UNIVERSITATEA ……………….. DIN ……………………..

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ ZI

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific:
…………………………..

Absolvent:
……………………….

……………..
2020
UNIVERSITATEA …………… DIN ………………..
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ ZI

Avizat:
Data:
Semnatura Coordonator:

Sistemul bugetar al Uniunii

Europene

Coordonator ştiinţific:
………………………………..

Absolvent:
……………………………..

…………….
2020
 Cuprins

Introducere............................................................................................................................4

Capitolul I – Imaginea bugetară a Uniunii Europene.......................................................6

I.1 – Proiectul European și Bugetul Uniunii Europene..........................................................7

I.2 – Caracteristici ale politicii bugetare în Uniunea Europeană............................................9

I.2.1 – Sistemul și structura bugetară a Uniunii Europene....................................................9

I.3 – Mecanismele de finanțare, resursele proprii și contribuțiile naționale.........................12

Capitolul II – Formarea bugetului european pentru perioada 2021 – 2027.................16

II.1 – Perioada pre – negociere.............................................................................................16

II.2 – Desfășurarea și încheierea negocierilor......................................................................18

II.3 – Opțiunile pentru un acord deplin................................................................................20

 Introducere

Astăzi, în special în istoria Uniunii Europene, un subiect pentru negociere şi dezbatere

reprezintă bugetul comun, care face legătura cu urgenţele din categoria celor “existenţiale”.
Această reprezentare nu este exagerată ţinând cont de declaraţiile spuse în mod repetat de
către principalii oficiali ai statelor membre ori ai instituţiilor europene. Problemele care au
apărut pe fondul migraţiei tot mai mari, cele legate de apărarea graniţelor Uniunii Europene,
de schimbări ale climei ori de securitate accentuează necesitatea de a fi primit un răspuns
colectiv la nişte probleme mari.
Răspunsul colectiv însă, cel puţin la nivelul Uniunii Europene, nu poate să include şi
resursele Uniunii, bugetul fiind de aproximativ 2% sau chiar mai mic din totalul cheltuielilor
publice la nivelul Uniunii Europene, adică foarte mic şi este folosit în funcţie de nevoi ori de
provocări. Totodată, problemele zonei euro vine şi cu presiuni puse pe bugetul Uniunii
Europene întrucât, deoarece instrumentele urmăresc ajutorul pentru statele membre UE,
acestea necesită a fi finanţate de bugetul Uniunii Europene.
Pe lângă logica de tranzacţii (quid pro quo) în discuţiile ori negocierile bugetului
Uniunii Europene, întâlnim şi situaţia în care abordările şi viziunile statelor membre sunt
diferite şi care îşi au originea în diferenţe de interese ori de dezvoltare. Odată cu extinderea
Uniunii Europene din perioada 2004-2007, au fost accentuate şi diferenţele economice şi s-a
discutat asupra motivului pentru care bugetul Uniunii Europene a devenit tot mai complicat
de-a lungul timpului. Astfel, putem observa o imagine a Uniunii Europene în care criză
economică este tot mai vizibilă, dar şi tot mai multe probleme convenţionale ori
neconvenţionale, iar toate acestea fac presiune pe bugetul Uniunii.
Uniunea Europeană îşi stabileşte planurile politice pe perioade de câte şapte ani iar
resursele financiare sunt cheltuite prin bugetele anuale. Aceste priorităţi sunt finanţate de
către Bugetul Uniunii Europene şi indică, prin urmare, orientarea politică. Bugetul anual este
parte din un ciclu de buget pregătit pe şapte ani şi are denumirea de “Cadru Financiar
Multianual”(CFM), emisă de Comisia Europeană şi propusă pentru abordări şi negocieri
tuturor statelor membre, cu acordul Parlamentului European.
Discuţiile referitoare la bugetul Uniunii Europene şi la Cadrul Financiar Multianual sunt
provocate de trei probleme: alocarea bugetului în funcţie de tipul cheltuielilor, veniturile şi
modul în care negociază CFM.

3
 Alocarea bugetului în funcţie de cheltuieli reprezintă un domeniu dezbătut din cauza
teoriei federalismului fiscal care demonstrează că o unire în plan internaţional trebuie să ofere
populaţiei bunuri publice care sunt generate de economii de scară ori de externalităţi;
totodată, putem întâlni o diferenţă dintre teorie şi practică iar modul în care sunt alocate
cheltuielile bugetului Uniunii Europene demonstrează că este prezentă o diferenţă dintre
teorie şi practică (Alesina, Angeloni şi Schuhknecht, 2005);
Vorbind despre venituri, putem menţiona că Uniunea Europeană nu este capabilă să
genereze resurse de finanţare propria iar aceasta reprezintă o slăbiciune a Uniunii Europene.
Chiar dacă Tratatul de la Roma menţiona că contribuţiile naţionale să fie înlocuite cu cele
comunitare, într-un final acest lucru nu s-a mai întâmplat deoarece cele mai multe resurse din
bugetul Uniunii Europene nu sunt resurse propria, ci statele membre UE colectează aceste
resurse iar apoi le transmit în bugetul anual al Uniunii Europene (Cipriani, 2014).
Vorbind despre procesul de negociere, putem spune că este o problemă în negocierea
unui buget comun, însă acest lucru este necesar deoarece pot fi luate anumite decizii comune
în probleme comune (Kolling, 2016). În studiile de specialitate se menţionează faptul că
negocierile referitoare la CFM sunt proceduri interguvernamentale şi se aseamănă mai mult
cu cele ale ferealismului fiscal, pe când aprobarea bugetului pe un an al Uniunii Europene
este similară cu cele ale nivelului naţional. Modul federal al negocierilor referitoare la CFM a
fost închegat prin următoarele 3 schimbări din ultimii 30 de ani în Uniunea Europeană: modul
în care este controlată disciplina bugetară, control asupra modului în care sunt utilizate
fondurile Uniunii Europene în funcţie de obiectivele comunitare şi creşterea rolului pe care îl
are PE. Tot referitor la modul de negociere al CFM putem menţiona nemulţumirea
specialiştilor asupra modului în care sunt văzute fondurile europene de către statele membre
UE întrucât acestea sunt observate doar că diferenţe pentru cheltuieli şi sunt ignorate
scopurile pentru care cheltuielile sunt făcute.

4
 Capitolul I – Imaginea bugetară a Uniunii Europene

Este greu de urmărit istoria din ultimii 70 de ani a Proiectului European şi de găsit
viziunea strategiei fiscal-bugetare. Întrucât fondatorii acestei strategii au avut alte preocupări
în acele vremuri, iar Europa suferea în urma tragediilor celor două războaie mondiale, numai
un proiect politic cu o strategie bine pusă la punct ar fi repornit motoarele pe care se baza
Uniunea Europeană.
Astfel, problema fiscală este greu de urmărit pe o perioadă lungă întrucât tot timpul
priorităţile erau altele, pe termen scur tori mediu:
Ø În 1950 economia Europei trebuia să fie relansata
Ø În 1960-1970 a fost promovată şi consolidate piaţa unică europeană care a adus un
beneficiu imens cetăţenilor
Ø În 1980-1990-2000 s-au făcut progrese în sensul extinderii iar Uniunea Europeană a
devenit un proiect politic cu foarte mare success după perioada celui de-al doilea
război mondial.
O hotărâre transnaţionala care să ridice problema asupra controlului bugetului
naţional sau a modului în care sunt prioritizate veniturile, a modului cum sunt direcţionate
transferurile spre alte state membre cu o situaţie financiară mai slabă ori a modului în care
este împărţită datoria publică nu a reuşit să fie luată întrucât liderii europeni nu şi-au dat
acordul din cauza următoarelor probleme politice:
Ø Problemele dintr-un stat trebuie să fie rezolvate cu soluţii venite din acel stat;
Ø Deficitul democratic se adânceşte tot mai mult
Ø Alte state membre UE devin datoare să plătească în defavoarea altora
Ø Poate fi create un hazard moral
Pin urmare, din cauza acestor motive, uniunea fiscală a fost amânată şi după criza din
anii 2007-2008, lipsa unităţii şi a viziunii strategice a statelor membre UE fiind accentuate tot
mai tare.

5
 I.1 – Proiectul European și Bugetul Uniunii Europene

În lipsa dorinței politice unanime, cei care au luat deciziile au dorit mai degrabă să
aducă o îmbunătăţire regulilor deja existe or isa repună în formare sistemul fiscal-bugetar iar
închegarea uniunii fiscale a devenit ultima prioritate.
Motivele care au fost aduse în decizia uniunii fiscale nu au fost destul de
convingătoare întrucât Uniunea Economică şi Monetară nu poate fi eficientă doar cu un pilon
monetar, fără existenţa unui pilon fiscal unic sau deoarece uniunea fiscală ar creşte
convingerea pieţelor europene financiare, obligaţiile europene luptându-se cu cele americane
şi sistemul de impozitare unic european.
Aceste motive nu au fost suficiente pentru a închega decizia statelor care au contribuit
la formarea Statelor Unite ale Europei. În urma celor 70 de ani de când Uniunea Europeană a
luat fiinţă, politica bugetară a fost folosită mai mult pentru că obiectivele şi prioritatle politice
pe termen scurt şi mediu să fie realizate, dar şi în vederea realizării obiectivelor care nu aveau
o finanţare din bugetele naţionale.
Dacă politica cheltuieilor publice europene urmăreşte mărimea, formă, destinaţia
cheltuielilor şi modurile, instrumentele prin care sunt atinse obiectivele principale şi
priorităţile naţionale ori europene politice, politica veniturilor are rolul de a acomoda volumul
şi locul din care vin resursele financiare, să găsească moduri prin care instrumentele fiscale
care sunt folosite pot consolita fondurile europene.
Din punct de vedere istoric, politica cheltuielilor şi a veniturilor bugetului Uniunii
Europene a fost făcută ţinându-se cont de priorităţile politice pe o perioadă scurtă şi medie ale
Proiectului European.
Numai din momentul începerii acestui exercițiu bugetar, în special din exercițiul
bugetar viitor, putem observa o tendință de orientare a politicilor fiscale și bugetare în funcție
de prioritățile politice dar și de proiectele planificate pentru o implementare pe termen mediu
și lung.
Dacă discutăm despre utilizarea bugetului Uniunii Europene, putem afirma că acesta
este utilizat pentru obținerea unor rezultate pozitive pentru imbunătățirea calității vieții
cetățeniilor și a mediului, așadar putem vorbi despre un impact pozitiv asupra sustenabilității
asupra tuturor domeniilor importante. Atunci când sunt puse în comun toate resursele
deținute, la nivel european, statele membre pot obține rezultate mai bune decât în situația

6
acționării solitare. Împreună cu bugetele naționale și cu o paletă largă de instrumente
legislative, bugetul Uniunii Europene sprijină obiectivele comune și contribuie la abordarea
tuturor provocărilor apărute. De la prima implicare semnificativă, în domeniul agricuturii în
anul 1960, bugetul Uniunii Europene a evoluat progresiv alături de construcția aceste alianțe.
Pentru a înțelege mai bine implicarea Uniunii Europene și importanța bugetului
acesteia, în cele ce urmează voi prezenta grafic domeniile finanțate din buget, în perioada
2014 – 2020, cifre exprimate în miliarde de euro.

Figura I.1 – Domeniile finanțate de bugetul Uniunii Europene 2014 – 2020

Sursă: https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:e4f956bb-5cd3-11e7-954d-
01aa75ed71a1.0021.02/DOC_1&format=PDF

7
8