folosinte. Este cazul terenurilor detinute de asociatii agricole sau de
intreprinderi agricole de stat care, de obicei, nu sunt grupate intr-un singur loc.
1.2.2. Subdiviziunile intravilanului .
Subdiviziunile intravilanului sunt: sectoral cadastral (care, de regula. este asimilat cu cvartalul),
corpul de proprietate si parcela (cu sau fara constructii): ele se definesc la fel ca si
corespondentele lor din extravilan.

5. Rectificarea hotarelor (scop,princii si mod de rezolvare)


In vederea folosirii rationale a fondului funciar se impune adeseori corectarea unor linii de
hotar frante sau cu sinuozitati, prin linii drepte.
La corectarea hotarelor se pot ivi doua situatii:
-

cand se conserva suprafetele terenurilor intre care se corecteaza hotarul (schimbarea


suprafetelor se face la paritate); in acest caz, corectarea se nurnete rectificare de hotar;

cand suprafetele terenurilor intre care se corecteaza hotarul sufera modificari (creteri
sau scaderi); in acest caz corectarea este modificare de hotar.
-

Situatia se intalneste de obicei in lucrarile de comasari din cadrul proiectelor de organizare


a teritoriilor.
Modificarea si rectificarea hotarelor sunt operatiuni tehnico - juridice in cea mai mare parte
a lor, dar pot avea si aspect economic, in cazul cand terenurile afectate de corectarea hotarului
nu sunt de aceeai calitate. Deci, schimbarile nu se mai fac la paritate, ci la echivalenta.
Partea tehnica a operatiunii de rectificare consta in determinarea elementelor topografice care
permit aplicarea pe teren a noului hotar.
Partea juridica se refera la intocmirea actelor de schimb de terenuri intre proprietarii
afectati de corectarea hotarului.
Partea economica se refera la calculul ariei suprafetelor de echivalenta, folosind
coeficientii de echivalenta, pentru calcularea unitatilor de productie conventionala (U.P.C.)
Din punct de vedere tehnic, problema rectificarii unui hotar se reduce practic la o problema
de detasare.
Deoarece linia care corecteaza hotarul vechi trebuie sa indeplineasca adesea anumite
conditii la rectificare, se vor intalni urmatoarele situatii:

Limitele de hotar sinuase sau poligonale ridica probleme la executarea lucrarilor agricole
astfel incat se cauta inlocuirea lor cu linii drepte.

Consideram situatia a doua unitati U1 si U2, separate de hotarul dat de punctele 104 105
106 107.Se cere inlocuirea acestui hotar, impropriu lucrarilor agricole, prin solutii adecvate.
Inlocuirea se poate face grafic sua prin calcul.
Rezolvare grafica :
-conditia impusa la oricare rectificare este ca solutia adoptata sa nu afecteze suprafetele
detinatorilor. Daca se impune ca noul hotar sa porneasca din punctul 104 atunci constructia se
desfasoara astfel :
- se uneste 107 cu 105, iar prin 106 se duce paralela 106M la dreapta 105-107
-linia 105M va inlocui hotarul dat de punctele 105 106 107,intrucat triunghiurile date de
punctele 105 106 107 si 105 M 107 sunt egale
-se unesc punctele 104-M iar prin punctul 105 se duce paralela 105-A la dreapta 104-M
-linia 104-A inlocuieste hotarul dat de punctele104,105, M, justificare fiind aceeasi ca in
situatia anterioara
-in final, hotarului rectificat al celor doua unitati va fi dat de noul hotar 104-A, care
inlocuieste grafic hotarul vechi format de punctele 104 105 106 107
Rezolvare numerica :
-se calculeaza intai suprafata de referinta data de punctele 104 105 106 107 101 din
coordonate, care se noteaza cu S1
Considerand ca linia de rectificare ar fi data de 107-104, se calculeaza suprafata data de
punctele 101 104 107 care se noteaza cu S2
In urma compararii suprafetelor, pot interveni urmatoarele rezultate : - S1=S2 hotarul nou
este dat de linia 104-107 ;
- S1>S2 linia de rectificare se va sprijini pe 107-102 ;
- S1<S2 linia de rectificare va intersecta 107-101
-aceasa inseamna ca din suprafata S2 trebuie scazuta suprafata S1 si rezulta s = S2 S1 ,
pentru a obtine punctul A, cunoscand ca triunghiul dat de punctele 104 107 si A are suprafata s
-problema s-a redus deci la detasarea unei suprafete de marimi cunoscute, dintr-un triunghi
ceea ce inseamna ca punctul A va avea coordonatele :
X(A)=X(107)d(107,A)*COS(teta107,101)
Y(A)= Y(107)d(107,A)* sin teta.
d(107, A) =2s/ d107,104*sin(alfa)
s=S1-S2
alfa=teta(107,104)-teta(107,101)
-pentru controlul rectificarii se calculeaza suprafata data de punctele 101,104,A

6. . Planul cadastral: Metode de ntocmire a planului cadastral, reambulare, numerotarea cadastrala


Planul cadastral de baz este un derivat din planul topografic de baz, obinut prin extragerea elementelor
de planimetrie din planul topografic de baz, i apoi echipat cu date (atribute) cadastrale.
Metodele de intocmire a planurilor cadastrale se pot grupa in doua categorii: metode directe si indirecte.
Din categoria metodelor directe fac parte:

intocmirea planurilor cadastrale prin metode fotogrametrice de ridicare;

intocmirea planurilor cadastrale prin metode combinate topo-fotogrametrice;

Din categoria metodelor indirecte fac parte;

intocmirea planurilor cadastrale prin derivare din planul topografic de baza;

intocmirea planurilor cadastrale prin reambularea planurilor topografice si cadastrale vechi.

Alegerea metodei de intocmire a planurilor cadastrale se face in functie de baza topografica existenta in
zona, de volumul, calitatea si actualitatea informatiilor continute de baza topografica, de existenta punctelor
retelei de sprijin din zona, de dotarea cu aparatura de specialitate a executantului lucrarilor, de scara la care
se intocmesc planurile, etc.
Intocmirea planurilor cadastrale prin metode numerice de ridicare.(metode clasice)
Se intocmeste un proiect tehnic pe baza recunoasterii terenului, a identificarii categoriilor de folosinta si a
punctelor de triangulatie existente in zona (procurarea coordonatelor si a descrierilor topografice). Acesta
va cuprinde:

volumul lucrarilor de semnalizare si marcare a punctelor vechi si noi;

coordonatele si descrierile topografice ale punctelor de triangulatie;

volumul si obiectul lucrarilor de masurare;

metodele cele mai indicate pentru ridicarea detaliilor;

memoriul justificativ;

devizul estimativ;

Lucrarile de cadastru se sprijina pe reteaua geodezica de stat realizata in proiectie stereografica 1970, pe
plan secant unic. Executarea unor astfel de operatii se face prin metodele prezentate la disciplined
topografice si geodezie.

Metodele numerice de ridicare sunt:


*

metoda drumuirii;

metoda radierii;

metoda absciselor si ordonatelor;

Indiferent de metodele prin care se realizeaz, planurile cadastrale de baz trebuie s aibe urmtorul
coninut:
a) Liniile de delimitare a teritoriului administrativ i a localitilor, punctele de hotar i numerele de ordine
ale acestora.

b) Liniile de delimitare ale tuturor sectoarelor cadastrale (tarlale sau cvartale), toate punctele cu numerele
care le definesc i numrul de ordine i denumirea adoptat, n interiorul conturului fiecrui sector
cadastral.
c) Liniile care delimiteaz fiecare imobil i fiecare parcel de teren, din intravilan i din extravilan, cu
scrierea numrului cadastral al imobilului i a categoriei de folosin i a numrului cadastral dat
parcelei.
Pe planul cadastral de baz se reprezint:
- Baza geodezic
- Hotarele comunale, oreneti, municipale, judeene sau frontiera de stat
- Localitile, cldirile i curile
- Construciile tehnico-industriale i instalaiile
- Reelele de comunicaii
- Hidrografia i construciile hidrotehnice
- Categoriile de folosin a terenului
- Inscripii n cadrul planului cadastral i n extracadrul acestuia
Scara planului cadastral de baz se stabilete n funcie de densitatea detaliilor topografice i
dimensiunile minime ale acestora, de importana economic a zonei.
Scrile uzuale la care se ntocmesc planurile cadastrale de baz sunt:
a) n zonele de es: scara 1:2000 sau 1:5000 pentru extravilanul ntregului teritoriu
administrativ, scara 1:1000 sau 1:500 pentru intravilanele localitilor urbane i scara 1:2000 sau
1:1000 pentru intravilanele localitilor rurale.
b) n zonele de deal: scara 1:2000 pentru extravilanul ntregului teritoriu administrativ, iar
pentru intravilane scara 1:1000 sau, dup caz, scara 1:2000.
Planurile cadastrale de baz se redacteaz n proiecia Stereografic 1970.

Numerotarea cadastrala este lucrarea prin care se stabileste pozitia in teritoriu a fiecarei
parcele, legatura dintre planul cadastral si registrele cadastrale ce faciliteaza sistematizarea
tuturor parcelelor pe anumite grupe care definesc straturile (layerele) de prelucrare a datelor (pe
tarlale, pe suprafata extravilanului, pe suprafata fiecarui intravilan component, pe suprafata totala
a intravilanelor si in final pe suprafata totala a teritoriului administrativ comunal, orasenesc sau
municipal). Numarul cadastral impreuna cu simbolul categoriei de folosinta si situatia juridica
creeaza posibilitatea unor evidente necesare fiecarui strat (layer) al bancii de date, supuse
prelucrarilor complexe.
Numerotarea cadastrala este o lucrare de birou care consta in a acorda si a scrie pe planul
cadastral a cate unui numar de ordine pentru fiecare tarla (cvartal - intravilan) si fiecare parcela
(imobil - intravilan). Aceste numere de ordine (numere cadastrale), se inscriu cu caracter
nedefinitiv, alaturi de simbolurile categoriilor de folosinta ale terenurilor. Nu trebuie confundata
numerotarea cadastrala la aceasta etapa cu numerotarea de la identificarea propietarilor (atunci
cand aceasta operatiune a avut loc) intrucat acestea se fac pentru scopuri si in conditii diferite si
nu este posibil ca una sa o inlocuiasca pe cealalta.

2.10.6.1. Numerotarea cadastrala a extravilanului unui teritoriu administrativ


Numerotarea cadastrala se face mai intai pentru tarlale, incepand cu tarlaua nr.1 din partea de
NV a teritoriului administrativ si continuandu-se din aproape in aproape in ordinea normala (sens
crescator) a numerelor. Contururile tarlalelor trebuie sa fie bine definite pe teren si pe planul
cadastral de limite artificiale sau naturale (cai de comunicatii, ape curgatoare, canale, forme
naturale ale reliefului, limite de paduri sau exploatatii agricole, etc.) astfel incat sa poata fi usor
de identificat si delimitat.
Dintre regulile generale care se aplica la numerotarea cadastrala a parcelelor, se mentioneaza
urmatoarele:
- numerotarea cadastrala incepe cu parcela nr.1 din tarlaua nr.1, iar ultimul numar de parcela
trebuie sa se gaseasca in ultima tarla, incluzandu-se in aceasta numerotare si detaliile liniare
care separa tarlalele (drumurile, canalele, etc.);
- apele curgatoare primesc un singur numar cadastral pe toata lungimea lor, iar celelalte detalii
liniare se numeroteaza pe fiecare tronson rezultat din intretaierea cu alte detalii liniare,
respectandu-se urmatoarea ordine:
- caile ferate intretaiate de ape;
- drumurile nationale intretaiate de ape si cai ferate;
- drumurile judetene intretaiate de ape, cai ferate si drumuri nationale;
- drumurile comunale intretaiate de ape, cai ferate si drumuri nationale;
- drumurile de exploatare intretaiate de ape, cai ferate, drumuri nationale si drumuri comunale;
- digurile de aparare si canalele mari au prioritate dupa apele curgatore atunci cand nu sunt
paralele cu caile de comunicatie.
2.10.6.2.

Numerotarea cadastrala a intravilanului unui teritoriu administrativ

In intravilan, numerotarea cadastrala incepe cu cea a cvartalelor si anume cu cvartalul nr.1, situat
in partea de NV a localitatii si continua cu numerotarea imobilelor de la 1 la n in cadrul fiecarui
cvartal. Numerotarea cadastrala a parcelelor se face de la 1 la n in cadrul fiecarui imobil.
Numarul cadastral al imobilului se scrie numai o singura data pe plan (cifre cu inaltimea de
3mm.), iar numerele cadastrale ale parcelelor se scriu in mijlocul fiecarei parcele (cifre cu
inaltimea de 2mm.) impreuna cu simbolurile categoriilor de folosinta, sub forma fractionara.
Strazile si celelalte detalii liniare care delimiteaza cvartalele se numeroteaza separat si formeaza
cvartalul zero, iar ordinea de numerotare a acestora trebuie sa respecte regula de la
subcapitolul anterior. Pentru bulevardele si strazile principale se atribuie un singur numar pe
toata lungimea lor, iar la intersectia cu alte strazi, suprafata de intersectie se atribuie celei mai
importante.

Sistemul de numerotare cadastrala a parcelelor in cadrul imobilului, ca si in cazul intravilanelor,


se aplica uneori si in cazul numerotarii cadastrale din extravilan, atunci cand proprietatile sunt
fragmentate in multe parcele avand categorii de folosinta diferite. In acest caz, intreg sistemul de
numerotare din extravilan trebuie sa-l urmeze pe cel specific intravilanelor, nefiind posibil a se
folosi ambele sisteme pentru extravilan.

7. Calculul ariei suprafeelor (numeric, trigonometric, grafic)


Procedee pentru calculul suprafetelor
2.5.1. Generalitati
In cadastru orice imobil (parcela de teren cu sau fara constructii) este definit de urmatoarele
elemente: suprafata, proprietar, categoria de folosinta, calitatea si situarea lui teritorialadministrativa, elemente care alcatuiesc structura cadastrului general.
Dintre aceste elemente, cunoasterea suprafetei reprezinta obiectivul principal al partii tehnice a
cadastrului, pentru care se consuma cel mai mare volum de munca.
Notiunea de suprafata, in cadastru, este considerata ca fiind aria unui contur inchis proiectat pe un
plan de referinta, cu scopul de a orizontaliza liniile contururilor de pe suprafata fizica a terenului,
intr-un plan orizontal. Trebuie mentionat ca, in cazul unor deformatii regionale care conduc la erori
in calculul suprafetelor peste tolerantele admise, se utilizeaza un sistem de proiectie stereografic
local.
Suprafata reprezinta insusirea de baza a entitatii cadastrale primare, care este parcela si care,
alaturi de celelalte insusiri (categoria de folosinta, calitatea, situatia juridica, localizarea in
teritoriu), ii confera posibilitatea intrarii in procesul de
prelucrare a datelor pe diferite nivele (corp de proprietate, cvartal, localitate, destinatie, teritoriu
administrativ, etc.). In cadastru se foloseste pentru parcela numai suprafata redusa la un plan de
referinta, corectandu-se, deci, masuratorile efectuate pe suprafata denivelata a terenului, asa cum
s-a aratat anterior.
Procedeele de culegere prin masuratori a datelor primare pentru calculul suprafetelor au fost
aratate anterior, la fel si procedeele de calcul. Valorile cele mai probabile ale suprafetelor nu se
stabilesc direct din datele de masuratori initiale, ci in urma calculelor de constrangere in reteaua
de sprijin geodezica. Aceasta incadrare se efectueaza prin corectarea in operatia de compensare
a suprafetelor brute, in urmatoarele trepte:
- compensarea suprafetelor tarlalelor (cvartalelor) in cadrul suprafetei masivului sau suprafetei
intravilanului deduse din coordonatele geodezice sau suprafetele foilor de plan;
- compensarea suprafetelor corpurilor de proprietate in cadrul suprafetei tarlalei (cvartalului);
- compensarea suprafetelor parcelelor in cadrul suprafetelor corpului de proprietate.
In instructiunile tehnice este prezentat procesul tehnologic de efectuare a calculelor de
compensare a suprafetelor si formularistica de inscriere a datelor. In conditiile de dotare actuale a
unitatilor de cadastru cu mijloace moderne de prelucrare a datelor, calculele suprafetelor se
efectueaza in sistem inlantuit (on-line).
Procedeele de calcul al suprafetelor difera in functie de natura datelor de masuratori (numerice
sau grafice) acestea putand fi grupate astfel:
- procedee numerice si anume, procedeul analitic, procedeul trigonometric, procedeul geometric;

- procedee grafice si anume, procedeul masurarii grafice si procedeul grafico- mecanic.


Corelarea procedeelor enumerate mai sus cu modurile de culegere a datelor de intrare conduce
la urmatoarea grupare, astfel:
a) Din masuratori topografice se culeg unghiuri si distante care conduc si la
determinari de coordonate, utilizand elementele masurate si/sau determinate la
procedeele geometrice, trigonometrice si/sau analitice.
b) Din masuratorile fotogrammetrice analitice (masuratori preluate de pe modelul optic)
se culeg coordonate folosite la procedeele analitice.
c) Din masuratorile pe planurile cadastrale se pot culege: date grafice liniare si/sau
unghiulare si liniare folosite la procedeele grafice si analitice, coordonate obtinute prin
digitizarea contururilor folosite la procedeele analitice si date preluate de la integratoarele
grafico- mecanice (planimetre polare, planimetre rectangulare, etc.) folosite la procedeele
grafico- mecanice.
2.5.2. Procedeele numerice
2.5.2.1. Procedeul analitic
Calculul se efectueaza in situatia in care toate coordonatele punctelor conturului imobilului sunt
cunoscute.
Consideram conturul din figura de mai jos, format din punctele 1, 2, 3, 4 cu coordonatele X1, Y1;
X2, Y2; X3, Y3.

Formula de calcul analitic al suprafetei din figura se prezinta sub forma:


2S= X1(Y2 - Y4)+ X2(Y3 - Y1)+ X3(Y4 - Y2)+ X4(Y1 - Y3) si
2S= Y1(X4 - X2)+ Y2(X1 - X3)+ Y3(X2 - X4)+ Y4(X3 - X1)
De regula, cu o formula se calculeaza suprafata si cu cealalta se verifica.
Generalizand, pentru un poligon format din "n" puncte, formulele devin:
n

2S X n Yn1 Yn1 si
1-n

2S Yn X n1 X n1
1-n

2.5.2.2. Procedeul trigonometric


Calculul se efectueaza in situatia in care punctele conturului imobilului sunt determinate prin
coordonatele lor polare.
Consideram conturul, din figura urmatoare, determinat de punctele A, B, C, D

prin distantele r1, r2, r3, r4 si orientarile 1, 2, 3, 4 masurate din punctul de statie O, vom avea
poligoanele fictive: S1 = OAB, S2 = OBC, S3 = OCD si S4 = OAD.
Suprafata imobilului ABCD rezulta din: S = (S1+ S2+ S3) - S4, unde:

2.5.1.1. Procedeul geometric

Calculul se efectueaza in situatia in care punctele conturului imobilului sunt determinate numai
liniar, cu ruleta si echerul topografic, tipic folosirii metodei absciselor si ordonatelor, a intersectiilor
de distante, a perimetrarii contururilor. Calculul suprafetelor se efectueaza cu ajutorul unor formule
simple, cunoscute din geometrie.
Ridicarile detaliilor in Bucurestii anilor 1954, 1955 si ulterior s-au facut cu metoda absciselor si
ordonatelor, o metoda care inglobeaza un volum mare de activitate la teren.
2.5.1. Procedee grafice
2.5.1.1. Metoda grafica
Aceasta metoda se foloseste in cazul in care coordonatele nu sunt determinate pe baza de
masuratori de teren sau fotogrammetric (masurate pe modelul optic) si se apeleaza numai la
masuratori efectuate cu mijloace grafice (rigle, echere, scari grafice, raportoare, etc.).
Precizia asigurata de metoda grafica este inferioara metodei numerice, depinzand de: scara
planului, suportul pe care este planul, precizia si finetea cu care a
fost cartografiat planul, instrumentele cu care se face citirea elementelor grafice pe plan, etc.
Calculul suprafetelor se poate face prin urmatoarele procedee:
a) descompunerea poligoanelor contururilor imobilelor in figuri geometrice; impartirea
poligoanelor in figuri geometrice se face prin trasarea pe planuri, cu creionul, a unor linii fine, astfel
incat sa poata fi usor sterse dupa efectuarea calculului.
Poligoanele sunt impartite in triunghiuri, la care se masoara grafic, pe plan, bazele si inaltimile. Se
recomanda sa se masoare cate o baza comuna, intre triunghiuri, in vederea eliminarii erorilor de
citire a distantelor. Distantele se pot citi pe plan fie cu ajutorul unui dubludecimetru divizat fin in
jumatati de milimetru, cu rigla la scara sau cu un compas distantier si se apreciaza pe scara
grafica cu transversale, care permit a se face evaluari mai exacte. Suprafata poligonului se obtine
din masurarea suprafetelor in care a fost descompus poligonul;
b) transformare poligon contur imobil intr-un triunghi cu suprafata egala. Pentru calculul
suprafetei poligonului se constituie dintr-o latura a poligonului prelungita ca latura a unui triunghi
cu suprafata egala. Din varful opus laturii constituita ca latura a triunghiului se coboara inaltimea
triunghiului si se uneste cu celelalte puncte caracteristice, iar din celelalte puncte ale poligonului
se duc paralele la laturile care formeaza triunghiul interior, ca in figura:

Cu ajutorul elementelor astfel construite se calculeaza suprafata triunghiului egala ca suprafata


cu poligonul;
c) calculul suprafetelor prin metoda paralelelor echidistante. Cand conturul parcelei are o
forma neregulata, pentru determinarea suprafetei se foloseste planimetrul grafic sau Harfa.
Metoda consta in divizarea suprafetei in figuri geometrice avand inaltimea constanta "a". Aceasta
se realizeaza cu ajutorul unui material transparent subtire si rezistent, pe care se traseaza o
serie de linii paralele si echidistante cu echere speciale, gradate pe ipotenuza. Operatia de calcul
consta in aplicarea desenului transparent peste conturul poligonului care urmeaza a fi
calculat.Suprafata poligonului se calculeaza ca suma de:
unde:

a = inaltimea constanta pentru toate trapezele si triunghiurile formate;


bmed = baza medie, rezultata din media celor doua baze.
d)calculul suprafetelor cu echere speciale. Echerele sunt gradate pe ipotenuza si pe cateta.
Un alt echer gradat este vernierul- situatie similara sublerului. La echere, distanta intre doua
diviziuni de pe ipotenuza este de 1,414mm, astfel incat proiectia ei pe cateta este de 1mm.
Vernierul are posibilitatea de a mari precizia de citire a fractiunilor de "mm", conducand la
masurari pe plan cu precizia de "zecime de
mm". Masuratorile se executa dupa ce in prealabil suprafata conturului s-a impartit in
triunghiuri. Calculul suprafetelor se face dupa regulile cunoscute.

8. Registrele cadastrale.
Registrele cadastrale constituie documentaia scriptic a cadastrului.
Potrivit dispozitiilor art.12 din Legea Cadastrului si Publicitii Imobiliare nr.7/1996, modificat
prin Legea nr. 247/2005, documentele tehnice principale ale cadastrului general, care se
ntocmesc la nivelul comunelor, oraselor i municipiilor sunt urmatoarele:
a) registrul cadastral al imobilelor;
b) indexul alfabetic al proprietarilor i domiciliul acestora;
c) registrul cadastral al proprietarilor;
d) planul cadastral.
Fiele corpurilor de proprietate sunt documentele care conin datele de intrare n baza de date a
cadastrului general. Documentele tehnice ale cadastrului general se obin prin prelucrarea
datelor din baza de date. Fiele datelor cadastrale primare ndeplinesc rolul de document cu
datele de intrare ale sistemului informaional al cadastrului general, iar registrele cadastrale
ndeplinesc rolul de documente cu datele de ieire. ntruct bazele de date ale cadastrului
general se redacteaz i se arhiveaza sub form de nregistrri pe suporturi accesibile
echipamentelor de prelucrare automat a datelor, cu efect juridic echivalent cu cel al
nregistrrilor tradiionale, sistemul de prelucrare automat trebuie s fie n msur a genera ca
date de ieire coninutul unitar stabilit al registrelor cadastrale.
Orice informaie grafic sau alfanumeric referitoare la un corp de proprietate se poate obine
prin interogarea bazei de date a cadastrului general.
Documentele cadastrale se ntocmesc o singur dat pe suport de hrtie, la ncheierea tuturor
lucrrilor de cadastru general ntr-o unitate administrativ-teritorial. De regul, registrele
cadastrale se ntocmesc n trei exemplare, dintre care unul se depune la consiliul local i dou la
O.C.P.I. (un exemplar pentru arhiva proprie i un exemplar pentru biroul de carte funciar).
Registrul cadastral al imobilelor
Registrul cadastral al imobilelor conine situaia tuturor imobilelor i ale parcelelor componente
ale imobilului din cuprinsul unei uniti administrativ-teritoriale n ordinea numerotrii cadastrale
i se ntocmete separat pentru intravilan i pentru extravilan.
Coninutul registrului cadastral al imobilelorr este prezentat n anexa nr. 2 la Normele tehnice
pentru introducerea cadastrului general.
Indexul alfabetic al proprietarilor i domiciliul acestora
Scopul principal al indexului alfabetic al proprietarilor i domiciliul acestora este acela de a
permite identificarea fiecrui proprietar n registrul cadastral al proprietarilor. Acesta este
documentul care face legtura ntre registrul cadastral al imobilelor i registrul cadastral al

proprietarilor.
Coninutul acestui registru este prezentat n anexa nr. 3 la Normele tehnice pentru introducerea
cadastrului general.
Numerele de ordine date proprietarilor n indexul alfabetic coincid cu numerele acestora din
registrul cadastral al proprietarilor.
nscrierea domiciliului proprietarilor permite autoritilor administrative s poarte legtura cu
acetia.
Registrul cadastral al proprietarilor
Registrul cadastral al proprietarilor conine imobilele aparintoare fiecrui proprietar, n care
sunt nscrise toate suprafeele de teren ale imobilelor i parcelelor componente ale imobilului,
din intravilanul sau din extravilanul teritoriului adminstrativ pentru care se ntocmete cadastrul
general.
n cuprinsul datelor cu privire la proprietatea asupra terenurilor i construciilor se nscrie tipul de
proprietate, care se codific astfel:
- proprietatea privat a persoanelor fizice: PF
- proprietatea privat a persoanelor juridice: PJ
- domeniul public al statului: DS
- domeniul public al unitilor administrativ-teritoriale: DAT
- domeniul privat al statului: DPS
- domeniul privat al unitilor administrativ-teritoriale: DPAT
Coninutul registrului este prezentat n anexa nr. 4 la Normele tehnice pentru introducerea
cadastrului general.

9. Cartea funciar. Definiie, pri componente; Principiile crii funciare


Cartea funciar cuprinde evidena juridic integral i exact a imobilelor, proprietatea persoanelor fizice i juridice din aceeai
localitate, ca unitate administrativ-teritorial: comun,
ora, municipiu.
Crile funciare reprezint un sistem de publicitate imobiliar real i complet a drepturilor
reale imobiliare. Crile funciare sunt un sistem de publicitate real ntruct se bazeaz pe
identitatea topografic a bunurilor, i sunt un sistem complet deoarece realizeaz publicitatea
integral a transmiterii bunurilor imobile.
Cartea funciar este compus din: titlu i trei pri: A, B i C.
Titlul crii funciare cuprinde numrul crii funciare i denumirea unitii dministrativ teritoriale
n care este situat imobilul.
A. Partea I (Foaia de avere) cuprinde descrierea imobilului cu indicarea numrului de
ordine i a numrului cadastral al imobilului conform numerotrii imobilelor din planul
cadastral, suprafaa, mpreun cu Anexa la Partea A , care cuprinde planul imobilului cu
vecinti, geometria parcelei, descrierea imobilului, inventarul de coordonate.n antet se
menioneaz numrul crii funciare, ca i n partea A.
B. Partea a II-a (Foaia de proprietate) cuprinde nscrieri privitoare la proprietate, adic
privind dreptul de proprietate i documentele pe care se ntemeiaz acesta. n antet se
menioneaz numrul crii funciare, ca n partea A.
n aceast parte se face:
- menionarea nscrisului pe care se ntemeiaz proprietatea, transmiterea proprietii,
modificarea sau stingerea dreptului asupra ntregului imobil sub forma proprietii exclusive,
comune n devlmie sau indivize;
- faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum i aciunile
privitoare la proprietate;
- servituile constituite n folosul imobilului nscris n Partea A;
- orice modificri, ndreptri sau nsemnri, fapte juridice care determin apariia, modificarea sau stingerea drepturilor reale ce
se nscriu n Partea B i drepturile personale sau alte raporturi juridice, aciunile referitoare la proprietate, precum i
modificrile, ndreptrile sau nsemnrile cu referire la titlu din Partea A sau B.
C. Partea a III-a (Foaia de sarcini) cuprinde nscrieri privitoare la sarcini, adic
sarcinile ce revin proprietarului sau imobilelor (drepturi reale principale - dezmembrminte ale
dreptului de proprietate: uzufruct, uz, abitaie, servitui n sarcina imobilului, superficie i
drepturi reale accesorii-ipoteci, privilegii, precum i fapte juridice, drepturi personale
referitoare la drepturile reale nscrise n aceast parte, urmriri imobiliare etc.) cu privire la
imobilele nscrise n Partea A. n antet se menioneaz numrul crii funciare, ca n partea A.
Orice schimbare adus vreunei nscrieri n cartea funciar se evideniaz prin sublinierea vechii
nscrieri i prin trecerea n rubrica observaii a numrului de ordine sub care s-a operat noua
nscriere.
PRINCIPIILE SISTEMULUI DE PUBLICITATE IMOBILIAR AL NOILOR CRI FUNCIARE
Funcionarea i organizarea crilor funciare se bazeaz pe anumite reguli fundamentale numite principii.
Principiile de carte funciar sunt regulile de baz referitoare la organizarea, conducerea i inerea crilor funciare, precum i la
activitatea propriu-zis de publicitate imobiliar (operaiunile de nscriere a actelor i faptelor juridice privitoare la imobilele
cuprinse n cartea
funciar).
Identificarea i cunoaterea acestor principii este de o real importan practic, ea fiind

premisa aplicrii unitare i corecte a publicitii imobiliare la nivel naional.


1. Principiul opozabilitii
Dac, n conformitate cu prevederile art. 17 i 18 din Decretul-Lege nr. 115/1938 drepturile reale imobiliare pot fi constituite,
modificate ori stinse , numai dac sunt nscrise n cartea funciar, ceea ce echivala cu principiul efectului constitutiv de drepturi
reale al nscrierii n cartea funciar, sub imperiul Legii nr. 7/1996 nscrierea n cartea funciar a actului juridic de constituire,
dobndire, recunoatere, stingere, modificare i de transmisiune a unor drepturi reale imobiliare are ca efect opozabilitatea fat
de eventualii titulari de drepturi reale imobiliare cu acelai obiect, fa de acelai autor, care nu au efectuat aceast operaiune
sau au efectuat -o ulterior - art. 27 din legea 7/1996 si art. 93 din Regulament.
lat , deci, c prin noua lege se nlocuiete efectul constitutiv de drepturi al nscrireii n cartea funciar cu cel al opozabilitii.
Ca urmare, ntre pri, operaiunile juridice privind drepturi reale imobiliare i produc efectele de la data ncheierii lor, n forma
cerut de lege, dar ele le pot fi opuse terilor numai de la data nscrierii lor.
Legea consacr i anumite excepii de la principiul opozabilitii, care sunt de strict aplicare i interpretare. Ele sunt cazurile n
care drepturile reale se dobndesc prin : succesiune, accesiune, vnzare silit, uzucapiune, prin efectul legii, expropriere sau
hotrre judectoreasc. n aceste cazuri, drepturile reale sunt opozabile terilor de la data dobndirii, fr s fie necesar
nscrierea. Dobnditori subsecveni ai acestor drepturi nu beneficiaz de aceast excepie avnd n vedere c titularii originari
sunt obligai s-i nscrie drepturile pentru a putea dispune de ele.
2. Principiul publicitii integrale.
n esen, principiul publicitii integrale este regula conform creia n cartea funciar trebuie
nscrise toate drepturile reale imobiliare, operaiunile materiale i, n cazurile anume prevzute de lege, drepturile de crean,
faptele sau alte raporturi juridice n legtur cu imobilele cuprinse n cartea funciar.
Potrivit acestui principiu sunt supuse nscrierii n cartea funciar, cu excepiile prevzute de art. 26 din Legea nr. 7/1996, toate
operaiunile juridice prin care se transmite, se constituie, se modific sau se stinge un drept real imobiliar. De asemenea este
necesar s se evidenieze toate modificrile privind situaia material a imobilului, alipiri, dezlipiri n foaia de avere a crii
funciare.
Publicitatea integral a crilor funciare este asigurat chiar i n cazul dobndirii drepturilor reale care nu se nscriu n cartea
funciar, (succesiune, accesiune, vnzare silit,uzucapiune, prin efectul legii, expropriere sau hotrre judectoreasc),
deoarece titularul lor nu va
putea dispune de ele dect dac s-a fcut nscrierea.
Ca urmare a acestui fapt, cartea funciar constituie un adevrat registru de stare civil a imobilelor, cuprinznd situaia juridic
complet i real a acestora .
Integralitatea publicitii imobiliare este strns legat de efectul opozabilitii fa de teri al nscrierilor, consacrat de art. 27 din
legea 7/1996, deoarece toate operaiunile juridice privind transmiterea, constituirea, modificarea sau stingerea drepturilor reale
imobiliare , precum i aciunile n justiie privind imobilul respectiv devin opozabile terilor numai prin nscrierea lor n cartea
funciar.
3. Principiul legalitii.
Principiul legalitii, confundat de unii autori cu principiul oficialitii, este un mijloc de asigurare a corectitudinii i exactitii
nscrierilor din cartea funciar.
Legalitatea formal exprim faptul ca registratorul va dispune numai nscrierea actelor i faptelor juridice prevzute sau permise
de lege, sprijinindu-se pe cerere i actele ce o nsoesc.
Ca urmare, cererea trebuie s cuprind toate meniunile prevzute de lege i trebuie s fie nsoit de nscrisurile doveditoare
ale faptelor sau actelor juridice a cror nscriere se solicit.
Odat introdus, cererea nu mai poate fi modificat, nici mcar prin exercitarea plngerii mpotriva ncheierii dat de Biroul de
publicitate imobiliar cu privire la cererea respectiv. Este necesar introducerea unei cereri noi. n cazul admiterii acesteia,
nscrierea care se va efectua va avea rangul conferit de data cererii admise i nu cel al primei cereri.
Legalitatea material rezid n aceea ca registratorul are obligaia de a cerceta dac nscrisul n baza cruia se solicita
nscrierea ntrunete condiiile de fond i form prevzute de lege pentru nscrierea respectiv i dac n cuprinsul crii
funciare nu exist piedici la nscriere (art. 48 - 49 Legea nr. 7/1996).

4. Principiul oficialitii.
Potrivit acestui principiu, registratorul are dreptul i obligaia legal de a verifica din oficiu cererea de nscriere, valabilitatea
titlului n baza cruia se cere nscrierea n cartea funciar i cuprinsul crii funciare.
O dat introdus cererea i nregistrat, nu mai poate fi completat cu nscrisuri noi, ori cu alte date.
Registratorul va putea respinge cererea prin ncheiere motivat, atunci cnd aceasta nu este
complet sau nscrisurile pe baza crora se ntemeiaz cererea nu sunt valabile.
De asemenea, registratorul va proceda la respingerea cererii, dac fa de datele de
nscriere n cartea funciar, cererea nu poate fi admis, deoarece exist neconcordan ntre cele cerute i cele existente n
cartea funciar.
5. Principiul neutralitii.
Principiul neutralitii const n faptul c nscrierile n cartea funciar nu se fac din oficiu , ci numai la cererea celor interesai i
numai cu privire la coninutul cererii.
Ca urmare, registratorul de carte funciar poate dispune efectuarea de nscrieri numai n baza cererii formulat de persoana
interesat i numai n limitele acesteia.
Ca excepie de la acest principiu pot fi reinute: respingerea cererii de nscriere, nscrierea cii de atac a plngerii mpotriva
ncheierilor birourilor de publicitate imobiliar , ndreptarea erorilor materiale svrite cu prilejul operrii nscrierilor sau
radierilor n cartea funciar, nscrierea notrilor i radierea acestora, acestea nscriindu-se n cartea funciar din oficiu i chiar n
ciuda opoziiei prii interesate.
6. Principiul specialitii.
Acest principiu, consacrat i sub numele de principiul individualizrii, asigur exactitatea i precizia documentelor cadastrale i
a crilor funciare. Regula este aceea ca cererea de nscriere a actelor i faptelor juridice n cartea funciar s fie admis,
numai dac n cuprinsul su imobilele sunt precis determinate (prin numr cadastral, amplasament, vecinti, suprafa,
categorie de folosin i schia de plan).
n virtutea acestui principiu nscrierile din cartea funciar trebuie s precizeze exact imobilul sau partea din imobil la care se
refer, persoanele mpotriva sau n favoarea crora s-a efectuat nscrierea, dreptul nscris trebuie calificat exact, cu indicarea
obiectului su i, dup caz, a modalitilor care l afecteaz sau a sarcinilor care l greveaz.
Pentru respectarea acestui principiu, din interpretarea art. 49 din Legea 7/1996, rezult c
cererea de nscriere se respinge atunci cnd nu ndeplinete cerinele legale, adic nscrisul pe care ea se ntemeiaz nu
ndeplinete cerinele de valabilitate ale actului juridic, nu are deplin putere doveditoare, nu indic numele prilor, nu
individualizeaz imobilul cu numrul de parcel, nu este nsoit de o traducere legalizat (n cazul n care nu este scris n limba
romn).
7. Principiul prioritii.
Principiul prioritii este regula potrivit creia efectele nscrierilor se produc retroactiv, de la data nregistrrii cererii de nscriere.
Ordinea nregistrrii cererii va determina i rangul nscrierii. Principiul prioritii reprezint o aplicare n materia publicitii
imobiliare a principiului de drept romn "qui prior tempore potiorjure".
El este consacrat de art. 25 din Legea 7/1996, dar prevederi cu privire la acesta sunt cuprinse i n art. 28, 30 i 47 din lege,
precum i n art. 93, 94 i 117 din Regulament.
Cererea de nscriere se depune la biroul de publicitate imobiliar, unde va fi nregistrat n registrul special de intrri ce
cuprinde data nregistrrii cererii, ora acesteia i numrul curent sub care este nregistrat.
Data nscrierii confer rangul nscrierii, adic efectul acesteia fa de celelalte nscrieri.
Ca o chestiune de noutate, potrivit art. 48-49 din Legea 7/1996 rangul nscrierii este susceptibil de confirmare sau infirmare,
dup cum cererea de nscriere a fost admis sau respins de registratorul de carte funciar.
Dac se depun concomitent mai multe cereri de nscriere la acelai birou de publicitate
imobiliar cu privire la acelai imobil, drepturile de ipotec i privilegiile imobiliare a cror nscriere se solicit vor avea rang

egal, iar celelalte drepturi vor primi numai provizoriu rang egal, urmnd ca prin judecata sa se hotrasc asupra rangului i
asupra radierii ncheierii nevalabile.(art. 47 din legea 7/1996).
8 Principiul relativitii.
Principiul relativitii, denumit i al consensului sau al acordului de voine, este regula conform creia orice nscriere n cartea
funciar se poate face numai mpotriva celui care la data cererii era nscris n cartea funciar sau care urmeaz s fie nscris ca
titular al dreptului asupra
cruia se va face nscrierea. Unii autori definesc acest principiu ca fiind cerina legii ca nscrierea n cartea funciar s se fac
numai cu consimmntul titularului nscris .
Cel mpotriva cruia se face nscrierea se numete antecesor tabular, iar cel n favoarea cruia se nscrie se numete succesor
tabular.
Relativitatea nscrierilor este consacrat de art. 22 din Legea 7/1996 potrivit cruia
nscrierea unui drept se poate face numai mpotriva celui care la nregistrarea cererii era nscris ca titular al dreptului asupra
cruia nscrierea urmeaz s fie fcut sau mpotriva acelui care nainte de a fi nscris i-a grevat dreptul, dac amndou
nscrierile se cer deodat. Legea reglementeaz cteva situaii speciale:
A. Relund ntr-o foarte mare msur prevederile art. 20 din Legea nr. 115/1938, potrivit crora dac mai multe persoane i-au
cedat succesiv una celeilalte dreptul de a dobndi prin nscriere un bun imobil, iar nscrierile respective nu s-au efectuat, ultimul
dobnditor al acelui bun imobil, va putea cere nscrierea tuturor dobndirilor succesive, concomitent cu cea a dreptului su,
dac dovedete prin nscrisuri originale, actele juridice ce pot sta la baza acelor nscrieri, prin art. 23 din Legea 7/1996 se
statueaz c dac mai multe persoane i-au cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra unui imobil iar nscrierile nu s-au
fcut, cel din urm ndreptit va putea cere nscrierea dobndirilor succesive odat cu cea a dreptului su, dovedind prin
nscrisuri originale ntreg irul actelor juridice pe care se ntemeiaz nscrierile.
B. Principiul relativitii este un mijloc eficient de asigurare a integralitii nscrierilor n cartea funciar n ceea ce privete
drepturile care potrivit art. 26 din Lega nr. 7/1996 sunt opozabile fa de teri i fr nscrierea lor n cartea funciar. Potrivit art.
22 nscrierea se poate face numai mpotriva celui care la data cererii este nscris n cartea funciar. Or, dac titularul
nstrintor al dreptului care era opozabil i fr nscriere nu procedeaz la nscrierea acestuia, dobnditorul la rndul su nu sar putea nscrie deoarece s-ar nclca principiul relativitii, posesorul tabular nefiind identic cu persoana mpotriva creia se
solicit prin cerere efectuarea nscrierii.
n consecin, se va realiza nscrierea n cartea funciar i a drepturilor care sunt opozabile i extratabular, respectndu-se
astfel integralitatea nscrierilor. Astfel, nscrierile din Cartea funciar vor reflecta n mod complet ntregul ir al titularilor unui
anumit drept real, inclusiv pe cei care au dobndit acest drept opozabil extratabular.
9. Principiul forei probante.
Potrivit acestui principiu dreptul real nscris n cartea funciar se consider a fi exact, pe de o
parte, iar pe de alt parte nici un drept real nu poate exista i deci nu poate fi opus nimnui, dac nu este nscris n cartea
funciar. Dac un drept s-a radiat din cartea funciar, se prezum c acel drept nu exist. n ambele situaii se poate face
dovada contrar.
Este uor de observat ca acest principiu are la baz dou prezumii fundamentale consacrate de textul de lege (art. 31 ) i
anume:
a) Dac n cartea funciar s-a nscris un drept n folosul unei persoane se prezum c
dreptul exist n folosul ei, dac a fost dobndit sau constituit cu buna credin.
b) Dac un drept s-a radiat din cartea funciar se prezum c acel drept nu exist.
Principiul forei probante a crii funciare este reglementat de art. 31 din Legea 7/1996, care arat cci cuprinsul crilor
funciare se consider exact n folosul acelei persoane care a dobndit prin act juridic cu titlu oneros un drept real, dac n
momentul dobndirii dreptului nu a fost nscris n cartea funciar vre-o aciune prin care se contest cuprinsul ei sau dac nu a
cunoscut pe alt cale aceast inexactitate.
Acest principiu are drept scop ocrotirea terului dobnditor cu titlu oneros, de bun
credin, care s-a ntemeiat pe cuprinsul crii funciare, dobndirea lui fiind ocrotit de cauzele de eviciune ce ar putea deriva

din nevalabilitatea titlurilor anterioare dobndirii lui.


Aceasta regula este o "traducere" fidela a prevederilor art. 32-33 din Decretul-lege nr.
115/1938 potrivit crora terul care, ntemeindu-se pe cuprinsul crii funciare, dobndete cu bun credin i cu titlu oneros un
drept real nscris n cartea funciar, nu poate fi omis din cauza viciilor pe care le avea titlul autorului su, bineneles, cu
excepiile prevzute de lege (nscrierea unei aciuni n cartea funciar i cunoaterea pe alt cale a inexistenei nscrierii).
Principiul forei probante a nscrierilor nu se aplic n situaia n care n cartea funciar era notat o aciune prin care se
contesta cuprinsul acesteia sa u terul a cunoscut pe alt cale inexactitatea nscrierii.
n prima situaie, dovada relei credine a terului se face fr complicaii, cercetndu-se
cuprinsul crii funciare cu privire la existena nscrierii unei asemenea aciuni. n a doua ipotez, cel care invoc reaua credin
a terului va trebui s dovedeasc faptul c acesta a cunoscut pe o alt cale inexactitatea nscrierii, acesta fiind prezumat de
bun credin pn la proba contrar. De asemenea, acest principiu nu poate fi invocat cnd nscrierea terului a fost supus
rectificrii, precum i n situaia cnd nscrierea privete drepturi personale, situaii i stri personale, deoarece n acest caz
nscrierea are doar efectul de informare a terilor (art. 3 6 din Legea 7/1996) Acest principiu nu este aplicabil nici n cazul
descrierilor care cuprind stri de fapt (de exemplu : descrierea imobilului din partea I).
Principiul forei probante contribuie la securitatea static i dinamic a circuitului civil prin aceea c titularul nscris n cartea
funciar nu i poate pierde dreptul, dect dac el consimte la aceasta , iar terul dobnditor de bun credin este aprat de
cauzele de eviciune ce deriv din titlurile anterioare dobndirii sale.

10. Drepturi reale imobiliare


Potrivit Codului civil: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un
lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege".
Pentru a putea constitui exercitiul unor drepturi, actele persoanei trebuie sa fie recunoscute,
sau sa nu fie interzise de lege, intrucat un act contrar legii nu se poate constitui, din punct de
vedere juridic, exercitiul unui drept.
Dreptul subiectiv este o prerogativa a activitatii individuale, in virtutea caruia subiectul unui
raport juridic poate actiona in limitele permise de lege.
Drepturile civile ale persoanelor fizice si juridice, in raport cu sfera persoanelor obligate si in
functie de continutul obligatiilor corespunzatoare, sunt:
- drepturi absolute;
- drepturi relative.
Drepturile absolute sunt acele drepturi carora le corespunde obligatia generala negativa a
tuturor persoanelor de a se abtine de la incalcarea lor.
Din categoria drepturilor absolute fac parte: drepturile personale nepatrimoniale, cum sunt
dreptul la nume, dreptul la integritatea persoanei, la onoare, etc.; drepturi ce deriva din
raporturile de familie; drepturile de autor si inventator; dreptul de proprietate precum si celelalte
drepturi reale.
Drepturile relative sunt acele drepturi carora le corespunde obligatia uneia sau a unor persoane
determinate, de a da, de a savarsi sau de a se abtine de la anumite acte sau fapte juridice.
Aceste drepturi opereaza numai in privinta subiectului obligat sau a subiectelor obligate.
Acestea sunt toate drepturile ce se nasc din contracte.
O alta clasificare a drepturilor se poate face dupa continutul lor economic, astfel:
- drepturi patrimoniale;
- drepturi nepatrimoniale.
Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi care au un continut economic, oferind posibilitatea
unei evaluari banesti.
Drepturile nepatrimoniale sunt acele drepturi care nu au un continut economic, cum sunt cele
legate de persoana omului.
Drepturile patrimoniale se impart in:
- drepturi reale;
- drepturi de creanta.
Drepturile reale sunt acele drepturi patrimoniale pe care titularii lor le exercita direct asupra
lucrurilor, fara concursul altor persoane.

Drepturile reale se impart la randul lor in:


- drepturi reale principale;
- drepturi reale accesorii.
Din categoria drepturilor reale principale fac parte: dreptul de proprietare, dreptul de superficie,
dreptul de uzufruct, uz si abitatie, dreptul de servitute.
Din categoria drepturilor reale accesorii fac parte: ipoteca, privilegiile si amanetul.
Sunt denumite drepturi reale accesorii deoarece servesc drept garantie reala unor drepturi de
creanta.
Drepturile de creanta sunt acele drepturi patrimoniale in baza carora subiectul activ numit
creditor poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor ca acesta sa dea, sa faca sau sa nu faca
ceva.
Drepturile civile ale persoanelor fizice si juridice sunt recunoscute, ocrotite si garantate atat de
Constitutie cat si de Codul civil, in scopul satisfacerii intereselor acestora in acord cu interesul
general al statului.
A. Moduri derivate de dobandire a proprietatii.
Dezmembramintele dreptului de proprietate
Principii generale
Dintre drepturile reale principale, cel mai important este dreptul de proprietate, intrucat confera
titularului sau deplinatatea puterilor incluse in cele trei atribute:
-

posesia;

folosinta;

dispozitia.

Dezmembramintele dreptului de proprietate se impart in doua categorii:


- o parte din dezmembraminte sunt recunoscute unei persoane determinate si dispar odata cu
aceasta;
- alta parte sunt create in beneficiul proprietarului unui lucru (servituti) acestea existand in
interesul fondului (servitutile reale).
Dezmembramintele sunt compatibile numai cu dreptul de proprietate privata si nu cu dreptul de
proprietate publica.
Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt: dreptul de superficie, dreptul de uz, dreptul de
abitatie, dreptul de uzufruct si dreptul de servitute.

Dreptul de superficie
Dreptul de superficie consta in dreptul de proprietar pe care il are o persoana, denumita

superficiar, asupra constructiei, plantatiei sau lucrarii ce se afla pe un teren, care apartine unui
alt proprietar, precum si in dreptul de folosinta asupra terenului pe care se gaseste constructia,
plantatia sau orice alta lucrare.
Dreptul de superficie este un drept real prin specificul sau, avand particularitatile sale proprii.
Superficiarul exercita asupra constructiei sau a plantatiei atributele dreptului de proprietate.
A. Modul de dobandire a dreptului de superficie. Dreptul de superficie se poate dobandi:
a.

prin acte juridice cu titlu oneros sau gratuit;

b.

prin uzucapiune in aceleasi conditii cu dreptul de proprietate.


B. Caracterele dreptului de superficie sunt:

a. este un drept real imobiliar, fiindca nu poate purta decat asupra lucrurilor nemiscatoare;
b. poate purta asupra tuturor constructiilor, plantatiilor sau lucrarilor aflate pe teren, fiind in
acest caz complet, dar poate purta si asupra unei parti din aceste, cand este incomplet;
c. acest drept este suprapus dreptului de proprietate asupra terenului, de care este distinct;
proprietarul terenului nu poate cere incetarea situatiei create prin constituirea dreptului de
superficie, situatie care dainuie in conditiile stabilite prin actul de constituire a dreptului de
superficie.
Aceasta inseamna ca nu se poate pune niciodata problema impartirii, caci nu este vorba de
indiviziune, ci de proprietati distincte;
d. este un drept real perpetuu;
e. nu se stinge prin neuz timp de 30 de ani;
f.

poate fi grevat cu sarcini in masura compatibilitatii acestora cu continutul propriu al


dreptului de superficie precum: uzufruct, abitatie, servituti, privilegii imobiliare si ipoteci.

Dreptul de uz
Dreptul de uz este un drept de uzufruct mai restrans, care da putinta titularului sau de a se
folosi de bunul altuia si chiar de a culege o parte din fructe in limita trebuintelor uzuarului si a
familiei sale.
Uzuarul nu poate vinde sau inchiria dreptul sau de folosinta. De asemenea, el nu poate greva
cu sarcini dreptul sau de uz.
Dreptul de abitatie
Abitatia este un drept real de uz aplicat la casa de locuit. Acestui drept i se aplica aceleasi
reguli ca si dreptului de uz.
Dreptul de abitatie este strict personal care nu poate fi cedat si ipotecat altei persoane.
Daca, insa, casa este prea mare pentru nevoile sale, titularul dreptului de abitatie are dreptul sa
inchirieze o parte din casa.
Dreptul de uzufruct
Uzufructul este un drept real de folosinta pe care o persoana, denumita uzufructuar, il exercita

cel mult pana la incetarea sa din viata asupra unor bunuri apartinand altei persoane denumita
nud proprietar, cu obligatia de a-i conserva substanta.
1. Caracterele uzufructului:
a. este un drept real, mobiliar sau imobiliar;
b. este un drept de folosinta;
c. este un drept temporar, a carui durata este marginita la viata uzufructuarului;
d. este un drept cesibil;
e. comporta doua atribute: posesia si folosinta.
2. Modurile de constituire ale uzufructului
Uzufructul se poate constitui asupra oricarui bun, mobil sau imobil, ori chiar asupra unei
creante.
In situatia in care uzufructul este constituit asupra unor bunuri consumabile, uzufructuatorul are
dreptul de a dispune de ele, cu indatorirea de a le inapoia in aceeasi cantitate, calitate si
valoare sau pretul lor la sfarsitul uzufructului (art. 526 cod civil).
In prezent , uzufructul se poate constitui prin vointa omului si anume:
- prin contract;
- prin testament;
- prin uzucapiune (prescriptie achizitiva).
a. Dobandirea uzufructului prin contract se poat infaptui prin instrainare si prin retentie.
b. Dobandirea uzufructului prin testament este frecvent intalnita in practica si se poate
manifesta in doua forme:
-

constituirea directa, prin acte de instrainare;

constituirea indirecta, pe cale de retentie;

Uzufructul va putea fi constituit prin testament si asupra unei cote parti din mostenire.
c. Dobandirea uzufructului prin uzucapiune nu este prevazuta in temeiul unor dispozitii legale.
Ea este posibila prin analogie, avandu-se in vedere principiul ca prescriptia achizitiva se
aplica tuturor drepturilor reale.
Stingerea dreptului de uzufruct are drept consecinta:
a. Uzufructuarul inceteaza de a mai folosit lucrul pe care are obligatia de a-l restitui. In principiu
restituirea se va face in natura.
b. Uzufructuarul si nudul proprietar procedeaza la lichidarea raporturilor de obligatii si sarcini
reciproc nascute din uzufructul stins.

Dreptul de servitute
Dreptul de servitute este un drept real in virtutea caruia se impune unui fond, numit fond servant

sau aservit, o anumita sarcina in favoarea altui fond, numit fond dominant, care apartine altei
persoane decat aceea ce detine fondul aservit.
A.

Caracterele dreptului de servitute:


a. Servitutea este un drept real imobiliar, pentru ca poarta numai asupra unui lucru
nemiscator prin natura lui.
b. Servitutea presupune existenta a doua fonduri: aceasta formulare trebuie inteleasa in
sensul ca servitutea este constituita in profitul unui fond si tinand seama de utilitatea
acestuia.
c. Servitutea este un drept accesoriu.
Servitutea nu poate fi cedata, instrainata, urmarita sau ipotecata decat o data cu fondul
dominant.
d. Servitutea este un drept perpetuu, ca o consecinta a caracterului sau accesoriu,
deoarece, avand rostul sa completeze utilitatea fondului dominant, nu ar putea sa-si
indeplineasca aceasta functie decat daca va dura cat dreptul de proprietate insusi.
e. Servitutea este un drept indivizibil.

Aceasta inseamna ca daca unul sau fiecare dintre cele doua imobile apartine mai multor
coproprietari, pentru constituirea sau stingerea servitutii se cere consimtamantul tuturor
coproprietarilor.
B.

Clasificarea servitutilor. Servitutile se impart in:


-

naturale;

legale;

conventionale.

a.

Servitutile naturale sunt acelea care rezulta din situatia naturala a fondurilor.

b.

Servitutile legale sunt cele stabilite de lege.

c.

Servitutile stabilite prin fapta omului formeaza o a treia categorie, in care intra:

C.

servitutile stabilite prin act juridic;

servitutile stabilite prin uzucapiune;

servitutile stabilite prin destinatia proprietarului.

Dupa obiectul lor, servitutile se impart in:


a. Servituti pozitive.
b. Servituti negative.

Dupa modul lor de exercitare, servitutile se grupeaza in:


-

continue;

necontinue.

Esential in aceasta clasificare ese interventia sau neinterventia unor acte succesive din parte
proprietarului fondului dominant.

O alta clasificare consta in:


-

servituti aparente;

servituti neaparente.

Situatia speciala a fondurilor face ca uneori, servitutile sa poata fi grupate in:


a.

servituti continue si aparente, cum ar fi servitutea de vedere;

b.

servituti continue si neaparente, cum sunt in general servitutile negative;

c.

servituti necontinue si aparente, de exemplu serveste de trecere pe o poteca;

d.

servituti necontinue si neaparente, intre care se poate mentiona servitutea de a paste

vitele.