C1

Cap.1. Proiectarea şi materializarea pe teren a reţelelor

geodezice de îndesire
1.1 Poziţionarea reţelelor geodezice
Proiectarea şi realizarea reţelelor geodezice se efectueaza într-un cadru de referinţă
numit DATUM GEODEZIC care defineşte poziţia spatială unui punct, în baza unui sistem de
coordonate şi care descrie totodată caracteristicile suprafeţei de referinţă.

La modul general putem define o retea geodezica ca fiind formata dintr-o mulţime de
puncte situate pe suprafaţa pământului pentru care se cunosc coordonatele într-un sistem
unitar de referinţă.

În accepţiunea clasică constituirea reţelelor geodezice se efectuează separat în ceea ce

priveşte determinările planimetrice şi cele de nivelment rezultând reţele distincte şi cu
precizii specifice cerinţelor de pozitionare în plan şi respectiv pe verticală.

În triangulaţia geodezică poziţia unui punct este definită cu precizia pe coordonate

(B,L) sau coordonatele (X,Y) în planul de proiecţie, fiind determinată ulterior şi altitudinea
prin nivelment trigonometric şi uneori prin nivelment geometric.

În cazul reţelelor geodezice de nivelment punctele nu coincid de regula cu cele de

triangulaţie geodezica fiind determinate cu precizie în ceea ce priveşte altitudinea şi doar cu
rol de identificare în teren pentru poziţia planimetrică. Astfel se definesc DATUMURI
GEODEZICE ORIZONTALE pe baza trecerii de la masurători de pe suprafaţa terestră pe
modelul unui ellipsoid şi apoi în planul unei proiecţii cartografice şi DATUMURI
GEODEZICE VERTICALE prin stabilirea suprafeţei de nivel.

Odata cu noile tehnologii de integrare a datelor prin masurări satelitare, s-a ajuns la o
unificare a celor doua componente ale pozitie spaţiale a unui punct. Determinările
planimetrice şi altimetrice fiind incluse într-un DATUM GEODEZIC SPATIAL definit in
raport cu un sistem de coordonate spaţiale.

1.1.1 Suprafete de referinta

Retelele geodezice sunt reprezentate pe diferite suprafeţe de referinţă dintre care

unele au fost descriese în geodezia fizica şi elipsoidală , altele aparţin de cartografie .

Suprafetele de nivel precum geoidul si sferoidul de nivel sunt folosite aproape

exclusive pentru definirea teoretică şi realizarea practică a reţelelor de nivelment.
 Elipsoidul de referinţă este folosit de regula pentru reţelele de triangulaţie care se
desfăsoară pe suprafeţe mari (o ţara sau un grup de ţari). În raport cu geoidul, elipsoidul
poate ocupa o poziţie oarecare în funcţie de modalitatea practică utilizată la determinarea
parametrilor săi şi a orientării sale în interiorul geoidului .

În cazul general verticala V la suprafaţa geoidului (G) care trece printr-un punct P
situat pe suprafaţa pământului (S) nu coincide cu normal N la suprafata elipsoidului (E) care
trece prin acest punct şi formeaza cu aceasta un unghi oarecare denumit unghi de deviaţie a
verticalei .

Pentru aducerea reţelei de triangulatie cunoscute pe suprafaţa fizică a pământului la

suprafaţa elipsoidului s-au propus mai multe metode, dintre care metoda proiectării are cea
mai mare aplicabilitate. În aceasta metoda se procedeaza la aducerea elementelor masurate
pe suprafaţa elipsoidului prin aplicare unor corecţii specific .

Metoda Bruns-Helmert aplicată în triangulaţia fostei U.R.S.S., a triangulaţiei est

europene, precum şi a triangulaţiei de stat din ţara noastra, proiectează punctul ,, P ” de pe
suprafaţa fizică a pământului în punctual ,, P’ ” pe suprafaţa elipsoidului cu ajutorul normalei
N la aceasta suprafaţa.

Sfera de raza medie - este folosită des în calculele geodezice din reţeaua de
triangulaţie de ordin superior, prin posibilitatea înlocuirii pentru suprafeţe mici a elipsoidului
de referinţa cu sfera de rază medie (Sfera Gauss).

Raza sferei se calculează cu relaţia:

R=√ MN

unde :

M - raza de curbura a elipsei meridiane

N - raza de curbura primului vertical calculat pentru un punct situat în centrul

teritoriului considerat de latitudine cunoscută.

Planul de referinta (proiectie) reprezinta suprafata plana pe care se proiecteaza

punctele situate pe suprafata geometrica conventională a pamantului prin intermediul folosirii
unui system de proiectii cartografice.EX:in Romania proiectia sereografica 1970 cu elipsa de
referinta K 1940

1.1.2 Date geodezice de referinta

Triangulaţia veche a Romaniei de înaintea celui de al doilea razboi mondial, a avut

ca punct fundamental observatorul astronomic militar din dealul Piscului. Actuala triangulaţie
de stat a Romaniei ca şi a altor state a Europei centrale şi de est, s-a dezvoltat pe suprafaţa
elipsoidului de referinţă Krasowski determinat în anul 1941 prin analiza retelelor de
triangulaţie din fosta uniune sovietica, Europa de vest şi SUA fiind în legatură cu datele
masuratorilor gravimetrice.
 Reteaua de tip clasic are ca punct origine observatorul astronomic Pulkovo
(Rusia) fiind definit prin coordonatele geografice 59o 46 ' 15} ,35 ¿ latitudine N 30o 19' 28 } .31 ¿
longitudine E. Azimutul geodezic care orienteaza reteaua s-a masurat catre punctul Bugri
avand valoarea 121o 06' 42} ,30 ¿

DATUMUL care sta la baza acestei retele este numit S-42, intrucat compensarea
deviatiilor vertical din zona URSS s-a efectuat in anul 1942.

In timp ce DATUMUL geocentric aproximeaza cat ma bine forma si dimensiunile

intregului glob pamantesc in reprezentarea sa geodezica, DATUMUL bazat pe observatiilr
geo-astronomice si simplificarile teoretice de calcul prezentate mai sus se aplica doar pentru
o parte a suprafetei terestre avand un character local sau regional. DATUMUL local se
specifica prin denumire cod arce de folosire punctual fundamental sau pe un sistem de
referinta. Un azimut de referinta pentru orientare si avand cunoscuta ondulatia geoidului in
punctual origine de valoare 0.

EX (pentru Romania):

- S-42 (Pulkovo)
- arcul SPK-G
- elipsoidul Krasovski
- punct fundamental Pulkovo
- sistem de referinta Buger

Deasemenea se prezinta parametrii de transformare in raport cu sistemul global

cu erorile medii patratice de determinat metoda de transport.

EX (pentru Romania):

- sa =−108 m
- sφ ∙ 104 =0.00480795 m
- Sx = 28m±3m
- Sy = -121m±5m
- Sz = -77m ±3m

Pentru retelele geodezice de indesire constranse pe reteaua geodezica de stat

precum si orientarile laturilor urmand ca scararetelei sa fie determinate prin masurari de
lungimi effectuate in reteaua geodezica

In retelele geodezice libere datele geodezice de referinta sunt constituite de

coordinate provizorii ale punctelor retelei geodezice locale.
C2
1.1.3.Punctul zero în reteaua de nivelment

Problema amplasamentului punctului zero fundamental se poate soluţiona prin:

- stabilirea în imediata apropiere a zonelor de coasta, a mărilor şi oceanelor, având

avantajul legaturii directe cu instrumentele de control variatiei legaturii directe cu
instrumentele de control a variatiei in timp a nivelului marii cu volum minim de lucrari.

- amplasarea în zone geologice stabile (zone stancoase) la o departare oarecare de

nivelul marii cu avantajul durabilitatii in timp a reperului spre deosebire pe primul caz unde
zonele de coasta sunt supuse unor miscari de deplasare vertical sensibila in decursul
anilor;departarea de coasta nu reprezinta un impediment major avandu-se in vedere in vedere
precizia actual a lucrarilor de nivelment si viteza de executie.

Problema verificarii stabilitatii punctului zero fundamental

Stabilitatea reperului fundamental este urmarita in raport cu nivelul marii cu care

reperul se afla in legatura. Inregistrarea continua a variatiilor temporare ale nivelului marii se
realizeaza fie prin instalatii complexe numite maregrafe fie mai simple prin mire maritime.
Cauzele acestor variatii sunt extreme de complexe ceea ce genereaza dificultati mari in
filtrarea unuia dintre parametrii principali component. Fiecare maregraf este racordat la un
grup de 3-5 repere de nivelment (unul dintre acestia fiind denumit reper principal) amplasati
in apropierea sa,iar prin intermediul nivelmentului de coasta la reteaua nivelmentului de
stat.In plus,sunt necesare o serie de informatii cu character continuu privind conditiile
climatic,temperatura si forta apei marii pentru efectuarea prelucrarilor matematice ulterioare.
Directia porturilor maritime a instalat un maregraf in Constanta in anul 1932 functionabil si
in prezent .In a doua jumatate a secolului trecut in tara noastra s-au instalat maregrafe pe
litoral in anul 1974 in portul Tomis ,in 1975 in portul Mangalia ian in 1995 un maregraf
digital in portul Constanta sub responsabilitatea Institutului de Cercetari Maritime Constanta.

Maregrafele instalate de-a lungul costei la interval de 100-300 km sunt racordate intre
ele printr-o retea de nivelment geodezic repetat la anumite intervale.Prelucrarea in comun atat
a inregistrarii de maregraf cat si pentru inregistrarile de maregraf.In acest fel maregfrafele
apar ca instrumente de control relative al variatiilor nivelului marii.In plus o asemenea
prelucrare porneste de la ipoteza existentei dplasarilor verticale ale celor terestre care va fi
obtinuta prin modelul de calcul folosit.

Daca se realizeaza si o legatura intre diferite mari si oceane ceea ce presupune lucrari
lucrari de mare amploare,controlul reciproc al maregrafelor si respective al retelei de
nivelment general se rasfrange si asupra verificarii stabilitatii diferitelor puncte zero
fundamentale nationale. Directia Topografica Militara (D.T.M) folosind datele inregistrarilor
la maregrafele din portul Constanta in intervalul 1933-1975 a stability nivelul marii al Marii
Negre la epoca 1975.Prin intermediul unor lucrari de nivelment geodezic repetat insotit de
determinarile gravimetrice s-a calculate altitudinea reperului fundamental de tip I-D.T.M. din
capela militara din Constanta care este considerat reperul zero fundamental pentru reteaua de
nivelment de stat din tara noastra.
 Actualmente amplasamentul punctului s-a mutat intr-o zona de stabilitate geodezica in
localitatea Tariverde. Sistemul de nivelment folosit in mod official este denumit sistem
Marea Neagra zero-1975. In Romania a fost in uz o indelungata perioada si nivelmentul
raportat la zero Marea Blatica introdus in tara prin reperii de nivelment Giurgiulesti si
Ungheni.Reperii de nivelment de legatura la reteaua nationala au fost amplasati in localitatile
Iasi si Galati.Exista mai multe determinari ale diferentei dintre zero Marea Neagra si zero
Marea Baltica effectuate la diferite perioade de timp.

D.T.M. (1961): +0.278 m

Comisia de Stat (1962): +0.409 m

(1963): +0.425 m

I.G.F.C.O.T. (1974): +0.392 m

Punctul zero fundamental in sistemul de altitudini normale Molodenski a fost stability

la Kronstadt-1958. Adaptarea unei diferente unitare pentru tot teritoriul tarii dintre
masuratorile effectuate in sistemul Marea Baltica si respective Marea Neagra s-a dovedit a nu
fi o solutie acceptabila pentru determinarile din productie. Mai exista si o diferenta stabilita in
1923 intre punctul zero Marea Adriatica si Marea Neagra de + 0.153 m folosita in unele
lucrari geodezice din tara noastra.

1.2. Clasificarea retelelor geodezice

Clasificarea retelelor geodezice dupa criteriile enumerate care are o importanta formata si
ajuta la intelegerea unor caracteristici care pot fi intalnite simultan in practica la o retea
geodezica din teren.

1.2.1. Clasificarea in functie de datele geodezice de referinta

a) Retele geodezice libere – in care intervin numai masuratorile corespondente

necesare determinarii geometrice a retelei.

- dezavantajul se reflecta in faptul ca masuratorile geodezice propriu-zise nu pot

incadra reteaua considerate intr-un anumit sistem de coordonate.

- Nici o marime care formeaz datele geodezice de referinta nu este considerate

fixa(retele geodezice locale pentru lucrari hidro-energetice,bazine miniere,localitari,etc)

- Datele geodezice de referinta sunt reprezentate de coordonate provizorii ale tuturor

punctelor geodezice care formeaza reteaua libera.

Ex 1: Pentru o retea de nivelment

- cotele provizorii H° prin compensare primesc corectiile

δH=> H=H° +δH

- prelucrarea masuratorilor se efectueaza respectarea conditiei de minim

[pvv] ⟶ min ⟹[δH δH] ⟶ min

unde :
p - ponderile masuratorilor effectuate
v - reprezinta corectiile care se determina prin prelucrare pentru deducerea
diferentelor de nivel compensate.

Ex 2: Pentru o retea de triangulatie/trilateratie libera

- coordonatele punctelor geodezice sunt considerate provizorii (x°,y°) si vor primi

corectii (δx,δy) determinate prin compensare :

X=X°+δX

Y=Y°+δY

- prelucrarea masuratorilor geodezice se realizeaza in baza conditiei de minim[pvv] ->

min sau [δxδx+δyδy]⟶ min unde cu “v” s-au notat corectiile care se determina pentru
corectiile orizontale si/sau distantele masurate in retea.

b)Retele geodezice neconstranse – cuprind in afara masuratorilor care determina geometria

retelei un numar limita strict necesare si suficient pentru incadrarea retelei considerate in
sistemul de coordonate corespondente.

Ex 1: Pentru o retea de nivelment strict necesar si suficient este cota unui punct(reper).

Ex 2: Pentru o retea de triangulatie strict necesar si suficiente sunt patru elemente:

coordonatele x,y ale unui punct geodezic vechi,orientarea unei laturi ϴ si o distanta D.

Ex 3: Pentru o retea de triangulatie/trilateratie strict necesar si suficiente sunt trei elemente:

coordonatele x,y ale unui punct geodezic vechi si orientarea ϴ pentru o latura,3 coordonate
ale unor puncte geodezice vechi:x1,y1,x2,x1,y1,y2.

c) Retele geodezice constranse –in care exista un numar suplimentar de elemente

in raport cu cele strict necesare si suficiente pentru detrminarea pozitionarii retelei in
sistemul de coordonate adoptat.Prin procesul prelucrarii masuratorilor aceste elemente
aduc constrangeri de natura geometrica sau analitica.

Ex 1: Pentru o retea de nivelment unde se cunosc patru cote ale unor puncte din retea,trei
dintre ele constituie constrangeri ale prelucrarii.

Ex 2: Pentru o retea de triangulatie unde avem patru puncte vechi rezulta un total de opt
marimi fixe,deci patru caonstrangeri pentru prelucrari.

Ex 3: Pentru o retea de trilateratie unde exista cinci puncte vechi vom avea zece marimi
fixe,deci sapte constrangeri.
C3
1.2.2 Clasificarea dupa forma

a) Retea formata din lanturi de triangulatie - constituita din triunghiuri ,patrulatere

geodezice si uneori poligoane cu puncte central fiind dispuse in lungul meridianelor si
paralelelor la distant de cca.200 km la intersectia lor existand puncte Laplace.In interiorul
poligoanelor formate de lanturile primordial de ordinal I s-a format reteaua de triangulatie
complementara de ordinul I de indesire care a fost ulterior compensate ca o retea de
triangulatie constransa pe elementele fixe ale lanturilor de triangulatie anterior si independent
compensate.

b) Retea compacta de triangulatie sau retea de suprafata – acopera integral

teritoriul considerat fara a se mai crea golurile existente in retelele formate din lanturi de
triangulatie.

Compensarea este efectuata in bloc sau prin metode riguroase de compensare pe

grupe care furnizeaza rezultate egale cu cele de la compensarea in bloc fiind bazata pe un
bogat material informational reprezinta totalitatea masuratorilor existente pe intregul teritoriu.

Actuala retea de triangulatie a tarii noastre este o retea compacta.

c) Retea de nivelment sub forma de poligoane - asigura acoperirea intregii suprafete

considerate in mod uniform.Liniile de nivelment sunt proiectate in lungul cailor ferate
soselelor sau a strazilor in localitati.

1.2.3. Clasificarea dupa destinatie

a) Retea geodezica international – creata pentru teritoriul mai multor state pe baza
unor conventii si colaborari international.Pe langa scopurile stiintifice de determinare a
formei si Pamantului,ele servesc si in scopuri cartografice militare,economice,etc.

b) Reteaua geodezica de stat – creata separate pentru triangulatie si respective pentru

nivelment constituind principal retea geodezica de sprijin pentru toate lucrarile
topografice,fotogrammetrice,cartografice de cadastru precum si a lucrarilor geodezice de
importanta locala.

Retelele geodezice de stat sunt impartite in mai multe ordine:I-IV.

Retelele de ordinal I si cele de ordinul II sunt denumite retele de ordin superior fiind
create de DTM 1956.

Reteaua geodezice de stat a fost completata cu o retea de de indesire de ordinal V ale

carei puncte au fost determinate nu numai prin metoda triangulatiei ci si prin metodele
poligonometriei intersectiei inainte ,inapoi sau combinata.

In mod similar a fost indesita si reteaua de nivelment prin numaroase lucrari de

nivelment ethnic.
 c) Reteaua geodezica locala – creata pentru lucrarile ingineresti de amploare:
complexe energetic, lucrari magistrale de irigatii desecari, lucrarile de sistematizare in
urbanism din localitati, etc.

De regula precizia interioara a unor astfel de retele geodezice este mai ridicata in
comparative cu precizia obtinuta in reteaua geodezica de stat.De aceea retelele geodezice
locale,in mod obisnuit nu se constrang pe reteaua geodezica de stat,se realizeaza doar o
incadrare simpla intre retelele geodezice corespondente.

In retelele geodezice locle sunt considerate de regula retele geodezice libere in care nu
se admit elemente fixe.

1.2.4. Clasificarea dupa numarul de dimensiuni a spatiului in care este

amplasata reteaua geodezica.

a) Retea geodezica unidimensionala – in care se poate incadra reteaua de nivelment

ale carei puncte au determinat doar una din coordonate(altitudinea) in mod omogen,si intr-un
sistem unitar de referinta,celelalte coordonate de identificare fiind aproximative.

b) Reteaua geodezica bidimensionala – in care punctele sunt determinate prin doua

coordonate intr-un sistem unitar de referinta(x,y) in planul de proiectie sau pe elipsoidul de
referinta (B,L).Aceste retele se mai numesc si planimetrice desi altitudinea este determinate
separate intr-un sistem de coordonate unidimensional prin nivelment trigonometric.

c) Retea geodezica tridimensionala – toate cele trei coordonate care deschid pozitia
punctului intr-un sistem cartezian de referinta sunt determinate omogen si unitar.Aceste retele
se obtin in ultimele decenii prin metodele geodeziei satelitare,coordonatele punctelor
geodezice fiind determinate la nivelul suprafetei fizice a Pamantului.

d) Retea geodic in spatiu cu patru dimensiuni – in care determinarile se fac in mod

repetat la anumite intervale de timp,ce-a de-a patra coordonata fiind considerate
timpul(perioada la care are loc masurarea retelei geodezice).

1.3. Masuratori geodezice(effectuate in retele geodezice)

a) Unghiuri si directii

Retelele geodezice in care singurele masuratori sunt unghiurile si directiile se numesc

retelele de triangulatie.Aceste masuratori determina configuratie geometrica a retelei.

- se mai executa totusi si masurarea unui numar oarecare de lungimi(in functie de

dimensiunea si destinatia retelei) pentru scalarea retelei.

- metodele effective de masurari unghiulare in geodezie sunt masuratori de directive

deoarece doar acestea sunt independente.Unghiurile obtinute ca diferente intre directii sunt
marimi corelate stocastic.
 - in general intr-un triunghi geodezic se masoara toate unghiurile cu necesitatea ca
valorile lor compensate sa satisfaca o anumita conditie geometrica.

- alte figure component ale retelei de triangulatie pe langa triunghiul geodezic sunt
patrulaterele geodezice cu ambele diagonal vizate si poligoanele cu puncte central,elemente
care asigura o buna rigiditate in retea.

b) Distante (lungimi) masurate

- lungimile masurate determinate scara retelei de triangulatie

- este strict necesara cunoasterea unei singure lungimi orice masuratoare suplimentara
implicand respectarea unei conditii de constrangere.Daca in triangulatie s-au masurat
intotdeauna un numar limitat de distante bazate pe determinari directe cu firul de invar(bazele
geodezice de pondere p=∞ ),odata cu aparitia instrumentelor electromagnetice de masurat
distanta s-a dezvoltat trilateratia in care s-a masurat toate distantele din retea si eventual un
numar de unghiuri.

- notiunea de trilateratie a aparut cea de trilateratie-triangulatie in care s-au masurat

toate directiile si toate distantele din retea.

c) Azimute astronomice

- aceste masuratori s-au facut in puncte Laplace unde s-au mai masurat latitudinea si
longitudinea precum si distant spre punctul Laplace invecinat(de legatura) in vederea
orientarii retelei de triangulatie geodezica.

- utilizarea azimutelor Laplace are ca urmare micsorarea propagarii erorilor

transversal in marile retele astronomo-geodezice

- in retelele de ordin inferior azimutele sunt inlocuite de orientari care pot fi calculate
din coordonatele punctelor de ordin superior existente in retea.

d) Unghiuri zenitale

- aceste masuratori sunt necesare pentru determinarea diferentei de nivel pintre

punctele de retele geodezice prin metoda nivelmentului trigonometric.

- masuratori de unghiuri zenitale sunt puternic influentate de refractia atmosferica

vertical de aceea lungimea vizei e relative mica 1-4 km.Precizia obtinuta este de 10-20 cm.

- cotele punctelor de triangulatie ,trilateratie,triangulatie-trilateratie s-au determinat

prin nivelment trigonometric mai ales in zonele de deal si munte.

- prelucrarea obsevatiilor zenitalese fectueaza in mod obisnuit independent de

prelucrarea unghiurilor azimutale si a lungimilor.
 e) Diferente de nivel (Dh)

- se obtin prin nivelment geometric xu ajutorul instrumentelor de nivelment denumite

nivele iar metoda se aplica de regula deci in retelele de nivelment.

- nivelmentul geometric este mai précis in comparative cu nivelmentul trigonometric

cu cel putin un ordin de marime de aceea metoda este putin utilizata in cadrul retelelor
geodezice planimetrice(triangulatie ,trilateratie) si numai unde accesul la punctele geodezice
nu este dificil.

C4

f) Masuratori cu ajutorul satelitilor artificiali Pamantului

 - In a doua jumatate a secolului trecut, metodele geodezice satelitare au conoscut o
dezvoltare rapida, devenind preponderente in determinarea retelelor geodezice.
- Actualmente se folosesc 2 constelatii de sateliti principale:

NAVSTAR: de provenianta americana

GLONASS: de provenienta ruseasca.

- constelatia NAVSTAR este cea mai des folosita in sectorul geodezic din tara noastra,
lucreaza in sistemul Global de Pozitie (G.P.S.- Global Positioning System) avand ca
suprafata de referinta elipsoidul W.G.S.-84 (WORLD GEODEZIC SYSTEM)
- sistemul determina coordonatele punctelor geodezice situate la nivelul terenului , fie
coordonate carteziene (x,y,z) fie coordonate geodezice ( B,L,He)
- precizia de determinare este foarte mare pentru: pozitia planimetrica – cativa mm;
altitudini- pana la 1 cm
- sistemul de determinare este deosebit de productiv si comod in utilizare in primul
rand pentru ce elimina necesitatea vizibilitatii directe dintre punctele geodezice ( in oricare
fel de conditii meteo , ziua sau noaptea)
- pentru corecta functionare a determinarilor este necesar un con deschis de vizibil spre
cer cu generatoarele sistemului la 15 grade fata de orizont
- problemele relativ complexe actuale intr-o etapa de tranzitie sunt legate de
transformarea coordonatelor WGS-84 in coordonate oficiale variabile obligatoriu in tara
noastra : (xy)STEREO-70 in proiectia stereogramei 1970 si altitudinea normala Hn raportata
la nivelul Marea Neagra- 1975

1.4. Proiectarea retelelor geodezice de indesire.

Elaborarea problemei de realizare a unei retele geodezice este dependenta de natura

,destinatia si caracterulsemnificative de structura a retelei geodezice considerate.

Pentru un teritoriu dat , se pot realiza in principiu mai multe variante de proiectare a
unui anumit tip de retea geodezica din cele expuse anterior.

Desigur , numai una dintre aceste variante cu o anumita configurare si o structura

specifica poate asigura rezultate optime cum ar fi de exemplu: pozitia punctelor geodezice
(cu o precizie anticipata care sa respecte tolerantele pentru erorile coordonatelor finale),
volumul total de cheltuieli (care nu trebuie sa depaseasca anumite valori prevazute de caietul
de sarcini care sta la baza abordarii unei lucrari prin licitatie sau deschidere de oferte).

Variantele de proiectare rezulta din operarea unor modificari in configuratoa (forma)

retelei pana se gaseste varianta optima sau prin mmodificarea programului de observatii, prin
marirea numarului acestora sau prin introducerea altor tipuri de masuratori astfel incat sa se
obtina o solutie finala care sa satisfaca atat tolerantele de natura tahnica precum si cele de
natura economica legate de costurile lucrarii.

Solutiile de optimizare ale unor procese tehnologice sau de proiectare ale unor lucrari
inclusiv cele de proiectie ale unei anumite retele geodezice se bazeaza in ultimele decenii pe
rezolvari analitice riguroase diverse in capitolul de Matematici Speciale cunoscute sub
denumirea de Propagare liniara.
 Forma normala (economica) a unei probleme de programare liniara este urmatoarea:

- fiind date un numar de relatii aduse la forma liniara |A∙y=b| se cere determinarea
optima a vectorului y concomitent cu indeplinirea unor conditii exprimate de asemenea sub
forma liniara.
f(y)=F∙y – optimizata, denumite functii scop

- de obicei , conditiile amintite sunt insotite de anumite restrictii de forma: yi ≥ j=1,n

Σ cj yj ≤ ct

- in relatiile de mai sus y pot fi( in produse de transport) numarul de km parcursi

(pozitivi), ci ar reprezenta costul exprimat in lei/km, iar ct - costul total care poate fi suportat
de societatea de transport.

Rezolvarea unor probleme de proiectare a retelelor geodezice intr-o maniera

asemanatoare presupusei adaptari specializate si cunostinte deosebite in domeniul matematic
aplicate si geodezieii constituind preocupari complexe ce nu vor fi expuse in detalii ci numai
in aspecte presupuse.

Pentru clarificarea modului de stabilire a unor norme de proiectare precum si a unor

tolerante care terbuie respectate de rezultatele finale obtinute dupa efectele masuratorilor in
retea si prelucrarea acestora , problemele de optimizare sunt clasificate in 4 categorii:

- optimizarea datelor initiale

- optimizarea configuratiei geodezice
- optimizarea programului de masurat efectuate pentru realizarea retelelor geodezice
- optimizarea observatiilor suplimentare efectuate pentru imbunatatirea preciziei
obtinute intr-o etapa initiala.
Proiectantul unei retele geodezice isi propune sa satisfaca app simultan cat mai multe
functii scop continute in cele 4 categorii de optimizari.

Deoarece solutiile se influenteaza reciproc se prefera si rezolvari iterative pentru a

constata in diferita trepte ce rezultate se obtin si in ce directie trebuie actionat in continuare.

1.4.1. Unele probleme de optimizare la proiectarea retelelor geodezice

planimetrice de indesire.

a) Probleme de optimizare cu caracter local in retele geodezice.

Dintre indicatorii de precizie posibili cu care au aplicabilitate deosebita sunt indicatorii

de precizie locala. Aceastea se justifica prin faptul ca la prelucrarea unei retele geodezice o
atentie deosebita se acorda cunoasterii preciziei de determinare pentru fiecare punct in parte
luandu-se masuri corespunzatoare pentru evitarea cazurilor de puncte insuficiente de precis
determinate.

Pentru indicatorii de precizie acceptati ca coeficienti in geodezie s-ar putea stabili

anumite tolerante (T) care constitue forme de exprimare in cazul nostru a restrictiilor definite
global(yj ≥ 0). Asemenea aspecte ar trebui avea in vedere la o noua redactare a instructiunilor
de realizare a retelelor de geodezice sprijin. La abordarea unor aspecte privind precizia
retelelor geodezice planimetrice precum si la stabilirea tolerantelor aferente un rol aparte
revine matricii inverse a ecuatiilor normale H-1mm = Qmm care este matricea coeficientului de
pondere ai necunoscutelor sau a parametrului x.

1 P μ
Qmn …… ……
x y x y x y

……
x Qx1y1 Qx1y1 Qx1xP Qx1xP …… Qx1xμ Qx1yμ
…
1
……
y Qy1x1 Qy1y1 Qy1xP Qy1yP …… Qy1xμ Qy1yP
…

…… …… …… ……
……… ……… …… …… ……… ………
… … … …

x QxPx1 Qx1yP …… QxPxP QxPyP …… QxPxμ QxPyμ

P
y QyPx1 QyPy1 …… QxPyP QyPyP …… QyPxμ QyPyμ

…… …… …… …… …… …… …… …… …… ……

…… ……
x Qxμx1 Qx1yμ Qxμxμ Qxμyμ Qxμxμ Qxμyμ
… …
μ
…… ……
y Qyμx1 Qyμy1 Qxμyμ Qyμyμ Qyμxμ Qyμyμ
… …

μ=numere de puncte noi in reteaua geodezica

P=punct geodezic nou situat in zona mijlocie a retelei

Dintre indicatorii de precizie locali se prezinta cu mai multi utilizati:

- erorile medii patratice individuale : in fiecare punct se pot calcula erorile pe abscisa
si pe ordonata sx si sy (ale coordonatelor
Si apare eroarea medie patratica totala in punctul geodezic considerat:

Sxp=± s0 √ Qxpyp

 St2=sxp2 + syp2 =s02(Qxpxp+Qypyp) =s0 urma (Qp) =s02 · Tr(Qp)

syp =± √ Qypyp

unde s0 –eroarea medie patratica a unitatii de pondere (a unei singure masuratori

directe)

[ pvv ]
s0 =±
√ r−n
unde: r - numarul de masuratori
 V . P. V
√
s0= ±
r−n
n - numarul de parametri

In etapa de proiectare se poate considera s0 ≈ 1.

Cu QP s-a noatat matricea coeficientilor de pondere aferenti punctului geodezic P.

QxPxP QxPyP
QyPxP QyPyP

Sirul de erori medii patratice totale formeaza vectorul s t si se poate impune conditia st
-> min =>Tr(QP) => minim.

Se poate stabili si urmatoarea formula pentru restrictia aferenta: (s t) maxim < Txy unde
tolerant Txy ar urma sa fie stabilita prin instauctiuni in functie de tipul/natura retelei
geodezice.

C5

1.4.1. a).Elipsa erorilor si podara elipsei erorilor

 In fiecare punct nou al retelei se poate calcula domeniul de incredere al pozitionarii in
retea, reprezentat sugestiv prin elipsa erorilor si mai precis prin podara elipsei erorilor.
Parametrii elipsei erorilor repr. de semiaxele A si B se calculeaza cu relatia:

1
A=± ∆0
√
1
( Q +Q yy +q )
2 xx
B=± ∆ 0
√ ( Q +Q yy−q )
2 xx
2
q= ( Q xx −Q yy ) + 4 Qxy 2
√
unde
Orientarea  a semiaxei mari a elipsei erorilor se determina cu formula:
1 2Q xy
= arctg
2 Qxx −Q yy
Determinarea podarei elipsei erorilor se face prin definirea vectorului de pozitie:
s S 2❑− A2 cos ❑2 + B2 sin2
 =[ 0 g , 400g ] unghiul format de simiaxa mare cu directia din teren.

b).Probleme de optimizare cu caracter global in retelele geodezice.

Indicatorii de precizie globala ofera posibilitatea caracterizarii de ansamblu a retelei

geodezice atat in comparatie cu alte retele similare, cat si in aprecierea calitatii intrinseci a
retelei considerate prin comparatie ale rezolvarii obtinute din utilizarea mai multor modele
functional-stocastice la prelucrare.
Dintre acesti indicatori se prezinrta cei mai semnificativi:
 Eroarea medie patratica a unitatii de pondere
In ipotezele ca retelele geodezice sunt de aceeasi natura (atunci cand se compara doua
retele geodezice de acelasi tip) sau ca respectiv volumul de masuratori nu se modifica (atunci
cand se compara diferite stadia ale lucrarii in cadrul unei anumite retele), eroarea medie
patratica a unitatii de pondere poate indeplini relatia de indicator global de precizie.Valoarea
sa este dedusa intr-un process de optimizare specific metodei celor mai mici patrate.
Proiectantul unei retele geodezice poate influenta marimea sa prin modificarea partii
de la numitor.
 Prin introducerea unei noi masuratori (se mareste r) sau a unor parametri suplimentari
(se mareste n), se modifica nu numai marimea (r - n), ci si [pVV] si in consecinta s0.
s0 r
(r - n) = [pVV]
n

Atunci cand modificarile corespund corect situatiei in care s-au efectuat operatiile, in
mod normal se vor obtine valorile mai mici pt s0 si prin urmare se poate aprecia ca rezultatele
compensarii sunt calitativ superioare.

Introducerea unor parametrii suplimentari nu poate fi considerate ca o masura

absolute necesara. Marirea exagerata a numarului m parametrii sau alegerea lor in mod
necorespunzator poate influenta in mod negativ prelucrarea (cand de exemplu n  r).

 Abaterea standard Helmert generalizata

Un indicator de precizie globala utilizat in mod deosebit in retelele de dimensiuni nu
prea mari, poate fi formulat prin necesitatea determinarii optime a tuturor punctelor noi ale
retelei:
∑ st 2=∑ ( s x 2 +s y 2 )=∑ ( s02 ∙ Q xx+ s 02 ∙ Qxy )=s02 ∙ ∑ ( Q xx +Q xy )=¿ s02 ∙urma ( Qnn )=s 02 ∙Tr ( Qm ) → min ℑTr ( Qnn ) →
U = numar puncte noi
n = 2u

Daca u repr.nr. pct. noi din retea, s-ar putea introduce si o restrictive de forma
Tr (Qnn) Tr ( Qnn )
s0=s 0
√ n
¿ so
√ 2n
≤ Tr

1.4.2.Figuri elementare optime in retelele geodezice

Asa cum s-a specificat anterior, optimizarea in ansamblu a config. unei retele geodezice
implica dificultati deosebite atat de ordin tehnic cat si economic. De aceea, prezentarea unor
solutii cu caracter restrans pe elem. separate, poate oferi indicii importante pt. proiectantul
unei retele geodezice de indesire, desi sol. nu este strict riguroasa.Se prezinta cateva situatii
in cadrul retelei de triangulatie.

a) Forma optima a unui ∆geodezic

Se considera un lant de triangulatie format din ∆, in care se cun. din mas. latura a 00 cu
eroarea sa si unghiurile A0i ; B0i ; C 0i ; i=1 ´, n de aceeasi precizie s' ' fig.(5.1)
0
 1 3 5 n
c2 c4
A2 B2 A4 B4
C1 C3 Cn
2 4
a0 a1 a2 a3 a4 a n-1 an
1 3 n
C2 C4
A1 c1 B1 A3 c3 B3 An cn Bn
0 2 4 n-1 n+1

Fig. 5.1. Lant simplu de triunghiuri

Se accepta ca unghiurile masurate sunt valori independente si ca toate mas. dist. Sunt
reduse la planul de proiectie.
Se noteaza cu v Ai , v Bi , v Ci , (i=1 ´, n) si respectiv v ao, corectiile care se determina din
compensare prin metoda celor mai mici patrate.

Ai= A 0i +v Ai
Bi=B0i + v Bi ; a 0=a0o+ v ao , (i=1 ´, n) x 2
C i=Ci0+ v Ci

Observatii
1.Laturile a 1 , a2 , … … … . siung hiurile A1 , A 2 , B1 , B2 … … …se numesc laturi respective
unghiuri de legatura.
2.Laturile c 1 , c2 … … … . si ung h iurileC 1 , C 2 … … …… se numesc laturi respective
unghiuri intermediare.
Lungimea laturii finale a n se poate calcula dupa compensare prin aplicarea consecutive
a formulei sinusului.

a0 a1 a0 ∙sin A1
= a1 =
sin B1 sin A 1 sin B1

a1 a a ∙ sin A 2 a0 ∙sin A1 ∙sin A 2

= 2 a 2= 2 =
sin B2 sin A 2 sin B2 sin B1 ∙ sin B2

sin A1 ∙sin A 2 … … . sin A n

a n=a0 ∙
sin B1 ∙sin B2 … ….. sin Bn
 Eroarea medie patratica a lungimii acestei laturi, se calculeaza prin aplicarea formulei
(unei functii) s F=± s0 √ Q FF, la compensarea mas. conditionata formula finala.

s an s ao 2 2 s ' ' 2 n
an
=
√( ao ) ( )
o
+ ∙ ∑ ( ctg 2 A 0i +ctg 2 B0i + ctg A0i ∙ ctg B0i )
3 ρ' ' i=1

Observatii

1.Eroarea relativa a laturii finale depinde de precizia de masurare reprezentata prin

0
sa 0 /a /¿ si s' ' / ρ'' .
0

Eroarea depinde si de numarul n al triunghiurilor din care este format lantul de

triangulatie (existe restrictia n¿ 7 la ordinal superior)
Eroarea depinde si de forma retelei reflectata de ctg A 0i si ctg B0i . Cand unghiurile
respective sunt foarte mici, eroarea mentionata creste pe masura. Desigur ca se
poate emite ipoteza existentei unei conformatii geodezice optime. Se noteaza.

R I =ctg 2 A 0i +ctg 2 B0i + ctg2 A2i ∙ctg B0i

denumit factor geometric la trasmiterea er. intr-un lant de triunghiuri.

Formul erorii lungimii laturii finale poate fi aplicata dupa modificari si la calculul
erorii relative sat /at a oricarei laturi de leg at din retea.

In cazul in care , in lantul de triangulatie ar exista eroarea relative maxima se va obtine

pt. latura de legatura de la mijlocul retelei pt. care suma de sub radical ar atinge valoarea
maxima

Daca se admite ca toate ∆ lanturilor de triangulatie sunt echilaterale

s s ao 2 2 s' '
2
ctg 600=
1
√3
Ri =1 an =
an
sa 0
√( ao )
0
+
3
∙ n∙( )
ρ

Daca se accepta ≅ 0 o formula expeditiva prin care se poate evalua pierderea

a0
de precizie pe masura departarii de latura initiala

s an s ' ' 2
an ρ( )√
= '' ∙
3
∙n

In cazul in care lantul de triangulatie contine si patrulatere geodezice se obtine o

2
miscare a er. lat. finale, pt. fiecare patrulater, factorul din formulele anterioare
3
 urmand sa fie inlocuit cu 0,5(1/2) luandu-se varianta cea mai favorabila pentru
calculul erorilor R in ∆ce se pot forma in patrulater

C6

1.4.2.a. Forma Optimă a unui triunghi.

 Criteriile după care se poate stabili forma optimă a unui triunghi din reţelele de
triangulaţie sunt:

1) Laturile de legătură astfel încât şi cele intermediare Ci să aibă aceeaşi precizie, astfel
încât în dezvoltarea ulterioară a reţelei de triangulaţie, fiecare dintre acestea să poată
fi utilizată ca latură de sprijin.

s ai sci
=
ai ci

2) Valoarea Ri în oricare triunghi să fie minimă.

3) Aplicarea judicioasă a primelor două criterii, astfel încât să rezulte un număr minim
de triunghiuri pe o suprafaţă dată.

Pentru a deduce condiţiile care decurg din aceste criterii, se scrie expresia de calcul a unei
laturi intermediare Ck.

ck
Ak Bk

---- ak ak ----
Ck

Ck ak− L ak
= =
sinC k sinB k Bn A k

a0∗sin A 1∗sin A 2∗…∗sin A k−1

∗sinC k
ak− L∗sin Ck sin B1∗sin B2∗…∗sin B k−1
C k= =
sin Bk sin Bk

Eroarea relativă a acestei laturi se exprimă cu relaţia:

sC sa 2 2 k−1

Ck
k
=
√( )a0
0 2 2 0 2 0 2 0 2 0 2 2
+ ( s } over {q ) ∙ ∑ ( ctg A j + ctg B j +ctg A j ∙ ctg B j + ctg C k + ctg Bk +ctg ∙ ctg Bk )
3 j=1

Prevederile primului criteriu de precizie impus, se realizează când:

ctg 2 A 0k +ctg 2 B0k + ctg A0k∗ctg B 0k =ctg 2 C0k +ctg 2 B 0k + ctgC 0k∗ctg B0k

Egalitatea de mai sus este îndeplinită când A0k =C0k

1. Rezultă că din punct de vedere al primului criteriu, forma optimă este realizată de
triunghiul isoscel.
2. Pentru a obţine valori unghiulare care satisfac şi cel de-al 2-lea criteriu, se introduc în
expresia lui Rk valoarea unghiului Bk.

B0k =180 0−2 A 0k , de unde

Risoscel =ctg 2 A 0k +ctg 2 B0k + ctg A0k ∗ctg B 0k =ctg2 A 0k +ctg 2 ( 1800−2 A0k ) + ctg A 0k∗ctg ( 1800 −2 A 0k )

{ ctg ( 180 0−α )=−ctgα }⇒ Risoscel =ctg2 A0k + ctg2 2 A 0k −ctg A0k∗ctg 2 A 0k
Minimul expresiei se obţine prin anularea derivatei funcţiei din membrul drept care oferă
soluţia A0k =520 46 ' B0k =74 0 28'

Pentru un asemenea triunghi isoscel se obţine Risoscel=0,865

3. Criteriul al 3-lea de precizie este realizat prin utilizarea triunghiului echilateral.

Întradevăr, aria unui triunghi oarecare este S= √ p ( p−a )( p−b ) ( p−c) atinge o valoare
maximă în condiţiile în care 2p=a+b+c=constant atunci când a=b=c.

Pentru triunghiul echilateral se obţine Rechilateral=1,0

Prin urmare, coeficientul R este mai mare în cazul triunghiului echilateral, în comparaţie
cu triunghiul isoscel optim, dar diferenţa nu este semnificativă.
 a) Triunghiuri isoscele optime

b) Triunghiuri echilaterale

Fig. 6.1. Dezvoltarea unui lant de triunghiuri

a) Triunghiuri isodcele optime.

b) Triunghiuri echilaterale

Din figura 6.1 se observă că triunghiul echilateral are în plus încă un avantaj faţă de
triunghiul isoscel optim: lanţurile cu triunghiuri apropiate de formă echilaterală păstrează
în general o formă regulată rectilinie, ceea ce este convenabil pentru proiectare.

Condiţiile concrete din teren conduc la abateri faţă de con. optimă.

În acest sens, instrucţiunile în fiecare prevăd valori minime ale unghiurilor acceptate în
figurile geometrice din reţelele de triangulaţie care alături de intervalul lungimilor,
laturile reprezintă prescripţii de proiectare a reţelelor de triangulaţie din ţara noastră.
 Unghiuri admise de instrucţii Laturi admise de instrucţii
Lungimea Lungimea
Nr reţelei
În triunghiuri În patrulatere medie a minimă a laturii
laturii(km) (km)
g
I 45 35 10
II 33g 17g 13 7
III 28g 8 5,5
IV 28g 4 2
V 30g 2 1

a) Unghiul optim la intersecţia simplă înainte.

În unele situaţii izolate, în triangulaţia de stat şi mai frecvent în unele triangulaţii

locale, îndesirea reţelei se realizează prin intersecţii multiple înainte, uneori şi prin multiple
intersecţii înapoi, care sunt prelucrate riguros, fie prin anumite metode aproximative.

De aceea, intersecţia simplă înainte poate fi considerată ca un caz particular ce ne va ajuta

insă să desprindem o concluzie cu privire la conformaţia optimă a figurii geometrice care
intervine în asemenea lucrări.

P(x,y)

?1
d2

a1
X 1(x1,y1 )

a2
?2
Y 2(x2,y2)

Fig. 6.2. Intersectia simpla inainte

 1(x1, y1); 2(x2,y2) sunt coordonate neafectate de erori Dx1=Dy1=Dx2=Dy2 (principiul

ierarhie)
 α1,α2 sunt măsurate cu aceeaşi precizie
D”α2= D”α2= D”α;
 DӨ1= DӨ2=Dα;
 Formulele intersecţiei înainte:

y 1− y 2+ x 2tg Ө2−x 1tg Ө1

x=
tgӨ2−tgӨ1

y= y 1+ ( x−x 1 )∗tg Ө 1= y 2+ ( x −x 2 )∗tg Ө 2

x 1−x 2+ y 2 ctgӨ2 − y 1∗ctgӨ 1
y=
ctgӨ 2∗ctg Ө1
x=x 1+ ( y− y 1 )∗ctg Ө 1=x 2+ ( y− y 2 )∗ctg Ө 2

Soluţia la problema propusă depinde de forma funcţiei scop utilizată. Helmert

foloseşte pentru prima dată condiţia de minim referitoare la eroarea totală de determinare a
poziţiei punctului nou.

Dt2=Dx2+Dy2⇒minim

Deoarece x=(Ө1, Ө2), unde Ө1, Ө2 pot fi considerate în limita convenţiilor iniţiale ca
independente, putem calcula Dx pe baza relaţiei specifice observaţiilor directe independente.

(−x 1 )∗1 1
∂x
=
2
cos Ө1
∗( tgӨ 2∗tgӨ 1) −( y 1− y 2+ x 2 tgӨ2 −x 1 tgӨ1 )∗
(cos 2 Ө1 ) =
−1
cos2 Ө1
∗( x 1 tgӨ 2−xatgӨ 1 − y 1+

∂Ө 1 ( tgӨ2−tgӨ1 )
2
( tg Ө2−tg Ө

( x−x 1 )=d 1∗cos Ө 1

∂x d 1∗cos Ө 1 d1
( ) = 2
=
∂ Ө1 cos Ө1∗(tg Ө2−tgӨ 1) cos Ө1∗(tgӨ 2−tgӨ 1)
sin ( a−b )
tga−tgb=
cosa∗cos b

În mod analog:

∂x d ∗cos Ө2
( ) = 2
∂ Ө1 sin ⁡(Ө2−Ө1 )
 2 d 12∗cos2 Ө 2 2 d 22∗cos 2 Ө 1 2 ( s α} over {ρ )2∗d 12∗cos2 Ө 2 +d 22∗cos
∆= x ∗ ( s α} over {ρ ) + ∗( s α} over {ρ ) =
sin2 (Ө 2−Ө 1) sin 2(Ө 2−Ө 1 ) sin 2 ⁡(Ө 2−Ө 1 )

În mod analog:

2 ( s α} over {ρ )2∗d 12∗sin2 Ө 2 + d 22∗sin 2 Ө 1

∆ =
y
sin 2 ⁡(Ө 2 −Ө 1)

Astfel încât eroarea totală Dt poate fi exprimată prin:

( s α} over {ρ )2∗d 12 +d 22
∆ 2t =∆ x 2 +∆ y 2=
sin 2 (Ө 2−Ө1 )

Întrucât λ=1800-(α1+α2)→ λ=1800-(Ө12−Ө 1+Ө 2−Ө 12+ 1800)

α1=Ө 22−Ө 1

α2=Ө2−Ө2−1

Ө 2−1=Ө 1−2 +1800

Se exprimă Δt în funcție unghiul măsurat α1, α2.

2 2 2 2
( s α} over {ρ )2∗ b 2∗sin α 2 + b 2∗sin α 1
2 sin (Ө1 −Ө 2) sin (Ө1−Ө2 )
∆t =
sin2 (Ө2−Ө1)

C7 2 ( s α} over {ρ )2∗b 2∗sin2 α 1+sin2 α 2

∆=
t
sin4 (α 1+α 2)

b) s2 t =¿ ¿

Minimul functiei este :

st2 ( α1, α2 ) are loc cand derivate lui este

∂ ∆ t2 ∂ ∆t2
=0 ; =0
∂ ∝1 ∂∝2

2sin α 1 cos α 2 ∙ sin 4( α 1 +α 2) – (sin 2 α 1−sin 2 α 2)∙ 4 sin 3(α 1+ α 2 )∙ cos (α 1 +α 2)=0

{2 sin 3(α 1+ α 2 )(sin α 1 cos α 1 ∙ sin(α 1 +α 2 )−(sin 2 α 1 +sin 2 α 2 )∙ 2∙ cos (α 1+ α 2 ))=0

2 sin 3(α 1+ α 2 )(sin α 1 cos α 1 ∙ sin(α 1 +α 2 )−(sin 2 α 1 +sin 2 α 2 )∙ 2∙ cos (α 1+ α 2 ))=0
Prin comparatia ultimelor 2 relatii:

sinα 1 ∙ cosα 1= sinα 2 ∙ cosα 2

sin 2α 1 sin 2 α 2
= =¿sin 2 α 1=sin 2 α 2
2 2

Aceasta egalitate poate avea loc in principiu in urmatoarele cazuri :

a−b a+b

{ sin a ∙ sin b=2 sin

2
∙ cos
2
sin 2 α 1−sin 2 α 2=2sin ( α 1−α 2 ) ∙ cos ( α 1+ α 2 )=0=¿

π sin ∝1=…
cos ( α1 + α2) = 0 ¿>¿ α1 + α2 +
2
¿>¿ sin α2∙ cosα1= 0 {
cos ∝2=…
?

{α 1=0=¿ α 2=
π
α 2= =¿ α 2=0
2
2
- nu se poate ca un ∢= 0

π π
Caz imposibil, caci ar rezulta pentru α1 si α2 sa fie solutiile ( 0, ) si ( , 0), ceea ce
2 2
contrazice ….

sin(∝1−∝2 ¿=0=¿ ∝1−∝2=0=¿ ∝1=∝2=∝

Introducand aceste solutii in prima forma a minimului functiei ¿>¿

α /1
sinα cosα sin 2 α =4 sin 2 α cos 2
cos 2 α

cosα tg 2 α =4 sinα =¿ tg 2 α =4 tgα

2 tgα 2 1
tg 2α = =4 tgα =¿1−tg α = =¿
1−tg 2α
2

1 √ 2 =¿ α =arctg √ 2
tg 2 α= =¿ tgα
2 2 2 ( )
Din rezolvarea ecuatiei se observa solutia pentru cazul optim α=arctg
√2 astfel incat
2
conform calculului, α 1=α 2 ≅35 ° 15 ' si prin urmare, ∢ optim sub care se intersecteaza vizele
in pct nou este γ optim=109 ° 30' .

Observatii:
  Daca se schimba functia folosita ( s 2 t=s2x + s 2y ) => alte solutii pentru ∢ optim de ∩ γ
optim;
 Aria elipsei = π AB

1
√
{ A=s 0 ∙

B=s 0 ∙
1
√
( Q +Q yy + q )
2 xx

( Q +Q yy −q )
2 xx

2
unde q = ( Q xx +Q yy ) +4 Q 2xy
√
A → min => πAB→ min => AB →min

1
A ∙ B=s 20 ∙
√ 4
[ 2 2
( Q xx+ Q yy ) −( Q xx −Q yy ) + 4 Q2xy ]

1
A ∙ B=s 0 ∙
2
√ 4
[ ( Q xx+ Q yy )2−( Q xx−Q yy )2+ 4 Q2xy ]
s20 2 2 2
A ∙ B= ∙ √ 4 Q xx Q yy −4 Q xy =s0 ∙ √ Q xx Q yy −Q xy
2

Q xx Q xy
det θ p = | Q xy Q yy |
= Q xx Q yy −Q2xy

A ∙ B=s 20 ∙ √ det ( θ p )

Pentru functia scop, astfel definite s2xy ¿ s20 −det θ p → min (estefunctia lui Werkmeister)
=> solutia γ optim=120 °

 atunci cand se impune ca semiaxele elipsei erorilor sa fie egale adica elipsa erorilor sa
devina un cerc, (A=B) => solutia γ optim=90°
 in cazul intersectiei liniare, la masurarea directa a lat. d 1 si d 2, se obtine γ optim=90° .

1.4.3. Principii generale de elaborare a proiectului unei retele geodezice

Elaborarea proiectului de constructive a unei retele geodezice este dependent de

natura, destinatia si caracteristicile semnificative de structura a retelei geodezice
considerate. La noi in tara retelele geodezice de stat ( triangulatie si nivelment ) sunt
realizate intr-o densitate convenabila pentru marea majoritate a lucrarilor topo,
fotogrametrice, cartografice sau cadastrale. Este utila cunoasterea modalitatii efective de
elaborare a proiectelor retelelor geodezice de stat pentru a putea fi apoi particularizate la
proiectarea retelelor geodezice de indesire sau cu carater local.

a) Retele de triangulatie geodezica si de nivelment

 Proiectul rețelelor geodezice de stat se execută separat pe ordine de la complex către
simplu.

Privind desfășurarea în timp a lucrărilor de elaborarea a acestor proiecte se observă că

între lucrările pentru rețeaua de ordinu I și cele pentru ordinul IV există perioade de câteva
decenii.
Rețele geodezice de stat se construiesc după principiul omogenității adică: se
urmărește asigurarea unei precizii de determinare în general uniformă pentru toate punctele
rețelei geodezice proiectate.
Construcția rețelelor geodezice de stat se desfășoară succesiv de la superior spre
inferior după ce ciclul complet proiectare/observare/proiectare este încheiat la ordinele
imediat superioare.
În acest fel o rețea geodezică de stat de un anumit ordin se sprijină pe rețelel
geodezice deja construite, precizia în poziția punctelor sale fiind condiționată de cea a
punctelor pe care este constrânsă. Această condiționare nu trebuie confundată cu o
acumulare a tututror erorilor posibile care se produc în cazul celor două categorii de rețele
deorece rețeaua de ordin superior este deja geometrizată prin prelucrarea observațiilor
proprii.
Propagarea erorilor în rețelele geodezice depinde în mare măsură de extingerea rețelei
în ansamblu și de mărirea elelmentelor de structură(lungimile laturilor în cazul rețelelor
planimetrice respectiv ale liniilor sau poligoanelor în rețelele de nivelment.
De aceea este posivilă obținerea unei precizii de poziție a punctelor geodezice de
ordin inferior similare cu cea a punctelor de ordin superior, chiar prin utilizarea unor
observații geodezice de precizie mai mică.
Dacă reducem influența asupra erorilor totale st este de poziție a unui punct vizat într-
o rețea de triangulație numai datorită erorii unghiului de măsurare(siu) și distanței si❑ (figura
7.1) rezultă omogenitatea rețelei din faptul că deși laturile rețelei de triangulațe descresc ,
cresc erorile de măsurare (s4n > s 2n)
Eroarea de poziție a punctelor geodezice din întreaga rețea de triangulatie de stat
osciolează în jurul unei valori medii la noi în țară este st= 15 cm până la ordinele IV.
Atunci când se apreciază că precizia de determinare a poziției punctelor din rețeaua de
stat nu este suficientă se constituie rețele geodezice locle, care deși se compun din figuri
geometrice cu laturi scurte se deetermină după metodel și aparatura folosită la ordinul
superior , rezultă erori de măsurare mici și prin urmare erori de poziție inferioare celor din
triangulația de stat
 sII sIV
u u
sII sIV
u

Fig 7.1 Ilustrarea grafica aproximativa a principiului omogenitatii in

retele de triangulatie de stat

C8

La execuţia proiectului trebuie să se respecte instrucţiunile în vigoare. Configuraţia

figurilor elementare care compun reteaua trebuie să se apropie de cazurile optime prezentate
anterior şi în niciun caz să se depăşească toleranţele menţionate, urmând să se aleagă varianta
de proiect cea mai puţin costisitoare.
Poziţia unui anumit punct geodezic depinde, în primul rând, de poziţia punctelor de
acelaşi ordin şi de ordin superior cu care este în legătură directă. În acelaşi timp, amplasarea
fiecărui punct trebuie să permită o dezvoltare fără prea mari dificultăţi a reţelei de ordin
inferior, deoarece reţeaua geodezică nu trebuie privită ca un scop în sine ci ca un mijloc
important de continuare a unei vaste reţele de puncte geodezice – topografice –
fotogrammetrice bine conformate în ansamblul său.
 În reţeaua de triangulaţie de stat s-a urmărit şi realizat cu o densitate cât mai
uniformă pe de puncte geodezice pe km 2 de teritoriu. Reţeaua compactă de
ordin I a ţării noastre care cuprinde circa 300 de puncte este îndesită în mod succesiv cu
reţele de ordin II, III şi IV astfel încât reţeaua de stat are o desitate de cel puţin un punct la 20
km2, ceea ce corespunde la circa 5 puncte geodezice pe o foaia de hartă 1:25 000.
Reţeaua de îndesire de ordin V, precum şi lucrările geodezice din reţelele cu caracter
local au condus la existenţa unui număr de peste 150 000 puncte geodezice înregistrate în
banca de date a Fondului Geodezic.
Reţele de triangulaţie din localităţi sunt în general compacte fiind construite sub
următoarele forme:
 reţetele principale, compuse din figuri geometrice în care unghiurile sunt mai mari
de 36° iar lungimea unei laturi cuprinsă între 3-7 km;
 reţele secundare, care îndesesc reţelele principale având laturi cuprinse între 1-3 km.
Fiecare punct de triangulaţie are altitudinea sa determinată în sistemul de
nivelement de stat. Aceste determinări se realizează fie prin nivelment geometric, când
condiţiile permit, fie prin nivelment trigonometric, ceea ce constituie cazul general.
Instrucţiunile în vigoare impun ca pe o foaie de hartă la scara 1:25 000 să existe cel puţin un
punct cotat prin nivelment geometric, în mod excepţional pentru regiuni muntoase de admite
un punct pentru două foi de hartă la scara 1:25 000. Proiectul determinării altitudinilor
punctelor de triangulaţie de ordin I, II, III, IV se realizează separat de proiectele
determinărilor planimetrice.
În reţeaua de nivelment de stat, desitatea se referă la depărtarea maximă admisibilă
între reperele de nivelment de anumite tipuri. Astfel, reperele fundamentale de tipul I sunt
amplasate în lungul liniilor de nivelment de ordinul I la distanţe cuprinse între 100-300 km,
reperele de ordin II la distanţe de 30-50 km în lungul liniilor de ordinul I şi II, reperele de
ordin III la distanţe de 5-7 km iar mărcile de nivelment la distanţe de 2-4 km în lungul tuturor
liniilor de nivelment.
În intravilan, densitatea este mai mare, la circa 300 m este amplasata o marca sau un
reper de nivelment.
Banca de date a Fondului Geodezic stochează datele necesare pentru circa 200 000 de
puncte geodezice cotate din reţeaua de nivelment de stat, din reţelele de nivelment cu caracter
local, precum şi din întreaga reţea planimetrică.
Utilizatorul este informat asupra modalităţii de determinare a altitudinii precum şi
asupra preciziei sale.
Prin instrucţiunile în vigoare este prevăzut că legăturile între punctele de triangulatie
să fie realizate fie prin vize reciproce în reţele compacte.
Aceleaşi instrucţiuni impun ca fiecare punct al reţelelor de ordin III şi IV să aibă cel
puţin 3 legături de determinare la ordinele imediat superioare la care de adaugă desigur
legăturile cu punctele de triangulaţie de acelaşi ordin sau de ordin inferior.
Reţelele geodezice trebuie proiectate astfel încât să asigure un volum cât mai mic de
cheltuieli concomitent cu precizia necesară în poziţionarea punctelor reţelei.
Din acest punct de vedere se pot semnala următoarele:
- punctele de triangulaţie sunt astfel amplasate încât să rezulte necesităţi minime ale
înălţimilor semnalelor geodezice care urmează să fie construite în aceste puncte.
- liniile de nivelment se amplasează în lungul căilor de comunicaţii astfel încât să rezulte
pante mici între reperele de nivelment şi acces simplu atât la determinarea propriu-zisă cât şi
ulterior în exploatare.

b. Reţele de trilateraţie geodezică

 O alternativă la dezvoltarea reţelelor de triangulaţie dar cu rezultate la fel de bune o
constituie reţelele de trilateraţie bazate pe măsurători electronice de distanţe cu precizie
ridicată de determinare.
Dintre avantajele notabile faţă de reţeaua de triangulaţie se menţionează:
- măsurătorile se pot executa în orice condiţii de vizibilitate;
- observaţiile nu necesită acuitatea vizuală în reperarea semnalului;
- nu este necesară construirea unor semnale rigide;
- permite în unele cazuri prin detaşarea antenei de aparat posibilitatea accesului la categorii
de puncte dificil de staţionat;
- oferă accesul mul mai uşor la procesul de automatizare a datelor culese din teren.
Dintre dezavantajele faţă de reţeaua de triangulaţie se pot enumera:
- dificultatea cunoaşterii influenţei precise a parametrilor atmosferici (temperatura, presiune,
umiditate) pe direcţia de măsurare;
- prelucrarea datelor pentru trilateraţie pe distanţe lungi este laborioasă în ce priveşte
corecţiile fizico-geometrice cât şi în procurarea echipamentelor de preluare a parametrilor
atmosferici;
În proiectarea şi execuţia reţelelor de trilateraţie trebuie să se ţină cont de o serie de
caracteristici dintre care se enumeră:
- toate punctele reţelei trebuie să fie accesibile pentru a se evita cazul distanţelor măsurate din
staţii excentrice;
- ecartul distanţei între 0,001-10 km permite măsurarea în reţelele de ordin III-V cu precizie
acceptabilă;
- este necesar să se respecte criteriile de vizibilitate reciprocă între puncte;
- măsurătorile se execută într-un punct de staţie cu vize către prisme de acelaşi tip instalate în
punctele reţelei iar centrarea atât a instrumentului cât şi a prismei să fie cu precizie
submetrică;
- în fiecare punct nou al reţelei trebuie să conveargă cel puţin 3 laturi măsurate de la 3 puncte
de coordonate cunoscute în sistemul de referinţă adoptat pentru asigurarea controlului de
calcul;
- cel puţin două din laturile care converg în fiecare punct nou trebuie să formeze între ele un
unghi de aproximativ 90° pentru o bună conformaţie geometrică a reţelei.

c. Reţele poligonometrice
Reţelele poligonometrice permit îndesirea punctelor reţelelor de triangulaţie mai ales
în zonele urbane şi ele pot înlocui triangulaţia atunci când justifică un preţ de execuţie mai
economic sau acolo unde vizibilitatea în tur de orizont este redusă.
Poligonometria se dezvoltă sub forma unor drumuiri care formează poligoane
sprijinite pe punctele de triangulaţie şi care se intersectează în puncte nodale, se pot distinge
astfel:
- reţele poligonometrice principale, care se sprijină direct pe punctele de triangulaţie;
- reţele poligonometrice secundare,care se pot sprijin şi pe puncte ale reţelei principale.
Toate aceste trasee fac parte dintr-un proiect al reţelei poligonometrice secundare,
care cuprinde instrucţiunile tehnice pentru încadrarea măsurătorilor liniare şi unghiulare în
preciziile specifice cadastrului urban.
Măsurarea pe teren a distanţelor, precum şi a corecţiilor ce urmează să le fie aplicate
sunt identice cu cele ale bazelor de triangulaţie. Măsurătorile se execută cu instrumente
electronice din 2 determinări, diferenţele fiind necesar să nu depăşească 1:25 000 din
lungimea laturii măsurate; unghiurile se obţin din măsurători cu teodolitul de precizia (≤2cc)
sau cu saţiei totale performante prin metoda seriilor complete verificându-se în final si
neînchiderile în poligoanele închise.
 Punctele nodale trebuie alese cu grijă încât să poată fi măsurate direcţiei azimutale
către mai multe puncte de triangulaţie folosind metoda turului de orizont.

C9

d) Reteaua geodezica spatiala- se bazeaza pe tehnologia GPS de masurare cu ajutorul

satelitilor artificiali ai pamantului si reprezinta la ora actual cea mai eficienta si precisa
solutie pentru creearea si intretinerea retelei geodezice de sprijin . Dintre avantajele
remarcabile se amintesc:

- nu se mai tine cont de configuratia retelei ci doar de densitatea optima pe zone

- timp redus de realizare
- nu necesita semnalizare
- precizie superioara si uniforma in eterminarea punctelor
 - asigurarea preciziei cotelor conform normativelor in vigoare
Este de remercat ca incepand cu 2008 s-a lansat SISTEMUL ROMANESC DE
DETERMINARE A POZITIEI (ROMPOS) prin intermediul ANCPI cu participarea la
programul European de pozitie standard (EUPOS). Sistemul cuprinde un nr de 58 de statii
GNSS permanente (cu extindere la 73 statii in 2009), distribuite uniform pe teritoriul tarii la o
distant medie de circa 70 km. Statiile au fost amplasate astfel incat sa asigure stabilitatea
antenelor GNSS si receptia optima a semnalelor satelit. Pana la data cand sistemul satelitar
European GALILEO va fi pe deplin operabil, se impune sistemul NAVSTAR GPS ca fiind
de baza, in timp ce sistemul GLONASS are doar un character additional si optional.

Pt aplicatii in geodezie serviciile ROMPOS asigura precizie de pozitionare in mod

post procesare de sub 2 cm iar in aplicatiile cinematice in timp real de pana la 2 cm

Pana la oficializarea in Romania a sistemului European de referinta (ETRS-89) este

necesara raportarea datelor obtinute la S-42( elipsoidul de referinta Krasovski 1940) sistemul
de poriectie stereographic 1970) sau alte sisteme locale precum si determinarea altitudinilor
M neagra 1975, pe baza alt ellipsoid mas si a unui model prez al …. pe teritoriul Romaniei.

1.4.4 Determinarea vizibilitatii intre punctele retelei de triangulatie/trilateratie

La proiectarea retelelor de triangulatie intervine necesitatea studierii vizibilitatii intre

punctele geodezice astfel incat se poate afirma ca situatia cunoscuta din teren conditioneaza
respectarea presctiptiilor poletare anterior mentionate, cu privire la conformitatea optima a
figurii geometrice folosite sin retelele de triangulatie

Vizibilitatea intre puncte de triangulatie este conditionata de sfericitatea pamantului,

refractia atmosferica so obstacolele, aflate pe traseul razei de vizuale( relief vegetatie,
constructive)

Deoarece asemenea obstacole pot avea o influuenta defavorabila asupra masuratorilor

unghiulare creeind fenomene de refractie, instructiunile uin vigoare prevad ca razele vizuale
sa treaca deasupra obstacolelor la urmatoarele inaltimi minime totale

Ord I ε> 4m
Ord II ε>2 m
Ord III ε> 0.5m
Deeeeeeessssssssseeeeeeeeennnnnnnnnnnnnnn
Se considera cunoscute ( de pe harta cotele acostor puncte H1 si H2 precum si cota
Hp a unui punct intermediary p considerat ca obstacol pe traseu.
Cota obstacolului trebuie calculate luand in considerare sugestiile
constructiilor, etc.
Daca in pct P1 si P2 sunt construite semnalele geodezice, in H1 si H2 se
include si inaltimile acestora
Se presupun cunoscute deasemenea distantele D1 si D2
0
Cu z s-a notat unghiul zenital al masuratorii in punctual P1
 Datorita refractiei atmosferice raza de vizare va avea o anumita curbura de care se tine
seama la calculul diferenteli de nivel intre pcrt situate la capetele ei.
Cu R s-a notat raza sferei medii Gauss R≈6370
La tratarea nivelmentului trigonometric geodezic se ve demostra ca formula aprox de
calul a dif de nivel intre pct p1 si p2 este :

formula

K-coeficient de refractive si are in general o valoare variabila doar pt calculul

vizibilitatii se accepta o valoare cnstata care pt tara noastra este k = 0.14
In formula se exprima raza R si distantele D1 si D2 in km. Se calculeaza valoarea
constanta:
1−K
≈ 0.0683
2R

Altitudinea calculata Hpc a uniui pct Pc situate pe raza vizuala deasupra pct P se
obtine prin particularizarea formulrei D2=0

Conditia de vizibilitate intre P1 si P2 in considerarea aspectului p este Hpc- Hp ≥ Σ.

In cazul nerespectarii conditiei trebuie constituite semnalele geodezice de inaltimi
corespunzatoare, iar acestea daca depasesc 35-45 m fiind instabile si costisitoare,sep prezinta
o alta variant de proiectare.
In cazul in care pe traseul considerat exista mai multe obstacole se va studia
vizibilitatea pentru fiecare caz in parte adoptandu-se ca solutii definitive valorile maxime ale
intersactiei semnalelor geodezice necesare.
In multe cazuri atunci cand nu apar obstacole evidente in lungul razei de vizare este
sufficient sa se determine vizibilitatea numai la mijlocul traseului considerat
D h
D1=D2= => Hpc=H1+ - 0.0171
2 2
Lh= Hz-H1; D= P1-P2
Solutille recomadtae mai sus se bazeaza pe cunostintele de pe harta a cotelor
punctelor geodezice, inclusive a cotelor obstacolelor ceea ce ofera un character aprox.
Rezonabil ce se observa.
De aceea este bine sa se ia unele precautii suplimentare (inca de la proiectare),
urmarind ca inaltimea necesara semnalelor geodezice sa fie stabilite cu exactitate in timpul
operatiunii de recunoastere a terenului.

1.5 Recunoasterea terenului

Reprezinta un complex de operatiuni efectuate in scopul definitivarii proiectului

retelei geodezice in funtie de conditiile reale din teren.

1.5.1 Obiectivele cunoasterii terenului

 Hartile si planurile folosite la proiectare nu pot furniza toate detaliile necesare cu
privire la amplasamentul exact al punctului geodezic care se va definitive la recunoasterea
prin respectarea urmatoarelor prescriptii:
a) Amplasarea punctelor geodezice
Punctele geodezice se amplaseaza in terenuri cu soluri stabile si tari pentru a
asigura mentinerea semnalizarii la sol si subsol in timp cat mai indelungat ( se vor
evita malurile apelor,terenuri inundabile sau supuse alunecarilor).
La recunoasterea liniilor de nivelment de ordin I sau cu destinatie locala de
importanta deosebita este necesara participarea unui specialist geolog cu care se va
colabora la stabilirea amplasamentului reperelor de nivelment.
Punctele geodezice nu se vor amplasa in apropierea imediata a cailor de
comunicatie , a liniilor telefonice, constructiilor etc.
Pozitia definitive a punctelor geodezice situate in apropierea aerodromurilor ,
constructiilor industrial, minelor etc. se va stabili de comun acord cu organele administrative
respective.
Marcile de nivelment se vor amplasa numai in edificii care au o vechime
corespunzatoare. Se evita zidurile castelelor de apa sau a cladirilor industriale care prezinta
instabilitate in timp.

C10

b)Stabilirea exacta a inaltimii semnalelor punctelor geodezice

Semnalele geodezice se construiesc in puncte dominante din teren pentru a realize constructii
cat mai putin inalte. Inaltimea definitive a acestor semnale depinde de particularitatile
specific reliefului si vegetatiei din imediata apropiere a punctelor de triangulatie, precum si
obstacolele existente pe directia respective
Este util ca recunoasterea terenului sa inceapa cu punctele cele mai inalte, dominante
vizibile cu usurinta de cat mai multe puncte de triangulatie putandu-se astfeel desprinde unele
concluzii cu privire la inaltimea altor semnale geodezice din retea
c) Reprezentarea punctelor de triangulatie
 Fiecare punct geodezic din triasngulatia de stat este reperat prin coordinate polare
(azimuth si distant) in raport cu 2 repere azimutale, astfel incat sa fie posibila o
eventual identificare in viitor atunci cand semnalizarea la sol a punctului geodezic a
disparut.
Reperele azimutale trebuie sa fie vizibile la sol, putandu-se alege in acest scop obiecte
existente in teren (paratrasnete castele de apa, etc.) Semnalele geodezice s-au in cazul
in care acestea nu exista se vor planta repere special.
Reperele azimutale trebuie sa fie la cel mult 3 km cand sunt obiecte in teren sau semnale
geodezice si 0.5-1 km cand sunt repere plantate

1.5.2 Identificarea si reconstruirea in teren a pct geodezice

Pentru identificarea in teren a punctelor vechi din retelele de triangulatie sau

nivelment se folosesc descrierile topografice ale acestor puncte precum si planurile sau hartile
pe care acestea sunt raportate.
Este posibil ca vegetatia, diverse lucrari de consstructie sau agricole, executate ijntre timp, sa
aacopere semnalizarea la sol a punctelor sau sa o distruga uneori ceea ce ingreuneaza mult
operatiile de recunoastere facand necesara in acest ultimo caz identificarea semnalizarii la
subsol (repere subterane).
In cazul pct vechi de triangulatie care au coordinate planimetrice précis determinate si
care au si repere azimutale operatiile de identificare (reconstituire) se pot face relative mai
simplu sau prin procedee care depend de conditiile concrete din teren.
Se presupune ca semnalizarea pct vechi B a fost acoperita de vegetarie sau a fost
distrusa astfel incat intrun pct aflat in imediata apropiere S semnalizarea nu poate fi
observata.
Coordonatele pct S se pot determina prin intersectia simpla inapoi din 3 puncte vechi
din care rezulta prin calcul distanta SB orientarile Θ SB si ΘSc si ca urmare, unghiul B= ΘSB-
ΘSc (fig 10.1)
Se vizeaza pct vechi C si la valoarea citirii respective se adauga unghiul B prin
curatarea terenului si efectuarea sapaturilor necesare.

Precizia acestui procedeu depinde in primul rand de modalitea de relizare a

intersectiei inapoi si apoi de zopitia relative a punctului S si B in cazul distaantei SB scrte
( 1-10m, er)
 N
C
? S-C

S ß ?S-B

B
Fig. 10.1. Identificarea unui punct geodezic

1.6 Materializarea in teren a retelelor geodezice

Punctele retelor de triangulatie sunt materializate in teren prin borne si semnale geodezice, iar
punctele retelelor de nivelment prin repere si marimi
Bornele, reperele si marimile sunt destinate existente unei perioade lungi de timp si de
aceea acest gen de semnalizare poate fi numit peranent.

Semnalul geodezic permite efectuarea observatiilor geodezice in punctual considerat

precum si observarea acestuia din celelalte puncte ale retelei de triangulatie care se afla in
legatura. Acesta dureaza mai putin in timp, 2-10 ani, indeplinind un rol provizoriu de
semnalizare.

De obicei bornele si reperele sunt constituite din elemente din beton armat, iar semnalele
geodezice sunt constructii din beton

1.6.1. Semnale geodezice

Un semnal geodesic se compune in neneral din urmaroarele 3 parţi pricipale:

 Piramida pilastru. Susţine semnalul lolosit la electuarea observaţiilor

geodezice, la semnalele „la sol” această partea componentă nu mai este
necesară, deoarece, aparatul va fi instalat în staţie pe trepiedul său sau pe
pilastru de beton (ordinul I); la semnalele de construcţii, piramida pilastru este
înlocuita cu un pilastru de beton armat. (Fig. 10.2)

 Piramida semnal. Îndeplineşte următoarele functii principale:

o Permite efectuarea observaţiilor în punctele geodezice la înalţimi
stabilite prin proiect;
o Susţine piramida de semnalizare
 Piramida de semnalizare. Îndeplineste rolul de obiect de viză din celelalte
puncte de viză ae reţelei. Partea terminala a piramidei de semnalizare are o
 construcţie specifică fiecărui ordin de triangulaţie (clindri utilizaţi cu 32-16
palete, sau 1, 2 fluturi)

Orice semnal geodezic trebuie să îndeplinească următoarele condiţii principare:

 Să fie stabil şi simetric construit în raport cu axa sa verticală

 Sa fie pe cât posibil centrat, adica punctul central al bornei (C) al
pilastrului propriu-zis (I) si popului de vizare (S) să se alfe pe aceeaşi
verticală
 Construcţia să fie economică şi să poată fie realizată cât mai simplu.

Semnalul geodezic la sol si pe construcţii

În cazul în care, în urma recunoaşterii terenului s-a stabilit că se pot efectua observaţii
directe de pe trepiedul instrumentului, punctul geodezic va fi materializat printr-un
semnal la sol (baliză topografică) sau ptrintr-o piramidă la sol.

Piramida
semnal

Piramida
pilastru
C

Fig. 10.2. Semnalul geodezic

1.6.2. Bornarea punctelor geodezice planimetrice

Semnalizarea permanentă a punctului geodezic este realizată cu ajutorul bornelor

geodezice şi are ca ascop reprezentarea punctului de triangulaţie pe o perioadă foarte
îndelungată de timp pt a fi folosită în lucrările geodezice viitoare atunci cand semnalul de
deasupra solului nu mai există.

În ultimile decenii, potrivit instrucţiilor în vigoare bornele sunt alcătuite din elemente
prefabricate din beton armat între care se află straturi de semnalizare (de obicei pietris,
pamant), în ficare element fiind incastrat un reper metalic care indica centrul geometric al
punctului geodezic.

Bornele geodezice amplasate în terenuri obişnuite au în prezent o structură deferită, în

functie de ordinul de triangulaţia din care face parte punctul respectiv.
 Bornarea se execută imediat dupa terminarea construcţiei semnalului geodezic.
Urmărindu-se ca toate reperele încadrate în blocurile subterane şi în borna propiu-zisă să se
afle pe verticala centrului pilastrului.

Operaţiunea de bornare (eventual de rebornare, încep de la partea inferioară, după ce

în prealabil, centrul punctului geodezic s-a materializat cu fire de sârmă subţiri (liţă)
sidpuseperpendicular, prinse de tăruşi din lemn.

1.6.3. Operaţiuni anexe la materializarea punctului planimetric.

a) Determinarea înălţimii semnalului geodezic construit (Vezi lucrarea nr. 2)

b) Foaia de centrare (Vezi lucrarea nr. 2)
c) Definitizarea descrierii topografice (Vezi lucrarea nr. 2)

1.6.4. repere şi mărimi de nivelment

Reţeaua de nivelment de stat de ordinile I, II, III şi IV, executate de către DTM în
perioada anilor 1961-1971 au fost materializate prin repede de greutate de tipul I, II şi III
precum şi prin mărci de nivelment de tipul A şi B.
C11

CapII. Aparate si metode de masurare utilizate in retelele geodezice de indesire

2.1 Aparate si dispositive utilizate pentru masurararea unghiurilor in retelele

geodezice de indesire

Se vor prezenta in continuare caracteristicile teodolitelor, aparate utilizate la

masurarea directiilor orizontale si a unghiurilor zenitale in retelele de triangulatie cu
completarea deriz a elementelor distinctive cu specific geodezic, precum si o serie de
dispositive auxiliare folosite in acest scop.
O caracteristica speciala a teodolitelor folosite in triangulatie o constituie miscarea de
rotatie independent a cercului orizontal in cazul efectuarii operatiilor azimutale prin actiunea
unui surub rotator
De aici si denumirea de teodolite reiteratoare care permit introducerea unor citiri
diferite pt un punct vizat
Precizia de vizare cu luneta este o caracteristica globala a lunetelor teodolitelor
utilizate in retelele de triangulatie ce depinde in special de puterea de marire a lunetei
(M=30x) la teodolitul Theo 010A si apoi de forma, departarea, luminozitatea obiectului vizat,
a foindului pe care acesta se proiecteaza, de starea atmosferica, calificarea operatorului, etc.
Efectuarea citirilor la teodolitele optice dup ace, in prealabil s-a realizat coincidenta
imaginii diametral opuse de pe cerc are la urmatoarea metodologie:

-se stabileste valoarea celei mai mici diviziuni de pe cerc si de pe micrometrul optic,
care evidentiaza

- se citesc gradele si zecfile de minute din ferestrele dispozitivului de citire si apoi de

p[e micrometrul, minutele si secundele pana la o aproximare cu ochiul liber a unei secunde.

Imaginea gradelor intregi de pe cercul Hz

Hz
273 5 80 Imaginea
Imaginea micrometrului
zecilor de 5 90 optic
minut 3
6 00
Indice de citire

6 10

Imaginea coincidentelor lungimilor

diametral opuse de pe cercul Hz

Fig. 11.1. Efectuarea citirilor pe cercul orizontal la teodolit

Efectuarea citirilor pe cercul orizontal la teodolitul Theo 010A

Chz: 273.35.96

D 10 10000
P= = = = 2cc
n 500 5000

Dintre dispozitivele auxiliare folosite in observatiile unghiulare din retelele de triangulatie, se

mentioneza:

-Dispozitive de iluminare electrica- pt efectuarearez pet imp de noapte sau ziua in

conditii de iluminare naturala nesatisfacatoare

-Oculare cotite- pt efectuarea observatiilor in care intervin unghiurile zenitale mici

- placi pilastru-pt a asigura stabilitatea maparatului pe timpul observatiilor atunci cand

se stationeaza pe platoul semnaleleor geodezice sau pe pilastru la

2.2 Masurarea directiilor(unghiurilor orizontale si zenitale

In cadrul retelolr geodezice se utlizeaza metode de masurare a directiilor atunci cand se

foloseste o directive de referinta, atunci cand sunt grupate 2 cate 2 , de fiecare data, directia
de referinta fiind aleasa directia din stanga.

Potrivit instructiunilor in vigoare in tara noastra, pt realizarea retelelor geodezice de

stat s-au folosit urmatoarele metode pentru masurarea de unghiuri si directii orizontale.

-metoda Schreiber pentru retlele complete pt ordinele III , IV si V.

Aceste metode se folosesc in cadrul altor lucrari geodezice de triangulatie- trilateratie

poligonometrice cu character local.

2.2.1 Refractia atmosferica

-refractia atmosferica este un fenomen natural care are loc in troposfera si in primele
straturi ale stratosferei pana la 10-11km cu rol important in efectuarea masuratorilor azinutale
si zewnitale prin stabilirea perioadei optime a programului de masurat

A. Refractia atmosferei vertical

Refractia atmosferei depinde de proprietatile fizice ale atmosferei si de starea solului intre
care exista e dependent reciproca. Pentru definirea proprietatilor fizice ale atmosferei sau
emis in decurtsul timpului diferite ipoteze prin care s-au stability relatiile de legatura intre
temperature presiunea densitatea si altitudinea

Conform modelului de atmosfera terestra a cu straturi plane si paralele, refractia are

loc dupa legile Snellius-Descartes, ceea ce conduce la concluzia ca o raza de lumina ce
porneste dintrun punct oarecare p1 spre un alt punct p2 capata o convergenta catre sol ca
urmare a descresterii indicelui derefractie atmospheric odata cu cresterea inaltimii ( fig 11.2)

Fig 11.2 Refractia razelor de lumina in ipoteza straturilor plane si parcelele ale atmosferei

In ipoteza ca 2 pct geodezice Asi B exista un nr infinit de straturi atmosferice, linia

franta din modelul de mai sus(11.2) care reprezinta traseul razei de lumina care pleaca care
pleaca din B catre A poate fi aproximativ cu o curba (fig 11.3)

fig 11.3)

Unghiul format de raza de lumina cu vertical la suprafata a deoidului intr-un punct

oareacare este unghiul zenital masurat in acel punct

Se aproximeaza suprafata complexa a geoidului su suprafetele sferei Gauss de raza

R=√ M∗N pt studiul simplificat al fenomenului de refractive.

Prin refractia totala se intelege ca unghiul τ format de tg in pct A si B

τ = ρA+ρB

Legatura intre unghiurile zenitale masurate si cele reale este datorata de:

ZA=Z0A+ρA

ZB=Z0B+ρB

1
Notand cu Γ-curba variabila a razei de lumia si cu R`= , raza de curbura se deduce
Γ
expresia cea mai generala pt refractia totala:

ΔS ❑ dS ds 1 dτ
R`= lim = = => Γi= = i
Δτ →0 Δτ dτ dτ R i dS
B
dτAB
Pt AB => SAB= ∫
A Γi

dS-reprezinta elementele de arc al arcului AB

Expresia integralui nu poate fi reprezentata riguros datorita influentelor

atmosferice( temperature, presiune, densitate( in lungul razei de lumina ce nu poate fi pusa in
evident pentru scopurile geodezice)

Refractia atmosferica vertical, apare in cadru; observcatiilor zenitale la stabilirea

cotelor punctelor de triangulatie prin nivelmentul trigonometric. In acest caz distant de-a
lungul vizei sunt de regula maimici de 6km, ca urmare se poatearata

Γ0-constant, iararcul de curbura AB ca fiind un arc de cerc

 τ
ρA= ρB= =>τAB= Γ0*SAB
2

Cu o noua aproximare a arcului AB=s, unde este proiectia distantantei dintre pct AB pe sfera
medie Gauss

1
Dat raportul mic intre arcul AB si raza R se poate scrie τAB= Γ0*R*ω= *R* ω
Ri

R
K= este un coficient de proportionalitate den K* ω
R

τ A∗ω
Pt unghiul de refractive exista formula ρ= = si deci z0A+ ρA= ω+200-( z0p+ ρB)
2 2

z0A+ ρ= ω+200-( z0p+ ρ)

2ρ= ω+200-( z0p+ z0A)

Τ=K ω= ω+200- (z0A+ z0B)

ω (k-1)=200- z0A- z0B

200−(z 0 A+ z 0 B)
=>(k-s)=
ω

Formula de calcul a coeficientului dse refractive in functie de unghiul zenital z 0A si z0B se

presupune ca fiindmasura (la sol ) a unghiului ω presupus cunoscut

În cadrul lucrării de nivelment geometric reperele de ordin superior, executat de

IGFCOT a fost elaborat şi realizat un reper de adancime. Se menţionează că la toate reperele
de nivelment, punctul care primeşte cotă este reprezentată de o marcă de nivelment (Tip A).

Pentru siguranţă reperele de tipurile I, II, şi III au fost prevăzute cu 2 asemenea mărci.

Intrcţiunile în vigoare prevăd ca reperele de nivelment să fie poziţionate în raport de

cel putin 3 detalii din teren (la circa 20 de m) care au o mare stabilitate în timp, schiţaschiţa
de reperaj urmând să apară în fişa reperului de nivelment respectiv. În aproprierea reperelor
de adâncime există repere de nivelment denumite martori în raport cu care se determină
eventualele deranjamente în reperul propiu-zis.
C12

200g −( Z A0 + Z B0)
k–1=
ωg

formula este aplicabila in limita aproximatiilor introduse si sub restrictiile unchiurilor zenitale
(Z 0A , Z B0 )ce provin din faptul ca refractia totala τ este o functie periodica cu perioada de 24
de ore.
Astfel, pentru un ciclu de 24 de ore se pot desprinde urmatoarele caracteristici ale
refractiei atmosferice terestre.
* Un maxim in timpul noptii
* Descrestere catre rasaritul soarelui
* Un minim catre ora 1000
* Stabilitate intre orele 1000 - 1500
* Crestere catre opusul soarelui
Trebuie luate in considerare si variatiile locale datorate anotimpului,pozitiei
geografice a zonei,natura terenului peste care trece viza (vegetatie,nisipuri,etc.),distante de
vizare, etc.
Masuratirole zenitale trebuie efectuate in perioade de stabilitate a refractiei
atmosferice deoarece prin nivelment trigonometric reciproc – simultan s-ar putea elimina in
acest fel,influenta necunoasterii exacte a unghiului de refractiei ρ.
Inconvinientul ramane calitatea imaginii afectata de alegerea momentului optim
pentru pentru efectuarea observatiilor zenitale fiind in functie de eperienta operatoruilui.
In general, pentru tarile cu clima continental,vara in zilele calduroase,coeficientul de
refractive este 0,11 < K <14; Gauss a dedus valoarea K = 0,13 iar pentru Romania K = 0,14

B. Refractia atmosferica lateral

Refractia atmosferica lateral este un fenomen care influenteaza precizia masuratorilor

a zimutale in special pentru vizele lungi din cadrul retelelor de triangulatie de ordin
superior,fenomenul implica o curbura in planul orizontal a razelor de lumina,ceea ce conduce la
aparitia unor erori de pozitie in determinarea punctelor geodezice.
Pana in present nu exista o formula de calcul unanim acceptata pentru determinarea
corectiilor cauzate de refractia lateral de aceea se pune accentual pe prevenirea actiunilor sale
sip e adoptarea unor precautii de ordin …
- S-a constatat ca o influenta deosebit de mare asupra masuratorilo azimutale o au coastele
marine sau lanturile din munti ce provoaca o curbura accentuate a razei de lumina.

Dintre modalitatile de lucru care micsoreaza influenta refractiei laterale se mentioneaza :

- observatiile azimutale in conditii optime timp de circa 3-4 ore dupa rasaritul soarelui si circa
2-3 ore inainte de apus;
- se considera cea mai potrivita perioada pentru obsevatii azimutale, perioada de seara ( o ora
inainte de apus)
- trebuie evitate trecerea vizelor in apropierea constructiilor sau versantilor neacoperiti
(evitarea razantei) prin asigurarea unei distante corespunzatoare intre viza si teren
- nu este recomandabil sa se execute recomandatii de mare precizie inainte sau dupa ploaie

2.2.2 Recomandar practice privind efectuarea observatiilor unghiulare in retelele

geodezice

In cadrul metodelor de masurare a unghiurilor si directiilor se iau in vedere

urmatoarele procedure :
- pentru eliminarea erorilor de pozitie ale axei teodolitului masuratorile se efectuiaza in numar
egal in cele 2 pozitii ale lunetei (CS, CD)
- pentru micsorarea erorii de antrenare a cercului orizontal si a erorii determinate de torsiunea
pilastrului, masuratorile se efectuiaza in numar egal in cele doua sensuri de rotatii ale
alidadelor.
- pentru diminuarea influentei erorilor de diviziune ale cercului orizontal,masuratorile repetate
se efectuiaza cu origini diferite

In cadrul efectuarii operatiilor proproiu-zise de masuratori unghiulare, operatorul

trebuie sa respecte urmatoarele reguli :

- teodolitul (verificat si rectificat) se instaleaza in statie cu circa o jumatate de ora inainte de

inceperea observatiilor pentru aclimatizare
- pe toata perioada masuratorilor,aparatul trebuie sa ocupe o pozitie stabila
- observatiile se executa numai in perioadele optime de masurare conform ordinului din care
face parte punctul de triangulatie
- la fiecare puncture a semnalelor geodezice se urmareste ca firul reticular azimutal sa nu
depaseasca imaginea obiectului vizat astfel incat sub actiunea surubului micrometric alidada
sa continuie miscarea de rotatie in acelasi sens.
- inainte de inceperea observatiilor se executa un tur de orizont aproximativ ce va fi folosit la
punctarea propriu zisa din timpul masuratorilor
- punctarea pe directive azimutala se realizeaza fie prin incadrare (intre firele reticulare
duble),fie prin bisectoare, in funcite de distant la care se afla punctual vizat, dar si de
exerienta operatorului
- punctarea la masuratorile zenitale se realizeaza prin tangenta firului reticular zenital si
marginea (de obicei suferioara ) a cilindrului antifazic sau a fluturelui.
Instructiunile in vigoare prevad ca toate citirile sa fie facute prin dubla coencidenta cu
incadrare in tolerantele impuse.
Dupa reducerea observatiilor regulare se efectuiaza compensarea in statie care are
rolul de a determina valorile cele mai probabile ale directiilor, respective a unghiurilor
 determinate, evaluarea preciziei interioare (locale) si determinarea caracterului de dependent
a elementelor rezultate din compensare.

2.2.3 Intocmirea programuli de observatii la metodaseriilor complete

vezi lucrarea nr. 3

2.2.4 Compensarea in statie la metoda seriilor complete

Se presupune cazul general in care dintr-un punct oarecare “P” trebuie vizate punctele P(1),
P ,..., P in “t” serii (fig. 12.1)
(2 ) (n )

fig. 12.1)
Numarul total de masurare efectuate in statie este (t · n) – masuratori.

Seria Originea Masuratori

1 l 10 l 11,l 12,…,l 1n
2 l 20 l 21,l 22,…,l 2n
… … ……...
t l t0 l t1,t 22,...,l tn

Compensarea in statie se va realize prin metoda observatiei indirect,neconoscutele

sunt unghiurile x 1, x 2,..., x n−1 , formate de directia de referinta cu celelalte puncte vizate.
x 1 = (l (2)i + v(2)i) – (l (1)i + v(1)i)
x 2 = (l (3)i + v(3)i) – (l (1)i + v(1)i) i=1´,t
.
.
x n−1 = (l (n )i + v(n)i) – (l (1)i + v(1)i)
Se observa ca o directive masurata e afectata atat de erori proprii de masurare cat si de erori ale
directiei de referinta care provoaca o rotire a seriei considerate
Notand pentru directia de referinta l i(1) +vi(1)=−zi , se obtin urmatoarele grupe de sisteme de
ecuatii si erori pentru fiecare din cele t serii.

Seria (1):
v1(1) = - z t –l 1(1)
v1(2) = - z 1+ x 1– l 1(2)
v1(3)= - z 1 + x 2 –l 1(3)
:
 v1(n)= - z 1 + x n−1 -l 1(n)

Seria (2)
1
v t = - zt - lt
(1)

v t2 = - z t + x 1 - l t(2)
v t3 = - z t + x 2 - l t(3)
:
v tn = - z t + x n−1 - l t
(n)

Se observa ca sistemul de ecuatii de erori contine (t · n) ecuatii cu (t + n – 1) necunoscute →

numarul total al observatiilor suplimentare
t · n – t – n + 1 = t (n – 1) – (n – 1) = (n – 1) = (n – 1)(t – 1). numarul observatiilor
suplimentare.
Necunoscutele z i au in sistemul de ecuatii de erori coeficientul “-1”. In ipoteza observatiilor
independente si de aceeasi precizie ( p1 = p2 = ... = pn) rezulta din conditiile de formare a
ecuatiilor normale : [v ]1 = [ v ]2 = ... = [v ]t = 0.
Sistemul ecuatiilor normale avand ca necunoscute x 1, x 2 , … , x n−1 si ( ∑ z ) [z]
tx -1
- [z] – [ l] 2 = 0
tx 2
- [z] - [l]3 = 0
..........................................................................
tx n−1
- [z] - [l] n = 0
t x - t x - ................... - t x + n[z] + [l] = 0
1 2 n−1

unde [l] – suma terminilor liberi pentru ecuatiile din corectii

j
[l] - suma terminilor liberi pentru punctual vizat pi in toate seriile
[z] + [l] 1 = 0 [z] = −[R] 1
Daca se considera ca directiile observate se reduc pe directia de referinta inainte de a se
efectua compensarea in statie se obtine :
l 1(1) = l 2(1) = ... l t(1) = 0 => [l](1) = 0 => [z] = 0
=> urmatoarele solutii pentru necunoscutele x :
[l] [l] [l]
x1 = ; x2 = ; ....... ; x n−1 =
t t t
Astfel valoarea cea mai probabila a unei directii este data de media aritmetica a masuratorilor
efectuate in toate seriile dupa ce in prealabil au fost reduse la directia de referinta.

EVALUAREA PRECIZIEI
Pentru evaluarea preciziei rezultatelor,sistemului ecuatiilor de corectie se scrie sub o alta
forma forma functie de diferentele D(i j) intre valorile medii ( x j ) si valorile l (i j),masurate si
reduse la 0.

z (1)
1 =- 1-l1 =>v1 =- 1
v(1) (1)
z
(2) (1)
1 =−z 1+x1-l1 =>v1 =−z 1+d1
v(2) (2)

…………………………………………
(n) (n)
v(n) (n) (n)
1 =−z 1+xn-1-l1 =>v1 =v1 =−z 1+d1

t =-zt
v(1)
(2)
t =-zt+dt
v(2)
……………
(n)
t =-zt+dt
v(n)

Avand in vedere proprietatea [v]1=[v]2=………….=[v]n=0,insemnand ecuatiile pentru

fiecare serie in sistem rezulta:

[d ]1 [d ]
Exemplu: seria 1: 0=-n*z1+[d]1 =>z1= =>zi= i ,i=1,n.
n n
Pentru exprimarea preciziei interioare se calculeaza:

1).-eroarea medie patratica a unei singure directii masurate intr-o singura serie(eroarea medie
patratica a unitatii de pondere)

s`α=s`0=±
√ [vv ]
( t−1 )∗(n−1)

Pentru calculul sumei patratelor corectiilor ([vv]) se poate determina o formula

functie de diferentele dij.Astfel pentru seria 1 se obtine [vv] 1=n*z12-2*z1*[d]1+[dd]1=n*
[d ]1∗[d ]1 2∗[d]1∗[d ]1 [d ] ∗[d ]1
2 - +[dd]1=[dd]1- 1
n n n

Pentru totalul pentru cele t serii rezulta pentru insumare:

1
[vv]=[dd]- *∑[d]i[d]I ,i=1,n.
n

2).-eroarea unghiurilor compensate reprezentand eroarea necunoscutei x:

2
s`β=s`x=±s`0*
t√
3).eroarea medie a unei directii compensate in statie:
sp 1
sα= =±s0*
√2 √ t
OBSERVATIE! Viza de inchidere pentru punctul de referinta nu trebuie folosita decat
pentru control.In cazul in care pentru reducerea la 0 s-ar folosi o medie intre citirile initiale si
cea de inchidere pe aceasta directie ar trebui sa se atribuie unei asemenea valori ponderea 2
ceea ce ar complica in mod inutil toata procedura de compensare in statie.

2.2.6 Nivelmentul trigonometric geodezic

Altitudinile punctelor retelelor geodezice planimetrice se determina de regula prin metoda

nevelmentului trigonometric.Metoda nivelmentului triogonometric se bazeaza de fiecare data
pe anumite ipoteze care se refera fie la mediul inconjurator,fie la necesitatea cunoasterii unei
anumite categorii de date sau masuratori.
In cazul distantelor mici(de ordinal zecilor sau chiar sute de metri) pentru diferentele de nivel
ΔH1-2=ΔH1-ΔH2 se aplica formula cunoscuta din topografie:
ΔH1-2=D*ctg(zi0)+I1-S2
Unde H1,H2-cotele punctelor P1 si P2.
D-distanta in plan orizontal intre cele 2 puncte.
zi0-unghiul zenital masurat in punctul P1
I1-inaltimea aparatului in punctual de statie P1
S2-inaltimea semnalului vizat in punctual de statie P1.
Pentru distante mai mari,formula devine inaplicabila,deoarece trebuie sa se tina seama de
sfericitatea Pamantului si de refractia terestra vertical.In acest caz se va deduce formula de
calcul specifica nivelmentului trigonometric geodesic reciproc si simultan in urmatoarele
ipoteze(Fig.1.13)
*se masoara simultan unghiurile zenitale zi0, z20 in punctele P1 si P2;
*sunt neglijate ondulatiile geoidului(suprafat de referinta devine elipsoidul sau sfera medie
Gauss) precum si deviatiile verticale(vertical locului coincide cu normal la elipsoid,sfera de
raza medie).
*este cunoscuta distanta dintre punctele P1 si P2(eventual dintr-o prelucrare separate a
observatiilor geodezice in reteaua planimetrica din care face parte punctele).
Conform figurii distant D`,este considerate redusa la nivelul marii,se cunosc altitudinile
aproximative ale celor 2 puncte.
Se considera ca observatiile se executa la sol:
I1= S1= I2= S2
urmand sa se introduca in formulele finale si corectia respective din acest punct de vedere:

R+ H 01 R+ H 02 R + H 01 sin ⁡(180−z 2) sin ⁡z 2

= => 0= =
sin ⁡(180−z 2) sin ⁡(180−z 1) R + H 2 sin ⁡(180−z 1) sin ⁡z 1
a c a−b c−d
Daca = => =
b d a+b c +d
 Z 2−Z 1 Z 2 +Z 1
0
Δ H 1−2 2∗sin ∗cos
R + H sin ⁡z 2
1 sin z2−sin ⁡z1 2 2 Z −Z 1
0 = =- 0 0 = = =tg 2 *ctg
R + H sin ⁡z 1 H 1+ H 2+ 2∗R sin z 2+sin ⁡z 1 Z 2 +Z 1 Z2 −Z 1 2
2
2∗sin ∗cos
2 2
Z 2 +Z 1
2

In continuare se fac inlocuirile:

Hm0=H10+H20
z1= z10+ρ
z2= z20+ρ

Z 2−Z 1 Z +Z Z −Z 1 Z +Z
-ΔH12=(2*R+ H10+H20)* tg * ctg 2 1 =>-ΔH12=(2R+2Hm0)* tg 2 * ctg 2 1 =
2 2 2 2
0 0 0 0 0
H z −z z + z +2∗ρ
-ΔH12=2R*(1+ m )*tg 2 1 *ctg 2 1 =
R 2 2
H0 z0 −z 0 Z +Z +τ
=2*R*(1+ m )* tg 2 1 * ctg 2 1
R 2 2
180 -τ+ω+180 -z 1+180 -z 2=360 =>τ=1800+ω-(z 02 + z 01 ¿
0 0 0 0 0 0

H 0m z02 −z 01 z02 + z 01 +1800 +ω−( z 02+ z 01 ) H 0m z02 −z 01

-ΔH12=2R*(1+ )*tg * ctg =2R*(1+ )* tg *ctg(900+
R 2 2 R 2
ω
)=
2
H0 z0 −z 0 ω H0 z0 −z 0 ω
=2R*(1+ m )* tg 2 1 *(-tg ¿ => ΔH12=2R*(1+ m )* tg 2 1 *(tg ¿
R 2 2 R 2 2

ω
Deoarece ω este un unghi mic ce in triangulatie nu depaseste 2 cse poate considera ca (tg ¿=
2
ω
,iar atunci relatia devine:
2

H 0m z0 −z 0 ω H0 z0 −z 0
ΔH12=2R*(1+ )* tg 2 1 * =D`*(1+ m )* tg 2 1
R 2 2 R 2

H 0m
OBSERVATIE! *termenul colectiv (1+ ) adduce o contributie semnificativa numai
R
pentru zone muntoase atunci cand H 0m>1000m.
*formula trebuie completata cu contributiile neglijate astfel:

H 0m z0 −z 0
P1->P2: ΔH12=D`*(1+ )* tg 2 1 +I1-S2
R 2
 H 0m z01 −z 02
P2->P1: - ΔH12=D`*(1+ )* tg +I2-S1
R 2
………………………………………………………………….
H0 z0 −z 0 z0 −z 0
2*ΔH12=D`*(1+ m )*( tg 2 1 - tg 1 2 )+( I1- I2)+( S1-S2)
R 2 2

H 0m z0 −z 0
2*ΔH12= D`*(1+ )*( tg 2 1 -tg¿))+( I1- I2)+( S1-S2)
R 2
0
H z0 −z 0 H0 z0 −z 0 I −I
2*ΔH12= D`*(1+ m )*2* tg 2 1 +( I1- I2)+( S1-S2) => ΔH12= D`*(1+ m )* tg 2 1 + 1 2
R 2 R 2 2
S −S
+ 1 2
2

Daca asa se intampla in majoritatea situatiilor,observatiilor zenitale in cele 2 puncte

considerate se executa in zile diferite si deci in conditiiatmosferice diferite,atunci nivelmentul
trigonometric este intr-un singur sens sau unilateral.
Se presupune ca sa masurat doar unghiul z 01,in punctul P1:
z 01=1800-(ρ+1800-(ω+1800-ρ-z 01))=1800-( ρ+ω+ ρ+z 01)= 1800-( 2*ρ-ω+z 01)

H 0m 1800−(2∗ρ−ω+ z 01 ) H0 1800−(2∗ρ−ω+2∗z 01)

ΔH12= D`*(1+ )*tg + I1-S2= D`*(1+ m )*tg +
R 2 R 2
I1-S2=
H 0m
= D`*(1+ )*tg(900-(ρ-ω2+z 01))+ I1-S2
R
k∗ω H0 ( k−1 )∗ω 0 H0 ω
Ρ= => ΔH12= D`*(1+ m )*ctg( +z 1)+ I1-S2= D`*(1+ m )*ctg(z 01-(1-k)* )+ I1-
2 R 2 R 2
S2
Prin dezvoltare in serie a ultimei paranteze rezulta:

ω ω ( 1−k )∗ω 1
ctg(z 01-(1-k)* )=ctg( z ¿ ¿ 10) ¿-(1-k)* *(- 1 )= ctg( z ¿ ¿ 10)¿- * 0 2
2 2 ¿¿¿ 2 (sin ( z 1 ) )

Si de zici rezulta formula finala:

H 0m
∗( 1+ )∗1−k
H 0m 0 R ω∗1 H 0m
ΔH 12=D ∗(1+ )∗ctg( z 1 )+ D 2
+ I 1−S 2=D ∗(1+ )∗ctg( z 01)+¿
R 2 0
(sin ( z 1 ) ) R

H 0m ¿∗1−k
D`*(1+ R 2 + I1-S2
2∗R∗(sin ( z01 ) )
Intrucat distant D` redusa la o cota medie aproximativa H 0m notata Dm are formula:

D H0
Dm=(R+H 0m)*ω=(R+H 0m)* =D`(1+ m ¿
R R

Se rescrie relatia cu diferentele de nivel:

1−k
ΔH12=Dm* ctg( z ¿ ¿ 10)¿+D`*Dm* 2 + I1-S2
2∗R∗(sin ( z01 ) )

Introducand aproximatia z 01~900 si Dm~D` se obtine o formula mai simpla dar nu riguroasa:

1−k
ΔH12=Dm* ctg(z 01 ¿+Dm2* + I1-S2
2∗R

Precizia acceptata pentru observatiile zenitale afectate in mare masura de efectul refractiei
atmosferice vertical este de ordinal ±0.1 m sau chiar mai mica,de aceea in nivelmentul
trigonometric geodesic se pot accepta si estimari aproximative ale ponderilor observatiilor
zenitale din retelele geodezice cu formula:

1
Pij=
¿¿¿