UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ DIN IAȘI

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA

AFACERILOR
SPECIALIZAREA: FINANȚE-ASIGURARI

Tema nr.2
Mutații în dezvoltarea sistemului financiar al Comunității
Uniunii Europene după anul 2000

Masterand:
Coordonator: Prof. dr. Bogdan-Narcis FIRTESCU

Iași 2020
Cuprins
Introducere...........................................................................................................................3

Capitolul I-Sistemul financiar al Comunității Uniunii Europene........................................4

Formarea sistemului financiar al comunității europene...................................................4

Structura sistemului financiar european..........................................................................5

Finanțarea sistemului.......................................................................................................6

Capitolul II-Perspective financiare europene......................................................................7

Pachetul Delors I-1988-1982...........................................................................................7

Pachetul Delors II- 1993-1999........................................................................................7

Perspectivele financiare în perioada 2000-2006..............................................................8

Cadrul financiar multianual 2014-2020..........................................................................9

Cadrul financiar multianual 2021 – 2027......................................................................11

Concluzii........................................................................................................................14

Bibliografie....................................................................................................................15

2
 Introducere
Pentru o economie puternică și stabilă este necesar un sistem financiar care să
funcționeze corect și eficient. Instituțiile publice dar și agenții economici trebuie să respecte
reguli clar stabilite dar și anumite norme în special de activitate și de comportament.
O sustenabilitate a creșterii economice depinde de un sistem financiar vital prin
satisfacerea nevoilor financiare atât la angajați cât și la angajatori. Lieratura de specialitate
definește sistemul financiar ca fiind:
 Un sistem de relații financiare;
 Un sistem al instituțiilor financiare și al fondurilor financiare;
 Un sistem de a conduce și de a regla acticitatea economică;
 Finanțarea ecnomie;
Pornind de la toate aceste accepțiuni, unii autori au dat o definiție mai completă a
sistemuui financiar, ca fiind un ansamblu de norme respectiv tehnici care sunt acceptate în
fundamentara unor reglementări de ordin instituțional cu scopul de a organiza, verifica și
coordona modul de comportament al țarilor care aparțin de domeniul financiar internațional.
Sistemul financiar mai poate fi definit ca totalitatea piețelor, instituțiilor și instrumentelor
care au rolul de a asigura deplasarea resurselor financiare de capital în timp și în spațiu de la cei
care le dețin la beneficiarii finanțării.
În cadru sistemului financiar European sunt întâlnite o serie de funcții:
 Promovează eficiența economică: riscuri și costuri scăzute;
 Transferarea fondurilor din domeniile cu pruducție scăzută spre domeniile cu
poducție ridicată;
 Plasarea de resurse financiare de la cei care au un excedent spre cei care au un
deficit;
La baza formării sistemului financiar European stau la bază câteva etape importante:
perioada 1953-1975 a fost marcată de dezvoltarea unui sistem financiar original urmată de
perioada crizei finanțelor comunitare din 1975-1988 și încheindu-se cu reforma sistemului
financiar al Comunității europene.
Un sistem financiar poate fi considerat consolidat, dacă este capabil, în mod eficient, să
atragă şi să plaseze fonduri băneşti în economie, asigură gestiunea riscurilor financiare, absoarbe
şocurile economice negative, în care nu există semne de instabilitate financiară. Criteriile de
eficiență ale sistemului financiar se referă la capacitatea sistemului financiar de a îndeplini
funcțiile sale într-un mod rentabil, adică să permită alocarea resurselor limitate și utilizarea lor în
cel mai productiv mod.

3
 Capitolul I-Sistemul financiar al Comunității Uniunii Europene

Formarea sistemului financiar al comunității europene

După cum am menționat mai sus formarea sistemului financiar al Uniunii Europene are la
bază câteva etape importante precum:
- Reforme: măsuile Delor I și Delors II;
- Criza fnanțelor comunitare;
- Perioada de dezvoltare a unui sistem original;
După cel de-al doilea război mondial s-a ajuns la concluzia că este necesară unificarea
din punct de vedere economic a instrumentelor bugetare dar s-a avut în vedere și menținerea unui
echilibru inter-instituțional. Dezvoltarea unor politici comune a fost un alt factor important însă
acest lucru a influențat adoptarea unor măsuri precum:
- Crearea Fondului european de orientare și gestionare agricolă în aprilie 1962;
- Politica de cercetare ce este bazată mai exact pe tratatul EURATOM;
- Consolidarea Fondului social european, creat prin tratatul de la Roma în martie
1975;
- Crearea Fondului european de dezvoltare regională.
În prezent puterea bugetară este în creștere, fiind împarțită între Parlament și Consiliu
luând formă de procedură bugetară.
În jurul anilor 1970 cadrul juridic a întâmpinat numeroase probleme, care au dus la
apariția crizei finanțelor comunitare din perioada 1975-1988. Apariție acestei crize nu a dus la
nimic altceva decât la funcționarea foarte rea a deciziei bugetare, care la rândul ei a fost marcată
de diferite incidente.
La baza acestei crize au stat trei tipuri de factori:
1. Un climat conflictual între instituții și între puterea legislativă și cea bugetară;
Acest conflict între instituții a avut la bază inlfuența Parlamentului European care a
condus la relații de tensiune cu Consiliul European. Cheltuielile obigatorii și neobligatorii au fost
un alt element de discuție.
2. Dezechilibrele bugetare: a vizat în principal situația Regatului Unit în momentul
aderării, de aceea mai este denumită și ”problemă britanică”. Pentru a putea rezolva
această problemă a fost necesar adoptarea anumitor măsuri: principiul rambursării
parțiale a contribuției vărsate de Regatul Unit cu titlu de TVA, compensare prin
intermediul cheltuielilor în favoarea Regatului Unit; un al treilea mecanism de
compensare decis cu ocazia Consiliului european de la Fontainebleau;

4
 3. inadaptarea creşterii resurselor pentru a putea acoperi nevoile comunitare, în
contextul extinderii UE.
Acest factor poate fi explicat prin fenomene precum: drepturi de vamă și prelevări
agricole, stagnarea încasărilor de TVA în raport cu activitatea din economie, amplificarea
cheltuielilor;

Structura sistemului financiar european

Relațiile financiare ce se stabilesc în cadrul sistemului financiar au următoarea formă:

Nivel supranațional

Relații
financiare
Instituții financiare europene

Nivel național

Relații financiare

GUVERN COMPANII

Instituții financiare naționale

Relații tranzacții
financiare piețe
financiare

POPULAȚIE

Fig 1. Strcutura sistemului financiar european

Sursa: prelucrare suport de curs Finanțe publice europene
După cum putem observa sfera relațiilor financiare aflate într-o relație strânsă de
interdependență, în plan principal sunt procesele de redistribuire a resurselor naționale care
defapt reprezintă procese de repartizare a produsului național precum și a resurselor financiare

5
interne. În al doilea plan și anume în planul supranațional au loc procese specifice de repartiție a
resurselor.
În concluzie putem spune că redistribuirea vizează și locul de formare a resurselor, având
ca scop principal formarea unor acțiuni de politică europeană prin ajutorul acordat unor state
membre în cadrul furnizării de servicii și utilități publice cu efect asupra cetățenilor UE.

Finanțarea sistemului
Finanțarea sistemului Uniunii Europene are caracter autonom, deoarece comunitățile sunt
independente și dețin propriul lor buget diferit de bugetul țărilor membre. La votul acestui buget
nu pot participa statele membre, această responsabilitate este împarțită între Parlament și
Consiliu pe baza unui proiect propus dinainte de Comisia Europeană, responsabilitatea de control
revine Parlamentului European respectiv Curții de Conturi.
Comunitățile Europene contribuie la formarea bugetului prin activitățile pe care acestea
le coordonează. Acest sistem comunitar de finanțare a evoluat în timp, spre exemplu în perioada
1958-1970 contribuția statelor membre avea un rol important, deoarece mecanismul folosit arăta
capacitatea de contribuție a fiecărui stat membru.
Schimbarea acestui sistem cu cel bazat pe resurse proprii va avea loc odată cu intrarea în
1970, printr-o decizie a Consiliului pe baza art.201 și 173 din TCE și TCEEA. O nouă decizie de
schimbare vine din partea Consiliului în anul 1985, asupra cotei de TVA, care crește de la 1% la
1,4%. Cea de-a treia decizie a Consiliului vine în 1988 și vizează calculul pe baza PIB-ului a
unei noi resurse de finanțare.
O altă confirmare a caracterului autonom al resurselor de finanțare ne este prezentată prin
Tratatul de la Maastricht. Și în cadrul acesui tratat Consiliul consideră necesară prezentarea unei
corecții, astfel se i-a cea dea patra decizie a Consiliului cu privire la resursele proprii.
În concluzie pe baza argumentelor prezentate mai sus putem spune că sistemul de
finanțare al UE are un caracter complex, influențat de anumite norme dar și de unele dispoziții
sub forma anumitor regulamente.

6
 Capitolul II-Perspective financiare europene

Pachetul Delors I-1988-1982

Pentru stabilirea unui cadru financiar global multianual, Comisia a aprobat în iulie 1997
„Agenda 2000” iar primele aspecte financiare aprobate au fost cele pentru perioada 1988-1992
respectiv 1993-1999. Toate perspectivele financiare propuse au fost aprobate la Consiliul
European de la Bruxelles din 1988 purtând denumirea de „Pachetul Delors I”, acoperind
finanțarea pe o perioadă de cinci ani. Înainte de 1988 bugetul comunitar se stabilea anual cu
aprobarea Consiliului și Parlamentului, inițiativa înlocuirii bugetelor anuale a luat naștere odată
cu accederea în UE a statelor: Spania și Portugalia precum și aoptarea Actului Unic European.
Perspectivele Financiare care s-au consolidat pe baza Comisiei sunt:
 sumele celor trei fonduri structurale creșteau progresiv ajungând să se dubleze în
1992; Acest obiectv s-a realizat prin aprobarea de către Consiliul de la Bruxelles
în 1988, a dublării Fondurilor Structurale ce vizau Obiectivul 153 dar și alte zone
unde PIB-ul pe locuitor era mai ridicat;
 s-a integrat cea de-a patra resursă care era bazată pe criteriul PIB cu privire la
venituri;
 se aplică o nouă categorie de cheltuieli la propunerea Spaniei, și anume categoria
cheltuielilor neobligatorii privilegiate; În cadrul acestei propuneri printr-un acord
interinstituțional, Consiliul European împreună cu Parlamentul European
decideau că sumelor stabilite reprezintă necesarul estimat și nu nivelul maxim al
acestora admis; Acest lucru s-a dovedit a fi foarte important astfel prin
procedurile de buget anuale urma să se scadă sumele repartizate coeziunii în
cadrul perspectivelor multianuale.
 Tot spaniolii solicită de asemenea integrarea unui nou criteriu progresiv ca
urmare a scoaterii Cecului britanic. Acest criteriu urma să fie calculat pe baza
PIB-ului și redus în funcție de venitul pe locuitor astfel urma ca la buget să se
contribuie progresiv dar și proporțional în corelație cu bogăția celorlalte state
membre. Aceste ultime două propuneri nu au adunat numărul sufficient de voturi
astfel s-a decis amânarea adoptării lor pentru o altă dată.

Pachetul Delors II- 1993-1999

Principalele obiective ale măsurilor Delors II au vizat:
- consolidarea reformei începute în 1988
- actualizarea cadrului financiar

7
 - aplicarea tratatului de la Maastricht, în contextul realizării unei continuități a
obiectivelor asumate.1
La Edinburgh în 1992 Consiliul European a aprobat noile perspective, iar ulterior s-a
obținut o creștere progresivă a sumelor din cadrul primului obiectiv, ajungându-se ca în 1999 să
se depășească cu aproximativ 150% valoarea sumelor din 1992. Dacă analizăm cele patru state
de coeziune observăm că cea mai avantajată de aceste modificări a fost Spania.
În cadrul tratatului de la Maastricht una dintre principalele acțiuni de remarcat este
crearea Fondului de coeziune cu rol de a finanța proiecte din transport dar și de mediu din țarile
cre au un PIB pe locuitor sub 90% din media comunitară. Astfel în cadrul noului fond creat sunt
repartizate o treime din sumele pragului dublat al primului Obiectiv. În contul fondului se
adunau anual circa 3000 MECU dintre care 1700 erau repartizați Spaniei.
Germania vine și ea cu unele propuneri care vizează în special rectificarea criteriilor de
alocare a anumitor caracteristici aparținând primului obiectiv care s-au stabilit prin Pachetul
Delors I. Începând cu 1995 cîteva state au beneficiat de o scădere semnificativă a contribuției ca
urmare a unor „cote” aplicate acestor țări ce constau în excuderea resursei TVA cu caracter
regresiv. Printre aceste state s-au aflat Grecia, Portugalia, Spania dar și Irlanda. Spania după cum
am amintit anterior nu a avut succes prin propunerile cu privire la renunțarea avantajului britanic
și calcularea unei noi resurse pe baza PIB, totodată discutându-se depre aplicarea „Protocolului
15-Coeziunea Economică și Socială din Tratatul de la Maastricht”

Perspectivele financiare în perioada 2000-2006

Sistemul de programare multianual are la bază cadrul financiar multianual sau așa
numitele perspecive finnciare care evidențiază pentru o perioadă de cinci ani prioritățile
financiare de natură politică ale Uniunii Europene.
Principalele obiective ale cadrului financiar multianual sunt: asigurarea unui cadru
bugetar disciplinat și estimări asupra viitoarelor cheltuieli ale Uniunii. Pe lângă aceste obiective
de bază CFM-ul mai are rolul de a lua decizii asupra plafonului maxim anual de rubrici în ceea
ce privește sructurile mari de cheltuieli, aceste cheltuieli trebuie să fie îndeplinite de către
procedura bugetară în fiecaren.
Discuțiile din cadrul CFM-ului se bazează pe câteva teme cum ar fi:
 Care este limita maximă de cheltuieli în care se poate încadra Uniunea
Europeană;
 Scopurile și justificările programelor de cheltuieli pentru care trebuie cheltuite
anumite sume;

1
Finanțe publice europene, suport de curs
8
  Modalitatea de finanțare a acestor cheltuieli;
La toate aceste discuții pot participa câteva instituții cu rol decizional ca: Parlamentul
European, Consiliul European respectiv Comisia Europeană. Până în prezent, au existat cinci
cadre financiare multianuale (CFM). Tratatul de la Lisabona a transformat CFM dintr-un acord
interinstituțional într-un act obligatoriu din punct de vedere juridic. Adoptat pentru o perioadă de
cel puțin cinci ani, un CFM trebuie să asigure evoluția ordonată a cheltuielilor Uniunii în limita
resurselor proprii și stabilește dispoziții pe care bugetul anual al Uniunii trebuie să le respecte,
punând astfel bazele disciplinei financiare.2
Ideaa de constituire a unui cadru financiar multianual apare încă din perioada 1970-1980
ca urmare a crizei bugetare a Uniunii Europene din această perioadă. Au fost câțiva ani în care
Consiliul și Parlamentul nu au reușit să se pună deacord asupra bugetului pentru anul următor.
Această situație a avut câteva efecte negative, iar cea mai semnificativă este reprezentată de
întarzierile în aplicarea programelor și rambursarea plăților către anumite state membre UE.
Făcând o anliză a primulti CFM putem evidenția cadrul favorabil în care acesta s-a manifestat
asigurând totuși în condiții decente procedura bugetară.

Cadrul financiar multianual 2014-2020

Pe data de iulie 2012 Comsia Europeană propune pentru perioada 2014-2020 o majorare
de la 1033 miliarde EUR la 988 miliarde EUR a plafonului creditelor de angajament și a
plafonului pentru creditele de plată. La data de 27 iunie 2013 se ajunge la un acord între
președinții Consiliului, Parlamentului și Comisei asupra unui pachet cadru financiar multianual
reducând plafonul creditelor de angajament la 960 miliarde EUR dar și al creditelor de plată la
908 miliarde EUR. Procentual aceste reduceri înseamnă 1% din veitul național brut al UE
respectiv 0,95% din venitul național brut al UE.
Acordul privind CFM 2014-2020 a fost încheiat la uniunea europeană din februarie2013.
La data de 3 iulie 2013 privind acordul politic în cadrul CFM, Parlamentul a ținut să reaminească
de adoptarea bugetelor rectificative de care este legată adoptarea Regulamentului privind CFM,
de un acord politic cu privire la programele multianuale relevnte pe temeiuri juridice și de
formarea unui grup cu privire la resursele proprii la nivel înalt. Adoptarea acestor bugete
rectificate era necesară pentru a asigura credite suplimentare de plată privind exercițiul financiar
2013.
Fiind îndeplinite toate aceste criterii și cerințede bună funcționare Parlamentul aprobă
proiectul de buget la data de 19 noiembrie 2013, iar la rândul său Consliul adoptă Regulamentul
privind cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020.

2
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/29/cadrul-financiar-multianual
9
 Printre prevederile importante din acest Regulament, la alinetul 6(1) este prevăzut ca în
fiecare an Comisia să efectueze într-o etapă anterioară procedurii bugetare o ajustare tehnică a
CFM în funcție de venitul național brut al UE și de cum evoluează prețurile. Toate aceste date
vor trebui transmise Consiliului și Parlamentului.
Ajustarea tehnică adoptată de Comisie în perioada 2014-2020 în funcție de Venitul
Național Brut al Uniunii Europene se prezintă astfel:

Credite de angajament ca procent din VNB Total credite de plată ca procent din VNB
1.4

1.2 1.17
1.09
1.05 1.04 1.02
1.01 1.01 0.98 1 1.01 0.991.01
1 0.96
0.9 0.88
0.84
0.8

0.6

0.4

0.2

0
2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Total

Sursa:Prelucrare:/www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/29/cadrul-financiar-
multianual;
Din analiza efectuată putem observa o variație de la un an la altul între creditele de
angajament și creditele de plată cu diferențe semnificative în unele prioade dar și foarte
apropiate spre exemplu în perioada recentă 2019-2020.
Înainte de aprobarea legală a regulamentului CFM, Parlamentul a reușit să obțină prin
negociere unele modificări:
 Angajamente și plăți flexibile pentru la nivelul tuturor rubricilor;
 Reevaluarea nevoilor bugetare pe perioada CFM printr-o clauză obligatorie;
 Consolidarea activităților de cercetare fără reducerea resurselor pentru alte
programe;
 Încercarea de eliminare a șomajului pentru tineri;
 Fonduri speciale pentru proiectele: ITER, Galileo, Copernicus pentru a proteja
alte programe în cazul în care costurile vor fi depășite;

10
  Cetățenii să fie informați cu privire la totalitatea cheltuielilor și veniturilor ca
urmare a deciziilor luate de cetățeni UE sau în propriul lor nume;

Poziția României
Uniunea Europeană pune la dispoziție Romîniei pe perioada 2014-2020 aproximativ 40
milioane Euro, cu aproximativ 6 milioane și jumătate mai mult ca în perioada 2007-2013.
Procentual este o creștere de aproximativ 18% față de bugetul din anii precedenți fiind creșterea
ea mai mare dobândită de o țară membră raportându-ne la perioada anterioară.
Cu privire la propunerile Comisiei Europene, țara noastră consideră ca fiind o
oportunitate din perspectiva negocierii perspectivelor cadrului financiar post-2013. De asemenea
Romănia susține solidaritatea și este de acord cu principiile propuse de Uniune în ceea ce
privește viitorul cadru multianual financiar. Prioritatea principală pentru țara noastră este de a
reduce diferențierile față de celelalte state membre și consideră drept folositor modelul finanțării
optime al politicii de coeziune și cea agricolă.
Din punct de vedere al perioadei propuse, România este deacord fiind de părere că
activitățile vor decurge în interes național.
România s-a aflat în perioada 2007-2013 în primele nouă țări din punct de vedere ar
atribuirilor din fondurile pentru această perioadă, având parte de un total de atribuiri în valoare
de aproximativ 19 miliarde de EURO, distribuite în anumite fonduri pentru realizarea anumitor
obiective legate de: convergență, fondul de coeziune sau cooperare teritorială europeană.

Cadrul financiar multianual 2021 – 2027

În luna Mai 2018 au fost făcute propuneri de către Comisie asupra bugetului pe termen
lung pentru perioada 2021-2027. Valoarea propusă pentru creditele de angajament se ridica la 1
134 583 milioane EUR ceea ce reprezenta aproximativ 1.1% din venitul național brut al Uniunii
Europene până în 2027. Au fost prevăzute numeroase majorări bugetare în diferite domenii de
activitate printre care:
 Controlul la frontieră;
 Migrația;
 Cooperare pentru dezvoltare și cercetare dar și în politica agricolă sau de
coeziune;
 Apărare și securitate internă, securitate externă;

11
 Comisia mai evidențiază următoarele prevederi:
- Raționalizarea arhitecturii globale;
- Reducerea numărului de cheltuieli u programele individuale de la 58 câte sunt în
prezent la 37 pentru perioada 2021-2027;
- Introucerea unui set de instrumente bugetare care să aducă o îmbunătățire
flexibilă și eficientă a planificării bugetare a UE (spre ex: Instrument de
flexibilitate 1 miliard Eur pe an, rezervă pentru ajutoare de urgență în valoare de
600milioane EUR pe an, Fondul european de ajustare la globalizare în valoare de
200 milioane EUR pe an etc.)
- Componenta de venituri moderniată;
- Înmulțirea noilor categorii de resurse proprii având ca bază veniturile provenite
din comercilizarea certificatelor de emisii a UE;
Parlamentul European și-a prezentat amendamentele la propuneril aduse de Comisie dar
și negocierile în cadrul a două rezoluții pe care le-a adoptat la data de 14 martie respectiv 30 mai
2018. În special raportul Parlamentului a specificat urmăroarele amendamente:
- Creșterea planonului cadrului financiar multianual de la 1.0% din venitul național
brut al UE la 1,3% în 2027, reprezetând o creștere de aproximativ 17 procente
față de ceea ce a propus Comisia;
- Neschimbarea alocărilor privind politica agricolă și cea de coeziune;
- Consolidarea mai accentuată a programelor pentru „piața unică”,inovații în
sectorul digital, programul Erasmus+;
- Creșterea de cel puțin 4 ori a finanțării pentru agențiile descentralizate în ceea ce
privește migrația și frontierele, aceasta însemnând o creștere de la 3 miliarde la
peste 12 miliarde de EUR.
- UE ar trebuie să mențină cota de contribuție la cheltuielile climatice la cel puțin
25% din cheltuielile aferente cadrului financiar multianual pentru toată perioada
și integrarea acesteia în toate domeniile relevante de politică și nu în ultimul rând
creșterea acesteia la 30% cât mai repede posibil făra a depăși 2027;
- O revizuire obligatorie a CFM la jumătatea perioadei cu propunere până la 1 iulie
2023 termen limită;
Cele două instituții au urmărit să ajungă la un acord în ceea ce privește regulamentul
CFM până în 2019 când vor fi alegerile pentru Parlamentul European astfel programele
următoare ar putea să demareze la timp. Consiliul lucrează pentru a se ajunge a un compromis
din partea tuturor statelor membre astfel:

12
 - În noiembrie 2018 Consiliul publică parametrii esențiali în ceea ce privește
pachetul financiar, neincluzând cifre pivind alocările la cheltuiel.
- În octombrie 2019 Parlamentul pentru actualizarea mandatului echipei sale
privind negocierile adoptă o rezoluție prin care îndeamnă Comisia să pregătească
un plan de urgență pentru CFM;
- La data de 2 dec.2019 conducerea Consiliului (finlandeză) publică pentru prima
dată cifre orientative într-un plan de negociere . Potrivit acestei propuneri valorile
atinse a ajunge undeva la 1.07% din venitul național brut al UE până în 2027,
desigur cu referire la creditele de amgajament;
- La data de 12 dec.2019 se dezbat de către Consiliul European primele
caracteristici ale noului cadru financiar multianual.
În cadrul dezbaterilor care au avut loc, președintele Parlamentului a subliniat că
propunerile care au fost aduse sunt cu mult sub așteptările Parlamentului, motivându-și
declarațiea prin faptul că nu este urmărit scopul de a menține în termeni reali finanțarea
politicilor UE de natură tradițională, precum și scopul de a se întări programele cu succesul cel
mai mare, și aducerea de asigurări care să demonstreze că Uniunea este pregătită să facă față
unor eventuale provocări.

13
Concluzii
Formarea sistemului financar al Comunității Uniunii Europene a avut la bază câteva
etape impoartante, fiecare etapă a adus propuneri noi în vederea consituirii unui sistem eficient și
transparent care să ajute la buna funcționare a statelor membre și pentru oună sustenabilitate a
creșterii economice.
În literatura de specialitate apar mai multe definiții ale sistemului financiar european,
astfel acesta este definit ca fiind un sistem al instituțiilor financiare, un sistem legat de fondurile
financiare, un sistem prin care este condusă și controlată activiatea economică sau un sistem de
finanțare a economiei.
Structura sistemului financiar se bazează pe relații financiare între Insituții, Guvern,
Populație și Companii. Relațiile financiare se află într-o relație strânsă de interdependență, în
plan principal sunt procesele de redistribuire a resurselor naționale care defapt reprezintă procese
de repartizare a produsului național precum și a resurselor financiare interne. În al doilea plan și
anume în planul supranațional au loc procese specifice de repartiție a resurselor.
Finanțarea sistemului Uniunii Europene are caracter autonom, deoarece comunitățile sunt
independente și dețin propriul lor buget diferit de bugetul țărilor membre. La votul acestui buget
nu pot participa statele membre, această responsabilitate este împarțită între Parlament și
Consiliu pe baza unui proiect propus dinainte de Comisia Europeană, responsabilitatea de control
revine Parlamentului European respectiv Curții de Conturi. Comunitățile Europene contribuie la
formarea bugetului prin activitățile pe care acestea le coordonează.
Cadrul financiar multianual (CFM), a fost sabilit de către cele trei instituții importante ale
UE, prin negocieri și amendamente, de fiecare dată Comisia Europeană făcând publice
propunerile pentru noul cadru financiar multianual iar Parlamentul European la rândul său prin
intermediul Președintelui aduce anumite amendamente, aprobă sau îndeamnă la noi negocieri în
vederea stabilirii bugetului pentru perioada următoare.
Atât la Bruxelles în 1988 cât și la Edinburgh în 1992, Consiliul European a aprobat
anumite perspective care, vizau creștrea sumelor pentru obiectivele principale. La fel de
importantă a fost și decizia de creare a Fondului de coeziune cu rol de a finanța proiecte din
transport dar și de mediu din țarile cre au un PIB pe locuitor sub 90% din media comunitară.
Astfel în cadrul noului fond creat sunt repartizate o treime din sumele pragului dublat al primului
Obiectiv.

14
Bibliografie
 B. Firtescu, Finante publice europene, Ed. Tritonic Books, București,
2013,
 B. Firtescu, Finante publice europene, ed. a II-a, Ed. Tehnopress, Iasi,
2017.
 http://www.europarl.europa.eu/news.ro;
 https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/29/cadrul-
financiar-multianual;
 https://eur-lex.europa.eu

15