Cadastru 1 - Metodologie Privind Executarea Lucrarilor de Introducere A Cadastrului Imobiliar in Localitati

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA ŞI EXPLOATAREA INSTALAłIILO...
Page 1 of 43
METODOLOGIE PRIVIND EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE INTRODUCERE A

CADASTRULUI IMOBILIAR ÎN LOCALITĂłI
Cuprins
Capitolul I: GENERALITĂłI
1.1. Cadrul legal
1.1.1. Cadastrul general
1. În conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară. "Cadastrul general este
sistemul unitar şi obligatoriu de evidenŃă tehnică economică şi juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea,
reprezentarea pe hărŃi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul Ńării
indiferent de destinaŃia lor şi de proprietar".
"Cadastrul general se organizează la nivelul fiecărei unităŃi administrativ-teritoriale, comună, oraş, municipiu, judeŃ şi la
nivelul întregii Ńări".
1.1.2. Cadastrul imobiliar
2. În conformitate cu art. 4 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară:
"Ministerele, alte instituŃii centrale de stat, regiile autonome şi alte persoane juridice organizează cadastrul de
specialitate în domeniile..., imobiliar-edilitar, ...". În acest context Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului îi revine
evident, sarcina organizării cadastrului imobiliar-edilitar care este propriu obiectului său de activitate.
În acelaşi articol din legea menŃionată se mai precizează:
“ Cadastrele de specialitate sunt subsisteme de evidenŃă şi inventariere sistematică a bunurilor imobile sub aspect
tehnic şi economic, cu respectarea normelor tehnice elaborate de Oficiul NaŃional de Cadastru, Geodezic şi Cartografie şi a
datelor de bază din cadastrul general privind suprafaŃa, categoria de folosinŃă şi proprietarul", de unde rezultă că lucrările
cadastrului imobiliar conŃin elemente de bază ale cadastrului general.
3. În art.l din Legea nr. 7/1996 se arată că:
"EntităŃile de bază ale cadastrului general sunt parcela, construcŃia, şi proprietarul.
Prin "imobil" în sensul Legii nr. 7/1996 se înŃelege parcela de teren, cu sau fără construcŃii.
În art. 20 al legii menŃionate se precizează: "Unul sau mai multe imobile alipite de pe teritoriul unei localităŃi, aparŃinând
aceluiaşi proprietar, formează corpul de proprietate ce se înscrie în cartea funciară" şi într-un paragraf următor se arată "Mai
multe corpuri de proprietate de pe teritoriul aceleaşi localităŃi, aparŃinând unui proprietar, formează partida sa cadastrală ce se
înscrie în aceiaşi carte funciară".
4. Conform art. 11 din Legea nr. 7/1996, lucrările tehnice de cadastru constau în:
marcarea pe teren, prin borne, a limitei intravilanului localităŃilor;

pentru terenurile ocupate de construcŃii, curŃi, precum şi pentru terenurile cu alte destinaŃii, situate în intravilan, se vor
specifica pe baza datelor furnizate de cadastrul de specialitate, categoriile de folosinŃă a terenurilor, încadrarea acestora
pe zone în cadrul localităŃii, respectiv pe clase de calitate;
delimitarea şi marcarea hotarelor administrative ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, precum şi limitele intravilanelor
localităŃilor. Delimitarea se face potrivit legii, de către comisia stabilită în acest scop numită prin ordinul prefectului. Din
comisie vor face parte primarul, secretarul consiliului local, delegatul oficiului judeŃean de cadastru, geodezie şi
cartografie şi, după caz, delegatul direcŃiei generale de amenajarea teritoriului şi urbanism.
5. Conform art. 13 din Legea nr. 7/1996 "Actualizarea cadastrelor de specialitate prevăzute de această lege se face
mk:@MSITStore:H:\geodezie.chm::/metodologie%20privind%20executarea%20imobiliare.html 13.10.2010
NORMATIV PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA ŞI EXPLOATAREA INSTALAłIILO... Page 2 of 43
conform specificului fiecărui domeniu în parte".
6. Conform art. 14 din Legea nr. 7/1996, "Titularii cadastrelor de specialitate au obligaŃia de a furniza Ministerului
FinanŃelor evidenŃele necesare impunerii contribuabililor".
1.2. Scopul lucrărilor de cadastru imobiliar
7. Constituirea bazelor de date pentru cadastrul imobiliar şi gestiunea localităŃilor.
8. Culegerea unor date şi informaŃii privind actualizarea datelor tehnice, economice şi juridice preluate din cadastrul
general şi completarea lor în ceea ce priveşte:
delimitarea conform Legii nr. 7/1996 a teritoriului ce urmează a fi cadastrat şi marcarea limitei intravilanului localităŃilor;
actualizarea sau întocmirea planului topografic sau cadastral care va constitui suportul.de bază al lucrărilor de cadastru;
identificarea proprietarilor de terenuri şi ai corpurilor de clădiri;
completarea datelor conŃinute în "Fişa bunului imobil" (anexa 2), cu:
caracteristicile funcŃionale ale clădirilor;
existenŃa dotărilor edilitare la nivel de parcelă;
existenŃa dotărilor edilitare şi tipul lor în interiorul corpului de clădire;
alte solicitări ale beneficiarului care necesită lucrări de teren sau înscrieri de date declarative.
9. Culegerea unor date şi informaŃii de detaliu privind caracteristicile constructive ale clădirilor şi, la cerere, elemente
suplimentare privind caracteristicile geotehnice ale terenului, în scopul evaluării pe criterii tehnice a terenurilor şi clădirilor,
precum şi furnizarea unor informaŃii necesare stabilirii preŃului minim de concesionare al terenurilor în conformitate cu prevede-
rile legale.
1.3. Corelarea lucrărilor cadastrului imobiliar cu cele ale cadastrului general şi ale celorlalte cadastre de
specialitate
10. Datele şi informaŃiile culese în lucările de cadastru imobiliar au caracter tehnic, economic şi juridic, şi utilizează ca
elemente de bază datele cadastrului general privind parcela, construcŃia şi proprietarul (respectiv suprafaŃa, categoria de
folosinŃă şi proprietarul).
Se înŃelege că datele şi informaŃiile privind suprafaŃa, categoria de folosinŃă şi proprietarul unei parcele sunt cele
existente în cadastrul general de unde trebuie preluate şi menŃinute ca atare.
11. Dacă cu ocazia lucrărilor care se efectuază pentru cadastrul imobiliar, se constată că datele preluate din cadastrul
general referitoare la suprafaŃă, categorie de folosinŃă sau proprietar nu sunt actuale sau sunt eronate, ele necorespunzând
realităŃii din teren, acestea trebuie aduse la cunoştinŃa oficiului judeŃean de cadastru, geodezie şi cartografie care va hotărâ
conform instrucŃiunilor proprii, datele şi informaŃiile definitive care se înregistrează în cadastrul imobiliar sau vor corecta în mod
corespunzător aceste date în cadastrul general.
În această situaŃie, datele şi informaŃiile obŃinute în urma lucrărilor de teren se vor înscrie în cadastrul imobiliar, însă cu
caracter nedifinitiv, aşa cum prevede art. 61 din Legea nr. 7/1996, considerându-se pentru această zonă cadastrul general
nedifinitivat.
12. Datele privind cadastrul imobiliar trebuie să reflecte situaŃia fondului construit existent în limitele intravilanului
localităŃii.
1.4. Definirea conŃinutului de informaŃii specifice cadastrului imobiliar
1.4.1. DefiniŃii
13. Sectorul cadastral - reprezintă unitatea de suprafaŃă limitată de elemente liniare stabile (şosele, străzi, ape, canale,
căi ferate etc.) în interiorul căruia se pot situa unul sau mai multe imobile.
14. Corpul de clădire - parte componentă a unei clădiri delimi tată după următoarale criterii (vezi şi anexa 2):
1. sistemul arhitectonic şi constructiv determinat de faŃade şi materialele de construcŃie a pereŃilor exteriori;
2. intrarea separată în clădire;

3. independenŃa faŃă de alte clădiri alăturate.
În conformitate cu prevederile STAS 4908/79, se încadrează, tratează şi numerotează cu denumirea de "CORP",

clădirile de locuit, dependinŃele (bucătării, spălătorii, garaje, depozite, ateliere, birouri, etc.), cu înălŃimea la cornişă de minimum
2,30m, având fundaŃii, pereŃi de grosime normală, planşee, uşi, ferestre de dimensiuni normale, pardoseli, acoperişuri, etc.
15. ConstrucŃii anexă - sunt cele realizate din cărămidă, paiantă, chirpici, bârne sau alte materiale rezultate din recupe-
rări, cu pereŃi subŃiri, înălŃimea la cornişă şi încăperi sub 2m, acoperiş simplu (de regulă din carton asfaltat), finisaje de slabă
calitate, etc.
În categoria "ConstrucŃii anexe" se pot încadra:
magazii, grajduri, bucătării de vară, latrine, garaje improvizate, pivniŃe situate în curte, construcŃii din cărămida cu
şarpante din lemn şi învelitoare din carton asfaltat;
magazii, grajduri, garaje cu pereŃi din lemn sau schelet de rezistenŃă din lemn cu umplutură de pământ;
şoproane din scândură sau alte materiale;
pătule cu pereŃi din şipci sau din nuiele;
marchizele din scânduri sau tablă (se asimilează cu magaziile), etc.
16. Pentru evitarea confuziilor de interpretare în descrierea caracteristicilor constructive ale unei clădiri, se fac unele
precizări privind compartimentările clădirilor, pe verticală:
Nivel (cat, palier) - este spaŃiul dintr-o clădire cuprins între doua planşee succesive. Se consideră nivel: subsolul,
parterul, mezaninul, fiecare etaj şi mansarda.
Subsol - este nivelul care are peste jumătate din înălŃimea liberă a încăperilor, sub nivelul terenului. ÎnălŃimea
subsolului de la pardoseală până la elementele proeminente ale tavanului (grinzi, conducte), este de minimum 1.80 m. Subsolul
poate fi locuibil, amenajat cu instalaŃii (centrale termice) compartimentat în boxe, subsol tehnic, spălătorii, ateliere, etc.
Demisol - este nivelul care are cel mult jumătate din înălŃimea liberă a încăperilor sub nivelul terenului. ÎnălŃimea
demisolului de la pardoseală până la elementele proeminente ale tavanului (conducte, grinzi), este de minimum 1,80 m. De
obicei subsolul şi demisolul se găsesc sub întreaga clădire sau sub cea mai mare parte a clădirii.
Parter - este nivelul al cărui planşeu inferior se găseşte la nivelul solului, sau cu puŃin deasupra acestuia (0,8 - 1,0 m);
uneori parterul este situat, la înălŃime mai mare faŃă de sol (1,5 -1,8 m).
Etaj - este orice nivel având în general aceeaşi distribuŃie în plan, cuprins între parter şi mansardă, pod sau terasă, cu
înălŃimea liberă de minimum 1,8 m.
Mezanin - este nivelul intercalat între parter şi primul etaj, care se deosebeşte de celelalte etaje fie prin înălŃimea liberă
mai mică, fie prin lipsa balcoanelor sau a altor ieşinduri, ori prin destinaŃie (spaŃiu accesoriu pentru magazinele de la parter,
depozite de mărfuri, ateliere, birouri, etc. Mezaninul se consideră etaj.
Mansardă - este nivelul construit în gabaritul acoperişului (sub învelitoarea acestuia). Mansarda primeşte lumina prin
goluri numite lucarne. Are o parte din plafon orizontal, iar alta înclinată, urmând panta acoperişului. Serveşte pentru locuit
(camere de serviciu), ca dependinŃă, sau pentru exercitarea unor activităŃi de lungă durată (spălătorie, uscătorie, ateliere, etc.).
În general înălŃimea liberă este mai mică, dar nu sub 1,80 m.
PivniŃă (beciul) - este construită din una sau mai multe încăperi situate sub cota zero a clădirii (pardoseala parterului),
destinată păstrării unor materiale (lemn, cărbuni, etc.), sau a unor produse alimentare. De obicei, pivniŃa nu este construită sub
toată întinderea clădirii, are pământ pe jos şi intrare din curte, sau prin deschideri improvizate (chepenguri).
17. Starea tehnică de întreŃinere a unei construcŃii poate fi : foarte bună, bună, mediocră (satisfăcătoare), rea,
insalubră, ruină (a se vedea anexa 3 pct. 7).
Criteriile pentru aprecierea stării tehnice a unei clădiri sunt:
Stare foarte bună - pentru clădirile realizate cu materiale durabile (cărămidă, beton armat, sau metal) realizate în ultimii
20 ani, cu finisaje şi instalaŃii complete, nu necesită reparaŃii curente sau capitale la principalele elemente constructive.
Stare bună - pentru clădirile realizate din materiale durabile, cu planşeu din beton armat sau lemn, finisaje şi instalaŃii
complete, fără deteriorări ale structurii, necesitând unele lucrări de îmbunătăŃire curentă în proporŃie de 10% (din valoarea
acesteia). În această categorie se pot încadra unele clădiri cu planşeu din beton armat cu o vechime cuprinsă între 20-50 ani,
precum şi cele cu planşeu din lemn indiferent de vechime.
Stare mediocră (satisfăcătoare) - pentru clădirile realizate din materiale durabile, cu instalaŃii incomplete, care prezintă
începuturi de deteriorări la structură şi finisaje, cu vechime de exploatare de peste 50 ani, precum şi celelalte clădiri cu finisaje
îngrijite, instalaŃii parŃiale, cu aspect bun, din paiantă, sau cu planşee din lemn şi vechime mai mare de 20 ani. ConstrucŃia
necesită lucrări de întreŃinere, reparaŃii curente şi reparaŃii capitale la elementele constructive în proporŃie de 10-30% (din
valoarea acesteia).
Stare rea - pentru clădiri realizate din materiale durabile sau nu, având deteriorări importante la structură şi finisaje,
fundaŃii şi ziduri fisurate sau crăpate, înclinate, tencuieli desprinse, planşee crăpate sau încovoiate. ConstrucŃia necesită lucrări
de reparaŃii curente şi reparaŃii capitale în proporŃie de 30-50% (din valoarea acesteia).
Stare insalubră - pentru clădirile care nu mai corespund folosinŃei ca urmare a degradărilor şi care prezintă pericol
pentru viaŃa şi sănătatea celor care o folosesc.
Stare de ruină - pentru clădirile a căror stare de degradare impune demolarea lor.
18. Anul construirii se stabileşte prin una din următoarele căi: autorizaŃia de construire, actul de proprietate, certificat de
la circumscripŃia financiară cu anul impunerii, mărturia scrisă a proprietarului, mărturii verbale ale chiriaşilor şi vecinilor.
Anul construirii se socoteşte de la data când clădirea are realizate fundaŃia, pereŃii şi acoperişul.
Pentru corpurile de clădire în care anumite încăperi au fost realizate la date diferite, se va menŃiona anul construirii şi
starea acestora pe porŃiuni sau încăperi.
19. Structura de rezistenŃă se stabileşte prin indici de cartare (a se vedea anexa 3 pct.l) astfel:
A. pentru clădirile de zidărie durabilă, structura de rezistenŃă din beton armat sau metalică, şi planşee din beton armat;
B. pentru clădirile din zidărie portantă, fără structură de rezistenŃă şi planşee din beton armat, sau lemn;
C. pentru clădiri din lemn, având fundaŃie din beton sau piatră;
D. pentru clădirile din paiantă, pământ sau din chirpici.
ConstrucŃiile anexe, stabile, din interiorul parcelei, izolate sau alipite clădirilor de locuit, care nu pot servi drept locuinŃă,
se indică astfel:
m - pentru magazie din cărămidă, paiantă sau tablă, cu fundaŃie din beton;
gj - pentru garaj din zidărie sau tablă cu fundaŃie din beton;
gr - pentru grajd din zidărie;
w - pentru latrine din zidărie.
1.4.2. Date şi informaŃii specifice cadastrului imobiliar
20. Documentul de bază "Fişa bunului imobil" (Anexa 2), se va realiza prin culegerea datelor şi informaŃiilor specifice
cadastrului imobiliar, corelate cu datele provenite din cadastrul general, respectând codificarea şi precizarea ca datele
constructive despre corpul de clădire se referă la:
1. identificarea corpului de clădire;

2. identificarea proprietaralui/deŃinătorului corpului de clădire;
3. suprafaŃa construită şi suprafaŃa construită desfăşurată;
4. informaŃii privind echiparea edilitară;
5. date constructive despre clădiri şi anexe, (vezi şi Anexa2):
- DestinaŃie - destinaŃia iniŃială a imobilului se consemnează numai dacă diferă de folosinŃa actuală predominantă, şi
dacă poate fi cunoscută.
- FolosinŃă - folosinŃa actuală predominantă se stabileşte estimativ, în funcŃie de ponderea în suprafaŃa desfăşurată a
corpului de clădire a fiecărui tip de folosinŃă (la suprafeŃe egale se optează pentru una din folosinŃe - de obicei cea superioară
calitativ), la data cartării.
- Număr de nivele - numărul de nivele (regimul de înălŃime) se stabileşte pentru clădirile cu mai multe nivele, şi se
notează cu cifre (cu excepŃia subsolului), scrise ca exponent al indicelui de cartare (în toate cazurile simbolurile A, B, C şi D
reprezintă implicit parterul). Pe teren nivelele se determină şi se delimitează prin măsurători pe exteriorul sau interiorul
clădirilor, a contururilor parŃiale rezultate din retragerile faŃă de proiecŃia .orizontală a parterului. Exemplu: o clădire de categoria
A cu 5 nivele va fi notată A4.
- Număr de subsoluri - numărul de subsoluri se consemnează dacă nu au destinaŃie tehnică (dotări cu instalaŃii care
deservesc clădirea), şi dacă sunt locuibile. Se delimitează pe plan prin măsurători şi se notează cu litera "s" înscrisă ca indice
al indicelui de cartare. Dacă clădirea dispune de două sau mai multe subsoluri, ele se vor evidenŃia prin indicii 2s sau ns. Se
face precizarea că demisolul se asimilează ca subsol. Exemplu:
- Structura - structura de rezistenŃă se va indica conform Anexa 3.
- FundaŃia - fundaŃia se consemnează în toate cazurile după cum urmează: beton (B), piloŃi (P), radier (R), lemn (L), (a
se vedea şi Anexa3).
- PereŃii - pereŃii construcŃiei se vor indica în fişa bunului imobil astfel: cadre beton armat (CP), diafragmă mixtă (D),
lemn (L), paiantă şi chirpici (P), panouri mari (PM), zidărie portantă (ZP), altele (A), (a se vedea şi Anexa 3).
- Acoperişul - învelitoarea/acoperişul poate fi din: azbociment (AZ), bituminoase (B), olane (OL), sită (S), şindrilă (SD),
Ńiglă (T), tablă (TB), altele (A) (a se vedea Anexa 3).
- Încălzirea - tipul de încălzire se consemnează pentru fiecare corp de clădire în funcŃie de combustibilul, sau sursa
folosită: lemne, gaze, termoficare, păcură, energie electrică şi se notează conf. Anexei 3.
- Dotări edilitare - tipurile de dotări se consemnează de asemenea pentru fiecare corp de clădire: apă, canalizare,
energie electrică, gaze, telefon (conf. Anexei 3).
- Starea construcŃiei - starea construcŃiei va fi notată conform art. 17 (a se vedea şi Anexa 3).
- Anul construirii - anul construirii va fi stabilit conform art. 18.
- Tipul de proprietate - se stabileşte în raport cu titularul dreptului de proprietate, pe baza documentului/înscrisului pe

care acesta îl posedă, pentru fiecare corp de clădire în parte. Datele cu privire la proprietari se referă la:
categoria proprietăŃii;
modul de deŃinere;
numele proprietarului;
adresa;
codul persoanei, extras din actele de identitate (dacă există consemnat), sau codul SIRUES, pentru persoane juridice;
cotă parte indiviză, etc.
- Modul se administrare - se notează conform celor prevăzute în Anexa 3 pct. 9.
- Tip capacitate - capacitatea se defineşte în funcŃie de categoria în care se încadrează clădirile şi se va stabili prin
preluarea de informaŃii din teren (astfel pentru categoria "locuinŃe" se identifică numărul apartamentelor cu una sau mai multe
camere şi se preia numărul de familii şi de persoane cu domiciliul stabil, pentru fiecare corp de clădire); pentru alte categorii de
dotări, capacitatea se caracterizează prin număr de locuri (cămine, creşe, cinematografe, teatre, grădiniŃe, hoteluri, stadioane,
etc), număr de paturi (la spitale), etc. (vezi şi Anexa 4).
- Număr de familii/Număr de persoane - se referă de familii cu domiciliul stabil şi de persoane care locuiesc în corpul de
clădire.
- Zone protejate - sunt codificate în Anexa 5.
- Zona seismică - incadrarea se face pe şase zone A, B, C, , E şi F, conform Normativului pentru proiectarea
antiseismică a construcŃiilor de locuinŃe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale P-100-92.
21. În conformitate cu prevederile art.46 din Legea nr.7/1996, În cazul proprietăŃii imobiliare comune ori în indiviziune
vor fi înscrişi în aceeaşi "Fişă a bunului imobil" toŃi proprietarii. În ceea ce priveşte proprietatea indiviză se va indica cota
fiecărui coproprietar.
22. Potrivit art. 47 din Legea nr. 7/1996, dacă o construcŃie face obiectul proprietăŃii pe etaje sau pe apartamente se va
întocmi câte o "Fişă a bunului imobil" colectivă pentru întreaga construcŃie.
[top]
Capitolul II: DOCUMENTARE ASUPRA LUCRĂRILOR ŞI MATERIALELOR EXISTENTE ÎN ZONĂ
23. Prin tema lucrării, elaborată de beneficiar, se va preciza zona de lucru şi necesarul de lucrări privind cadastrul
imobiliar. Solicitările beneficiarului trebuie să conŃină elementele menŃionate la pct. 33.
24. Înainte de începerea lucrărilor este necesar a se solicita şi obŃine avizul Oficiului de Cadastru, Geodezie şi
Cartografie judeŃean.
25. Executantul lucrării are obligaŃia ca înaintea executării anteproiectului/proiectului să parcurgă o etapă de
documentare şi analiză a materialelor geodezice şi cartografice existente în zonă. De asemenea, trebuie cunoscut stadiul
realizării cadastrului general în zonă. În acest context, pentru zona ce urmează a se cadastra, trebuie să se cunoască şi să se
procure date şi materiale privind:
a) ReŃeaua planimetrică şi altimetrică
inventare de coordonatate şi cote pentru punctele existente în zonă, din reŃeaua planimetrică şi altimetrică de stat,
precum şi din reŃelele de ridicare locală;
descrieri topografice ale punctelor;
informaŃii privind elipsoidul de referinŃă, sistemul de proiecŃie, sistemul de referinŃă pentru altimetrie, precizia de
determinare a coordonatelor x, y şi z;
schiŃa conŃinând zona de lucru la scară convenabilă privind dispunerea punctelor din reŃeaua planimetrică şi altimetrică.
b) Materiale cartografice
situaŃia planurilor topografice şi cadastrale şi a celorlalte materiale cartografice existente în zonă în ceea ce priveşte:
sistemul de proiecŃie, scara, sistemele de referinŃă pentru nivelment, etc., precum şi gradul de acoperire a zonei cu
aceste planuri;
planurile topografce ce urmează a fi utilizate în execuŃia lucrărilor de cadastru imobiliar;
planurile cadastrale (cadastru general şi cadastru de specialitate) existente în zonă;
diverse alte materiale cartografice (schiŃe, planuri topografice şi cadastrale la diverse scări, hărŃi la scara 1:25.000 şi
1:50.000 etc.).
c) Lucrări de cadastru general sau de specialitate existente în zonă
planurile cadastrale realizate cu ocazia introducerii sau întreŃinerii cadastrului general, conŃinând delimitarea teritoriului
cadastrat, sectoarele, parcelele cu numerotarea cadastrală;
registrele cadastrale;
copii după cartea funciară;
planurile cadastrale şi documentaŃia aferentă pentru diverse cadastre de specialitate existente în zona de cadastrat;
documente privind delimitarea teritoriului cadastrat;
alte materiale şi informaŃii ce se consideră necesare.
26. În cazul în care, datele şi materialele menŃionate la pct.25, de mai sus, nu pot fi procurate, dar există informaŃii
despre ele, se va întocmi o notă în care se vor preciza materialele existente, caracteristicile lor principale, precum şi instituŃia
care le deŃine.
[top]
Capitolul III: RECUNOAŞTEREA TERENULUI
27. Recunoaşterea terenului este o operaŃie premergătoare executării proiectului definitiv al lucrărilor ca şi al execuŃiei
acestora şi are ca scop definitivarea proiectului.
28. Recunoaşterea se execută după un plan care va conŃine obiectivele ce trebuiesc urmărite şi termenele de execuŃie.
În urma recunoaşterii trebuie să se obŃină date şi informaŃii exacte privind:
1. Delimitarea zonei care face obiectul lucrărilor de cadastru imobiliar.

2. Marcarea pe planul topografic sau cadastral a zonelor în care sunt necesare lucrări masive de ridicări topografice ca
urmare a schimbărilor produse în teren, de la data întocmirii planului.
3. Recunoaşterea punctelor din reŃeaua de triangulaŃie şi nivelment de stat, ca şi a punctelor din reŃeaua de ridicare.
4. Recunoaşterea limitelor sectoarelor cadastrale existente în cadastrul general, pentru zona în care se va execută cadas-
trul imobiliar.
5. Recunoaşterea şi marcarea pe planul topografic sau cadastral a zonelor în care există lucrări de cadastru de specialitate
(altele decât cele pentru cadastru imobiliar).
29. Zona care face obiectul temei de cadastru imobiliar se va delimita pe planul topografic sau cadastral care constituie
baza lucrărilor de cadastru imobiliar pe detalii fixe existente în teren (aşa cum se arată în cap.V - Delimitarea teritoriului ce
urmează a fi cadastrat).
În cazul în care zona conŃine şi suprafeŃe fără detalii marcate pe planul topografic sau cadastral, se vor alege puncte
care urmează a fi materializate la teren, prin borne, cărora li se vor determina coordonatele x şi y prin măsurători topografice.
Limita zonei de cadastrat se va marca pe planul topografic sau cadastral cu o linie de culoare verde, astfel încât să nu
acopere detaliul propriu-zis.
PorŃiunile care delimitează conturul zonei de cadastrat şi care sunt comune cu alte zone din cadastrul anterior executat
vor fi evidenŃiate pe plan. Vor fi recunoscute detaliile care urmează să delimiteze cele două lucrări şi care trebuie să fie comune
ambelor lucrări (nu se vor admite suprapuneri sau goluri).
Trebuie acordată o mare atenŃie ca limita intravilanului să corespundă cu exactitate cu cea existentă în cadastrul
general. NeconcordanŃele trebuie semnalate astfel ca în final să se poată face o justificare a suprafeŃelor introduse în plus sau
scoase în afara intravilanului faŃă de cele din cadastrul general.
30. În cadrul acŃiunii de recunoaştere a terenului este necesar a se marca pe planul topografic sau cadastral, zonele în
care s-au produs modificări mari ale aspectului topografic în zona de cadastrat. În acest sens:
se va parcurge conturul sectoarelor urmărindu-se dacă acestea au aceeaşi configuraŃie cu cea existentă pe planul
cadastral. Zonele în care s-au produs schimbări de delimitare a conturului sectoarelor.(apariŃia de noi străzi sau uliŃe, linii
de cale ferată, canale de irigaŃii ş.a.), vor fi conturate cu culoare roşie, menŃionându-se într-o notă separată caracterul
schimbărilor.
se va observa interiorul sectoarelor comparativ cu planul cadastral, indicându-se zonele în care se impun ridicări
topografice masive în vederea actualizării planului cadastral.
31. Scopul recunoaşterii punctelor geodezice este stabilirea definitivă a locului unde se vor construi semnalele
geodezice, precum şi obŃinerea datelor asupra existenŃei şi stării bornelor actelor ce vor servi ca bază pentru dezvoltarea
triangulaŃiei şi nivelmentului.
În urma recunoaşterii se va prezenta harta sau schema cu notele şi configuraŃia geometrică a reŃelelor de triangulaŃie,
denumirea sau numerotarea punctelor precum şi a reŃelelor sau punctelor de nivelment existente în zonă.
Proiectul definitiv al reŃelelor va conŃine locul şi denumirea punctelor, direcŃiile, care urmează a fi măsurate din fiecare
punct, tipul de semnal proiectat, eventual bazele care ar urma să fie măsurate ca şi transmiterea nivelmentului în zonă ş.a. De
asemenea se va întocmi o caracterizare a felului cum s-a executat recunoaşterea, în care se va arăta numărul de puncte
recunoscute, tipul folosit pentru recunoaştere etc., propuneri în legătură cu organizarea lucrărilor de construcŃii de semnale şi
observaŃii.
[top]
Capitolul IV: PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE CADASTRU IMOBILIAR
32. Proiectarea lucrărilor de cadastru imobiliar are la baza solicitările formulate de beneficiarul acestor lucrări.
33. Solicitările beneficiarului lucrărilor de introducere sau de actualizare a cadastrului imobiliar trebuie formulate cu
claritate şi trebuie să conŃină:
1. conturul zonei în care se solicită a se executa lucrări de cadastru imobiliar;

2. sistemul de proiecŃie şi de referinŃă în care să se execute lucrările de cadastru imobiliar;
3. planuri topografice sau cadastrale care urmează a constitui baza lucrărilor de cadastru imobiliar;
4. lista cu adresele imobilelor pentru care se solicită inventarierea tehnică imobiliară;
5. eventualele racordări a lucrărilor de cadastru imobiliar care se execută cu lucrări existente în zonă;
6. alte cerinŃe ale beneficiarului referitoare la lucrările solicitate (redactare, multiplicare, etc.).
34. Executantul lucrărilor de cadastru imobiliar, în urma analizei solicitărilor beneficiarului, îşi face documentarea
necesară (conform capitolului II-Documentare asupra lucrărilor şi materialelor existente în zonă) stabilind în cadrul proiectului:
1. dacă zona indicată de beneficiar este bine conturată (pe detalii fixe) pe planurile topografice sau cadastrale care se vor
utiliza în lucrările de cadastru imobiliar;
2. dacă există în zonă reŃea geodezică planimetrică şi altimetrică conform solicitărilor beneficiarului;
3. dacă planurile topografice sau cadastrale indicate de beneficiar:
acoperă întreaga zonă de cadastrat;

sunt în sistemul de proiecŃie şi de referinŃă indicat de beneficiar;
sunt la scară convenabilă pentru execuŃia lucrărilor de cadastru imobiliar;
au o vechime convenabilă care să garanteze execuŃia corectă a lucrărilor de cadastru imobiliar;
au o precizie şi un conŃinut corespunzător lucrărilor de cadastru imobiliar.
4. dacă în zonă există introdus cadastru general şi în acest caz:

anul introducerii cadastrului general;
baza topografică pe care s-a executat cadastrul general (sisteme de proiecŃie, scara planurilor topografice şi
cadastrale) precum şi diferenŃele între baza topografică pe care s-a executat cadastrul general şi baza topografică
care va fi folosită ia introducerea cadastrului imobiliar;
zonele în care s-au produs modificări planimetrice masive (peste 30%) faŃă de cadastrul general;
5. dacă în zonă există cadastru de specialitate pentru alte domenii (ape, silvic, căi ferate, ş.a.) şi dacă sunt
date şi informaŃii care ar trebui preluate în lucrările care se execută.
35. Dacă zona indicată de beneficiar se poate contura pe lanurile topografice sau cadastrale existente, executantul va
marca această zonă cu o linie având o grosime de 3-5 mm.
Linia se va trasa cu o culoare verde pal, în aşa fel încât să nu acopere detaliile de pe planul cadastral. Linia trebuie să
fie evidentă.
Se va urmări dacă linia trasată spre a contura zona, se închide.
36. În exteriorul zonei (conturată cu linia verde) se vor scrie toate elementele de toponimie cât şi alte elemente care se
consideră folositoare.
Conturul zonei trebuie să fie delimitat pe detalii fixe, vizibile, care prezintă garanŃii că vor putea fi identificate la teren
drumuri, căi ferate, ape, garduri, pe fundul curŃilor, ş.a.).
În cazul când, în anumite zone nu se poate trasa o linie de contur a zonei pe detalii comune existente pe teren şi pe
planul topografic sau cadastral, care urmează a constitui baza de lucru pentru cadastrul imobiliar, se vor proiecta puncte pe
conturul zonei, care vor fi materializate pe teren cu borne şi care se vor ridica topografic, prin coordonate x şi y, acestea
constituind aliniamente care se vor unii cu linii drepte pentru a definitiva conturuL zonei de cadastrat.
37. În cazul în care, în localitate nu există o bază geodezică planimetrică şi altimetrică corespunzătoare, se impune
proiectarea unor lucrări pentru executarea unei osaturi de puncte planimetrice şi altimetrice, care să asigure executarea sau
actualizarea planurilor topografice sau cadastrale.
Proiectarea reŃelei de ridicare se va face în conformitate cu instrucŃiunile elaborate de Oficiul NaŃional de Cadastru,
Geodezie şi Cartografie.
38. Proiectarea reŃelei de ridicare se va face în sistemul de proiecŃie şi de referinŃă de stat. În cazul în care beneficiarul
solicită un alt sistem de proiecŃie sau de referinŃă datele vor fi transcalculate în sistemul de proiecŃie sau de referinŃă solicitat.
Trebuie Ńinut cont că pentru a se putea confrunta suprafeŃele rezultate în urma introducerii cadastrului imobiliar cu cele din
cadastrul general, acestea trebuie să fie executate în acelaşi sistem de proiecŃie.
39. Planurile topografice sau cadastrale realizate sau actualizate, vor trebui să fie construite în aşa fel încât ele să fie în
sistemul de proiecŃie şi de referinŃă de stat, şi numai în cazuri speciale, cu aprobarea Oficiului NaŃional de Cadastru, Geodezie
şi Cartografie să fie transformate sau realizate în alte sisteme de proiecŃie şi referinŃă.
40. În cazul în care, planurile topografice sau cadastrale, pe care urmează a se executa cadastrul imobiliar, nu sunt la
scara solicitată. În zonă existând planuri la alte scări, se impun următoarele:
1. dacă planurile topografice sau cadastrale existente, sunt la scară mai mare decât cele pe care urmează a se executa
lucrările de cadastru imobiliar:
se va face proiectarea trecerii planurilor topografice sau cadastrale de la scara existentă, la cea necesară
introducerii lucrărilor de cadastru imobiliar;
trecerea la noua scară poate fi făcută prin metode analogice (reducere fotografică) sau prin digitizare asigurându-
se precizia necesară;
2. în cazul în care, planurile topografice sau cadastrale existente, sunt la o scară mai mică decât cele pe care
urmează a se executa lucrările de cadastru imobiliar:
se impune proiectarea şi executarea unui plan topografic sau cadastral la scara solicitată;
în cazul în care nu există această posibilitate, se poate accepta (cu aprobare specială), mărirea
planului topografic sau cadastral de la scara existentă la scara solicitată, în următoarele condiŃii:
nu se va accepta un coeficient de mărire "m" mai mare de 2,5 ori (respectiv m = numitorul scării
planului topografic existent/numitorul scării planului topografic solicitat, să fie mai mic sau egal cu
2,5);
mărirea se va face numai prin digitizarea planului existent şi redactarea lui la scara solicitată
folosind coordonatele punctelor digitizate x, y;
NORMATIV PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA ŞI EXPLOATAREA INSTALAłIIL... Page 10 of 43
se vor proiecta şi executa măsurători pe conturul sectoarelor cadastrale: se vor ridica prin metode
topografice toate punctele corespunzătoare schimbării de aliniamente, pe conturul sectorului
cadastral, pe limita gardurilor la stradă sau pe detaliile care fixează conturul sectorului cadastral,
puncte care vor fi folosite în mod obligatoriu la redactarea noului plan.
41. Dacă planurile topografice sau cadastrale, pe care urmează a se executa cadastrul imobiliar, au o vechime mai
marede 10 ani, se va proiecta o verificare a acestora. Verificarea se face atât în ceea ce priveşte conŃinutul planurilor cât şi al
preciziei.
În cadrul verificării, se va parcurge conturul sectoarelor şi se vor nota zonele care nu mai corespund realităŃii de pe
teren. În acelaşi fel se va parcurge trama stradală, căile ferate, apele, ş.a. care traversează sau conturează intravilanul,
însemnându-se pe plan zonele în care există schimbări.
La birou, se vor proiecta lucrările de actualizare sau de refacere a planului topografic sau cadastral, în zonele care nu
mai corespund realităŃii din teren, consemnându-se:
schiŃa exactă cu zona din care să reiasă limitele până la care să se facă ridicarea;
metodele folosite pentru integrarea zonei actualizate în planurile topografice sau cadastrale
existente.
[top]
Capitolul V: DELIMITAREA INTRAVILANULUI LOCALITĂłILOR
42. Delimitarea perimetrului intravilanului cuprinde operaŃiile tehnice prin care se identifică, se determină (prin măsură-
tori), se materializează pe teren şi se reprezintă pe planurile topografice sau cadastrale, punctele şi limitele de hotar care închid
perimetrul intravilanului.
43. OperaŃiunea de delimitare a perimetrului intravilanului localităŃilor se face, potrivit legii, de către comisia stabilită în
acest scop prin ordinul prefectului. Din comisie vor face parte primarul, secretarul consiliului local, delegatul consiliului judeŃean
de cadastru, geodezie şi cartografie şi delegatul direcŃiei generale de amenajarea teritoriului şi urbanism (art.ll lit.e din Legea
nr. 7/1996).
44. Înaintea începerii lucrării de cadastru imobiliar, executantul va lua legătura cu primarul şi în baza delegaŃiei solicită
acestuia constituirea comisiei de delimitare a intravilanului.
45. Delimitarea intravilanului din cadrul teritoriului administrativ se face pe planul topo-cadastral, care trebuie să conŃină
toate detaliile pe care se desfăşoară limita, iar în lipsa acestuia, prin parcurgerea şi identificarea directă, pe teren. Intravilanul
este acea parte a teritoriului unei unităŃi administrativ-teritoriale, determinat potrivit legii, având funcŃiunile prevăzute în planurile
de urbanism şi amenajarea teritoriului.
După delimitarea intravilanului, se încheie un proces-verbal, în care se consemnează cu exactitate descrierea

perimetrului. In cazul când, în extravilan a fost introdus cadastrul în anii anteriori, limita intravilanului localităŃii trebuie să se
încadreze perfect în zona considerată în afara localităŃii şi să fie aceeaşi limită cu cea care a delimitat intravilanul în lucrârile'de
cadastru din extravilan.
Modificările faŃă de limita precedentă trebuie să fie bine justificate, prin explicaŃii clare privind suprafeŃele, proprietarii,
categoriile şi subcategoriile de folosinŃă ale terenului, în vederea actualizării, după caz, a lucrării precedente.
46. Când limita intravilanului este constituită din firul unei ape curgătoare, căi ferate sau drumuri, se vor borna pe
ambele părŃi numai punctele de intrare şi de ieşire a acestora din teritoriul ce se delimitează.
47. Acolo unde limitele intravilanului nu sunt constituite din detalii naturale (talveguri, cumpene de apă, limite de păduri,
etc.) sau artificiale (drumuri, căi ferate, limite de categorii de folosinŃă, canale, şanŃuri, diguri, etc), ci traversează suprafeŃe
întinse de teren este necesar ca aceste limite să fie materializate prin puncte bornate pe teren.
[top]
Capitolul VI: LUCRĂRI TOPOGRAFICE ÎN ACTIVITATEA DE CADASTRU IMOBILIAR

VI. 1. ReŃeaua planimetrică a localităŃii
48. ReŃeaua planimetrică a unei localităŃi conŃine totalitatea punctelor geodezice existente, într-un sistem unitar,
determinate prin triangulaŃie, trilateraŃie, poligonometrie, G.P.S., ca şi punctele de detaliu determinate prin ori ce metodă care
asigură precizia de determinare impusă.
49. Sistemul de proiecŃie de stat este proiecŃia Stereografică 1970.
50. Pentru localităŃile aflate la distanŃă de cercul de deformaŃie nulă, în care deformaŃiile depăşesc 5 cm/km, este
obligatorie adoptarea unui sistem de proiecŃie stereografic local.
Sistemul de proiecŃie stereografic local va fi propriu şi unic pentru fiecare localitate, asigurându-se astfel reducerea
deformaŃiilor lungimilor şi suprafeŃelor.
VI.1.1 TriangulaŃia
51. TriangulaŃia ca metodă de bază pentru reŃeaua planimetrică poate fi dezvoltată prin:
1. ReŃele principale, care acoperă întregul teritoriu al localităŃilor (inclusiv zonele de extindere) şi sunt formate din
triunghiuri cât mai apropiate de cele echilaterale sau din patrulatere cu ambele diagonale observate sau poligoane cu
puncte centrale. Unghiurile triunghiurilor vor fi mai mari de 40g, iar în patrulatere unghiurile formate de diagonale trebuie
să nu fie mai mici de 20g. Eroarea medie pătratică de determinare a unei direcŃii va fi de maximum 5cc, iar lungimea
laturilor poate varia între 3 şi 7 km.
2. ReŃele secundare, care îndesesc pe cele principale, sunt formate din triunghiuri, poligoane sau puncte determinate prin
intersecŃii înainte, înapoi, sau combinate, sprijinite, pe puncte de triangulaŃie determinate anterior. Prevederile de la pct.a
şi b se referă în special la localităŃi de tip urban.
52. ReŃeaua planimetrică a unei localităŃi se poate realize şi prin măsurători G.P.S., combinate cu reŃele
poligonometrice executate cu staŃii electronice totale.
Indiferent de metoda aleasă pentru realizarea reŃelelor planimetrice ale localităŃilor, trebuie să se asigure în mod
obligatoriu încadrarea acestora în sistemul reŃelei geodezice de stat, prin cel puŃin 3 puncte comune.
Proiectarea lucrărilor
53. ReŃelele de triangulaŃie principale şi secundare se execută pe baza unui proiect, iar pentru întocmirea proiectului se
folosesc următoarele materiale;
hărŃile sau planurile existente în zona respectiva;

toate datele referitoare la lucrările executate anterior în zonă ca: triangulaŃie, drumuiri
poligonometrice, nivelment, scheme, date asupra bornarii, cataloagele punctelor geodezice şi
reperelor de nivelment, etc. ;
date informative asupra condiŃiilor fizico-geografice;
date informative de ordin economic ca: preŃ, manoperă, transport, etc.
Proiectul trebuie să prezinte soluŃia cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnic şi economic. După ce se
proiectează reŃeaua principală şi se trasează pe hărŃi sau planuri configuraŃia ei, se proiectează triangulaŃia secundară.
54. Prin proiect se va urmări ca:
punctele să fie dispuse în aşa fel ca folosirea lor pentru dezvoltarea şi îndesirea reŃelei să fie cât mai
convenabilă;
pentru punctele amplasate pe construcŃii se vor prevedea transmiteri la sol, care se vor compensa
riguros;
să se folosească triangulaŃia anterioară existentă, introducând-o în reŃeaua proiectată;
să se facă program de observaŃii cu numărul strict de vize, eliminându-se cele de prisos;
să se studieze ca procedeele şi metodele de calcul să fie uşurate prin proiectarea reŃelelor.
Măsurarea bazelor şi a laturilor în triangulaŃia localităŃilor
55. Lungimea laturilor de plecare sau a bazelor se măsoară cu instrumente clasice sau electronice care să asigure
măsurarea lungimilor cu o eroare relativă ce nu trebuie să depăşească 1:400.000 la măsurarea bazelor, în cazul când acestea
se dezvoltă, şi 1:150.000 la măsurarea directa a laturilor.
Nu se admite efectuarea măsurătorilor cu instrumente clasice pe vânt puternic, ploaie, ceaŃă, ninsoare sau când
temperatura aerului este peste +35° sau sub -10".
Lungimilor măsurate li se vor aplica corecŃiile de etalonare, temperatură, reducere la orizont şi reducere la nivelul marii.
Executarea observaŃiilor
56. ObservaŃiile azimutale şi zenitale se execută pe baza proiectului reŃelei de triangulaŃie care a fost definitivat în urma
recunoaşterii în teren.
57. ObservaŃiile azimutale se execută când vizibilitatea este optimă şi atmosfera liniştită, dimineaŃa până la ora 9 şi
după amiaza începând de la ora 16, întrerupându-se cu o jumătate de oră înaintea apusului soarelui. Pe timp noros, când
condiŃiile de observaŃie sunt bune, măsurătorile pot fi executate în cursul întregii zile.
58. În fiecare punct de triangulaŃie se determină elementele de excentricitate.
59. ObservaŃiile azimutale se efectuează de regulă prin metoda turului de orizont. Numărul tururilor de orizont este de 6
pentru reŃelele principale şi de 3 pentru cele secundare.
60. Când toleranŃa de tur de orizont nu este respectată, măsurătoarea se repetă. Dacă pentru o direcŃie valoarea
colimaŃiei este depăşită, direcŃia respectivă se măsoară din nou cu aceaşi origine, iar dacă noua măsurătoare este înscrisă în
toleranŃe, măsurătoarea iniŃială se anulează. Când valoarea unei direcŃii diferă cu o valoare care depăşeşte toleranŃele
aceleiaşi direcŃii obŃinute din alte măsurători, măsurătoarea se repetă cu aceiaşi origine pe care a avut-o prima măsurătoare.
61. Dacă două măsurători ale aceleiaşi direcŃii au valori care depăşesc, una toleranŃele în plus şi alta în minus, se
repetă amândouă măsurătorile cu aceiaşi origine şi dacă nici aceste măsurători nu satisfac toleranŃele, se face o nouă
măsurătoare modificând originea.
62. ObservaŃiile dintr-un punct se refac dacă numărul observaŃiilor greşite depăşeşte 1/3 din numărul total al
măsurătorilor. Un tur de orizont nu va avea mai mult de 7 direcŃii pentru punctele reŃelei principale şi 12 direcŃii pentru reŃelele
secundare. Dacă numărul de vize este mai mare, acestea se vor împărŃi în grupe, fiecare grupă trebuind să aibă cel puŃin două
vize comune cu cealaltă grupă.
63. În afara vizelor pentru determinare, turul de orizont se va orienta cu cel puŃin trei vize spre puncte de ordin superior,
sau de acelaşi ordin, calculate dintr-o triangulaŃie mai veche, perfect vizibile şi cât mai depărtate. În orice caz aceste vize nu vor
fi mai scurte decât vizele de determinare.
Vizele de determinare ale punctului trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
să fie sprijinite pe punctele vechi compensate anterior;

să fie uniform distribuite pe întregul tur de orizont;
să formeze unghiuri de 40G -160G;
să fie observate reciproc.
65. Pentru trecerea de la o origine la alta a turului de orizont acestea se reiterează la intervalul unde n
este numarul reiteraŃiilor.
66. Verificarea închiderii turului de orizont faŃă de toleranŃă, a variaŃiei colimaŃiei şi a diferenŃelor dintre valorile aceloraşi
direcŃii determinate cu origini diferite se va face la faŃa locului, după terminarea întregului program de observaŃii.
67. Închiderea triunghiurilor în triangulaŃia localităŃilor se admite în limita următoarelor valori:
reŃele principale, închiderea triunghiurilor 20cc;

reŃele secundare, închiderea triunghiurilor 30cc.
Calculul triangulaŃiei
68. ReŃelele de triangulaŃie principale şi secundare din localităŃi se compensează prin metode riguroase. Se recomandă
pentru compensare, metoda măsurătorilor indirecte, prin variaŃia coordonatelor, cu stabilirea ponderilor în funcŃie de distanŃa
dintre puncte. Compensarea se poate realiza într-un plan de proiecŃie local la nivelul mării, pe elipsoid sau în planul de proiecŃie
Stereografic 1970. Coordonatele definitive se vor trece în planul de proiecŃie Stereografic 1970, indiferent de soluŃia aleasă
pentru compensare.
Pentru verificarea calităŃii măsurătorilor şi a preciziei reŃelei realizate, se vor calcula următorii parametrii de precizie:
eroarea medie pătratică a unităŃii de pondere, calculată la rezolvarea ecuaŃiilor normale şi calculată
după compensare, din unităŃile de corecŃie;
erorile medii pătratice ale coordonatelor punctelor noi;
mărimea elipselor de erori.
69. CondiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească reŃeaua de triangulaŃie-trilateraŃie secundară sunt:
densitatea punctelor: 1-2 puncte/kmp;

laturi cuprinse între 1 şi 3 km;
precizia de determinare a coordonatelor x, y să fie +/-5cm.
materializarea punctelor cu borne sau pilaştri;
semnalizarea punctelor la sol sau pe clădiri prin balize sau piramide;
transmiterea la sol a punctelor de pe clădiri prin 3 puncte;
laturile sau bazele de plecare măsurate cu eroare relativă de 1/400000;
observaŃiile zenitale executate cu 3 serii.
Determinarea altitudinilor punctelor de triangulaŃie
70. Atunci când este cazul, şi mai ales în triangulaŃia localităŃilor rurale, calculul altitudinilor punctelor de triangulaŃie se
efectuează pe baza observaŃiilor zenitale. ReŃeaua de nivelment geodezic, pentru o localitate, trebuie să aibă laturile observate
reciproc; diferenŃa de nivel între două puncte rezultă din media celor două valori, prima obŃinută cu distanŃa zenitală directă şi a
doua cu cea inversă. Ecartul maxim între diferenŃele de nivel calculate pe baza celor două unghiuri reciproce este de 0,25 m.
71. Compensarea drumurilor de nivelment trigonometric se executa în felul următor: se compară suma algebrică a
diferenŃei de nivel rezultată din măsurătoare cu cea rezultată din diferenŃa de nivel dintre cotele punctului iniŃial şi cel final,
stabilindu-se eroarea de închidere. Eroarea de închidere nu trebuie să depăşească valoarea rezultată din relaŃia:
unde: E este eroarea de închidere, în metri, iar n - numărul staŃiilor.
72. DiferenŃele de nivel se corectează repartizându-se eroarea de închidere proporŃional cu lungimea laturilor.
Aprecierea preciziei se face prin calculul erorii mediei pâtratice a determinării altitudinii în funcŃie de metoda de compensare. In
cazul determinării cotei prin metoda intersecŃiei, altitudinea se calculează din media aritmetică a altitudinilor obŃinute parŃial, din
3 vize. Dacă una din altitudinile obŃinute diferă cu mai mult de 0,25 m faŃă de media aritmetică, urmează să se verifice calculele
şi dacă se constată câ direcŃia este greşit observată, nu se ia în consideraŃie. La calculul altitudinilor punctelor de triangulaŃie
determinate prin nivelment trigonometric se va Ńine seama de influenŃa refracŃiei atmosferice şi curbura pământului.
VI.1.2. Poligonometria
73. ReŃelele poligonometrice se utilizează pentru asigurarea densităŃii de puncte şi pot înlocui triangulaŃia în
următoarele cazuri:
unde reŃeaua poligonometrică este mai economică, realizându-se într-un timp mai scurt;
unde vizibilitatea în tur de orizont este redusă;
unde atmosfera încărcată cu gaze împiedică realizarea observaŃiilor de triangulaŃie în condiŃii
normale;
unde prin suprafaŃa mică a localităŃii executarea lucrărilor de triangulaŃie nu este eficientă din punct
de vedere economic.
Poligonometria se realizează sub formă de trasee izolate sau trasee cu puncte nodale ce se leagă de punctele de
triangulaŃie.
74. ReŃelele poligonometrice se împart în:
reŃele poligonometrice principale, care se sprijină direct pe punctele de triangulaŃie şi care au o

formă aproximativ rectilinie şi se desfăşoară de regulă pe arterele principale ale localităŃilor;
reŃelele poligonometrice secundare care se sprijină fie pe puncte poligonometrice principale, fie pe
puncte de triangulaŃie.
75. CondiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească reŃeaua poligonometrică principală:
sistemul de proiecŃie stereografic de stat (stereo 1970) sau stereografic local;

compensare riguroasă ca drumuiri cu puncte nodale sau poligoane închise;
laturile drumuirilor se vor sprijini la plecare şi la sosire pe minimum două vize de orientare;
densitatea punctelor: 1 punct la 10 ha. (laturi de 300-500m);
din 3 în 3 staŃii şi în punctele nodale, materializarea se va face prin borne, restul punctelor se vor
marca prin picheŃi de fier;
în punctele nodale materializarea se va face astfel încât să se asigure minimum 2 vize de orientare;
se vor face observaŃii zenitale cu două serii;
observaŃiile azimutale se vor face cu patru serii;
precizia de determinare a coordonatelor x, y: +/- 5 cm.
lungimea maxima a drumuirilor:
- în zona construită: 3-4 km.
- în zona neconstruită: 4-8 km.
eroarea limită la măsurarea lungimilor 1:20.000;

toleranŃe admise la măsurarea unghiurilor:
- eroarea medie pătratică a unghiului măsurat = 8cc
- diferenŃa între valori succesive pe o direcŃie = 10cc
- închiderea în tur de orizont - 15cc
- neînchiderile unghiulare pe trasee liniare sau în poligoane = unde n=numărul unghiurilor
măsurate.
76. CondiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească reŃeaua poligonometrică secundară:
sistem de proiecŃie stereografic de stat (stereo 1970) sau stereografîc local;

să se sprijine pe punctele reŃelei poligonometrice principale sau pe punctele reŃelei de triangulaŃie
trilateraŃie;
compensare riguroasă ca drumuiri sprijinite la ambele capete sau ca drumuiri cu punct nodal;
densitatea punctelor: 1 pct. la 5 ha (laturi de 60-300 m.);

precizia de determinare a coordonatelor x, y: +/-10 cm.;
eroarea de închidere a diferenŃelor de nivel: m = +/- 5mm , pentru L în km.;
observaŃii zenitale cu o serie;

observaŃii azimutale cu două serii;
lungimea maximă a drumuirilor:
- în zona construită: 1,5 - 3 km.;
- în zona neconstruită: 2 - 4 km.
eroarea limită la măsurarea laturilor 1:10.000;

toleranŃe admise la măsurarea unghiurilor:
- eroarea medie pătratică a unghiului măsurat m=12cc;
- diferenŃa între valori succesive pe o direcŃie =16cc;
- închiderea în tur de orizont = 20cc;
- neînchiderile unghiulare pe trasee liniare = .
77. Proiectul se întocmeşte pe planuri existente pe care în prealabil s-au trecut reŃelele şi punctele existente.
La întocmirea proiectului trebuie să se respecte următoarele:
laturile să fie plasate pe trasee cât mai favorabile lucrului şi aproximativ în linie dreaptă. Abaterea
maximă a punctelor de la linia dreaptă care uneşte punctele de triangulaŃie sau punctele nodale pe
care se sprijină traseul, nu trebuie să depăşească o treime din lungimea lui. Unghiurile care definesc
deschiderea laturilor nu trebuie să fie mai mici de 150G şi mai mari de 250G;
să se proiecteze laturi aproximativ egale şi de lungime maximă şi să fie pe cât posibil paralele cu
faŃadele construcŃiilor;
la 8-10 laturi să existe o orientare de sprijin;
la punctele unde legarea directă de triangulaŃie nu este posibilă se va alege ca punct iniŃial un punct
din transmiterea la sol a punctului de triangulaŃie.
Plantarea reperelor poligonometrice
78. Punctele reŃelei poligonometrice se materializează în teren prin borne sau repere de sol care trebuie plantate în
punctele noidale şi în punctele de frângere ale traseului poligonometric. Celelalte puncte ale traseelor de poligonometrie se
materializează ca puncte ale sistemului de sprijin de ridicare.
La alegerea amplasamentelor pentru plantarea reperelor se va Ńine seama de prevederile de sistematizare şi

amenajarea teritoriului. Descrierea topografică a reperului se va face după plantare, repetându-se din 3-4 puncte fixe.
Măsurarea lungimilor
79. La reŃelele poligonometrice principale, măsurarea laturilor se va face cu firul de invar, sau cu instrumente
electronice.
Laturile reŃelelor poligonometrice secundare se măsoară cu fire de oŃel sau cu panglică de 50 m gradată la capete, iar
în condiŃiile de circulaŃie intensă, la trecerea peste ape etc., laturile se măsoară pe cale paralactică folosind scheme care să
asigure precizia reŃelei.
Pe magistrale şi bulevarde cu circulaŃie intensă măsurarea laturilor drumuirilor principale se face prin metoda punctelor
auxiliare laterale (intersecŃii laterale), cu măsurarea bazei iniŃiale şi finale, sau prin măsurători cu instrumente electronice.
Lungimile traseelor poligonometrice secundare se măsoară în ambele sensuri sau cu două panglici sau fire în acelaşi
sens.
Măsurătorile pe teren se execută la fel ca la măsurarea bazelor pentru triangulaŃie; corecŃiile ce se aplică bazei
măsurate sunt la fel ca la bazele pentru triangulaŃie.
DiferenŃele dintre rezultatele măsurătorilor laturilor traseului în sensul dus şi întors în traseele principale nu trebuie să
depăşească 1:25000 din lungimea laturii măsurate.
Măsurarea unghiurilor
80. Măsurarea unghiurilor se face cu teodolite cu cea mai mică citire pe micrometrul optic cuprinsă între 2cc şi 10cc.
În cazul punctelor nodale, când pentru orientare se vor viza puncte ajutătoare şi numărul direcŃiilor va fi mai mare de 2,
se va folosi metoda turului de orizont. În acest caz, diferenŃele între valorile deduse din reiteraŃii pentru măsurătorile făcute cu
teodolitul de 2cc nu trebuie să depăşească 16cc iar închiderea în tur de orizont să nu depăşească 15cc-20cc. Neînchiderile
unghiulare în trasee separate sau în poligoane închise nu trebuie să depăşească unde n este numărul unghiurilor
măsurate.
Legarea reŃelei poligonometrice de reŃeaua de triangulaŃie
81. ReŃelele poligonometrice se sprijină la capete pe puncte de triangulaŃie şi pentru legare se măsoară unghiurile
dintre prima şi ultima latură a traseului şi cel puŃin două direcŃii ale triangulaŃiei de stat. Pentru mărirea preciziei de transmitere
a orientărilor se recomandă ca punctele de frângere ale traseului să fie astfel alese, încât să poată fi transmisă orientarea la
unul, două sau mai multe puncte de triangulaŃie.
82. Evaluarea preciziei măsurătorilor de teren permite a se verifica măsurarea corectă a unghiurilor şi distanŃelor,
precum şi a controla dacă observaŃiile corespund preciziei cerute. Cunoaşea preciziei este necesară la efectuarea calculelor de
compensare, iar evaluarea preciziei valorilor definitive (compensate) ale diverselor elemente ale unui traseu poligonometric
(orientări, coordonate etc.) poate fi făcută numai dacă se dispune de datele de pe teren.
Evaluarea preciziei constă din stabilirea neînchiderilor longitudinale şi transversale, stabilirea preciziei de măsurare a
distanŃelor pe baza diferenŃelor dintre măsurătorile duble, stabilirea preciziei măsurătorilor liniare pe baza erorilor de
neînchidere longitudinală, stabilirea preciziei măsurătorilor unghiulare pe baza erorilor de neînchidere unghiulară şi erorilor de
neînchidere transversală.
Rezultatele calculelor definitive se vor înscrie într-un catalog de coordonate.
83. Documente ce se predau beneficiarului pentru reŃeaua planimetrică a localităŃii. Piese scrise:
memoriul justificativ - date despre lucrare;
- analiza situaŃiei existente;
- proiectul tehnic;
inventarul punctelor geodezice ale reŃelei planimetrice a localităŃii;

dosarul documentaŃiei de teren;
carnete cu observaŃii şi măsurători liniare, paginate şi indexate sau după caz, pe diskete;
foile cu elementele de centrare şi reducere;
dosarul calculelor de determinare a coordonatelor rectangulare ale reŃelei planimetrice a localităŃii;
racordarea grupelor de observaŃii;
calculul corecŃiilor de centrare şi reducere;
calculul coordonatelor;
evaluarea preciziei;
dosarul calculului altitudinilor punctelor reŃelei planimetrice a localităŃii;
proces verbal de verificare-recepŃie a lucrărilor;
proces verbal de predare a punctelor geodezice ;
Piese desenate:
fişe cu descrierile topografice ale punctelor reŃelei planimetrice;

proiectul reŃelei planimetrice a localităŃii (plan sc. 1:10.000-1:25.000).
VI.2. ReŃeaua altimelrică a localităŃii
84. Baza altimetrică a ridicărilor topografice în localităŃi se realizează prin reŃele de nivelment care trebuie să asigure
posibilitatea reprezentării reliefului pe planurile topografice şi aplicarea ulterioară pe teren a diferitelor proiecte de construcŃii
(clădiri, instalaŃii subterane, drumuri, poduri etc.). Această bază se realizează prin reŃele de nivelment de stat de ordinul II, III şi
IV.
85. Cotele punctelor reŃelelor de nivelment se calculează în sistemul Marea Neagră - 1975.
86. Nivelmentul de ord. II se execută pe fiecare linie în sens dus şi întors cu o eroare maximă în valoare absolută de 5
mm unde L este perimetrul sau lungimea drumuirii în km. Reperele pentru acest nivelment trebuie să acopere în mod
uniform întreaga suprafaŃă a localităŃii şi să fie astfel repartizate încât distanŃa dintre ele să nu depăşească 2 km, iar în afara
perimetrului localităŃii 3 km.
87. Nivelmentul de ord. III se execută în sens dus şi întors, cu o precizie care să asigure obŃinerea unor închideri în
poligon sau drumuiri care nu trebuie să depăşească în valoare absolută 10 mm , în care L este perimetrul poligonului sau
lungimea drumuirii în km. Reperele de perete sau la sol pentru acest nivelment trebuie să acopere în mod uniform suprafaŃa
localităŃilor şi să fie astfel repartizate încât distanŃele între ele să nu depăşească 200 m pe magistrale în zonele centrale şi
industriale ale localităŃii, 400 m în zonele în care se găsesc între centru şi margine şi 800 m la marginea localităŃilor sau în
zonele cu construcŃii rare.
88. Nivelmentul de ord. IV se sprijină la ambele capete pe puncte de nivelment de ordin superior şi se execută prin
drumuiri într-un singur sens, cu o precizie care să asigure obŃinerea unor închideri în drumuiri sau în poligoane care să nu
depăşească în valoare absolută 20 mm , unde L este lungimea drumuirii sau perimetrul poligonului în km.
89. Liniile de nivelment de toate ordinele se materializează pe teren prin repere care se numerotează. Se va urmări ca
pe aceeaşi linie sau în jurul unui punct nodal să nu existe repere cu acelaşi număr. Reperele nu se includ în măsurători decât
după o lună de la plantarea lor, iar pentru fiecare reper se întocmeşte o descriere a poziŃiei.
Proiectul reŃelei de nivelment
90. Proiectul reŃelei de nivelment va arăta ce fel de lucrări de nivelment urmează să se execute, traseul lor, volumul,
numărul de repere, informaŃii asupra datelor iniŃiale, ordinea de execuŃie, indicaŃii tehnice pentru executarea lucrărilor,
instrumente şi metode de nivelment, indicaŃii asupra modului de calcul al rezultatelor nivelmentului, precum şi toate elementele
care justifică soluŃia propusă.
Liniile de nivelment, de orice ordin, care se execută în localităŃi, se proiectează în general pe străzi, cotându-se toate
punctele geodezice de la ,sol, pe cât posibil punctele de poligonometrie.
Toate capetele liniilor de nivelment proiectate trebuie să fie legate de liniile de nivelment executate anterior, de ordin
superior sau de acelaşi ordin.
Executarea nivelmentului
91. Nivelmentul de ord. II se execută prin metoda coincidenŃei pe o singură pereche de broaşte sau Ńăruşi în sens dus
şi întors.
Drumuirile de nivelment dus şi întors pe secŃiuni se execută de regulă în jumătăŃi diferite ale zilei; toamna şi pe timp
noros se pot executa măsurători în tot cursul zilei. In tot timpul măsurătorilor se va folosi obligatoriu umbrela de protecŃie.
Lungimea razei de vizare se admite între 50 şi 65 m. În caz că panta terenului este mai mare, distanŃa poate fi redusă.
Raza de vizare trebuie să treacă la cel puŃin 0,50 m deasupra solului. Când lungimea razei de vizare este de circa 30
m, se admite să treacă la 0,30 m deasupra solului. ObservaŃiile se vor executa în perioada de vizibilitate cu imagini clare,
distincte şi clare, evitându-se efectuarea observaŃiilor înainte de răsăritul sau apusul soarelui, pe vânt sau când imaginile
prezintă miraj.
DistanŃa de la instrument la mire trebuie să fie egală. Se admite o inegalitate până la 1 m Cumularea acestor inegalităŃi
pe o secŃiune să nu fie mai mare de 2 m.
Întreruperile nivelmentului se fac obligatoriu pe un reper permanent. Nu se admit întreruperi pe repere provizorii. În
fiecare staŃie se calculează diferenŃa de nivel din observaŃiile efectuate pe scara principală şi cea secundară. Nepotrivirea între
aceste diferenŃe de nivel nu trebuie să depăşească 0,7 mm. În caz că nepotrivirea este mai mare, toate observaŃiile în staŃia
respectivă se refac.
După măsurarea unei secŃiuni se calculează diferenŃa de nivel între drumuirea de nivelment dus şi întors. Nepotrivirea
între aceste două măsurători nu trebuie să depăşească 5 mm , dacă numărul de staŃii este de cel mult 15/km, şi 6 mm
, când numărul de staŃii este mai mare de 15/km.
Dacă nepotrivirile sunt mai mari decât cele arătate mai sus, se va repeta nivelmentul într-un singur sens. Dacă în urma
acestei noi măsurători, rezultatele nu vor diferi cu mai mult de 7 mm , respectiv 9 mm , de cele anterioare, atunci se
va lua ca rezultat definitiv media dintre cele trei nivelmente. Dacă nepotrivirea depăşeşte toleranŃele specificate, se va repeta
operaŃia în ambele sensuri. Aceleaşi toleranŃe sunt valabile şi pentru drumuirile executate în cele două sensuri pentru un sector
între două puncte diferite sau fundamentale.
În drumuirile de nivelment se includ, pe cât posibil punctele de triangulaŃie, cât şi cele poligonometrice.
92. Nivelmentul de ord. III se execută prin metoda coincidenŃei sau a firului nivelor, potrivit aparaturii utilizate, în dublu
sens, dus şi întors. DiferenŃa de nivel se calculează numai după citirile la firul nivelor.
Lungimea razei de vizare se admite între 60 şi 75 m.
Dacă condiŃiile atmosferice permit şi luneta are putere de mărire de circa 35 X, se admite ca lungimea razei de vizare
să fie până la 100 m.
DistanŃele de la instrument la mire trebuie să fie egale. Se admite o inegalitate până la 2 m, iar cumularea lor pe o
secŃiune nu trebuie să depăşească 5 m. Raza vizuală trebuie să treacă deasupra solului la 0,3 m.
Executarea observaŃiilor se face în condiŃii favorabile de vizibilitate, cu imagini clare şi calme. Nu se fac observaŃii
apropiate de răsăritul şi apusul soarelui, iar în timpul observaŃiilor instrumentul va fi protejat de o umbrelă.
În timpul măsurătorilor, mirele se aşează pe broaşte sau pe Ńăruşi metalici.
Întreruperile se fac numai pe repere stabile; este interzis a se face întreruperi pe repere provizorii.
Când se foloseşte metoda de observaŃii prin coincidenŃă, nepotrivirea între diferenŃele de nivel de pe scara principală şi
cea secundară nu trebuie să depăşească 1,5 mm.
Când observaŃiile se fac la firul nivelor, nepotrivirea între diferenŃele de nivel determinate pe partea neagră şi partea
roşie a mirelor, nu trebuie să depăşească 3 mm. Dacă nepotrivirile depăşesc toleranŃele de mai sus, observaŃiile în staŃie se
refac.
ToleranŃa admisă pe o secŃiune sau pe un sector între cele două drumuiri dus şi întors nu trebuie să depăşească 10
mm , unde L este lungimea drumuirii în km. Dacă nepotrivirea depăşeşte această limită se repetă nivelmentul într-un
singur sens.
93. Nivelmentul de ord. IV se execută într-un singur sens. Citirile pe miră se fac la firul nivelor, pe ambele feŃe ale mirei.
Dacă mira are o singură faŃă, pentru citirea a doua se modifică înălŃimea aparatului cu cel puŃin 10 cm. Lungimea de vizare se
admite până la 100 m. Mirele se aşează pe broaşte de nivelment sau Ńăruşi metalici. întreruperea observaŃiilor se face
pe repere permanente.
Nepotrivirile dintre diferenŃele de nivel într-o staŃie rezultate din citirile făcute la cele două înălŃimi diferite ale aparatului
nu trebuie să depăşească 5 mm. Dacă această toleranŃă nu este satisfăcută, observaŃiile se refac.
94. Pe tot timpul observaŃiilor de nivelment instrumentul trebuie ferit de acŃiunea directă a razelor solare prin protejarea
cu o umbrelă.
Nivela nu va fi folosită decât după aproximativ 45 min. de acomodare cu temperatura la umbră a aerului. Nivelmentul
geometric de ord. IV se realizează cu o eroare care nu trebuie să depăşească 20 mm , unde L este lungimea drumuirii în
km.
95. Calculele de compensare ale liniilor şi reŃelelor de nivelment se împart în: linii şi reŃele de nivel compensate
provizoriu şi compensate definitiv.
Liniile de nivelment compensate provizoriu sunt cele a căror compensare este făcută prin metode simplificate, în scopul
de a obŃine cote de lucru, sau pe baza unor cote provizorii ale mărcilor şi reperelor de plecare, urmând ca ele să fie
compensate definitiv.
Linii de nivelment compensate definitiv sunt acelea care sunt compensate prin metode riguroase.
Calculele de compensare a nivelmentului se fac în următoarele trei etape:
calcule preliminarii care se referă la verificarea carnetelor de observaŃii şi întocmirea situaŃiei diferenŃelor de nivel;
calcule de compensare propriu-zise ale reŃelelor de nivelment şi ale traverselor izolate;
întocmirea cataloagelor.
96. Evaluarea preciziei nivelmentului se poate face după formula:
1. După formulele Lallemand: Pentru o singură traversă eroarea medie pătratică accidentală şi sistematică pentru 1 km se
foloseşte formula:
Pentru un grup de mai multe traverse de nivelment, libere sau care formează poligoane se foloseşte formula:
pentru un grup de mai mult de 10 poligoane.
pentru un grup de cel mult 10 poligoane.
În aceste formule s-au făcut următoarele notări:
L - este lungimea în km, a unei traverse sau a unei laturi de poligon executată în aceleaşi condiŃii (aceeaşi direcŃie,
acelaşi aparat, acelaşi operator, condiŃii fizico-geografice cât mai apropiate etc.);
[L] - lungimea, în km, a întregului grup de traverse sau poligoane;
∆ - diferenŃa în mm, dintre rezultatele obŃinute din drumuirea "dus" şi drumuirea "întors", între două repere de nivelment
succesive;
r - distanŃa în km, între două repere de nivelment consecutive;
S - discordanŃa, în mm, atât pentru travese cât şi între rezultatele obŃinute din: cele două sensuri;
fn - eroarea de neînchidere a poligonului, în mm;
suma pătratelor erorilor de neînchidere a poligonului circumscris în mm.
Toate diferenŃele de nivel se socotesc corectate cu corecŃia ortometrică.
Valorile erorilor medii şi calculate cu formulele de mai sus. nu trebuie să depăşească pentru fiecare ordin valorile din
tabela următoare:
Erorii medii pentru 1 km de Erori limită pentru 1 km de

Ordinul drumuire drumuire
nivelmentului
accidentale sistematice accidentale sistematice
Ord. II 2,0 mm 0,4 mm 2,0 mm 0,4 mm
Ord. III 4,0 mm 0,8 mm 8,0 mm 0,8 mm
Ord. IV 10,0 mm 2,0 mm 20,0 mm 2,0 mm
2. După formulele Rune:
Eroarea medie accidentală pentru 1 km de drumuire:
Eroarea medie sistematică pentru 1 km de drumuire
În aceste formule s-au făcut următoarele notări:
∆ - este diferenŃa, în mm, dintre rezultatele obŃinute între drumuirea "dus" şi drumuirea 'Întors" între două repere
consecutive;
L - lungimea traversei, în km;
S - discordanŃa între diferenŃele de nivel obŃinute din cele două sensuri, pentru fiecare traversă, în mm.;
- lungimea traversei, în km, executată în aceleaşi condiŃii;
P - numărul traverselor ce intră în calcul;
r - distanŃa, în km, între două repere consecutive;
rm - valoarea medie pentru r egală cu unde n este numărul de secŃiuni.
Pentru calculul erorii medii pătratice a întregii traverse se foloseşte formula:
97. Documente ce se predau beneficiarului: Piese scrise:
memoriu justificativ - date despre lucrare;
- analiza situaŃiei existente;
- proiect tehnic;
inventarul reperilor de nivelment ai localităŃii;

dosarul documentaŃiei de teren: carnete cu observaŃii altimetrice, paginate şi indexate;
dosarul calculelor de determinare a cotelor reperilor de nivelment:
- gruparea observaŃiilor în poligon şi racordările între grupe;
- calculul neînchiderilor în poligoane;
- calculul cotelor;
- evaluarea preciziei;
- proces verbal de verificare - recepŃie a lucrării;
- proces verbal de predare a punctelor.
Piese desenate:
fişele cu descrierile topografice ale reperelor de nivelment;

proiectul reŃelei de nivelment al localităŃii (plan scara 1:10.000 - 1:25.000);
schiŃa poligoanelor de nivelment cuprinzând diferenŃele de nivel, sensul de parcurgere şi neînchiderile în poligoane.
VI.3. Ridicarea detaliilor
VI.3.1. ReŃeaua de sprijin pentru ridicarea planimetrică
98. În vederea ridicării detaliilor se realizează pe teren o bază de ridicare planimetrică care îndeseşte reŃeaua de sprijin
prin intersecŃii şi drumuiri cu teodolitul sau staŃii totale; materializarea punctelor bazei de ridicare se va face uniform în cuprinsul
localităŃii.
Drumuiri cu teodolitul. Drumuirile cu teodolitul trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
să se sprijine pe punctele de triangulaŃie sau poligonometrice;

să parcurgă terenuri adecvate măsurătorilor (străzi, alei, şosele, drumuri pietruite, etc).
distanŃele între vârfurile drumuirii să fie pe cât posibil egale;
lungimea maximă a unei drumuiri nu trebuie să depăşească 3 km pentru scara planului 1/2.000, 2 km pentru scara
1/1.000 şi 1 km pentru scara 1/500;
lungimea unei laturi de drumuire trebuie să fie în medie de 250 m pentru scara planului 1/2.000, 150 m pentru scara
1/1.000 şi 100 m pentru scara 1/500;
materializarea în teren a punctelor de drumuire trebuie să se facă cu picheŃi metalici;
laturile drumuirii trebuie să fie măsurate de două ori, în sens direct şi invers cu panglici de oŃel sau cu instrumente
electronice;
distanŃele măsurate se reduc la orizont când unghiul de pantă este mai mare de lg.
Când pe aliniament sunt schimbări de pantă, pentru fiecare secŃiune care are unghiul de pantă mai mare de lg, se
aplică corecŃia de reducere la orizont.
Când diferenŃa dintre temperatura de etalonare şi cea din timpul măsurătorii cu panglici de oŃel depăşeşte 5°, se aplic ă
corecŃia de temperatură. În acest scop, în timpul măsurătorii trebuie făcute citiri pe termometru din oră în oră.
ToleranŃa la măsurarea directă a distanŃelor se calculează cu formula: şi este
indicată în tabela 1, în care T este toleranŃa în metri şi D este distanŃa în metri.
Tabela 1
DistanŃa ToleranŃa DistanŃa ToleranŃa DistanŃa ToleranŃa
m m m m m m
Până la Până la
Până la
0,020 0,032
50 110
0,039
170
0,023 0,033
60 120
0,040
180
0,025 0,034
70 130
0,041
190
0,027 0,036
80 140
0,042
200
0,029 0,037
90 150
0,030 0,038
100 160
Dacă laturile măsurate sunt sub 50m, atunci discordanŃa maximă între sensul direct şi cel invers poate fi de 2 cm.
Pentru distanŃe măsurate în teren cu panta de 3g-10g, toleranŃa se majorează cu 20%, pentru teren cu pante de. 10g-15g, se
majorează cu 50%, iar pentru terenuri cu pante peste 15° se majorează cu 100%.
Măsurarea indirectă a distanŃelor se face întotdeauna când se dispune de aparatură şi dispozitivele corespunzătoare
cu condiŃia ca precizia determinării distanŃei să fie peste 1/2000.
Măsurarea distanŃelor cu mira verticală pentru punctele radiate (pomi izolaŃi, alei, parcări, guri de canal din interiorul
localităŃilor, construcŃii provizorii, contururi neclare, etc.) se face cu toleranŃele indicate în tabela 2.
Tabela 2
DistanŃa 0g – 10g 11g – 20g 21g – 30g 31g – 35g
50 0,15 0,20 0,25 0,30
60 0,16 0,21 0,26 0,31
70 0,17 0,22 0,27 0,32
80 0,18 0,23 0,28 0,34
90 0,19 0,24 0,29 0,36
100 0,20 0,25 0,31 0,38
110 0,22 0,27 0,33 0,40
120 0,24 0,30 0,36 0,42
Măsurarea unghiurilor se execută cu aparate de 50cc-100cc. Centrarea aparatului deasupra punctului de staŃie se face
cu toleranŃă de până la 3 mm.
În punctele de triangulaŃie sau poligonometrie care servesc ca puncte de plecare, se vor măsura două unghiuri
adiacente către punctele cunoscute. Când punctul iniŃial, din care urmează să se desfăşoare drumuirea, este nestaŃionabil,
legarea drumuirii se va face obligatoriu dintr-un punct prin transmitere la sol. Valorile aceluiaşi unghi obŃinut din două
măsurători nu trebuie să difere cu mai mult de 50cc.
ToleranŃa de închidere a orientărilor unei drumuiri pe punctele de sprijin, calculată cu formula T = 50cc .unde n
este numărul staŃiilor, este cea arătată în tabela 3.
ToleranŃa admisă la închiderea drumuirilor principale şi secundare pe coordonate este arătată în tabelele 4 şi 5, care a
fost calculată cu formulele:
unde D reprezintă desfăşurarea drumuirii, în metri.
Tabela 3
Tabelă cu toleranŃă de închidere pe orientări

ToleranŃe ToleranŃe ToleranŃe
Nr de Nr de Nr de
minute minute minute
staŃii staŃii staŃii
centi centi centi
1 0,50 11 1,66 21 2,29
2 0,70 12 1,73 22 2,35
3 0,86 13 1,80 23 2,40
4 1,00 14 1,87 24 2,45
5 1,12 15 1,94 25 2,50
6 1.22 16 2,00 26 2,55
7 1,32 17 2,06 27 2,60
8 1,41 18 2,12 28 2,64
9 1,50 19 2,18 29 2,69
10 1,58 20 2,24 30 2,72
Tabela 4
ToleranŃe admise pentru închiderea pe coordinate a drumuirilor principale

Lungimea Lungimea
ToleranŃa m ToleranŃa m
drumuirii m drumuirii m
100 0,050 1100 0,320
200 0,082 1200 0,344
300 0,112 1300 0,368
400 0,140 1400 0,392
500 0,167 1500 0,416
600 0,193 1600 0,440
700 0,219 1700 0,464
800 0,245 1800 0,487
900 0,270 1900 0,511
1000 0,295 2000 0,534
VI.3.2. ReŃeaua de sprijin pentru ridicarea altimetrică
99. Nivelmentul geometric. Nivelmentul geometric al bazei de ridicare se efectuează pentru cotarea punctelor
drumuirilor planimetrice, pentru trasarea curbelor de nivel şi pentru obŃinerea cotelor la construcŃiile de orice fel (colŃuri de
clădiri, soclul monumentelor, culeele şi pilele podurilor, capacele de orice fel, intersecŃii de străzi etc.), precum şi punctele
radiate tahimetric şi materializate. El se sprijină pe puncte ale nivelmentului geometric de ordin superior.
CondiŃiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească nivelmentul geometric sunt cele echivalente nivelmentului de
ordinul IV.
Compensarea drumuirilor se va face în modul următor:
dacă drumuirea de nivelmeht geometric se sprijină la capete pe puncte de cote cunoscute, discordanŃa se repartizează
în mod egal la fiecare diferenŃă de nivel; când nivelele sunt toate de aceaşi lungime, în mod proporŃional cu lungimea
nivelelor când acestea sunt neegale;
când drumuirea se închide pe acelaşi punct, discordanŃa se repartizează ca mai sus;
în cazul poligoanelor sau punctelor nodale, discordanŃa se repartizează în mod ponderat, proporŃional cu numărul de
nivele pe fiecare secŃiune;
în cazul când din vârful drumuirii s-au executat radieri, cotele punctelor radiate se vor măsura cu o toleranŃă de 1,5 cm;
atunci când reŃeaua de drumuiri poate fi conformată din poligoane sau puncte nodale, compensarea se va face prin
metoda aproximaŃiilor succesive sau a înlocuirilor echivalente.
100. Nivelmentul trigonometric. Determinarea altitudinilor punctelor bazei de ridicare prin nivelment trigonometric
trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
drumuirea de nivelment trebuie să se sprijine pe puncte ale căror cote sunt determinate prin nivelment geometric;
lungimea drumuirii să fie în medie de 2 km;
se execută atunci când echidistanŃa curbelor de nivel nu este mai mică de 1 m:
măsurarea unghiurilor verticale se efectuează în cele două poziŃii ale cercului vertical a cărui precizie trebuie să fie de
1c;
nivela cercului vertical trebuie să aibă ca valoare a diviziunii 20cc până la 30cc;
valoarea punctului 0 al cercului vertical în fiecare punct de staŃie nu trebuie să fie mai mare ca dublul valorii diviziunii
nivelei cercului;
diferenŃele de nivel între punctele bazei de ridicare şi vârfurile drumuirii trebuie obŃinute de două ori, în sens direct şi
invers;
discordanŃa între diferenŃa de nivel obŃinută în sens direct şi invers în lungul unei laturi nu trebuie să depăşească 0,004
D unde D este lungimea laturii în sute de metri;
discordanŃa admisibilă în drumuirile şi poligoanele închise
se determină după formula: , unde D este lungimea medie a laturii exprimată în sute de metri,
unde [d] este lungimea, iar n este numărul laturilor drumuirii sau poligonului.
Repartizarea discordanŃei se face proporŃional cu lungimea laturilor.
Pentru punctele cotate prin radieri, toleranŃa este de ± 5 cm pentru punctele nematerializate şi de ± 4 cm pentru cele
materializate.
VI.3.3 Măsurători topografice de detalii
101. La baza lucrărilor de cadastru imobiliar stă planul topografic sau cadastral, la scară convenabilă care va fi echipat
cu datele şi informaŃiile specifice cadastrului imobiliar.
În general alegerea scării planului cadastral depinde de densitatea parcelelor din zona de cadastrat respectiv:
scara 1:500 pentru o densitate de peste 50 parcele/ha (situaŃie întâlnită de obicei în municipii);
scara 1:1000 pentru o densitate de 30-50 parcele/ha (situaŃie întâlnită de obicei în unele municipii şi majoritatea
oraşelor);
scara 1:2000 pentru o densitate mai mică de 30 parcele/ ha (situaŃie întâlnită de obicei în oraşe mai mici şi în localităŃi
rurale).
Măsurătorile topografice de detaliu se execută prin:
102. Metoda radierii. Ridicarea detaliilor prin metoda radierii se execută mâsurându-se unghiurile şi distanŃele cu
aceleaşi toleranŃe ca şi la drumuiri. Lungimea distanŃelor polare trebuie să fie măsurate de 2 ori şi nu trebuie să depăşească
100 m pentru scara 1/2000, 50 m pentru scara 1/1000 şi 30 m pentru scara 1/500.
103. Metoda absciselor şi ordonatelor. Ridicarea detaliilor prin metoda absciselor şi ordonatelor se executa
măsurându-se distanŃele cu toleranŃele arătate în executarea drumuirilor. Lungimea fiecărei ordonate nu va depăşi 1/3 din
lungimea bazei de lucru, neputând depăşi 12 m pentru scara 1/2000 şi 8 m pentru scara 1/1000 şi mai mari. Punctele
picioarelor perpendicularelor mai lungi se fixează ca intersecŃii din mai multe puncte, iar lungimea vizelor nu trebuie să fie mai
mare de 100 m pentru scara 1/ 2000, 50 m pentru scara 1/1000 şi 30 m pentru scara 1/500. La ridicarea contururilor neclare
lungimea perpendicularelor şi a intersecŃiilor se dublează. La ridicarea sinuozităŃii contururilor se admite ca pe perpendiculara
sprijinită pe latura drumuirii să se construiască alte perpendiculare.
Liniile contururilor care nu sunt în linie dreaptă se ridică dacă rezalidurile depăşesc 0,5 m pentru scara 1/2000, 0,3 m
pentru scara 1/1000 şi 0,2 pentru scara 1/500.
104. Metoda aliniamentelor. Metoda aliniamentelor se utilizează pentru determinarea punctelor situate pe un aliniament
(faŃada construcŃiilor aliniate, capete de alei în parcuri etc). DistanŃele pe aliniament se pot determina prin măsurare directă sau
prin măsurare indirectă. Oricare ar fi procedeul .de măsurare a distanŃelor, se va măsura pentru control, lungimea întregului
aliniament, suma distanŃelor parŃiale trebuind să corespundă lungimii totale.
105. Metoda intersecŃiei de distanŃe. Această metodă constă în determinarea poziŃiei planimetrice a unui punct de
detaliu prin intersectarea a minimum trei distanŃe măsurate pe teren din puncte a căror poziŃie în plan este cunoscută. Punctele
de poziŃie cunoscute se vor alege astfel încât să formeze cu punctul ce urmează a fi determinat unghiuri mai mari de 40G.
[top]
Capitolul VII: NUMEROTAREA CADASTRALĂ ŞI CALCULUL SUPRAFEłELOR

VII.1. Numerotarea cadastrală
106. În cadastrul imobiliar ca şi în cadastrul general numerotarea cadastrală prezintă o mare importanŃă. Cu ajutorul
numerotării cadastrale se stabilesc coduri pentru toate suprafeŃele (indiferent de mărime) care reprezintă individualizarea
fiecărui element de suprafaŃă în populaŃia de suprafeŃe din zona de cadastrat (şi în context pe suprafeŃe mai mari până la
nivelul Ńării) - codificarea suprafeŃelor ca şi coduri pentru proprietarii acestor suprafeŃe - partida cadastrala.
107. Numerotarea cadastrală are menirea de a asigura legătura dintre elementele referitoare la suprafaŃă, categoriile
de folosinŃă, şi proprietar care se înscriu în registrele cadastrale.
108. Codificarea cadastrală începe cu particularizarea teritoriului în contextul general al teritoriilor Ńării, prin atribuirea
codului SIRUTA (din nomenclatorul general) al teritoriului ce urmează a fi cadastrat. În cazul în care codul SIRUTA se referă la
suprafeŃe mai mari decât cele ce urmează a fi cadastrate (codul SIRUTA se referă la un oraş iar zona de cadastrat reprezintă o
porŃiune sau un sector) se vor atribui acestuia indici corespunzători ataşaŃi la codul SIRUTA.
109. Numerotarea sectoarelor cadastrale se face începând cu nr. 1 din partea de NV a zonei de cadastrat şi se
continuă în sens convenabil din aproape în aproape, în ordinea normală a numerelor, astfel ca să formeze o înlănŃuire
convenabilă a tuturor sectoarelor în vederea unei uşoare căutări a acestora.
110. Parcelele care formează sectoarele cadastrale se numerotează începând cu nr. 1 în cadrul fiecărui sector, până la
numerotarea tuturor parcelelor din sector. Exemplu: sectorul 3, parcela 115 se evidenŃiază pe planul cadastral astfel: 3.115.
În cazul proprietăŃii pe etaje (blocuri de locuinŃe, firme, etc), suprafaŃa de teren, aşa cum a fost determinată prin
autorizaŃia de construire, primeşte un număr cadastral, ca orice parcelă din cadrul sectorului cadastral.
111. Corpurile de clădire se numerotează începând cu nr.1 precedat de litera C, în cadrul fiecărei parcele. Exemplu C1,
C2, etc.
112. În cazul apelor, canalelor, digurilor, căilor ferate, drumurilor clasificate, străzilor, uliŃelor sau altor detalii liniare care
mărginesc sectoarele, se vor atribui numere după cum urmează:
detaliile liniare vor fi numerotate în cadrul sectorului respectiv, cu număr de parcelă. La segmentările produse la
intersecŃii cu alte elemente liniare, ele vor fi numerotate printr-o secvenŃă de numere dată în continuare;
în cadrul localităŃilor, bulevardele şi străzile principale vor primi un singur număr de parcelă, sau sector, pe toată
lungimea lor, iar străzile segmentate de acestea sau de alte detalii liniare mai importante (ape, căi ferate, etc.) vor primi
de asemenea, număr de parcelă. La intersecŃia străzilor, suprafaŃa comună se atribuie străzii mai importante.
113. Ordinea de segmentare a detaliilor liniare este următoarea:
căile ferate sunt întretăiate de ape;

drumurile naŃionale întretăiate de ape, şi căi ferate;
drumurile judeŃene întretăiate de ape, căi ferate, drumuri naŃionale;
drumurile comunale întretăiate de ape, căi ferate, drumuri naŃionale, drumuri judeŃene, străzi;
străzile se întretaie după importanŃa lor.
114. Categoriile de folosinŃă (subparcelele) a căror suprafaŃă este sub 150 mp nu se numerotează, acestea urmând să
fie încadrate la categoriile de folosinŃă alăturate predominante.
115. Subparcelele se pun în evidenŃă numai în Fişa bunului imobil şi se numerotează în cadrulparcelei astfel: 3.115/1,
3.115/2 etc. în care prima cifra reprezintă numărul sectorului cadastral, a doua numărul parcelei iar a treia numărul subparcelei.
V.II.2. Calculul suprafeŃelor
116. Calculul suprafeŃelor se va executa prin metode care asigură precizia impusă de beneficiar pentru aceasta
(procedee mecanice, grafice, sau numerice, inclusiv prin digitizare şi prelucrare automată cu ajutorul mijloacelor electronice).
117. Calculul suprafeŃelor se face pe foi de plan topografic, atunci când se execută prin procedee mecanice sau grafice
şi pe unităŃi de suprafaŃă întregi, sectoare, parcele atunci când se execută prin procedee numerice.
118. Trebuie înŃeles că pentru a executa un calcul corect de suprafeŃe, acestea trebuie Ńinute sub un control strict şi în
acest caz este necesar a se executa calculele de la general la particular, respectiv:
1. se va calcula aria suprafeŃei pentru întreaga zonă de cadastrat şi se va vedea dacă aceasta corespunde exact cu aceea
a suprafeŃei din cadastrul general. In cazul existenŃei unor discordanŃe care se încadrează în toleranŃele admise aceasta
se va compensa menŃinând neschimbată suprafaŃa din cadastrul general;
2. se va calcula aria suprafeŃei sectoarelor. însumarea acestor arii trebuie să corespundă în limita toleranŃelor cu cea
calculată anterior pentru întreaga zonă de cadastrat. În cazul unor neconcordanŃe care se încadrează în toleranŃele
admise se va face compensarea acestora menŃinând neschimbată suprafaŃa zonei de cadastrat calculată conform pct. a
de mai sus;
3. se va face calculul ariei parcelelor inclusiv a celor ce reprezintă detalii liniare (ape, căi ferate, drumuri, străzi, diguri, etc.)
şi în acest caz dacă s-a făcut o împărŃire pe sectoare, suma suprafeŃelor parcelelor dintr-un sector, trebuie să
corespundă în toleranŃă, cu aria calculată conform pct. b de mai sus. În acest caz, se va face compensarea menŃinând
aria sectorului calculată şi compensată (cf. pct.b de mai sus) neschimbată;
4. se calculează aria suprafeŃei fiecărei subparcele din cadrul fiecărei parcele. In cazul când neînchiderile nu sunt în
toleranŃă se face compensarea suprafeŃelor menŃinând neschimbată suprafaŃa parcelei, calculată aşa cum s-a arătat la
pct. c de mai sus;
5. ariile suprafeŃelor clădirilor, construcŃiilor anexe, cât şi altor obiective se calculează pentru fiecare obiectiv în parte.
SuprafeŃele ocupate de construcŃii vor fi determinate pe baza elementelor măsurate în teren sau - după caz - măsurate
grafic pe plan fără a fi inclusă în parcela de curŃi construcŃii pe care este amplasată.
119. SuprafeŃele rezultate din calcul se compensează daca se încadrează în toleranŃele admise (precizate în Anexa
nr.7). Repartizarea corecŃiei de închidere se face proporŃional cu suprafaŃa acesteia în raport cu suprafaŃa totală care se
menŃine neschimbată.
120. În cazul detaliilor liniare reprezentate pe plan prin axul lor, lungimea necesară calculului suprafeŃelor se măsoară
pe plan cu rigla topografică. In cazul detaliilor sinuoase, linia sinuoasă se descompune în segmente de dreaptă, avându-se
grijă ca săgeata formată între linia dreaptă şi curbă să nu fie mai mare de 1,0 mm pe plan (la scara planului). LăŃimile medii ale
detaliilor topogafice, reprezentate pe planul topografic prin axul lor se măsoară la teren şi se înscriu pe plan pe fiecare din
aceste detalii (segmente de detalii).
SuprafaŃa detaliilor topografice reprezentate pe plan prin axul lor, care formează limită de sector, se calculează în
modul arătat mai sus, suprafaŃa respectivă urmând a fi scăzută din suprafeŃele sectoarelor vecine, proporŃional cu lungimea pe
care detaliul respectiv o are în cadrul fiecărui sector. La executarea acestor calcule ie va face întotdeauna verificarea ca suma
suprafeŃelor ce se scad din sectoarele vecine să fie egală cu suprafaŃa totală a acestui detaliu.
121. Formularistica de calcul ca şi fişele suprafeŃelor pe numere cadastrale vor fi cele emise de Oficiul NaŃional de
Cadastru, Geodezie şi Cartografie prin instrucŃiunile de cadastru general.
[top]
Capitolul VIII: REGISTRELE CADASTRALE
122. Registrele cadastrale reprezintă documentaŃia de bază a lucrărilor de cadastru la care se ataşează datele de bază
din cadastrul imobiliar.
Conform art. 4 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară (aşa cum s-a arătat şi la pct.2 din
prezenta metodologie), cadastrele de specialitate din care face parte şi cadastrul imobiliar, sunt subsisteme de evidenŃă şi
inventariere sistemetică a bunurilor imobile sub aspect tehnic şi economic, cu respectarea normelor tehnice elaborate de Oficiul
NaŃional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie şi a datelor de bază din cadastrul general privind suprafaŃa, categoria de
folosinŃă şi proprietarul. In acest context, în cadastrul imobiliar va trebui respectată structura şi conŃinutul documentaŃiilor care
vor fi elaborate pentru cadastrul general.
[top]
Capitolul IX: ACTUALIZAREA LUCRĂRILOR
IX. 1. Actualizarea lucrărilor de inventariere imobiliară
123. Indiferent în ce scopuri sunt solicitate, lucrările de inventariere tehnică imobiliară trebuie să corespundă cu
realitatea din teren, deci trebuie actualizate cu toate modificările intervenite atât din punct de vedere juridic cât şi tehnico-
economic
Actualizarea se face atunci când în zona inventariată s-au produs extinderi de cartiere, deschideri, lărgiri sau alinieri de
căi de comunicaŃii, demolări parŃiale sau pe zone mai mari, etc.
124. Actualizarea lucrărilor de inventariere tehnică imobiliară se execută în următoarele cazuri:
când de la întocmirea iniŃială, sau ultima actualizare au trecut mai mult de 6 ani;
când actualizarea este cerută în mod expres de beneficiar, chiar în interval mai mic de 6 ani;
ori de câte ori acŃiunea de aducere la zi este bine motivată (completări cu unele date, refaceri în cazul apariŃiei de noi
acte normative privind activitatea de cadastru imobiliar etc.).
125. În cazul când actualizarea se face la un interval mai mic de 6 ani, se vor identifica printr-o acŃiune de confruntare
şi se vor actualiza fişele bunului imobil, numai la acele imobile la care s-au produs schimbări evidente (demolări, adăugiri,
construcŃii noi, modificări la limite etc.).
126. După identificarea imobilului se execută următoarele operaŃiuni de teren în cadrul actualizării:
verificarea proprietarului imobilului;

anul construirii corpului de clădire;
starea tehnică şi de întreŃinere;
schimbările intervenite la corpurile de clădire şi la anexe, precum şi la apariŃia unor elemente noi;
confruntarea dotărilor edilitare cu realitatea;
se va verifica structura familiilor pe corpurile de clădiri.
Elementele noi apărute se vor completa pe schiŃă cu culoare roşie, iar cele dispărute vor fi anulate prin "tăiere" cu două
linii roşii.
Modificările constatate vor fi consemnate centralizat într-o "notă de constatări privind actualizarea fişei bunului imobil
din strada... . nr ….".
127. La birou, în cadrul actualizării, toate modificările consemnate cu ocazia actualizării la teren se vor introduce în
documente, astfel:
pe planul cadastral: clădirile şi construcŃiile anexă, categoriile de folosinŃă, căile de comunicaŃie cu construcŃiile aferente,
apele cu construcŃiile hidrotehnice aferente;
pe planul clădirii: completarea desenului cu elementele noi apărute sau lipsă, faŃă de redactarea iniŃială;
desenarea anexelor pe destinaŃii şi grupe de materiale;
pe fişa bunului imobil se va verifica corespondenŃa deplină cu elementele culese sau completate la teren, menŃionân-du-
se în partea de jos a fişei: "Actualizat.... data …".
IX.2. Actualizarea planurilor topografice şi cadastrale
128. Planurile topografice şi cadastrale trebuie Ńinute la zi cu toate modificările survenite pe teren, astfel ca acestea să
corespundă permanent cu realitatea din teren.
Actualizarea se face atunci când zona construită s-a extins, creându-se cartiere noi, când se deschid artere noi de
circulaŃie, când se lărgesc sau se aliniază arterele existente, când se fac demolări, precum şi în toate cazurile când pe planurjle
existente apar schimbări.
Actualizarea poate fi făcută cu o periodicitate de 6 ani sau prin evidenŃă, imediat după ce s-a produs schimbarea.
129. În cazul actualizării periodice se revizuiesc planurile pentru întreg teritoriul cadastral, iar în cazul actualizării prin
evidenŃă se înregistrează numai schimbările produse.
Când se execută actualizarea periodică, în mod obligatoriu i se caută toate punctele de triangulaŃie şi de
poligonometrie, marcându-se pe plan toate cele care au fost identificate.
130. Dacă prin confruntarea planului cu terenul se constată schimbări importante (cvartale noi. extinderi de dimensiuni
mari, etc.) se poate îndesi triangulaŃia existentă şi crea noi traverse | de poligometrie şi nivelment, iar trecerea pe plan a
schimbărilor produse se face cu metodele de ridicare obişnuite.
131. Actualizarea planurilor topografice şi cadastrale se efectuează în conformitate cu instrucŃiunile Ofciului NaŃional de
Cadastru, Geodezie şi Cartografie.
[top]
Capitolul X: VERIFICAREA, RECEPłIA ŞI AVIZAREA LUCRĂRILOR DE CADASTRU IMOBILIAR
132. Toate lucrările geodezice şi topografice executate în vederea întocmirii planurilor cadastrale, se verifică prin grija
beneficiarului lucrărilor, atât la teren, cât şi la birou, pe toată perioada desfăşurării lor.
Verifcarea pe teren se execută pentru a se constata dacă condiŃiile tehnice referitoare la diferitele faze de lucrări au
fost îndeplinite. Verificarea se execută pentru cel puŃin 1-10% din lucrare, în funcŃie de natura lucrărilor.
Verificarea la birou constă din sondaje a calculelor pentru reŃeaua de triangulaŃie şi reŃeaua de ridicare.
Constatările, lucrărilor se înscriu în carnete de verificare, care se anexează la dosarul lucrării. In carnet se înscriu
valorile obŃinute la verificare, cele rezultate din lucrare şi diferenŃele în comparaŃie cu toleranŃele, precum şi indicaŃiile tehnice
necesare asigurării.
Dacă diferenŃele constatate depăşesc toleranŃele admisibile, lucrările greşite se refac pe cheltuială executantului.
După terminarea lucrărilor de teren şi la birou şi după înlăturarea greşelilor semnalate cu ocazia verificărilor, dosarul
lucrării se examinează de către beneficiar, care şi-l însuşeşte.
133. Verificarea lucrărilor geodezice şi topografice executate pentru întocmirea planurilor cadastrale ale localităŃilor,
urmăreşte să constate dacă au fost respectate condiŃiile tehnice prevăzute în prezenta metodologie.
134. Verificarea se execută într-un procent anumit, în funcŃie de natura lucrărilor, astfel:
ReŃele de sprijin:
10% din totalul punctelor noi, în ceea ce priveşte condiŃiile de determinare, păstrare în timp şi dacă prin amplasarea lor
corespund ridicării detaliilor;
5% din totalul punctelor materializate la sol şi la subsol:
5% din numărul punctelor noi determinate în ceea ce priveşte descrierile topografice, elementele de reperaj şi
excentrităŃile;
rezultatul calculelor tuturor punctelor, constatându-se dacă coordonatele obŃinute se înscriu în toleranŃe.
135. Verificarea lucrărilor de nivelment şi poligonometrie se face după aceleaşi principii şi în aceeaşi proporŃie,
constatându-se dacă au fost respectate condiŃiile tehnice prevăzute în prezenta metodologie.
136. Verficarea lucrărilor de ridicare a detaliilor:
5% din totalul punctelor bornate la sol şi la subsol:

5% din totalul punctelor care au descriere topografică, reperaj şi măsurata excentricitatea;
5% din punctele determinate prin intersecŃie şi 3% din staŃiile de drumuire. prin observaŃii de control;
vizele observate pentru 3% din numărul total al punctelor radiate determinate prin coordonate;
distanŃele măsurate pentru 3% din numărul punctelor determinate prin coordonate polare, echerice sau pe aliniament;
recalcularea coordonatelor rectangulare şi a altitudinilor, cu elementele din carnetele de observaŃii din teren, pentru 2%
din numărul punctelor cu coordonate rectangulare şi 1% din numărul punctelor de detaliu cotate;
raportarea a 3% din numărul punctelor determinate prin coordonate şi 2% din numărul punctelor determinate polar.
137. Verificarea lucrărilor de teren privind inventarierea tehnică imobiliară are scopul de a constata dacă prescripŃiile
referitoare la executarea lor au fost respectate.
Verificarea se execută prin sondaj în proporŃie de max. 5% din lucrare şi se referă la:
desenarea schiŃei bunului imobil, cu indicarea numerotării corpurilor de clădire şi anexelor;

identificarea materialelor din care sunt realizate construcŃiile;
încadrarea construcŃiilor în funcŃie de starea tehnică de întreŃinere
138. Verificarea lucrărilor de birou privind inventarierea tehnică imobiliară se execută spre a se constata concordanŃa
între elementele şi informaŃiile culese pe teren şi înscrierea lor în documentele finale.
Verificarea se execută prin sondaj pentru max. 5% din lucrare şi constă în:
controlul folosirii lucrărilor executate anterior;

confruntarea elementelor şi informaŃiilor culese în teren cu cele înscrise pe planuri şi în fişe;
redactarea planurilor şi conŃinutul lor;
calculul ariei suprafeŃelor construite şi a celor construite desfăşurate;
înscrierea corectă şi clară a datelor în fişa bunului imobil.
Rezultatele verificării se consemnează într-o notă de verificare, întocmită de verificator, pentru întreaga lucrare şi va
cuprinde:
procentul imobilelor verificate;

elementele majore urmărite;
constatări pozitive, negative;
corectarea lipsurilor;
calificativul propus.
139. RecepŃia şi avizarea lucrărilor de cadastru imobiliar se realizează în conformitate cu prevederile Normelor
Metodologice elaboi-ate şi aprobate de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Oficiul NaŃional de Cadastru,
Geodezie şi Cartografie şi de către Ministerul FinanŃelor.
140. Datele şi informaŃiile din cadastrul imobiliar vor fi structurate şi predate beneficiarului şi pe suport magnetic, într-un
format compatibil cu sisteme de gestiune de tip GIS.
[top]
Capitolul XI: MASURI DE PROTECłIA MUNCII
141. Pe tot parcursul execuŃiei lucrărilor de cadastru imobiliar,se vor respecta prevederile legale în vigoare, referitoare
la protecŃia muncii, în lucrările geo-topografice şi de cadastru.
[top]
Anexa nr. 1
CARTAREA IMOBILIARĂ
Cartarea imobiliară este operaŃiunea prin care se obŃin date şi informaŃii tehnico-economice despre fondul construit
existent, cu referire la:
1. Caracteristicile constructive ale clădirilor, evidenŃiate prin indici de cartare A,B,C,D, în care:
1. EvidenŃiază clădirile din zidărie durabilă, cu structura de rezistenŃă din beton armat sau metalică şi planşee din beton
armat;
2. EvidenŃiază clădirile din zidărie portantă, fără structură de rezistenŃă cu planşee din beton armat;
3. EvidenŃiază clădirile din lemn, având fundaŃie din beton sau piatră;
4. EvidenŃiază clădirile din paiantă, pământ, chirpici.
Indicii de cartare sunt însoŃiŃi deobicei de cifre, care arată numărul de etaje (cifra de la exponent), şi subsolul, marcat
prin litera s. De exemplu, un bloc de 8 etaje, parter şi subsol se marchează cu indicele A8. Se observă că deşi blocul are 10
niveluri (spaŃii dintre două planşee succesive), nu sunt specificate explicit decât cele 8 etaje şi subsolul, parterul fiind
reprezentat de simbolul indicelui de cartare.
ConstrucŃiile anexe şi stabile se indică astfel:
m. pentru magazie de cărămidă, paiantă sau tablă, cu fundaŃie din beton;
gj. pentru garaj din zidărie, sau tablă - cu fundaŃie din beton;
gr. pentru grajd din zidărie, sau paiantă - cu fundaŃie din beton;
w. pentru closet din zidărie.
Pentru clădirile cu altă folosinŃă decât cea de locuinŃă, se va înscrie pe lângă indicele de structură şi înălŃimea la
cornişe şi folosinŃa principală (hală de fabricaŃie, atelier de producŃie, magazii, şcoală etc.).
2. Starea clădirilor se apreciază astfel:
foarte buna (fb) sunt cele din beton armat sau cărămidă cu planşee din beton, realizate în ultimii 20 de ani, cu finisaje
complete şi îngrijite, precum şi cu tot confortul (lumina, apă, canal, instalaŃii sanitare, încălzire centrală sau gaze etc)
bună (b) sunt cele din prima categorie dar cu o vechime de peste 30-35 ani, precum şi unele clădiri cu planşee din lemn
cu o vechime mai mică de 20 ani, finisaje îngrijite şi tot confortul
mediocră (m) sunt cele din categoriile precedente, care prezintă începuturi de deteriorări la structură şi finisaje cu
vechime de peste 60 ani, precum şi unele clădiri din paiantă cu finisaje îngrijite, confort parŃial şi aspect aparent bun
rea (r) sunt cele care prezintă deteriorări importante la structură şi finisaje, fundaŃii sau ziduri crăpate, înclinate, tencuiala
şi cărămida măcinate, planşee crăpate sau curbate, învelitoarea şi tâmplâria degradate;
insalubră (i) sunt cele care nu mai corespund folosinŃei, ca urmare a degradărilor şi care prezintă pericol pentru viaŃa şi
sănătatea celor ce o folosesc;
ruină (rn) sunt cele degradate care se impun a fi demolate.
Reprezentarea pe plan a stării construcŃiilor se face prin specificarea simbolurilor din paranteză, după indicele de
cartare. Exemplu: As8fb.
3. Delimitarea corpurilor de clădire.
Se consideră corpuri distincte:
clădirile izolate din cadrul aceleaşi parcele;

clădirile izolate legate între ele prin arcade, balcoane de serviciu, pasarele, portice etc.;
clădiri lipite care au sistem constructiv şi arhitectonic diferit, cu intrări separate şi pereŃi plini între ele, care le separă de
la fundaŃie până la acoperiş;
clădiri alipite dar amplasate în parcele alăturate, cu număr poştal propriu, chiar dacă au sistem constructiv şi arhitectonic
unitar (clădirile sistem duplex); dacă sunt în aceeaşi parcelă se consideră un singur corp, chiar dacă nu comunică între
ele; -. două sau mai multe clădiri alipite, cu sistem constructiv şi arhitectonic diferit, dai- cu relaŃii funcŃionale (locuinŃă +
dependinŃe - respectiv baie, bucătărie, closet, magazie etc.), situate în aceaşi parcelă constituie un singur corp;
două sau mai multe clădiri alipite cu sistem constructiv şi arhitectonic diferit, fără relaŃii funcŃionale + grajd), constituie
corpuri distincte;
blocurile din mai multe tronsoane, pot avea mai multe corpuri, formate dintr-un număr de tronsoane care au acelaşi
număr poştal chiar dacă nu comunică între ele;
tronsoanele decalate constituie fiecare un corp distinct chiar dacă sunt cuprinse în acelaş număr poştal cu alte
tronsoane;
nu se consideră corpuri, construcŃiile care au o suprafaŃă mai mică de 4 mp., şi înălŃimea la cornişe mai mică de 2m.
4. Ariile clădirilor se referă la:
aria construită la sol (Ac), care este practic aria delimitată de fundaŃia corpului de clădire;
aria construită desfăşurată (Aed) este suma ariilor nivelelor (subsol locuibil, parter şi etaje).
5. Numărul de familii şi persoane, se stabileşte pe corpuri de clădire, pentru persoanele care au domiciliul stabil la
adresa respectivă.
[top]
Anexa nr.2
[top]
Anexa nr. 3
CARACTERISTICILE TEHNICE ALE CONSTRUCłIEI ŞI SIMBOLURI
1. Structura de rezistenŃă:
clădire din zidărie sau beton armat cu planşeu de beton armat (A)
clădire din zidărie portantă sau beton armat cu planşeu din lemn (B)
clădire din lemn (C)
clădire din metal (M)
2. FundaŃia:
beton (B)
piloŃi (P)
radier (R)
lemn (L)
alte (A)
3. PereŃi:
cadre din beton armat (CP)

diafragma mixta (D)
lemn (L)
paianta, chirpici (P)
panouri mari (PM)
zidărie portantă (ZP)
alte (A)
4. Acoperiş/învelitoare
terasă circulabilâ
terasă necirculabilă
azbociment (AZ)
bituminoase (B)
olane (OL)
sită (S)
şindrilă (SD)
Ńiglă (T)
tablă (TB)
alte (A)
5. Încălzire
lemn (L)
gaze (G)
termoficare (t)
produse petroliere (P)

electrice (E)
6. Dotări tehnice edilitare
alimentare cu apă (A)

canalizare (C)
termoficare (t)
alimentare cu energie electrică (E)
reŃea telefonică (T)
7. Starea construcŃiei
foarte bună (F)

bună (B)
satisfăcătoare (S)
rea (R)
insalubră (I)
ruină (X)
8. Tip proprietate
proprietate publică a statului (N)

proprietate publică a unit. Adm. Terit. (L)
proprietate privată a statului (S)
proprietate privată a unit.adm.terit. (A)
proprietate privată partXpers. fizică) (F)
proprietate privată a pers. juridice (J)
9. Mod de administrare
de stat (A)
asociaŃie (C)
provizorie (F)
particulară (P)
cult religios (R)
mixtă (M)
străină (S)
concesionare (T)
cooperaŃie (L)
[top]
ANEXA nr.4
TIP CAPACITATE
CATEGORIE CAPACITATE UNITATE COD
LocuinŃe Apartament cu 1 cameră Nr. Apartam. 01
Apartamente cu 2 camere Nr. Apartam. 02
Apartamente cu > 5 camere Nr. Apartam. 06
Familii Nr. Familii 07
Personae Nr. persoane 81
Dotări sociale Azil bătrâni Nr. Locuri 08
Cămin muncitoresc Nr. Locuri 09
Cămin studenŃesc Nr. Locuri 10
Cămin şcolar Nr. locuri 11
Dotări Cabinet particular 12

sanitare
Casă sănătate Nr. Locuri 13
Creşă 14
Dispensar 15
Farmacie Nr. locuri 16
Laborator 17
Policlinică 18
Spital, sanatoriu 19
Dotări Academie (dependente 80

culturale de…)
77
Ateliere creaŃie
20
Bibliotecă Nr. Locuri
Casă culturală, sală 21
polivalentă Nr. locuri
22
Casă tineret
23
Cinematograf
24
Circ
25
Club, casă copii
26
Editură
27
Muzeu, expoziŃie
28
Radiodifuziune, televiziune
Dotări RedacŃie 29
culturale Nr. locuri
Teatru 30
Dotări Centru specializ/perf 31

învăŃământ
GrădiniŃă 32
Nr. Clase
InvăŃământ superior 33
Nr. Clase
Şcoală 8 clase 34
Nr. Clase
Şcoală 10 clase 35
Nr. Clase
Şcoală 12 clase 36
Nr. clase
Şcoală specială ajutătoare 37
Şcoală ajut sau maiştri 38
Dotări Aprozar, gostat 39

comerciale
Complex commercial 40
Restaurant, bar, cofetărie, 41

bufet
Magazine universal Nr. locuri 42
Magazin alimentar 43
Magazin nealimentar 44
Hotel 45
Unitate prestări servicii 46
Dotări Mică industrie 47

industriale
Mare industrie 48
Dotări sport Bază sportvă 49
Complex sportiv 50
Nr. locuri
Sală de sport 51
Stadion 52
vestiare
53
Dotări Aerogară 54
transport
Autogară 56
Depou tramvaie 57
Depou C.F 58
Garaj 55
Gară 59
Metrou
60
Dotări Parcaj acoperit 82

transport
Unitate taximetre 61
Dotări culte Biserici 62
Casă rugăciuni 63
Cpelă 64
Mânăstire 65
Depozite Comerciale ale unităŃilor 66

comerciale
InstituŃii Organe centrale (guvern, 67

senat, parlament, ministere,
preşedenŃie)
AdministraŃie locală 68
(primării, poliŃie, prefecturi,
consilii judeŃene,
circumscripŃii financiare, etc)
Bănci
69
Sedii partide politice
70
Ambasade, reprezentanŃe,
biblioteci străine, case
culturale străine
71
AsociaŃii, uniuni
72
Institute proiectare, cerce-
tare, societăŃi comerciale,
regii autonome
74
UniăŃi militare S.R.I
Diverse Garaje în incinte locuite 75
DependinŃe 76
Punct termic 77
Post trafo 78
Hidrofor 79
Oficii poştale, telefoane 80
UnităŃii C.E.C 81
Ateliere 82
Diverse StaŃii PECO 83
Sere 84
Depozite reziduri şi gunoaie 85
Monumente istorice 8
[top]
Anexa nr.5
CODURI ZONE PROTEJATE
AVIZEAZĂ REGLEMENTAREA
LEGALĂ MOD DE
INTERVENłIILE
TIPUL ZONEI PROTEJATE REPREZENTARE
ÎN ACESTE
CONTUR
ZONE SURSA DE IDENTIFICARE
A) Z.P CU POTENłIAL NATURAL MIN MEDIULUI LEGEA NR. 50/91 A

AUTORIZĂRII
A.1 DE CONSERVARE A FONDULUI În colaborare cu CONSTRUCłIILOR ART.7 Desene
ECOLOGIC, GENETIC ŞI Comisia
PEISAGISTIC Monumentelor LEGEA PROTECłIEI
Naturii a MEDIULUI
a) rezervaŃii ştinŃifice integral Academiei ÎNCONJURĂTOR NR. 9/73
protejate Române şi cu
AgenŃia
JudeŃeană de LISTA REZERVAłIILOR
b) rezervaŃii naturale cu caracter
Supraveghere şi NATURALE DIN JUDEł
geologic, geomorfologic, speologic,
ProtecŃia Mediului AFLATE LA AGENłIA
botanic, paleontologic, forestier,
zoologic inclusiv sanctuarele JUDEłEANĂ DE
SUPRAVEGHERE ŞI
PROTECłIE A MEDIULUI,
c) parcuri naŃioanale
A MINISTERULUI
d) monumente ale naturii MEDIULUI
- specii unice de floră
- specii unice de faună
- căderi de apă spectaculoase
- cratere vulcanice
- crevase
LEGALĂ MOD DE
INTERVENłIILE
ÎN ACESTE
CONTUR
- lacuri glaciare Ministerul Legea asigurării sănătăŃii

SănătăŃii cu populaŃiei nr.3/78 SEMNE IN
e) rezervaŃii peisagistice, grădini şi Centrele de TABEL
parcuri Medicină
preventivă
judeŃene
A.2 CU RESURSE NATURALE
Lista de la centru de
A.2.1 TERAPEUTICE medicina preventivă a
judetului a ministerului
sanătăŃii
a) cu ape minerale
Ministerul
Industiei
b) cu ape termale
c) cu nămoluri terapeutice + turbe
d) iviri de gaze terapeutice
e) cu potenŃial bio-climatic
A.2.2 MINERALE UTILE
(feroase, neferoase, saline petrol)
B) Z.P CU PATRIMONIU AMENAJAT Ministerul Culturii Legea nr. 50/91 a autorizării

prin DirecŃia construcŃiilor art.1
B.1 CU MONUMENTE Monumentelor
Ansamblurilor şi Decretul nr. 91/90 de infor-
Siturilor Istorice şi matizare a comisiei şi
ANSAMBLURI ŞI SITURI ISTORICE
Comisiile zonale direcŃiei monumentelor an-
samblurilor şi siturilor
a) arheologice
istorice
b) istorice
c) de artă plastică
LEGALĂ MOD DE
INTERVENłIILE
ÎN ACESTE
CONTUR
d) memoriale Min. Lucrărilor Lista monumentelor istorice

Publice şi Ame- de la comisiile zonale
e) de arhitectură najării Teritoiului
cu DirecŃia Legea nr.50/91 a autorizării
Tehnică de Urba- construcŃiilor art.7
f) de for public
nism a Prefecturii
judeŃene
Lista rezervaŃiilor archite-
B.2 AMBIENTAL ctural urbanistice propuse
de judeŃ şi avizate D.U.A.T
odată cu planurile de
URBANISTICE
RezervaŃii de arhitectură şi urbanism urbanism şi amenajarea

teritoriului
CRITERIUL DE CLASIFICARE URMĂREŞTE TIPOLOGIA ELEMENTELOR DE POTENłIAL SAU PATRIMONIU

INCLUSE
Ex: Zona protejată tip monument istoric – B1.b
[top]
Anexa nr.6
LISTA DE CODURI PENTRU

CATEGORII DE FOLOSINłĂ A
TERENURILOR
GRUPA CATEGORIA SUBCATEGORIA COD
AGRICOL 1.1 Arabil 1. Arabil A
2. Căpşunării AC
3. Grădini legume AG
4. Orezării AO
5. Sere AS
6. Solarii ASO
1.2 Vii 7. Vii (se va evita) V
8. Vii hibride VH
9. PlantaŃii hamei VHA
10. Vii nobile VN
11. Pepiniere viticole VP
1.3 Livezi 12. Livezi L
13. PlantaŃii de dud LD
14. PlantaŃii de arbuşti LF
15. Livezi intensive LI
16. Pepiniere pomicole LP
1.4 Păşuni 17. Păşuni P
18. Păşuni cu pomi fructiferi PL

PP
19. Păşuni împădurite
1.5 FâneŃe 20. FâneŃe F
21. FâneŃe cu pomi fructiferi FL
22. FâneŃe împădurite FP
NEAGRICOL 1.6 Păduri şi terenuri cu 23. Păduri şi alte terenuri PD

vegetaŃie forestieră
24. Răchitării PDH
25. PlantaŃii perdele de protecŃie PDP
26. Pepiniere silvice PDPS
27. Tufăroş, mărăciniş PDT
1.7 Terenuri cu ape şi ape 28. Ape şi stuf H

cu stuf
29. Canale HC
30. Lacuri şi bălŃi HL

HP
31. Amenajări piscicole
HR
32. Ape curgătoare
HS
33. Stufăriş
1.8 Drumuri şi căi ferate 34. Drumuri D
35. Drumuri naŃionale DN
36. Drumuri judeŃene DJ
37. Drumuri comunale DC
38. Drumuri exploatare DE

DS
39. Străzi şi uliŃe
DSN
40. Străzi nenominalizate
41. Căi ferate DF
1.9 CurŃi - construcŃii 42. ConstrucŃii şi alte terenuri C
43. Cariere CA
44. Dotări pentru alimentări cu apă CAPA
45. Alte terenuri CAT
46. ConstrucŃii şi curŃi CC
47. Dotări culte CCLT
48. Dotări comerciale CCOM
49. Dotări culturale CCUL
50. Diguri CD
51. Dotări depozite CDEP
52. Dotări electice CEL
53. Dotări alimentare gaze CGAZ
54. Platforme sau garaje CGJ
55. Cimitire CI
56. Întreprinderi industriale CIND
57. Dotări instituŃii CINS
58. Dotări învăŃământ CINV
59. ConstrucŃii metrou CMET
60. ConstrucŃii CO
61. Parcuri CP
62. Plaje şi ştranduri CPJ
63. Poduri, pasaje CPOD
64. Terenuri sport CS
65. Dotări sănătate CSAN
66. Dotări servicii CSER
67. Dotări sociale CSCC
68. Dotări sport CSPO
69. Târguri şi pieŃe CT
70. Dotări termoficare CTER
71. Dotări transport auto CTRA
72. Taluze pietruite CTZ
73. CurŃi CU
74. Parcaje CPC
1.10 Teren neproductiv 75. Neproductiv N
76. Bolovăniş, grohotiş, stâncării, pietriş NB
77. Halde NH
78. Mocirle, smârcuri NM
79. Nisipuri zburătoare NN
80. Gropi NP
81. Râpi, ravene, torenŃi NR
82. Sărături de crustă NS
[top]
Anexa nr.7
TOLERANłE ÎN CALCULUL SUPRAFEłELOR
ToleranŃele în calculul suprafeŃelor se vor calcula utilizând următoarele formule:
a) În cazul în care suprafeŃele sunt calculate din coordonate determinate prin măsurători la teren, se utilizează
următoarea formulă:
în care:
- e1 este eroarea admisă în aprecierea la teren a limitelor dintre parcele sau corpuri de proprietate, având valori
cuprinse între 0,1 – 0,3m;
- S este suprafaŃa calculată
b) În cazul în care suprafeŃele sunt calculate din coordonate determinate prin digitizare care utilizează următoarea
formulă:
în care:
- M este scara planului care se digitizează.

Cadastru 1 - Metodologie Privind Executarea Lucrarilor de Introducere A Cadastrului Imobiliar in Localitati

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cadastru 1 - Metodologie Privind Executarea Lucrarilor de Introducere A Cadastrului Imobiliar in Localitati

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA ŞI EXPLOATAREA INSTALAłIILO...

METODOLOGIE PRIVIND EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE INTRODUCERE A

1.1. Cadrul legal

1.1.1. Cadastrul general

1.1.2. Cadastrul imobiliar

În acelaşi articol din legea menŃionată se mai precizează:

3. În art.l din Legea nr. 7/1996 se arată că:

"EntităŃile de bază ale cadastrului general sunt parcela, construcŃia, şi proprietarul.

marcarea pe teren, prin borne, a limitei intravilanului localităŃilor;

conform specificului fiecărui domeniu în parte".

1.2. Scopul lucrărilor de cadastru imobiliar

7. Constituirea bazelor de date pentru cadastrul imobiliar şi gestiunea localităŃilor.

1.4. Definirea conŃinutului de informaŃii specifice cadastrului imobiliar

1. sistemul arhitectonic şi constructiv determinat de faŃade şi materialele de construcŃie a pereŃilor exteriori;

2. intrarea separată în clădire;

În conformitate cu prevederile STAS 4908/79, se încadrează, tratează şi numerotează cu denumirea de "CORP",

În categoria "ConstrucŃii anexe" se pot încadra:

Criteriile pentru aprecierea stării tehnice a unei clădiri sunt:

D. pentru clădirile din paiantă, pământ sau din chirpici.

gj - pentru garaj din zidărie sau tablă cu fundaŃie din beton;

gr - pentru grajd din zidărie;

w - pentru latrine din zidărie.

1.4.2. Date şi informaŃii specifice cadastrului imobiliar

1. identificarea corpului de clădire;

- Structura - structura de rezistenŃă se va indica conform Anexa 3.

- Anul construirii - anul construirii va fi stabilit conform art. 18.

- Tipul de proprietate - se stabileşte în raport cu titularul dreptului de proprietate, pe baza documentului/înscrisului pe

- Modul se administrare - se notează conform celor prevăzute în Anexa 3 pct. 9.

- Zone protejate - sunt codificate în Anexa 5.

Capitolul II: DOCUMENTARE ASUPRA LUCRĂRILOR ŞI MATERIALELOR EXISTENTE ÎN ZONĂ

a) ReŃeaua planimetrică şi altimetrică

c) Lucrări de cadastru general sau de specialitate existente în zonă

Capitolul III: RECUNOAŞTEREA TERENULUI

1. Delimitarea zonei care face obiectul lucrărilor de cadastru imobiliar.

Capitolul IV: PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE CADASTRU IMOBILIAR

1. conturul zonei în care se solicită a se executa lucrări de cadastru imobiliar;

acoperă întreaga zonă de cadastrat;

4. dacă în zonă există introdus cadastru general şi în acest caz:

Se va urmări dacă linia trasată spre a contura zona, se închide.

Capitolul V: DELIMITAREA INTRAVILANULUI LOCALITĂłILOR

După delimitarea intravilanului, se încheie un proces-verbal, în care se consemnează cu exactitate descrierea

Capitolul VI: LUCRĂRI TOPOGRAFICE ÎN ACTIVITATEA DE CADASTRU IMOBILIAR

49. Sistemul de proiecŃie de stat este proiecŃia Stereografică 1970.

hărŃile sau planurile existente în zona respectiva;

54. Prin proiect se va urmări ca:

Măsurarea bazelor şi a laturilor în triangulaŃia localităŃilor

58. În fiecare punct de triangulaŃie se determină elementele de excentricitate.

Vizele de determinare ale punctului trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

să fie sprijinite pe punctele vechi compensate anterior;

este numarul reiteraŃiilor.

67. Închiderea triunghiurilor în triangulaŃia localităŃilor se admite în limita următoarelor valori:

reŃele principale, închiderea triunghiurilor 20cc;

69. CondiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească reŃeaua de triangulaŃie-trilateraŃie secundară sunt:

densitatea punctelor: 1-2 puncte/kmp;

Determinarea altitudinilor punctelor de triangulaŃie

74. ReŃelele poligonometrice se împart în:

reŃele poligonometrice principale, care se sprijină direct pe punctele de triangulaŃie şi care au o

75. CondiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească reŃeaua poligonometrică principală:

sistemul de proiecŃie stereografic de stat (stereo 1970) sau stereografic local;

- în zona construită: 3-4 km.

- în zona neconstruită: 4-8 km.

eroarea limită la măsurarea lungimilor 1:20.000;

- eroarea medie pătratică a unghiului măsurat = 8cc