Bugetul Uniunii Europene

Scurt istoric Instituit prin Tratatul de la Roma (Tratatul Comunitatii Economice Europene - CEE, 1957), care afirma cu claritate principiul solidaritatii financiare, bugetul Uniunii Europene avea la origine o dimensiune redusa, principalele sale cheltuieli fiind destinate politicii agricole comune (PAC). Fiantarea acestui buget se facea, la inceputul constructiei europene, din doua resurse proprii:
o

prelevari (taxele) la importurile de produse agricole din spatiul extradrepturile vamale (taxe) la impoturile de produse manufacturate din afara

comunitar
o

Comunitatii Europene Sumele obtinute erau suficiente pentru acoperirea necesitatilor de finantare comuna. La sfarsitul anilor '70 au aparut primele tensiuni intre membrii CEE, cu privire la repartizarea bugetului comun, generate de trei factori: 1. 2. liberalizarea schimburilor comerciale internationale in cadrul GATT, care aparitia excedentelor in productia agricola europeana si, implicit, au dus la reducerea taxelor vamale reducerea importurilor de produse agricole, deci diminuarea prelevarilor la bugetul Uniunii 3. prima extindere a CEE, cu aderarea Danemarcei, Irlandei si Marii Britanii - ultima avand atunci a agricultura modesta dar fiind un importator de produse agricole din zona Commonwealth-ului (in principal din Australia si Noua Zeelanda), ceea ce facea ca prelevarile de taxe din importurile agricole britanice sa fie mai mari decat cele de la ceilalti parteneri europeni, fara insa ca Marea Britanie sa beneficiezi la acelasi nivel de alocarile din bugetul comunitar.

Pentru a suplini insuficienta resurselor proprii traditionale (taxele vamale si prelevariel din importuirle agricole), la sfarsitul anilor '70 au fost create alte doua surse de finantare europeana:
o o

prelevarile din TVA contributiile din PIB-ul national al fiecarui stat membru.

Contributia din PIB a crescut sensibil incepand cu sfarsitul anilor '80 si reprezinta astazi aproape trei sferturi din reteta bugetului european. Diferenta dintre cuantumul platilor realizate catre bugetul european si cel al banilor primiti prin fonduri marcheaza faptul daca un stat este contributor net (plateste mai mult decat primeste) sau beneficiar net (primeste mai mult decat plateste). In contextul socului petrolier din anii '80, guvernul conservator britanic a decis sa adopte o politica de restabilire a echilibrului bugetar prin reducerea contributiei sale la bugetul european. Pentru prima data, un data un stat membru al Comunitatii Europene punea deschis in discutie principiul solidaritatii financiare si isi calcula propria contributie neta, iar premierul Margaret Thatcher lansa celebra fraza: "I want my money back!", amenintand ca daca nu va obtine satisfactie va paraliza functionarea Comunitatii (la acea vreme domina regula votului cu unanimitate). Pentru a evita criza, Consiliul European de la

Fontainebleau (1984) a acceptat ca o parte din cotizatia britanica la bugetul comunitar sa fie returnata - acest "cec britanic" fiins cunoscut sub denumirea de rabat. Principalii contributori la aceasta restitutie financiara erau atunci Franta si Germania. Daca in 1984 PIB-ul britanic pe locuitor era de 85% din media comunitara, astazi insa el este de 110%. motiv pentru care cuantumul acestuia a fost restrans. Finantarea prin contributii nationale din TVA si PIB constituie astazi cele mai importante surse la reteta bugetului comunitar. Contributia PIB a reprezentat in anul 2005 peste 70% din totalul veniturilor la bugetul UE, se calculeaza astfel: in fiecare an se stabilesc retetele de venituri si cheltuieli ale Uniunii, iar soldul ramas de acoperit dupa calcularea veniturilor din celelalte trei surse (taxe vamale, prelevari agricole si TVA) se imparte intre toate statele membre sub forma unui procent unic din PIB. Contributiile din PIB sunt inscrise in proiectele de bugete nationale votate de catre parlamentele fiecarui stat membru si varsate apoi de guverne la bugetul UE. De remarcat ce, in ultimii ani, guvernele au supraestimat in mod constant varsamintele pe care anuntau ce le fac la bugetul comunitar, in timp ce Comisia Europeana a facut eforturi pentru situarea cheltuielilor sub valoarea creditelor prevazute, pentru a da imaginea unui bun gestionar al banului public. In aceste conditii, un procent mergand pana la 10% din contributiile nationale alocate UE au fost returnate in fiecare an catre bugetele nationale. O alta precizare importanta se refera la faptul ca, in ultimii ani, calculul contributiilor nationale la bugetul UE ne se mai face raportat la PIB ci la VNB. Aceasta pentru ca, in cazul economiilor foarte deschise, PIB si VNB pot sa difere sensibil (este, de exemplu, cazul Luxemburgului si al Irlandei, al caror PIB/locuitor este net superior mediei comunitare, in timp ce VNB-ul se situeaza la nivelul mediei UE, ecartul fiind datorat veniturilor varsate rezidentilor din state non-comunitare) Caracteristicile bugetului Uniunii Europene sunt urmatoarele:
o

Este, in mare masura, consacrat agriculturii si dezvoltarii rurale deoarece politica agricola comuna este singura politica comunitara transferata in intregime la nivel comunitar. In comparatie cu alte bugete publice, cheltuielile pentru investitii sunt superioare celor curente, administrative.

Spre deosebire de bugetele statelor nationale, bugetul Uniunii Europene nu poate fi deficitar. Toate cheltuielile trebuie acoperite de venituri conform unui sistem convenit de statele membre si ratificat de parlamentele nationale. Comisia Europeana este responsabila, din punct de vedere politic, de executia bugetului si pregateste fiecare buget anual. Totusi, este gestionat in proportie de 80% la nivel national, de aceea Parlamentul insista ca si guvernele nationale sa fie responsabile pentru modul in care sunt cheltuite fondurile in propriile lor tari.

Principiile elaborarii bugetului Uniunii Europene sunt urmatoarele: 1. Principiul unitatii - toate veniturile si cheltuielile sunt incluse intr-un singur document 2. Principiul universalitatii - toate veniturile si cheltuielile intra in intregime in buget, veniturile dintr-o anumita sursa nu se aloca unei anumite surse. 3. Principiul anualitatii - operatiunile bugetare se refera la fiecare an financiar. Sunt prevazute si obligatii multianuale, dar cu defalcarea pe fiecare an a acestora. 4. Principiul echilibrului - bugetul estimat este obligatoriu in echilibru. Astfel, se finanteaza politici doar in limitele veniturilor din buget. In alcatuirea bugetului Uniunii Europene se pleaca de la stabilirea veniturilor si apoi a modului in care acestea vor fi cheltuite, nu se formuleaza politici se apoi sa se caute resurse pentru finantarea acestora. 5. Principiul specificitatii - in actul bugetar trebuie sa se precizeze exact fiecare suma de unde provine si in ce scop este folosita.

Structura bugetului Uniunii Europene

Ca orice buget, si cel european este constituit din venituri si cheltuieli. Buget Venituri 1. Prelevari (taxe) la importul 1 de produse agricole, plus 2 taxe asupra zaharului si a isoglucozei (asupra firmelor care prelucreaza zaharul) 2. Taxe din tariful vamal Cheltuieli Cheltuieli administrative Cheltuieli de finantarea politicilor comunitare FEOGA Fondul European de Orientare de Orientare si Garantare

comun 3. TVA

Agricola Fonduri structurale si actiuni regionale Educatie, tineret, calificare profesionala, cultura, aspecte sociale (ocuparea fortei de munca) si sanatate publica Energie, securitate nucleara si mediu Cercetare si dezvoltare tehnologica Actiuni externe (actiuni umanitare, actiuni in favoarea democratiei si drepturilor omului) Politica externa si securitate comuna

Bugetul Uniunii Europene pe 2008

Bugetul pe 2008 a generat foarte multe dezbateri la nivel european datorita faptului ca pentru prima data in istorie suma alocata cresterii sustenabile depaseste cuantumul celei alocate agriculturii, sector caruia ii revenea prin traditie cel mai mare procent din venituri. Mai jos prezint repartizarea veniturilor si cheltuielilor din cadrul exercitiului bugetar 2008:

Venituri

Cheltuieli