CERCETARE ÎN NURSING

ANUL III D
MARTINAȘ ANA-MARIA

Boala cerebrovasculară, cancerul de plămâni, cancerul de col

uterin și cancerul de sân

Boala cerebrovasculară
Boala cerebrovasculară se referă la un grup de condiţii ce pot conduce la un eveniment
cerebrovascular, precum atacul vascular cerebral.
Factori de risc ai bolii cerebrovasculare
Accidentul vascular cerebral este cel mai des întâlnit eveniment cerebrovascular. El
apare mai frecvent la bărbații peste 65 de ani, mai ales la cei ce au rude apropiate ce au suferit
accidente vasculare cerebrale.
Printre factorii de risc ai accidentelor vasculare cerebrale și a altor tipuri de boală
cerebrovasculară se numără:
 hipertensiunea arterială sau creșterea tensiunii arteriale peste 140/90 mmHg;
 fumatul;
 obezitatea;
 sedentarismul;
 diabetul zaharat;
 un nivel al colesterolului peste 240 mg/dL.
Aceiași factori de risc creșc șansele apariției unui anevrism, dar anevrismele pot să
apară și la tineri, fiind vorba de un defect congenital sau în urma unui
traumatism.Malformațiile vasculare cerebrale pot să apară și în timpul sarcinii. Trebuie
menționat că unii factori de risc ai bolii cerebrovasculare se pot prevenii prin urmarea unui stil
de viață sănătos și echilibrat.
Alți factori de risc:
 boala Moya-Moya, o condiție progresivă ce duce la blocarea arterei carotide și a
ramurilor acesteia;
 angioamele venoase, prezente la 1 din 50 de persoane, dar care rar sângerează sau
produc simptome;
  malformația venei Galen, un defect ce apare în timpul perioadei gestaționale;
 anumite medicamente sau boli ce cresc coagulabilitatea sângelui, favorizând apariția
cheagurilor și crescând riscul de apariție al accidentelor vasculare ischemice;
 terapia de substituție hormonală, mai ales la persoanele cu ateroscleroză.
Prevenția AVC
Printre cele mai importante metode de prevenție ale bolii cerebrovasculare se numără:
 exerciții fizice regulate;
 renunțarea la fumat;
 dietă săracă în grăsimi;
 menținerea unei greutăți corporale optime;
 controlul tensiunii arteriale;
 scăderea nivelului de colesterol prin dietă sau medicamentos.
Pacienții cu aritmii cardiace ar trebui să discute cu medicul curant referitor la
beneficiile unei terapii antiagregante sau anticoagulante pentru prevenirea accidentelor
embolice. Trebuie să menționăm în mod special importanța terapiei anticoagulante la pacienții
cu fibrilație atrială în vederea scăderii riscului accidentelor vasculare cerebrale embolice.
Cancerul de plămâni
Factori de risc in cancerul pulmonar
Cancerul pulmonar debuteaza la nivelul plamanilor, atunci cand se produce o mutatie
la nivelul unei celule, iar aceasta incepe sa se multiplice in mod haotic, ducand la formarea
unei tumori.
Cu totii suntem predispusi cancerului la plamani, insa unii factori ne pot creste
considerabil riscul de dezvoltare a acestui tip de cancer.
Factorii de risc ce nu pot fi modificati sau diminuati
Mostenirea genetica – studiile facute recent au scos la iveala faptul ca persoanele care
au o ruda de gradul 1 care sufera de cancer pulmonar, prezinta risc crescut de a dezvolta
aceeasi boala. Acest lucru este valabil chiar daca persoana nu este fumatoare. Pana la acest
moment, oamenii de stiinta nu au reusit sa afle daca mostenirea genetica creste sansele de
dezvoltare a cancerului pulmonar ori chiar este responsabila pentru dezvoltarea bolii.
Varsta – statistic vorbind, majoritatea pacientilor diagnosticati cu cancer la plamani a
depasit varsta de 70 de ani. Nu mai mult de 10% din totalul de cazuri de cancer pulmonar apar
la persoanele mai tinere de 50 de ani.
 Afectiuni pulmonare in trecut – persoanele care au suferit de afectiuni cronice
pulmonare in trecut, printre care si bronsita sau BPOC, sunt mai predispuse cancerului
pulmonar decat persoanele care nu s-au confruntat cu asemenea probleme.
Radioterapie in zona pieptului – pacientii care au facut radioterapie in zona
pieptului, pentru a trata alte tipuri de cancer, prezinta risc crescut de cancer pulmonar.
Factorii de risc ce pot fi modificati
Fumatul –cu toate ca si fumatorii pot face cancer la plamani, fumatul este principalul
factor declansator al cancerului pulmonar. Potrivit statisticilor, in jur de 90% dintre decesele
cauzate de cancerul pulmonar sunt cauzate de fumat. Fumul de tigara si tutunul contin peste
7000 de substante chimice, dintre care mare parte au potential cancerigen.
Expunerea la radon – radonul este un gaz fara miros si fara culoare, care apare in
urma dezintegrarii uraniului din roci sau sol. Intrucat radonul nu are un miros aparte, e posibil
sa te expui la el fara sa ai idee. Acesta se regaseste uneori in fundatia caselor. Persoanele care
fumeaza sunt mai expuse la efectele daunatoare ale radonului, comparativ cu nefumatorii.
Potrivit specialistilor, radonul este a doua cea mai comuna cauza a aparitiei cancerului
pulmonar, dupa fumat.
Expunerea la azbest – azbestul este un material folosit in constructii, pentru izolarea
caselor, insa fibrele minuscule de azbest pot fi inhalate, ajungand in plamani. Persoanele care
sunt expuse in mod repetat la azbest prezinta risc crescut de cancer la plamani.
Cancerul de col uterin
Exista factori de risc ce cresc sansele de a dezvolta cancer de col uterin. Unii factori
pot fi modificati sau evitati (cum ar fi fumatul sau infectia cu virusul HPV), iar alti factorii de
risc nu pot fi modificati (cum ar fi varsta si istoricul familial).
FACTORII DE RISC PENTRU CANCERUL DE COL UTERIN
1. Infectia cu virusul papilloma uman (HPV)
Este cel mai important factor de risc. HPV este un grup de mai mult de 100 de virusuri
inrudite; diferite tipuri de HPV determina verucile de pe diferite parti ale corpului - maini,
picioare, de la nivelul buzelor sau al limbii - alte tipuri pot cauza negii care apar in zona
organelor genitale. Exista insa anumite tipuri de HPV cu grad ridicat de risc pentru cancer.
Aproximativ doua treimi din toate cazurile de cancer de col uterin sunt cauzate de HPV 16 si
18.
Infectia cu HPV este comuna, iar în majoritatea cazurilor organismul este capabil de a
elimina infectia pe cont propriu. Cu toate acestea, uneori infectia nu dispare și devine cronica.
O infectie cronica, mai ales atunci cand este cu grad ridicat de risc, in cele din urma poate
provoca cancerul de col uterin.
Testul Papanicolau cauta schimbari in celulele de col uterin cauzate de infecția cu
HPV. Testul HPV poate fi facut atunci cand obtinem un rezultat anormal al testului
Papanicolau. Daca testul gaseste un tip de risc ridicat de HPV, aceasta poate insemna ca vom
avea nevoie de o evaluare completa, cu o procedură de colposcopie. Desi nu exista in prezent
niciun leac pentru infectia cu HPV, exista modalitati de a trata negii si a stopa cresterea
celulelor anormale care cauzează HPV.
Vestea buna este ca majoritatea femeilor cu acest virus nu dezvolta un cancer. Medicii
cred ca trebuie sa apara si alti factori pentru ca sa se dezvolte cancerul. Printre acestia se
numara:
- Fumatul;
- Imunosupresie;
- Infectia cu Chlamydia;
- Dieta;
- Contraceptivele orale (anticonceptionalele);
- Utilizarea dispozitivului intrauterin;
- Istoricul familial de cancer de col uterin.
Screening-ul este o metodă de investigație prin care medicii pot tria pacientele care au
o leziune tratabilă, astfel încât să nu dezvolte leziuni grave și cancere.
Screening-ul cancerului de col uterin cuprinde următoarele teste:
Testul Babeș Papanicolaou – din statisticile Synevo s-a observat că este cel mai
utilizat test de screening. Rolul acestuia este de a tria pacientele care pot prezenta leziuni cu
potențial de progresie către leziuni grave, caz în care sunt necesare investigații suplimentare
pentru a stabili exact diagnosticul.
Testarea HPV – în paralel cu testul Babeș Papanicolaou se poate face identificarea
tipurilor de risc crescut HPV (sau genotiparea pentru Papilloma virus), infecția cu acest virus
fiind cauză principală a apariției leziunilor canceroase.
În plus, se pot folosi colposcopia și imunocitochimia (CIN2+), toate având rolul de a
stabili un diagnostic exact și atitudinea terapeutică cea mai potrivita.
 Cancerul de sân
Cancerul mamar reprezintă o problemă de mare actualitate, fiind considerat de către
Organizația Mondială a Sănătății drept cea mai frecventă formă de cancer la femeile din
lumea întreagă. 
Factorii de risc pot fi:
 sexul – cancerul mamar este de aproximativ 100 de ori mai frecvent la femei decât la
bărbați;
 vârsta – incidența este maximă după 40 de ani;
 antecedentele familiale – aproximativ 5 - 10% din cancerele de sân au predispoziție
familială, transmiterea făcându-se pe linie maternă; dacă o rudă de gradul I (soră, mamă,
fiică) este afectată de boală, riscul se dublează, în cazul a două rude de gradul I riscul este
de 5 ori mai mare; predispoziția familială – transmiterea mutațiilor genelor BRCA1 sau
BRCA2 conferă purtătoarei un risc de aproximativ 80% de a dezvolta cancer mamar pe
parcursul vieții; boala tinde să apară la vârste mai tinere și, adesea, să fie cu localizare
bilaterală; aceste femei au risc crescut de a dezvolta cancer de colon, ovar, pancreas sau
melanom;
 alte mutații genetice mai rare pot crește susceptibilitatea de a dezvolta cancer de sân:
TP53, CHEK2, ATM, BRIP1, PTEN, PALB2, NBN etc;
 afecțiunile mamare benigne – mastopatia fibrochistică, fibroadenomul, tumora
Phyllodes, papilomul intraductal, ectaziile ductale, hiperplaziile (în cazurile cu atipii riscul
este de 4 - 5 ori mai mare);
 istoricul menstrual – risc crescut prezintă femeile cu debut precoce al menstruației, sub
12 ani, sau cele cu menopauză instalată tardiv, peste 55 de ani;
 antecedentele obstetricale – prima sarcină dusă la termen apărută după 30 - 35 de ani sau
absența nașterilor crește susceptibilitatea; alăptatul la sân (peste 1 an) are efect protector;
 antecedentele personale de cancer mamar cresc de 3 - 4 ori riscul de a dezvolta un nou
cancer în același sân sau în sânul controlateral;
 densitatea crescută a sânilor (estimată mamografic – BIRADS) dublează riscul și
îngreunează diagnosticul prin mamografie; în această situație, este recomandată
examinarea ecografică, efectuată în exclusivitate regională în cadrul Centrului de
Sănătate a Sânului Arcadia, cu Invenia Abus;
 hormonoterapia – terapia de substituție hormonală combinată în menopauză crește riscul
cu 75%, depistarea făcându-se de obicei în stadiile avansate ale bolii; studiile referitoare la
 influența contraceptivelor orale au arătat că acestea cresc foarte puțin riscul, această
creștere fiind dependentă de vârstă (peste 35 de ani), riscul personal pentru cancer mamar,
starea generală de sănătate, fumat, greutate, alcool, durata de utilizare (peste 10 ani înainte
de prima sarcină), doze;
 obezitatea – mai ales în postmenopauză, țesutul adipos fiind sursă de estrogeni;
 alte afecțiuni – hipotiroidia, hiperprolactinemia, deficitul de vitamina D;
 dieta bogată în grăsimi, proteine animale și consumul de alcool cu regularitate pot
determina atât mutații ale ADN-ului, cât și creșterea nivelului de estrogeni;
 fumatul – crește riscul pentru femeile tinere, în premenopauză; de asemenea, determină
apariția complicațiilor pe parcursul terapiei oncologice;
 sedentarismul;
 istoric de expunere la radiații, mai ales la vârste tinere;
 stresul, traumele psihice;
 expunerea excesivă la radiații solare;
 expunerea la diethylstilbestrol (hormon folosit în anii din urmă pentru tratamentul
iminenței de avort), chimicale (parabeni);
 expunerea prelungită la lumină artificială – s-a constatat o frecvență mai ridicată a
cancerului mamar în rândul femeilor care lucrează noaptea;
 traumatismele locale mici și repetate.