CUPRINS:

INTRODUCERE................................................................................................................................................................2
CAPITOLUL I ASPECTE TEORETICE PRIVIND DEZVOLTAREA RELAŢIILOR FINANCIARE
INTERNAŢIONALE LA ÎNTRREPRINDERE.............................................................................................................7
INFLUIENŢE EXERCITATE DE MEDIUL FINANCIAR NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL ASUPRA ÎNTREPRINDERII................................................7
1.2. ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND RELAŢIILE FINANCIARE INTERNAŢIONALE...............................................................................17
1.3. PERSPECTIVA RELAŢIILOR FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII ÎN EPOCA GLOBALIZĂRII MEDIULUI DE AFACERI.................................25
CAPITOLUL II. CRACTERISTICA GENERALĂ A ÎNTREPRINDERII ............................................................31
IM“MAGIC S.V.”SRL.....................................................................................................................................................31
2.1. PREZENTAREA GENERALĂ A ÎNTREPRINDERII.....................................................................................................................31
6 COMERŢUL CU RIDICATA AL COMBUSTIBILILOR SOLIZI, LICHIZI ŞI GAZOŞI ŞI AL
PRODUSELOR DERIVATE..........................................................................................................................................32
2.2. ANALIZA ECONOMICO- FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII.......................................................................................................40
Mijloace fixe.............................................................................................................................................................40
TOTAL ACTIVE PE TL ........................................................................................................................................................40
TOTAL ACTIVE CURENTE......................................................................................................................................................41
TOTAL CREANŢE PE TS.......................................................................................................................................................41
TOTAL MIJLOACE BĂNEŞTI....................................................................................................................................................41
TOTAL GENERAL ACTIV........................................................................................................................................................41
CREAREA CAPITALULUI PRESUPUNE COLECTAREA DE RESURSE , IAR UTILIZAREA LUI O
IMOBILIZARE A MB, CARE IMPLICĂ ANUMITE COSTURI. CAPITALUL SOCIAL DETERMINĂ
VALOAREA MINIMĂ A ACTIVELOR PE CARE TREBUIE SĂ LE DEŢINĂ SOCIETATEA COMERCIALĂ
ŞI SE FORMEAZĂ DIN APORTURILE FONDATORILOR, EXPRIMATE IN LEI. ÎN ANII 2007-2008
CAPITALUL SOCIAL NU A SUFERIT MODIFICĂRI,DOAR CĂ ÎNTREPRINDEREA A ÎNREGISTRAT O
PIERDERE NEACOPERITĂ ÎN SUMĂ DE 605345 LEI ÎN 2007 ŞI DE 2934416 LEI ÎN 2008. ACESTEA,
RESPECTIV, VOR FI ACOPERITE DOAR LA MOMENTUL OBŢINERII VENITULUI DE LA VÎNZAREA
APARTAMENTELOR. ...........................................................................................................................................46
CAPITOLUL III. DEZVOLTAREA RELAŢIILOR FINACIARE ALE ÎNTREPRINDERII...............................58
3.1.ANALIZA RELAŢIILOR FINACIARE ALE ÎNTREPRINDERII PE PLAN NAŢIONAL.......................................................................58
3.2. PROGNOZAREA ŞI PLANIFICAREA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERI............................................................................................62
CONCLUZII.....................................................................................................................................................................64
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................................................................66

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Începutul unui proces efectiv de evoluţie a sistemelor financiare poate
fi situat în secolul al XIX-lea. Până atunci am asistat la apariţia diverselor forme de bani, active
financiare şi instituţii financiare. Dar aceste manifestări nu sunt decât nişte forme primitive ale
structurii financiare, întrucât nu se bazează pe o separare destul de stabilă şi clară între economii şi
investiţii în cadrul economiei naţionale. Accentuarea şi formalizarea separării între agenţii cu
capacitate de finanţare (economii) şi agenţii care au nevoie de finanţare (investiţii) sunt singurele
2
care permit fundamentarea existenţei şi a transformărilor unei structuri financiare evoluate. Aceste
condiţii n-au fost pe deplin îndeplinite decât începând cu anul 1820, în ţările care erau arunci cele
mai dezvoltate, Marea Britanic şi Franţa.
De la declanşarea acestui proces, cinci tendinţe principale par să-i caraterizeze desfăşurarea
urmărită de-a lungul a două secole, în majoritatea economiilor naţionale.
În primul rând, dezvoltarea "suprastructurii financiare" e mai rapidă decât cea a
"infrastructurii reale" a economiei. Astfel, când comparăm stocurile de active financiare cu stocurile
de bogăţii reale, se observă o creştere progresivă a părţii reprezentată de activele financiare în
cadrul patrimoniilor. De asemenea, comparaţia între fluxurile de active financiare şi fluxurile
adiţionale de bogăţii reale duce la constatarea faptului că emisiunile financiare amplifică
dezvoltarea activităţii reale.
În al doilea rând, asistăm la o mişcare de instituţionalizare care se exprimă prin
diversificarea şi diferenţierea, menţionate deja, ale intermediarilor financiari specializaţi. Dar, în
cadrul acestei mişcări, rolul instituţiilor nebancare creşte progresiv. Avem în vedere faptul că
băncile beneficiază de quasi-exclusivitate în primele stadii ale evoluţiei sistemelor financiare.
În al treilea rând, multiplicarea activelor financiare se reflectă într-o creştere mai rapidă a
titlurilor pe termen lung şi mediu decât a celor pe termen scurt. De asemenea, stocurile de titluri
reprezentând drepturi de creanţă cresc mai rapid decât stocurile de titluri reprezentând drepturi de
proprietate.
În al patrulea rând, relaţiile internaţionale joacă un rol important în evoluţia sistemelor
financiare. Aportul de fonduri din străinătate contribuie mult la această evoluţie, cel puţin în unele
din etapele acesteia, în majoritatea ţărilor, în plus, transformarea tehnicilor finan-ciare şi inovaţiile
financiare cunosc o răspândire internaţională mult mai rapidă decât cele care au loc pe plan
industrial sau agricol.
În sfârşit, se observă un paralelism net între dezvoltarea economică şi cea financiară. Ţările
cele mai dezvoltate economic dispun în general de un sistem financiar mai substanţial din punct de
vedere calitativ şi cantitativ, în timp ce ţările în curs de dezvoltare au, cel mai adesea, o structură
financiară restrânsă.
Inscrierea Republicii Moldova în procesul de integrare europeana a condus la o crestere
mult mai dinamica a schimburilor noastre cu Uniunea Europeana, aceasta reprezentând de departe
principalul nostru partener extern.
Depăşirea problemelor economice şi sociale, înregistrate în dezvoltarea ţării noastre, depinde
în mare măsură de integrarea ei în comunitatea economică europeană. Pe parcursul ultimilor ani
Republica Moldova s-a bucurat de anumite succese în crearea unei anumite imagini pozitive pe
arena internaţională, devenind membră a mai multor organisme şi instituţii internaţionale, cum ar fi:

3
Consiliul Europei, Organizaţia Mondială a Comerţului, Organizaţia Mondială a Vămilor, USCE,
Iniţiativa Central-Europeană, Iniţiativa de colaborare în Europa de Sud-Est, Pactul de Stabilitate din
Europa de Sud-Est şi altele. În ultimii ani au fost depuse unele eforturi care confirmă activismul
RM în sfera relaţiilor externe şi cea a integrării europene. În opinia noastră, Moldova nu utilizează
la maximum avantajele de care dispune în calitate de membru al organismelor şi instituţiilor
internaţionale. Sporirea implicării în acest sens ar contribui la accelerarea procesului de reformare a
economiei şi la o integrare mai rapidă a ţării în structurile europene.
Punctele forte ale unei ţări reprezintă, de fapt, oportunităţile acesteia pentru înregistrarea
unui avantaj competitiv: anume recunoaşterea şi exploatarea acestor puncte forte reprezintă cheia
spre creşterea şi dezvoltarea relaţiilor export-import.
Scopul lucrării constă în fundamentarea operaţiunilor şi a relaţiilor export-import din cadrul
întreprinderilor Republicii Moldova, cu ajutorul analizelor teoretice şi metodologice adecvate
situaţiei curente şi de perspectivă a comerţului extern, prin elucidarea oportunităţilor de
perfecţionare şi implementare a strategiilor de promovare a acestuia.
Scopul propus este concretizat de următoarele sarcini ale cercetării:
- studierea conceptului relaţiilor economice internaţionale din perspectiva legislaţiei
naţionale şi a contractului comercial internaţional de vânzare –cumpărare;
- evaluarea stării actuale şi a direcţiilor de dezvoltare a relaţiilor export-import a
întreprinderii analizate;
- argumentarea importanţei operaţiunilor comerţului extern pentru economia naţională;
- aprecierea operaţiunilor de export – import efectuate în cadrul întreprinderii analizate;
- analiza riscurilor în reglementarea relaţiilor economice internaţionale şi trasarea unor
măsuri în vederea diminuării lor;
- evaluarea avantajului comparativ al comerţului extern în aspect cantitativ şi valoric;
- fundamentarea importanţei reglementării naţionale şi internaţionale a relaţiilor export-
import;
- argumentarea direcţiilor de dezvoltare a relaţiilor export-import.
Structura lucrării: scopul şi sarcinile investigate au determinat structura tezei, care include:
introducerea, trei capitole, concluzii şi recomandări, bibliografia şi anexe. Conţinutul de bază al
lucrării este ilustrat în ... tabele, ...figuri, ... anexe.
Literatura de specialitate prezintă situaţiile financiare ca a fi de o acurateţe imperfectă,
chiar şi din cauza unor concepte ambigue existente în contabilitate. Majoritatea rezultatelor care
sunt calculate în contabilitate pe bază de estimări nu pot avea o existate mai mare decât permit
metodele utilizate pentru dimensionarea acestora, nimeni nu poate nu poate previziona cu exactitate
rezultatele unui anumit eveniment care urmează să se producă. Nici un audit nu poate furniza o

4
asigurare absolută cî situaţiile financiare nu conţin erori sau fraude semnificative. Erorile pot exista
fie ca urmare a procesării incorecte a datelor contabile, fie din cauza utilizării unui raţionament
greşit în selectarea şi aplicarea standardelor de contabilitate. Exista riscul ca auditorul să nu le poată
depista, indiferent de rigurozitatea cu care aplică standardele de audit. Din acest motiv, ori de câte
ori estimările contabile depind de rezultatele nesigure ale evenimente viitoareaceste estimări vor fi
inexacte prin natura lor. Conturile anuale care sunt auditate nu pot avea nici ele un grad mare de
acurateţe, din cauza limitarilor inerente pe care un sistem contabil le are.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific este bazat pe folosirea metodelor de cercetare:
analiză, sinteză, comparaţie, grupări economice, metode de previziune economică şi alte modalităţi.
Reperul teoretic al cercetării оl constituie lucrările fundamentale оn domeniu de studiu ce aparţin
savanţilor clasici: Smith A., Ricardo D.; ţinвndu-se cont de colaborarea economică, socială şi
ştiinţifică cu Romвnia, au fost analizate lucrările savanţilor Sută N., Chiran A., Derura I., Burnete
S., Cobzaru I., Constantin M., Croitoru C., Ignat I.; au fost studiate amănunţit publicaţiile
economiştilor autohtoni ca: Roşca P., Moldovan D., Osadcii V., Doga V., Certan S., Bran P.,
Răilean V., Gribincea A., Cărare V., Galagu I. etc.
Baza informaţională au constituit-o materialele Departamentului de Statistică şi Sociologie
al Republicii Moldova, datele statistice ale Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare al
Republicii Moldova, ale Departamentului Vamal al Republicii Moldova, Ministerului Economiei şi
Comerţului al Republicii Moldova, publicaţiile speciale ale structurilor naţionale susţinute de
structurile internaţionale (TACIS, CNFA, USAID, ACSA, AGROinform, CAMIB, PFAP, SOROS
Moldova, RISP, MEPO, DFID, ARA, FNFM etc.), Internetul, investigaţiile şi observaţiile proprii.
Pentru a identifica tendinţele şi a fundamenta deciziile activităţii de comerţ extern este
necesară elaborarea unui sistem de indicatori care ar completa sistemul de indicatori generali
utilizaţi. Оn publicaţiile statistice şi materialele analitice ale Departamentului Statistică şi
Sociologie al Republicii Moldova, concomitent cu indicatorii cantitativi şi valorici privind
exporturile şi importurile de mărfuri agroalimentare din Moldova, după părerea noastră trebuie să
reflectăm unii indicatori statistici utilizaţi оn statistica ONU pentru comerţul extern agroalimentar al
unei ţări.
Pentru realizarea tezei au mai fost consultate următoarele manuale de bază:
Contabilitate financiara" - Colectiv de autori: coordonator - Аlexandru Nederita; Chisinau
2003, 640 p. In prezenta lucrare se caracterizeaza actele normative si legislative ce reglementeaza
organizarea contabilitatii financiare, precum si sistemele de tinere a contabilitatii; se examineaza
metodica de contabilizare a activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor, cheltuielilor si
rezultatelor financiare. Materialele teoretice sunt insotite de exemple concrete, aplicatii practice,
scheme, tabele etc.

5
 "Principiile de baza ale contabilitatii" Autori: Belverd E. Needles, Jr., Henry R. Anderson,
James C. Caldwell; editia a V-a, traducere din limba engleza; Chisinau 2000, 1240 p. Prezentul
manual reprezinta unul din cele mai vestite si solicitate editii din lume, in care se pot gasi informatii
utile privind contabilitatea ca sistem informational, principiile fundamentale ale contabilitatii
financiare si manageriale, luarea deciziilor economice. Pentru aprofundarea cunostintelor manualul
contine intrebari de recapitulare, exercitii, studii de caz, probleme de sinteza.
"Contabilitate manageriala: ghid practico-didactic" Colectiv de autori: coordonator -
Alexandru Nederita; Chisinau 2000, 264 p. Prezenta lucrare este prima carte in domeniul
contabilitatii manageriale (de gestiune) editata in Republica Moldova, in care integral si sub toate
aspectele se expune modul de acumulare, control si analiza a informatiei necesare pentru luarea
deciziilor manageriale la toate etapele si nivelurile de gestiune a intreprinderii. Obiectivul lucrarii il
constituie explicarea metodicii organizarii contabilitatii manageriale in conformitate cu cerintele
economiei de piata.
La fel au fost analizate lucrarea colectivului de autori N. Zaharcenco şi T. Prisăcar
“Operaţiunile de import – export: aspecte contabile şi fiscale”, de o mare importanţă privitor la
efectuarea tezei date.
O sursă foarte importantă pentru realizarea investigaţiei propuse a fost cartea d-lui Vasile
Bucur “Contabilitatea operaţiunilor de import”, unde am putut urmări demersul teoretic privitor la
importul de mărfuri - concept şi reflectare contabilă; Importul de mărfuri - concept, clasificare şi
evoluţie; condiţii de livrare a importurilor de mărfuri; Modalităţi de plată a importurilor de mărfuri;
Obligaţiile vamale pentru importul de mărfuri; Evoluţia importurilor de mărfuri în Republica
Moldova; organizarea contabilităţii specifice importului de mărfuri; Consideratii generale privind
importului de mărfuri şi structura organizatorică a firmelor importatoare; Reflectarea în
contabilitatea financiară a operaţiilor economice privind mărfurile importate; Contabilitatea de
gestiune a operaţiunilor de import; Determinarea costului de achiziţie a mărfurilor importate;
organizarea contabilităţii stocurilor; Evaluarea mărfurilor la ieşirea din patrimoniu; Vânzarea la
intern a mărfurilor importate;
Tot în această ordine de idei am completat sursa informaţională a tezei cu informaţii din
lucrarea lui O. Grinevici “Diferenţele de curs valutar aferente operaţiunilor în valută străină şi a
creditelor bancare primite în valută străină”.
Noutăţile legislative şi cele de interpretare a noilor prevederi legislative cu privire la
operaţiunile de import export au fost spicuite şi din revistele de specialitate din ţara noastră: Revista
de Contabilitate şi audit, Revista “Profit” şi Revista “Экономическое обозрение”,
La fel în teză am analizat legislaţia în vigoare privitor la desfăşurarea activităţilor de import
– export de pe teritoriul Republicii Moldova.

6
 Obiectivele legislaţiei (prezentate în compartimentul de Bibliografie al tezei) cu privire la
contabilitatea operaţiunilor de import export sunt: menţinerea suveranităţii şi asigurarea securităţii
economice a statului, stimularea dezvoltării economiei naţionale prin promovarea activităţii
comerciale externe şi prin crearea de condiţii pentru integrarea efectivă a economiei Republicii
Moldova în economia mondială, corectitudinea înregistrării activităţilor de import – export din
punct de vedere a evidenţei contabile.
În cadrul legislţiei analizate am putut vedea noţiunile fundamentale cu privire la
operaţiunile de export – import Pentru corectitudinea procesului de evaluare a operaţiunilor de
import export au fost studiate şi analizate actele legislative de referinţă, astfel au fost vizate subiecte
din Instrucţiunile Băncii Naţionale a Republicii Moldova despre repatrierea mijloacelor şi a
bunurilor importate/exportate”, Standardul Naţional de Contabilitate nr. 21 “Efectele variaţiilor
cursurilor valutare”, aprobat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova la 25 decembrie 1997.
Cuvinte cheie Acreditiv documentar; Asigurari; Bilant; Bilet la ordin; Bilet la schimb;
Bunuri; Case de comert; CEC; Certificat de origine; Certificat fito-sanitar; CIF (Cost asigurae si
anvlu..{port de destinatie}); Comert exterior; Cont deschis; Contabilitate; Curs de schimb valutar;
Declaratie de incasare valutar; Export/import direct; Export; Factura de export; FOB; Garantie
pentru buna executie; Import; Incasso documente contra acceptare; Incasso documente contra plata;
Incasso-ul documentar; Livrari in transe; Lohn; Ordin de plata; Plata contra factura; Plata contra
factura a bunurilor; Plata in avans; Plata la livrare; Pret in vama; Scrisoare de credit comerciala;
SWIFT; Transfer electronic de fonduri; Tranzactii; Valoarea in vama.

CAPITOLUL I ASPECTE TEORETICE PRIVIND DEZVOLTAREA RELAŢIILOR

FINANCIARE INTERNAŢIONALE LA ÎNTRREPRINDERE
Influienţe exercitate de mediul financiar naţional şi internaţional asupra întreprinderii
Autofinanţarea constituie modul de finanţare original şi fundamental. Ea reprezintă forma
originală a finanţării, întrucât corespunde primelor forme istorice ale avansării de capital. Pe de altă
parte, ca reprezintă forma fundamentală a finanţării, întrucât celelalte moduri de finanţare
(finanţarea directă sau intermedierea) funcţionează în mod normal ca simple anticipări ale unei
autofinanţări viitoare. Cu alte cuvinte, o întreprindere nu poate avea acces Ia finanţarea externă,
decât dacă are şanse serioase de a ajunge la autofinanţarea viitoare care-i va permite să-şi
reconstituie avansurile acordate de terţi. Astfel, o întreprindere care primeşte un credit bancar va

7
trebui să-l ramburseze pe baza rezultatelor sale financiare viitoare, deci a autofinanţării sale.
Autofinanţarea reprezintă deci, în ultimă analiză, pivotul fundamental pe care se sprijină finanţarea
întreprinderii.
Un regim de autofinanţare pur are totuşi nişte limite care explică nevoia de a se recurge la
finanţarea externă, într-o astfel de situaţie, fiecare întreprindere îşi finanţează pe baza propriilor sale
rezultate integralitatea operaţiunilor sale. Ea îşi asigură deci, o autonomie financiară totală. Din
punctul de vedere al economiei naţionale, un astfel de regim circumscrie clar răspunderile şi
riscurile legate de finanţare pentru că impune fiecărei întreprinderi să-şi asigure autofinanţarea
necesară supravieţuirii şi dezvoltării sale, în caz de eşec, numai proprietarii săi vor fi direct afectaţi
de dificultăţile financiare apărute, iar riscurile financiare vor fi riguros delimitate.
Recurgerea exclusivă la autofinanţare comportă totuşi nişte limite care afectează în acelaşi
timp fiecare întreprindere luată separat şi economia naţională în ansamblul său, într-o astfel de
situaţie, fiecare unitate se vede obligată să-şi folosească în exclusivitate propria capacitate de
acumulare. Raportul între nevoile şi capacităţile financiare este inegal repartizat între întreprinderi.
Unele au nevoi de finanţare care depăşesc cu mult capacităţile lor imediate. Acesta e cazul unităţilor
din domeniile de activitate care necesită un mare efort de investiţii, pentru că tehnologia lor
evoluează, pentru că necesităţi încă nesatisiacute permit absorbirea unei producţii sporite sau pentru
că durata pe care trebuie angajate capitalurile e deosebit de lungă. Dacă aceste unităţi s-ar limita la o
pură autofinanţare, ele ar trebui să renunţe la unele investiţii şi s-ar condamna la o stagnare
tehnologică şi la limitarea dezvoltării. Alte unităţi au, dimpotrivă, resurse prezente care le depăşesc
nevoile imediate de finanţare. Acesta e cazul unităţilor cu domenii de activitate în care tehnologia
este stabilizată sau posibilităţile de dezvoltare a producţiei sunt limitate. Într-un regim de pură
autofinanţare, aceste unităţi ar avea nişte excedente de capital inutilizabile. Un astfel de regim s-ar
traduce deci, în acelaşi timp într-o raţionalizare financiară brutală pentru unităţile cu perspective
potenţiale de dezvoltare şi într-o inutilizare a excedentelor deţinute de alte unităţi cu nevoi de
dezvoltare limitate. El ar corespunde unei nefolosiri a resurselor, unei limitări nejustificate a
posibilităţilor de dezvoltare a întreprinderilor şi a economiei naţionale. O astfel de situaţie e o bună
ilustrare a necesităţii unei circulaţii financiare care să permită deplasarea surplusurilor unor anumite
unităţi spre cele care au nevoi de finanţare mai acute, deci care au nevoie de o finanţare externă.
După cum s-a remarcat deja, finanţarea externă se poate baza, fie pe un mod de finanţare
directă, fie pe o intermediere financiară.Finanţarea directă permite stabilirea unei relaţii imediate
între unităţile care au nevoie de finanţare şi cele cu excedente de finanţare. Dar această relaţie
comportă totuşi nişte condiţii atât de restrictive, încât ele i-ar putea limita perspectivele de
dezvoltare. Exigenţele agenţilor cu excedente şi cele ale agenţilor în deficit sunt divergente. Din
acest motiv, finanţarea directă poate întâmpina unele dificultăţi.

8
 Mai întâi, în materie de durată, preferinţele agenţilor cu excedente şi cele ale agenţilor cu
deficit par la prima vedere incompatibile. Deţinătorii de economii vor să-şi plaseze excedentele în
operaţiuni pe termen scurt sau la vedere, în timp ce nevoile de finanţare sunt îndeosebi pentru
resurse pe termen lung şi mediu (în special pentru finanţarea investiţiilor întreprinderilor), în relaţia
de finanţare directă, această distorsiune între structura pe termen a ofertei şi cea a cererii de
finanţare ar fi iremediabilă şi nu ar permite nici mobilizarea celei mai mari părţi a economiilor, nici
realizarea majorităţii investiţiilor. In cazul intermedierii, dimpotrivă, intermediarul financiar poate
realiza reglarea, dacă acceptă să-şi asume riscul transformării operaţiunilor pe care le efectuează.
Intermediarul colectează resursele care-i sunt încredinţate în special pe termen scurt, ţinând cont de
preferinţele deţinătorilor de economii. Cu toate acestea, aceste resurse sunt furnizate de un număr
foarte mare de depunători. De aceea se poate spera că, în virtutea legii numerelor mari, se va stabili
o compensaţie între sumele retrase de unii deţinători de economii şi noile depuneri ale altora.
Această compensaţie va permite creşterea - sau cel puţin stabilizarea - valorii globale a resurselor
colectate, în absenţa crizei majore de încredere (reflectată de un aflux al cererilor de restituiri),
ansamblul resurselor la vedere sau pe termen scurt ale instituţiilor financiare se va reînnoi şi va
funcţiona astfel, ca un ansamblu de resurse stabile care să poată fi împrumutate pe termen mediu
sau lung de către organismele care le-au colectat.
A doua justificare funcţională a rolului intermediarilor ne trimite la rolul lor de centralizare
financiară. Excedentele de economii sunt constituite din veniturile dispersate ale milioanelor de
deţinători ale căror disponibilităţi individuale ating în medie o valoare limitată. Nevoile de finanţare
sunt mult mai puţin fracţionate şi în plus în mare parte concentrate într-un număr redus de mari
întreprinderi care au în vedere mari proiecte de investiţii, în acest sens, intermediarii joacă un rol de
"grupare" şi canalizează o multitudine de mici fluxuri de economii spre marile curente de investiţii.
O a treia justificare se referă la condiţiile de alocare a economiilor spre utilizările lor
posibile. Afectarea pertinentă a capacităţilor de finanţare necesită o anume selecţie între cererile
care vin de la agenţii cu deficit. Această selecţie cere în special o evaluare a riscurilor, a rezultatelor
potenţiale legate de diversele proiecte avute în vedere, eliminarea tuturor cerinţelor care par prea
aventuroase şi a celor a căror eficienţă economică şi socială ar fi insuficientă sau problematică.
Majoritatea deţinătorilor individuali de economii n-au nici posibilitatea şi nici capacitatea să
aprecieze eficienţa operaţiunilor sau a întreprinderilor pe care le finanţează, din motive care ţin de
tehnicitatea metodelor de evaluare financiară şi de dificultăţile de înţelegere a surselor de informaţie
care pot fi folosite. Intermediarii au, dimpotrivă, mijloace abundente de stocare şi de analizare a
informaţiilor privind situaţia întreprinderilor care solicită finanţare au posibilitatea să-şi constituie
echipe de experţi competenţi în materie de studiere a dosarelor de credit. Intervenţia lor ar trebui

9
deci, să permită o selecţie mai eficace a proiectelor şi o orientare a capacităţilor de finanţare spre
utilizările cele mai sigure şi mai avantajoase.
În al patrulea rând, intermediarii reuşesc să mobilizeze nişte economii care n-ar fi fost atrase
într-un sistem de finanţare directă, pentru că ei îşi substituie notorietatea şi credibilitatea lor acelora
ale întreprinderilor industriale şi comerciale care, în majoritate, se bucură de mai puţină încredere
din partea deţinătorilor de economii, într-o relaţie de finanţare directă, agenţii cu capacitate de
finanţare îşi aduc direct fondurile agenţilor cu deficit, în contrapartidă, ei primesc de la aceştia
titluri care atestă aportul lor şi garantează o plată viitoare şi/sau o rambursare. Este vorba de "titluri
primare" (acţiuni, obligaţiuni, bonuri) a căror valoare viitoare va depinde de încrederea de care va
beneficia emiţătorul. Dar numai întreprinderile sau instituţiile care se bucură de o mare notorietate
pot avea acces la un public larg şi îşi pot "plasa" titlurile destul de bine pentru a atrage sume mari de
economii. Majoritatea întreprinderilor - mici, mijlocii sau chiar mari - nu pot spera să aibă acces la
aceste surse de finanţare şi sunt obligate să recurgă la intermediari, în acest caz, intermediarii
colectează economiile agenţilor cu excedent şi le dau în schimb titluri care, sub diverse forme,
corespund unor simple dovezi ale datoriei. Din motive de securitate, de comoditate sau de supleţe,
aceste titluri emise de intermediari (titluri secundare) sunt în mare măsură acceptate de public care
manifestă mai multă încredere în aceste instituţii specializate, care au adesea baze financiare ce
asigură garanţia necesară. Resursele colectate pot fi ulterior împrumutate întreprinderilor şi altor
agenţi care au nevoie de finanţare. Aceştia vor da atunci intermediarilor nişte dovezi de
recunoaştere a datoriei lor (titluri primare) care exprimă angajamentul luat de creditorii primari faţă
de instituţiile care le oferă fonduri.
Se poate concluziona că cele trei moduri fundamentale de finanţare corespund unor trei faze
ale unui proces istoric de extindere a domeniului de finanţare, care asigură trecerea de la un regim
de autofinanţare pură la un sistem care include finanţarea directă şi apoi intermedierea financiară.
Acest proces permite lărgirea cercului celor care concură la finanţarea economiei şi mărirea
fondurilor mobilizate. Astfel, diferenţierea între cele trei moduri de finanţare fundamentale
constituie unul din aspectele majore ale evoluţiei sistemelor financiare.
Analiza comparativă a structurilor financiare naţionale conduce la evidenţierea mai multor
tipuri, bazate pe specificitatea relaţiilor între instituţii, pieţe şi instrumente financiare ce pot fi
observate în cadrul unei economii naţionale. După ce vom aminti o tipologie în opt clase aleătuită
pe baza evoluţiei istorice, vom propune o tipologie cu trei clase a structurilor financiare
contemporane.
a) Etapele evoluţiei structurilor financiare. Situându-ne, în acelaşi timp. într-o perspectivă
istorică şi într-una comparativă, putem identifica opt tipuri de structuri financiare.

10
 Aceste tipuri sunt caracterizate, în primul rând, prin complexitatea mai marc sau mai mică a
instituţiilor financiare pe care le includ. Pot fi observate astfel, cinci niveluri de dezvoltare
instituţională.
b) O clasificare în trei tipuri a structurilor financiare contemporane.
Evidenţierea stadiului actual al structurilor financiare naţionale trebuie să pună accentul, atât
pe varietatea instituţiilor, cât şi pe instrumentele existente în fiecare ţară şi să ţină seama şi de
reglarea care se realizează între instituţii şi pieţele financiare.
Clasificarea structurilor financiare naţionale contemporane duce în primul rând la
caracterizarea economiilor naţionale cu structură financiară incipientă. E vorba în special de zonele
în care activitatea financiară rămâne încă puternic dominată de operaţiunile monetare şi de
intervenţia băncilor centrale sau comerciale. Majoritatea ţărilor din Africa şi unele ţări latino-
americane au caracteristici financiare care fac posibilă asimilarea lor la acest tip de structură
financiară.
Economiile cu structură financiară bazată pe intermediere sau, mai simplu spus, economiile
de intermediere financiară, reprezintă un al doilea tip. Ele sunt caracterizate de o anumită
diversificare a activelor financiare. Pe lângă bani se observă şi apariţia diverselor instrumente de
economisire şi de credit. Dar crearea şi gestionarea acestor instrumente sunt în principal bazate pe
intervenţia intermediarilor financiari, mai mult sau mai puţin specializaţi. Aceşti intermediari apar
ca unităţi active care imprimă ritmul şi orientarea evoluţiei structurii financiare.
În sfârşit, economiile de piaţă financiară conferă un loc important pieţelor de capital. Ele
folosesc o largă gamă de active financiare care reprezintă, nu numai o ofertă instituţionalizată venită
din partea intermediarilor financiari, ci şi o ofertă de titluri primare emise de întreprinderi şi alte
entităţi nefinanciare. Aceste trăsături caracteristice pot fi observate în America de Nord, în Europa
Occidentală, în Japonia şi în mai multe ţări de pe Coasta Pacificului.
În continuare vom detalia analiza acestor mari tipuri de structuri financiare pentru a
desprinde implicaţiile pe care caracteristicile mediului financiar le are asupra gestiunii financiare a
întreprinderilor.
Deşi toate economiile naţionale cunosc o largă dezvoltare a tranzacţiilor monetare în a doua
jumătate a secolului XX, monetizarea a rămas puternic inegală în economia mondială. Ea apare mai
limitată în ţările cu sisteme financiare incipiente şi mai extinsă în ţările unde prevalează sistemele
de intermediere financiară sau piaţa financiară.
Un indiciu simplu, dar lămuritor, este oferit în acest sens de comparaţia între masa monetară
şi produsul intern brut (PIB). Ultimul măsoară fluxul de bunuri reale care fac obiectul tranzacţiilor.
Comparaţia sa cu mărimea care reprezintă masa activelor monetare în circulaţie, permite deci
aprecierea nivelului de monetarizare a tranzacţiilor într-o economie dată. Măsurarea cantităţii de

11
monedă în circulaţie se loveşte totuşi de dificultăţi tehnice şi analitice, mai ales din cauza
posibilităţilor de substituire între monedă, în sens strict şi diferite active financiare considerate
nemonetare. Este motivul pentru care este prudent să apreciem monetarizarea schimburilor ţinând
cont, în acelaşi timp. de o definire restrânsă a masei monetare (mărimea R\ din formulele de calcul
prezentate în continuare) şi de o definire extensivă, incluzând şi quasimoneda (mărimile R2 şi 1*3).
Se poate ţine seama şi de raportul între quasimoneda şi monedă (mărimea R4), raport care este de
câteva ori mai mare pentru ţările dezvoltate, comparativ cu celelalte ţări.S-ar putea ţine cont şi de
alte forme de economii lichide pentru ţările cu sisteme financiare dezvoltate.
Extinderea gamei de instrumente financiare utilizate în cadrul economiei globale constituie
o a doua linie determinantă pentru gestiunea financiară a întreprinderii, întrucât aceste instrumente
constituie în acelaşi timp "materia primă" şi suportul operaţiunilor de decontare, de plasare, de
finanţare şi de acoperire a riscurilor. Gama instrumentelor financiare este inegal diversificată,
corespunzând stadiului atins de dezvoltarea sistemului financiar, în diferitele economii naţionale.
Economiile cu sistem financiar incipient dispun de o gamă redusă de instrumente financiare
emise de întreprinderi şi alte unităţi rezidente. Această gamă înglobează în general, moneda şi
instru-mentele de economii lichide (conturi de economii, depozite pe termen). Mai departe, activele
financiare (acţiuni, obligaţiuni, bonuri şi alte titluri) sunt slab diversificate şi, atunci când ele există,
au o difuzare restrânsă. Deţinerea de monedă în bilete sau în cont curent rămâne forma dominantă
de stocare a activelor financiare pentru aceste ţări, quasimoneda fiind slab reprezentată.
În economiile de intermediere financiară "gama" se îmbogăţeşte cu un ansamblu de
instrumente de economisire şi de plasare care permit instituţiilor de credit să colecteze fondurile
disponibile de la particulari sau organisme care dispun de excedente financiare. Cu toate acestea, în
absenţa pieţelor de capital active, produsele financiare propuse celor care economisesc şi
investitorilor nu dau loc decât unui efort limitat de diversificare şi adaptare în atenţia depunătorilor.
Formele "clasice" de colectare promovate de instituţiile de credit sunt depozitele la termen
("conturile blocate") pentru depunerile întreprinderilor şi altor organizaţii şi conturile de depuneri
pe librete, pentru particulari. De asemenea, instrumentele care servesc ca suport al operaţiunilor de
credit cunosc o diversificare limitată. Gama lor rămâne dominată de forme tradiţionale de finanţare
pe termen scurt, chiar în cazul creditelor legate de exploatare (de exemplu scontarca efectelor
comerciale, creditele de campanie). Diferite instituţii de credit se angajează în finanţarea
investiţiilor. Dar această orientare este adoptată îndeosebi de organismele specializate în acordarea
de credite pentru cumpărarea de echipamente şi în leasing (credit- contract de închiriere pentru
bunuri mobiliare sau imobiliare). Cu excepţia instituţiilor mai importante, care pot adopta o
orientare de "bancă universală", incluzând în acelaşi timp acordarea de credite pe termen scurt,
alături de cele pe termen mediu şi lung şi alte forme de intervenţie, majoritatea băncilor comerciale

12
rămân în principal orientate spre finanţarea exploatării şi a trezoreriei întreprinderii conform
formelor clasice de creditare.
În economiile de piaţă financiară, gama instrumentelor financiare cunoaşte o considerabilă
extindere. Solicitanţii de capital şi ansamblul operatorilor care intervin pe piaţă se lansează într-o
puternică luptă de concurenţă pentru atragerea celor care economisesc sau investesc. Ei caută să-şi
menţină avantajele pe care le au pe pieţele disputate. Intervenţia lor favorizează multiplicarea,
uneori anarhică şi riscantă, a instrumentelor ce servesc ca suport pentru operaţiunile de mobilizare,
de plasare, de finanţare şi de acoperire a riscurilor, într-un asemenea context, gestionarii financiari
ai întreprinderii beneficiază de posibilităţi largi de alegere şi iniţiativă. Totodată ei sunt determinaţi
să aibă informaţii actuale şi profunde relative la ansamblul instrumentelor ce le sunt propuse, în
sfârşit, ei sunt determinaţi să efectueze o selecţie mai complexă între produsele financiare oferite,
având în vedere aspecte referitoare la cost sau randament, la durată, la risc.
Pe măsură ce structura financiară naţională se dezvoltă, inter-mediarii tind să se
specializeze, să-şi multiplice oferta şi sâ-şi diferenţieze intervenţiile, serviciile pe care le oferă şi
modalităţile de funcţionare.
Instituţiile de credit în activitate în economiile cu structură financiară incipientă sunt puţin
diferenţiate, în majoritatea acestor ţări, banca centrală şi câteva bănci comerciale concentrează
principalele operaţiuni financiare. Acestea coexistă eventual cu instituţii mai specializate: cecuri
poştale, case poştale de economii, bănci de dezvoltare, organisme de credit mutual sau cooperatist,
cel mai adesea orientate spre un sector de activitate particular (artizanat şi agricultură în special).
Cu toate acestea, slăbiciunea relativă a mecanismelor instituţionale de colectare a
economiilor şi de finanţare se găseşte parţial compensată de punerea la punct a unor circuite
financiare care fac dovada eficacităţii şi bunelor calităţi de adaptare în mediul socio-economic.
În economiile de intermediere financiară, diferenţierea inter-mediarilor este mult mai
accentuată. Dezvoltarea financiară este caracterizată în majoritatea ţărilor de o specializare a
instituţiilor de credit pentru o gamă relativ îngustă de operaţii şi instrumente. Această specializare e
esenţial legată de preocuparea gestionării riscurilor. După numeroase probleme bancare, puterile
publice şi profesioniştii au trebuit, în sfârşit, să se preocupe de o limitare a riscurilor şi de acordarea
de garanţii solide depunătorilor care oferă fondurile lor instituţiilor de credit. Măsurile prudente
inspirate de această preocupare au influenţat, în acelaşi timp legislaţia şi practica profesiunilor
financiare. Se doreşte să se asigure o anumită clasificare a riscurilor pentru a se impune instituţiilor
o adaptare a naturii şi duratei resurselor pe care le colectează la caracteristicile creditelor pe care le
acordă. Această clasificare a riscurilor conduce la o concentrare pe un domeniu de activitate relativ
omogen, deci o activitate specializată. Dacă evoluţia sistemului financiar favorizează o certă
diversificare a instrumentelor şi operaţiilor, sistemul financiar tinde însă a conferi noi domenii în

13
care se afirmă instituţiile noi, puternic specializate. Este ceea ce explică paralelismul între mişcarea
de diversificare a activelor financiare şi a operaţiilor la care ele dau loc pe de o parte şi mişcarea de
diferenţiere a instituţiilor de credit, pe de altă parte.
În economiile de piaţă financiară această diferenţiere este confirmată şi chiar amplificată.
Aceste economii favorizează multi-plicarea tipurilor de active, operaţii şi pieţe. Dezvoltarea pieţelor
financiare asigură pentru instituţiile de credit un spaţiu de manevră şi un câmp de dezvoltare mai
complex şi mai vast.
Orientările gestiunii financiare într-un sistem financiar incipient sunt mai întâi determinate
de slabele posibilităţi de finanţare externă.
Limitele inerente ratei interne de acumulare, ale capacităţilor de colectare şi de transformare
ale instituţiilor de credit, afectează defavorabil oferta de fonduri disponibile. Aceste limite fac să se
simtă restricţiile operate de administraţiile şi entităţile publice, de evitare parţială a
întreprinzătorilor privaţi care se împrumută, în consecinţă, gestiunea financiară a întreprinderilor e
constrânsă să vegheze la formarea şi alocarea resurselor de autofinanţare care constituie singura
sursă regulată de fonduri, pentru majoritatea unităţilor.
Pe de altă parte, absenţa unei game diversificate de instrumente de plasare moderne
restrânge posibilităţile de gestionare a unui portofoliu de active financiare emise de piaţa internă, în
consecinţă, gestiunea excedentelor de lichiditate, când unele întreprinderi ajung să le deţină, rămâne
închisă în posibilităţile de alegere restrânse şi nu beneficiază de o tehnică foarte elaborată.
În sfârşit, dificultăţile de funcţionare a sistemelor de plăţi, amânarea încasării creanţelor şi
chiar a cecurilor care le acoperă sunt o sursă de riscuri şi de costuri pentru întreprinderi. Finanţiştii
sunt deci constrânşi să consacre o mare parte a efortului lor gestionării încasărilor şi plăţilor.
În contextul economiilor cu sisteme financiare incipiente gestiunea financiară a
întreprinderilor se găseşte, în principal, orientată spre stăpânirea decontărilor şi spre formarea şi
utilizarea resurselor de autofinanţare. Accesul întreprinderilor la finanţarea externă, asigurat de
bănci sau alte instituţii de credit, constituie însă o preocupare majoră. Totuşi, slăbiciunea
mecanismelor de mobilizare şi de alocare a economiilor antrenează un dublu efect de raţionalizare a
creditului. Pe de o parte, întreprinderile sunt chemate să-şi exprime o cerere de finanţare externă şi
sunt determinate să-şi subordoneze ritmul de dezvoltare posibilităţilor interne de finanţare. Pe de
altă parte, depunătorii şi instituţiile de credit pot să regrete absenţa oportunităţilor de plasament sau
de credit, orientate spre proiecte viabile şi demne de încredere.
Într-o economie de intermediere financiară, gestiunea financiară a întreprinderilor se
orientează în principal, spre conduita relaţiilor cu băncile şi alte instituţii de credit.
În primul rând. responsabililor financiari le revine misiunea să asigure urmărirea şi ajustarea
fluxurilor de plăţi efectuate prin conturile bancare de către întreprindere, în economiile cu sistem

14
financiar incipient, dezvoltarea tranzacţiilor monetare se loveşte de obstacole sau de dificultăţi
datorate insuficienţei suporturilor institu-ţionale care sunt oferite, în economiile de intermediere,
funcţionarea mecanismelor de plăţi, din contră, e asigurată în mod fiabil şi regulat de instituţiile de
credit. Acestea centralizează cea mai mare parte a mijloacelor băneşti deţinute de întreprinderi şi de
particulari în conturi curente bancare, în timp ce acumulările în bilete de bancă ocupă un loc redus.
Instituţiile de credit centralizează de asemenea, principalele plasamente mobilizând resursele
particularilor în conturi de economii şi alte forme clasice, iar pe cele ale întreprinderilor în depozite
la termen (conturi blocate).
În al doilea rând, responsabilii financiari, adresează principalele lor cereri de finanţare
instituţiilor de credit. Acestea constituie de acum înainte sursa principală de finanţare externă şi, cel
mai adesea, sursa exclusivă. Mai întâi orientaţi spre finanţarea solicitărilor pe termen scurt,
intermediarii financiari extind progresiv domeniul lor de intervenţie pentru a integra creditul pe
termen mediu şi lung, în special orientat spre investiţii. Totuşi, această extindere nu operează liniar.
Ea este traversată în majoritatea ţărilor, de crize datorate unei proaste aprecieri a riscurilor legate de
aceste angajamente pe termen. Instituţiile de credit au fost astfel supuse unui proces de
perfecţionare primejdios şi costisitor, jalonat de falimente bancare şi de perioade de repliere.
Pentru gestionarii financiari ai întreprinderilor, această evoluţie determină o netă modificare
a soluţiilor lor de finanţare, în prima etapă, ei se adresează băncilor pentru finanţarea operaţiunilor
pe termen scurt, dar trebuie să acopere nevoile lor pentru cumpărarea de echipamente din resurse
proprii sau din autofinanţare, în orice caz, existenţa intermediarilor financiari specializaţi permite
uşor obţinerea de fonduri destinate investitorilor, dar această contribuţie rămâne marginală, într-o a
doua etapă, diversificarea modalităţilor de credit propuse de intermediarii financiari permite
responsabililor întreprinderilor să negocieze cu aceştia, împrumuturile pe termen scurt, dar şi pe
termen mediu şi lung.
În sfârşit, în economiile de intermediere financiară, pieţele de capital continuă să joace un
rol secundar în mobilizarea şi alocarea de fonduri necesare, în consecinţă, majoritatea gestionarilor
financiari nu pot avea intenţia să facă apel la aceste pieţe pentru a procura fondurile prin emisiunea
de acţiuni, obligaţiuni sau titluri pe termen scurt. Numai unităţile cele mai importante pot eventual
să recurgă la astfel de operaţiuni şi deci să existe o reală posibilitate de arbitraj între finanţarea de
către piaţa financiară şi finanţarea de către instituţiile de credit.
Putem spune că economiile de intermediere financiară pun la dispoziţia responsabililor
întreprinderilor, mijloace de finanţare, instru-mente de plasare şi toată gama de servicii care tind a
răspunde, într-un mod mai diversificat, diferitelor lor nevoi. Totuşi, aceste economii nu oferă
gestionarilor financiari soluţii alternative în raport cu cele propuse de instituţiile de credit. Ele nu

15
asigură jocul concurenţial între soluţiile de finanţare şi de plasare propuse de pieţele de capital şi
cele propuse de intermediarii financiari.
Pentru responsabilii întreprinderilor, economiile de piaţă financiară par, la prima vedere, a
multilplica posibilităţile lor de alegere. Ele le permit să caute soluţiile de finanţare, de plasare sau de
acoperire a riscurilor care le asigură un răspuns potrivit cu nevoile întreprinderii, la cel mai bun cost
(pentru instrumentele de finanţare şi de acoperire a riscurilor), sau la cel mai bun randament (pentru
instrumentele de plasament).
Această extindere a posibilităţilor de alegere e datorată dezvoltării pieţelor şi instituţiilor
financiare mai mult sau mai puţin specializate, mai unite unele de altele pentru constituirea unei
vaste pieţe a banilor. Spaţiul financiar favorizează multiplicarea instrumentelor financiare
răspunzând diverselor nevoi. Se dă particularilor ca şi întreprinderilor posibilitatea de a pune în
concurenţă produse şi circuite financiare alternative pentru căutarea soluţiei care corespunde cel mai
bine constrângerilor şi preferinţelor lor.
Coerenţa de ansamblu a sistemului financiar rămâne asigurată de mecanisme de transmitere
care pun în relaţie diferitele pieţe (piaţa financiară pentru operaţiunile pe termen mediu şi lung şi
piaţa monetară pentru operaţiunile pe termen scurt), diferitele produse financiare, diferitele rate ale
dobânzii.
Totuşi, economiile de piaţă financiară expun gestionarii financiari ai întreprinderilor la noi
dificultăţi. Pe de o parte, pieţele financiare suferă fenomene de instabilitate care afectează rata
dobânzii, cursul de schimb valutar şi valoarea activelor financiare. Instabilitatea acestor variabile
poate antrena pierderi severe şi perturbări grave pentru gestiunea financiară a întreprinderilor. Ea
constituie deci cauza unei agravări a riscurilor financiare. Pe de altă parte, economiile de piaţă
financiară exercită o constrângere financiară mai severă pentru întreprinderi. Dacă acestea au de
acum înainte acces la posibilităţi de finanţare lărgite pe pieţele de capital, ele sunt deopotrivă supuse
unei presiuni continue a cumpărătorilor de titluri (acţiuni şi obligaţiuni în special), care aducându-şi
aportul la resursele întreprinderii, controlează în permanenţă evoluţia performanţelor şi riscurilor
lor.
Astfel, posibilităţile de plasare oferite de pieţele de capital conduc la compararea între
randamentul mai riguros oferit de produsele financiare şi cel aşteptat din investiţiile reale,
industriale şi comerciale. Din această cauză, selectarea proiectelor de investiţii productive devine
mai severă şi numai cele mai eficiente dintre ele pot beneficia de o confruntare favorabilă cu
plasamentele financiare alternative.
În cele din urmă, economiile de piaţă financiară furnizează gestiunii financiare posibilităţi
de alegere largi, dar fac să existe reţineri pentru deciziile mai complexe şi mai riscante. Această
îmbogăţire a misiunii gestiunii financiare afectează inegal întreprinderile. Cele mai mari beneficiază

16
din plin de posibilitatea de a combina relaţiile cu pieţele şi relaţiile cu instituţiile de credit în
interesul lor. în schimb întreprinderile mici şi mijlocii apar mai puţin înarmate pentru a accede pe
piaţă şi pot deci să se găsească închise într-un raport oligatoriu cu instituţiile de credit. Totuşi, chiar
în acest caz, existenţa pieţelor active exercită o presiune asupra instituţiilor de credit şi le constrânge
să ţină seama mai mult de nevoile clienţilor lor, ceea ce n-ar face într-o economie de intermediere
financiară.

1.2. Aspecte legislative privind relaţiile financiare internaţionale

Pregatirea Republicii Moldova pentru aderarea la Uniunea Europeana a fost sprijinita in
domeniul contabilitatii intreprinderii de catre specialistii francezi care au contribuit la definirea unui
model contabil care sa asigure tranzitia de la contabilitatea specifica sistemului centralist planificat
la sistemul descentralizat specific economiei de piata, dar care sa permita autoritatilor statului un
control riguros al activitatilor desfasurate. Aceste eforturi au fost completate de specialistii englezi
de specialitate care nu numai ca au sprijinit pregatirea sistemului contabil al intreprinderilor din
ţările exsocialiste pentru aderare la Uniunea Europeana, ci si au contribuit la dezvoltarea sistemului
contabil existent, prin orientarea acestuia catre pietele internationale de capital; orientarea agentilor
economici din Republica Moldova catre pietele de capital internationale, a fost posibila pe de o
parte datorita avansarii procesului de introducere a Aquis-ului Comunitar, cat si a cresterii bonitatii
Republicii Moldova pe piata capitalului international, ca efect al rezultatelor macroeconomice
deosebite inregistrate.
In ceea ce priveste aportul activitatilor de comert exterior la sporirea Produsului Intern Brut,
respectiv a valorii adaugate brute, aceasta se realizeaza in cazul in care la export pretul national este
mai mic decat cel international, iar la import cand pretul practicat intern este mai mare. Modelul de
contabilitate practicat este acela prin care se pun in evidenta fondurile materiale si banesti,
consumul acestora pentru desfasurarea activitatilor de import/export, precum si pe evidentierea
rezultatelor economice in urma prestarii activitatilor de comert exterior1.
Calitatea de membru al OMC necesită stabilirea unor relaţii economice deschise, calitativ noi
cu toate ţările membre ale OMC. Totodată oferind garanţii suplimentare investitorilor străini în ce
priveşte regimul şi reglementările comerciale din Moldova.
Reforma cadrului legislativ a necesitat modificarea multor legi existente, precum şi
adoptarea altora noi, cum sunt:
• Legea cu privire la tarifele vamale;
• Legea privind reglementarea de stat a comerţului exterior;
• Legea privind obstacolele de ordin tehnic din calea comerţului;
1
Dumitru Visan « Contabilitatea in Comertul exterior”, Ed. aII-a, Ed. Economica, Bucuresti, 1999.
17
 • Legea cu privire la certificare;
• Legea cu privire la protecţia cumpărătorului;
• Legea privind măsurile antidumping, de compensare şi protecţie;
• Legea cu privire la comanda de stat.
In corespundere cu regulile internaţionale au fost modificate actele normative şi legislative,
referitoare la proprietatea intelectuală, determinarea volumului mărfurilor în vamă, aplicarea
măsurilor sanitare şi fitosanitare, a standardelor şi alte aspecte, ce ţin direct sau indirect de
schimburile comerciale.
In acest context modelul contabil al activitatii de import/export1 are la baza reguli generale
ale sistemului contabil al intreprinderii, cadrul contabil general si anume : obiectivele, conditiile si
modalitatile de definire a sistemului contabil national ; conventiile contabile ; metodele de evaluare,
documentele de sinteza (definire, reguli de stabilire, modele).
In aplicarea sa sistemul contabil al intreprinderii ia in considerare Planul de Conturi General,
regulile de functionare a conturilor, principiile si metodologia contabila a operatiunilor, conturile
consolidate.
In plus, prin specificul sau contabilitatea activitatilor de import/export reflecta raporturile
economico-financiare dintre operatorii economici ce apartin unor structuri economice diferite si
astfel uzantele, cutumele si normele dreptului international apar in operatiile contabile ce se
executa. In aceasta categorie putem exemplifica preturile utilizate pentru evaluarea operatiilor de
import/export de bunuri si servicii, a conditiilor de livrare a marfurilor, a modalitatilor de plata, a
sistemului de finantare etc.
Societatile comerciale au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie,
respectiv contabilitatea financiara, potrivit Legii contabilitatii, si contabilitatea de gestiune adaptata
la specificul activitatii.
Calcularea costurilor in activitatea de import/export. In calitatea de exportator sau
importator se impune a se conveni un pret, care sa permita fiecareia din parti obtinerea unui profit
acceptabil. Stabilirea unui astfel de pret realist presupune luarea in considerare a unor factori, dintre
care mentionam: costurile interne de productie; costurile asociate de realizarea exportului
(modificari aduse impactul cursului de schimb si al taxelor din tara importatoare; cererea pietei;
strategiile de stabilire a preturilor practicate de firmele concurente; marja de profit avuta in vedere;
natura obiectivelor urmarite de exportator pe piata externa.
Principalele instrumente si modalitati de plata utilizate in comertul international sunt:
Incasso-ul documentar, Acreditivul documentar, Dispozitia de Plata/Incasare Externa in Valuta
(DPVE), Ordinul de plata (O.P.), Cecul, Cambia, Biletul la ordin, Trata, Scrisoarea de credit
comerciala.

18
 Reglementarea de către stat a comerţului extern.
Operaţiunile economice externe în condiţiile economiei de piaţă sunt relaţiile comerciale într-un
domeniu sau altul dintre părţile -subiecte cu cetăţenie diferită. Prin tranzacţii economice externe de
comercializare se subânţeleg acţiunile unor cetăţeni şi persoane juridice din diverse ţări, ce
urmăresc stabilirea, modificarea sau suspendarea drepturilor civile şi a obligaţiunilor la
comercializarea mărfurilor şi serviciilor în cadrul comerţului exterior [2, p. 81].
În interiorul ţării principalele reguli de efectuare a unor asemenea tranzacţii se reglementează
de către legislaţia naţională. In Republica Moldova, bunăoară, ele sunt stabilite în Codul civil,
partea 1 [vezi 3].
Dar în acelaşi timp tranzacţiile economice externe de comercializare au o serie de particularităţi
în comparaţie cu cele similare, încheiate pentru livrări interne de mărfuri. Aceasta se referă nu
numai la condiţiile economice şi financiare, ci şi la reglementarea juridică. Unele norme de drept, ce
reglementează prevederile părţilor tranzacţiei de comercializare, sunt incluse în contractele
comerciale internaţionale, acordurile de colaborare economică, precum şi în instrucţiunile cu privire
la comerţ şi efectuarea plăţilor. în afară de aceasta, multe prevederi normative de drept importante
se conţin în actele şi convenţiile internaţionale multilaterale, printre care e şi Convenţia de la Viena
[4].
Convenţia de la Viena reglementează procedurile legate de elaborarea, coordonarea şi
legalizarea tranzacţiei şi efectuarea ei ulterioară. Prevederile convenţiei date se aplică de către
participanţii la operaţi uni le comerciale externe indiferent de faptul, dacă sunt sau nu stipulate în
contractul tranzacţiei trimiterile la această Convenţie.
De menţionat, ca în diferite ţări în cadrul operaţiunilor comerciale externe au loc multe
încălcări, abuzuri, luare de mită, este răspândită corupţia. Aceste probleme neliniştesc întreaga
omenire. Asambleea Generală a ONU, fiind îngrijorată de problemele pe care le creează
corporaţiile, ce pot periclita stabilitatea şi securitatea societăţii, submina valorile morale
democratice şi prejudicia dezvoltarea ei social-economică şi politică, în luna decembrie 1996 a
adoptat "Rezoluţia ONU cu privire la combaterea corupţiei şi Codul internaţional de comportament
al persoanelor oficiale de stat", precum şi rezoluţia şi declaraţia "Cu privire la colaborarea
intrernaţională în scopul combaterii corupţiei şi mituirii în cadrul operaţiunilor comerciale
internaţionale " [8, p. 562-592] Actele legislative majore, care în prezent reglementează activitatea
comercială externă a Republicii Moldova, sunt: Legea „Cu privire la reglementarea de stat a
activităţii comerciale externe” stabileşte baza legală pentru reglementarea de stat a operaţiunilor
comerciale externe, metodologia de implicare în activităţile comerciale externe a persoanelor fizice
şi juridice din Republica Moldova sau din alte ţări, drepturile, obligaţiile şi responsabilităţile
autorităţilor publice la acest capitol.

19
 Legea „Cu privire la tariful vamal” prevede procedura de stabilire şi aplicare a tarifelor
vamale pentru bunurile importate sau exportate de pe teritoriul Moldovei, de asemenea stabileşte
regulile de aplicare a taxei vamale, precum şi metodele folosite la determinarea valorii bunurilor din
vamă şi ale ţării de origine.
Codul Fiscal al Republicii Moldova stabileşte principiile generale de impozitare în
Republica Moldova, statutul juridic al contribuabililor, al autorităţilor fiscale şi al altor participanţi.
Sistemul general de stat de impozite şi taxe include: impozitul pe venit, TVA, accizul, impozitul
privat, taxa vamală şi taxa în fondul rutier.
Codul vamal al Republicii Moldova prevede principiile legale, organizatorice şi economice
ale activităţii vamale. Activitatea vamală presupune promovarea politicii vamale, conformarea la
regulamentele vamale ale bunurilor, vehiculelor şi persoanelor care trec frontiera Republicii
Moldova; aplicarea drepturilor de import şi export; devamarea; controlul vamal, supravegherea şi
alte activităţi.
Legea privind licenţierea unor genuri de activitate, stabileşte cadrul legal, organizatoric şi
economic pentru licenţierea unor tipuri de activităţi, identifică activităţile specifice care trebuie
supuse licenţierii, de asemenea tinde să asigure controlul statal în conformarea acestora la termenele
şi condiţiile necesare.
Trebuie de menţionat că întregul cadru legislativ este destul de complex, dar cunoaşterea
actelor normative va facilita mult organizarea operaţiunilor de export-import, precum şi va da
posibilitate să se evite multe probleme care pot apărea în procesul de perfectare a documentelor
necesare şi a procedurilor vamale.
Dezvoltarea comerţului internaţional constituie o cale importantă în succesul economic al
unei ţări, inclusiv pentru economiile în tranziţie, aşa cum este cazul tării noastre. Comerţul
internaţional implică un grad ridicat de competitivitate nu numai între firme, ci şi între ţări.
Bineînţeles, factorii competiţionali includ: preţul şi calitatea mărfurilor, reţeaua de distribuţie,
serviciile oferite; în acelaşi timp, însă, foarte importantă este eficienţa activităţii sistemului bancar,
gama serviciilor şi instrumentelor bancare puse la dispoziţia exportatorilor/importatorilor. De
asemenea, derularea unei tranzacţii în comerţul internaţional presupune un număr ridicat de riscuri
care nu apar în cazul comerţului interior.
Comerţul exterior2 este o ramură distinctă a unei economii naţionale care cuprinde
operaţiunile comerciale sau de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică în raporturile cu
străinătatea privind vânzarea-cumpărarea de mărfuri, lucrări, servicii, licenţe, consignaţia sau
depozitul, reprezentarea sau comisionul, operaţiunile financiare, asigurările, turismul şi, în
general, orice acte sau fapte de comerţ.

2
Vişan, D., Contabilitatea în comerţul exterior, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 13

20
 Potrivit acestei definiţii, comerţul exterior cuprinde două componente de bază.
1. Operaţiunile comerciale internaţionale reprezintă o formă de interdependenţă între
întreprinderi şi economiile naţionale în sfera comercializării şi includ:
– comerţul internaţional cu mărfuri, care este format, la rândul său, din: exportul de
mărfuri care cuprinde totalitatea operaţiunilor comerciale prin care o ţară vinde unei alte
ţări o parte din mărfurile produse sau prelucrate; importul de mărfuri care cuprinde
totalitatea operaţiunilor comerciale prin care o ţară cumpără mărfuri din alte ţări în
vederea satisfacerii consumului productiv şi neproductiv.
– comerţul internaţional cu servicii comerciale, numit şi comerţ invizibil, care cuprinde
serviciile conexe operaţiunilor de export-import (transporturile, asigurările, licenţele),
turismul internaţional;
– operaţiunile comerciale combinate, respectiv reexportul, compensaţiile, switch-ul,
prelucrarea în lohn, operaţiunile de perfecţionare etc., adică tehnicile utilizate pentru
facilitarea schimburilor şi valorificarea oportunităţilor de profit comercial.
2. Alianţele şi cooperările internaţionale reprezintă o formă dezvoltată a legăturilor
economice dintre state în vederea realizării unei strategii comune, durabile, în domenii diferite de
activitate. Raţiunile care stau la baza acestor legături pleacă de la existenţa unor interese comune,
complementaritate tehnologică, exploatarea eficientă a competenţelor şi resurselor proprii.
Principalele forme de alianţe şi cooperări internaţionale sunt următoarele3:
– cooperările pe baze contractuale, în care pot fi incluse contractele de licenţă, franşizarea,
subcontractarea etc., toate constituind forme de transfer internaţional de tehnologie de producţie
(licenţierea, subcontractarea) sau de comercializare (franşizarea);
– alianţe strategice sub formă de asociaţii, consorţii etc. Pentru construirea de obiective
în comun, livrări la cheie, consultingengineering etc.;
– cooperarea instituţionalizată, reprezentată de societăţile mixte.
Prin participarea, sub diferite forme la circuitul mondial de valori, comerţul exterior are
multiple efecte economice şi neeconomice asupra fiecărui participant la realizarea sa, cum ar fi 4:
efecte economice de tip valoric concretizate sub forma diferenţelor dintre încasările şi plăţile
internaţionale din operaţiunile de exportimport generate de diferenţele dintre productivitatea
naţională şi internaţională a factorilor de producţie; efecte economice de tip material concretizate
sub forma valorilor de întrebuinţare care satisfac cantitativ şi calitativ anumite nevoi reale ale
economiei naţionale; efecte economice de tip propagat sau indirect care, deşi nu se localizează în
mărimi concrete, reprezintă aprecieri orientative privind aportul comerţului exterior la introducerea
progresului tehnic, îmbunătăţirea proporţiilor din economie, valorificarea mai bună a factorilor de
3
Popa, I., „Tranzacţii de comerţ exterior”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 13
4
Pop, A., „Contabilitatea de gestiune în comerţ”, Editura Intelcredo, Deva, 1997, pag. 155

21
producţie interni, facilitarea mutaţiilor structurale ale producţiei materiale interne etc.; efecte
economice de tip social şi politic care, deşi nu se pot cuantifica, exercită influenţe pozitive cu
incidenţe multiple asupra unei economii naţionale.
Prin intermediul acestor efecte, cu precădere a celor economice, comerţul exterior devine un
pilon important al dezvoltării unei economii naţionale.
Activitatea de comerţ exterior este caracterizată de anumite trăsături specifice datorită
mediului în care întreprinderea este nevoită să acţioneze, şi anume pieţele externe. Principalele
trăsături economico-financiare ale activităţii de comerţ exterior sunt5:
1. Caracterul economic al activităţii, concretizat în derularea unui circuit de fonduri
materiale şi băneşti generatoare de rezultate economico-financiare. Activitatea de comerţ exterior
contribuie la crearea şi sporirea venitului naţional al ţării;
2. Interferenţa factorilor naţionali cu cei internaţionali, caracterizată prin existenţa
elementelor de extraneitate în cadrul raporturilor economicofinanciare cum ar fi subiecţii de drept
aparţinând unor legislaţii naţionale diferite. În acest caz, relaţiile de comerţ exterior ies parţial sau
total de sub jurisdicţia internă a unui stat şi se completează cu uzanţele şi normele dreptului
internaţional sau cu normele de drept civil ori comercial ale unui alt stat;
3. Diversitatea şi specificitatea activităţii de comerţ exterior, care constă în apariţia alături
de forma clasică a import-exportului de mărfuri şi a unor forme noi de comerţ exterior şi cooperare
cum sunt: comerţul cu drepturi de proprietate industrială şi intelectuală, operaţiunile combinate de
comerţ exterior, exporturile complexe, cooperarea economică etc.;
4. Sistemul de finanţare şi creditare a activităţii de comerţ exterior, caracterizat de
modalităţile prin care întreprinderea participantă la tranzacţii economice internaţionale îşi asigură
fondurile necesare desfăşurării activităţii. Finanţarea are drept obiectiv asigurarea fondurilor proprii
sub forma capitalului social şi a celorlalte fonduri proprii, iar creditarea are drept scop completarea
fondurilor proprii cu împrumuturi financiare, comerciale şi de altă natură.
5. Sistemul de decontare a activităţii de comerţ exterior, structurat în: mijloace de plată,
care reprezintă totalitatea mijloacelor materiale şi băneşti prin care se poate lichida un angajament
financiar. În acest sens se poate folosi aurul, devizele, valuta, drepturile speciale de tragere, unitatea
monetară europeană, moneda naţională; instrumente de plată şi de credit, care reprezintă
înscrisurile şi efectele comerciale în valută care reglementează lichidarea angajamentelor
internaţionale, cele mai utilizate fiind: trata, biletul la ordin, cecul, cardul; modalităţi de plată,
concretizate în tehnicile bancare prin intermediul cărora se derulează operaţiunile de încasări şi plăţi
internaţionale, cele mai utilizate fiind: acreditivul documentar, incasso-ul documentar, ordinul de
plată, scrisoarea de garanţie bancară, mecanismul plăţilor prin clearing.

5
cf. Vişan, D., op. cit., pag. 21 şi următoarele, Pop, A., op. cit., pag. 157 şi următoarele

22
 Toate aceste trăsături ale activităţii de comerţ exterior îşi pun amprenta asupra organizării şi
conducerii contabilităţii societăţilor implicate în tranzacţii comerciale internaţionale.
La activităţile de comerţ exterior în Republica moldova pot participa toţi agenţii economici,
care din punct de vedere al formei juridice, se pot grupa în:
Firma trebuie să facă faţă numeroaselor probleme care pot să apară în cadrul activităţilor de
import sau export. Aceste probleme privesc, în principal, următoarele aspecte: piaţa produsului,
reglementările naţionale şi internaţionale în materie de comerţ, transportul mărfurilor, riscul plăţilor,
riscul valutar, contextul politic şi economic. Atunci când un exportator/importator doreşte să
dezvolte operaţiuni de comerţ internaţional, el trebuie să parcurgă o serie de etape: contractarea
mărfurilor/serviciilor, schema de plată, expedierea mărfurilor, preluarea şi plata
mărfurilor/serviciilor. Fiecare dintre aceste patru etape are importanţa sa pentru finalizarea în bune
condiţii a tranzacţiei, nerespectarea lor putând avea efecte negative pentru ambii parteneri. De
exemplu, întârzierea livrării la timp a mărfurilor in portul stabilit poate afecta preluarea lor de
importator (acesta nu va putea, de exemplu, să-şi continue ritmic procesul de producţie); întârzierea
livrării va determina întârzierea plăţilor, deci a încasării contravalorii mărfurilor de exportator, etc.
Prin urmare, este necesar ca fiecare etapă să fie abordată cu atenţie. Derularea tranzacţiilor
comerciale internaţionale şi a relaţiilor de plăţi generate de acestea se realizează pe baza
contractelor comerciale internaţionale. Pentru finalizarea operaţiunilor de comerţ exterior sunt
necesare o suită de documente care concretizează de fapt, executarea contractului. În principiu,
aceste documente pot fi grupate în două categorii: prima grupă este formată din documente
comerciale: factură, documente de transport, documente de asigurare, alte documente (certificatul
de origine, certificate de calitate, fitosanitare, lista de colete/greutate, buletin de analiză, licenţa de
import/export etc); a doua grupă include documente financiare (cambia, biletul la ordin, etc). Erorile
din documente pot să întârzie transferul mărfurilor şi efectuarea plăţilor, de aceea este important ca
ele să fie completate corect şi să corespundă condiţiilor contractuale.
Modalităţile de plată utilizate în comerţul internaţional s-au diversificat continuu, odată cu
mutaţiile ce au avut loc în cadrul economiei mondiale şi a perfecţionării tehnicilor şi tehnologiilor
de transmitere a mesajelor financiare.
Decontarea tranzacţiilor comerciale internaţionale se poate realiza prin: plata direct din cont
(plata din cont deschis), ordin de plată, incaso documentar, acreditiv documentar, contrapartidă.
Alegerea modalităţii de decontare se realizează în funcţie de: încrederea dintre parteneri şi bonitatea
acestora, valoarea tranzacţiilor, caracteristicile mărfii, situaţia economică şi politică din ţările de
unde provin cei doi parteneri, durata relaţiilor comerciale dintre parteneri etc. Indiferent de metoda
utilizată, exportatorul trebuie să fie în măsură să deţină controlul asupra mărfii până când încasează
de la importator contravaloarea acesteia. Pe de altă parte, importatorul este interesat să fie sigur că

23
va primi marfa la timp, cu respectarea condiţiilor contractuale privind cantitatea şi calitatea, şi
doreşte, în cele mai multe cazuri, să obţină o cumpărare pe credit.
Reglementarea juridică a relaţiilor contractuale în sistemul relaţiilor economice mondiale se
efectuează conform normelor de drept internaţional. Constituţia Republicii Moldova (p.l, art. 8)
prevede că ţara se obligă să-şi construiască relaţiile cu alte state în baza dreptului internaţional.
Aceasta înseamnă că, dacă în contractul internaţional al Republicii Moldova sunt stabilite alte
reguli, decât cele prevăzute în lege, atunci se aplică regulile referitoare la contractul internaţional.
Aplicativ la activitatea economică externă o importanţă deosebită au două tipuri de contracte
internaţionale.
La primul se atribuie contractele, în care se stabileşte regimul comerţului între două state sau
un grup de state. După conţinutul lor acestea pot fi subdivizate aproximativ în cinci tipuri
principale: contracte şi acorduri tip; acorduri cu privire la colaborarea economică şi tehnică;
acorduri economice; acorduri de asistenţă financiară; acorduri cu privire la protecţia investiţiilor (în
literatura de specialitate se dă caracteristica detaliată a acestor tipuri de contracte [2, p.287-293].
Contractele internaţionale de tipul al doilea conţin regulile de drept civil pentru
reglementarea relaţiilor de proprietate, ce decurg din contactele economice externe. Din contractele
internaţionale de acest tip face parte în primul rând Convenţia ONU cu privire la contractele
internaţionale de comercializare a mărfurilor din anul 1980 (în continuare "Convenţia de la Viena").
în cadrul Convenţiei au fost delimitate sferele de aplicare şi regulile generale, modul de
încheiere a contractelor de comercializare a mărfurilor, angajamentele părţilor, mijloacele de
protecţie juridică în cazul încălcării contractului de către vânzător sau cumpărător, precum şi
diverse alte prevederi [mai pe larg vezi 1, precum şi 3, p. 466-491]. Disponibilitatea de acest
document înlesneşte atât încheierea, cât şi realizarea contractelor, deoarece drepturile şi obligaţiile
părţilor se stabilesc uniform.
Convenţia poartă caracter normativ. în acelaşi timp părţile, la dorinţa lor, pot devia de la
prevederile ei. Convenţia se extinde numai asupra contractelor cu caracter internaţional. Un factor
determinant pentru încheierea unei tranzacţii cu caracter internaţional este faptul că întreprinderile
comerciale ale participanţilor la tranzacţie se află în state diferite.
Din sfera de acţiune a Convenţiei s-au scos comercializarea mărfurilor de consum, vânzarea
la licitaţie a hârtiilor de valoare, navelor de transport acvatic şi aerian, energiei electrice etc. Ea nu
atinge de asemenea reglementarea juridică a tranzacţiilor, asupra cărora se extind prevederile
contractelor internaţionale încheiate anterior.
În comerţul internaţional sub formă de document unic se încheie, de regulă, contracte
complexe şi pe sume mari. în cazul relaţiilor de afaceri permanente cu un partener important se
practică convenirea cu el a condiţiilor generale de comercializare (respectiv la import şi export)

24
pentru ca într-o anumită frază să se facă trimitere la ele în tot ceea ce se referă la condiţiile
neprevăzute în textul lui. La elaborarea textului unor asemenea condiţii generale de comercializare
pot fi utilizate, printre altele, următoarele surse.
În primul rând, condiţiile generale de livrare, aplicate de unele state, formulările ce se conţin
în ele sunt acceptate în practica contractuală şi de arbitraj.
In al doilea rând, condiţiile generale şi contractele-tip sunt elaborate sub conducerea
Comisiei Economice Europene a ONU pentru diversele tipuri de tranzacţii comerciale. în ansamblu
există circa treizeci de asemenea tipuri.
În rândul al treilea, contractele-tip aplicate pe larg în comerţul internaţional, elaborate de
asociaţiile ramurale respective ale comercianţilor unui anumit tip de marfa (cereale, ulei vegetal,
bumbac, cauciuc natural, material lemnos, pielărie, cărbuni, metale preţioase etc).
În rândul al patrulea, documentele Camerei Internaţionale de Comerţ au caracter de
recomandare şi în mod obişnuit se aplică, dacă există trimitere la ele în contracul respectiv. Aici intră,
în primul rând, Regulile internaţionale de interpretare a terminilor comerciali (INCOTERMS).
E posibilă şi elaborarea contractelor-tip proprii. La un asemenea contract, cunoscut
partenerului, se poate face trimitere şi în oferta comercială. La determinarea condiţiilor contractului
concret, precum şi la întocmirea contractelor-tip şi a condiţiilor generale de comercializare, la
dorinţa părţilor, poate fi aplicat un document, adoptat în anul 1994 de Institutul Internaţional pentru
Unificarea Dreptului Privat de la Roma, denumit "Principiile contractelor comerciale
internaţionale".

1.3. Perspectiva relaţiilor financiare ale întreprinderii în epoca globalizării mediului de afaceri

Mediul financiar în care se încadrează întreprinderile, are caracteristici care permit, în

acelaşi timp, să se delimiteze domeniul gestiunii financiare şi să se justifice instrumentele pe care le
foloseşte şi tipurile de reglementări care o orientează şi o sancţionează. Ţinând seama de
interdependenţa dintre componentele acestui mediu, se poate avansa conceptul de sistem financiar
pentru a desemna ansamblul de instrumente, instituţii, pieţe, circuite şi tipuri de reglementări care
permit realizarea operaţiunilor financiare într-un spaţiu economic naţional sau internaţional.
Sistemul financiar astfel definit prezintă în majoritatea ţărilor forme de organizare tipice,
mai mult sau mai puţin specifice, dar durabile. Acest lucru e sugerat de recurgerea la noţiunea de
structură financiară. Această noţiune exprimă caracteristicile majore şi relativ stabile proprii
îmbinării componentelor sistemului financiar.

25
 Se pot sublinia trei caracteristici principale ale structurii financiare într-o anumită ţară:
În primul rând, structura financiară globală e caracterizată de gama de instrumente care
servesc ca suport al operaţiunilor financiare, adică al operaţiunilor de decontare, de constituire a
economiilor, de finanţare şi acoperire a riscurilor financiare. Astfel, diversificarea activelor
financiare, extinderea gamei acestora, repartizarea între active de diferite tipuri constituie un aspect
major al structurii financiare.
În al doilea rând, structura financiară e caracterizată şi de natura şi de diferenţierea
instituţiilor financiare care intervin în mod regulat în procesul de creare, conservare şi punere în
circulaţie a activelor financiare. Diversitatea acestor instituţii, nivelul lor de specializare, influenţa
lor efectivă asupra comportamentului statului, întreprinderilor şi particularilor, valoarea şi structura
patrimoniului lor şi a operaţiunilor lor, constituie a doua caracteristică majoră a structurii financiare
globale. Dar analiza structurii financiare nu trebuie să fie limitată la studierea instituţiilor. Ea
trebuie să includă şi studierea pieţelor pe care se negociază şi se încheie tranzacţiile privind activele
financiare, precum şi studierea circuitelor şi canalelor care asigură circulaţia fluxurilor financiare în
economia naţională şi internaţională.
În al treilea rând structura financiară globală poate fi caracterizată în termeni cantitativi
datorită analizei raporturilor caracteristice între valorile atinse de activele financiare de diverse
tipuri. Deasemenea, ea poate fi studiată prin comparaţia între fluxurile tranzacţiilor (emisiuni noi.
tranzacţii pe pieţe secundare) legate de aceste tipuri diferite de active, prin indicatorii care reflectă
ponderea diferitelor tipuri de instituţii şi de pieţe şi prin mărimile care exprimă caracteristicile
majore ale economiei reale (producţie, avuţie naţională, economii globale, patrimoniul
particularilor, al întreprinderilor şi al altor instituţii).
Structura financiară globală în care-şi desfăşoară întreprinderile activitatea este caracterizată
de un anumit nivel de diferenţiere a componentelor sale şi printr-un mod specific de combinare a
acestora. Complexitatea şi stadiul de dezvoltare al structurii financiare globale determină variabilele
de acţiune ale gestiunii financiare, termenii problemelor pe care aceasta şi le pune. natura soluţiilor
pe care Ic poate aduce. Astfel, un sistem financiar caracterizat de o structură puţin diferenţiată apare
dominat de gestiunea mecanismelor de creare şi circulaţie a banilor şi oferă o gamă limitată de
mijloace de finanţare. Problematica gestiunii financiare e ancorată în domeniul autofinanţării şi al
controlului plăţilor şi încasărilor întreprinderii.
Într-un sistem financiar caracterizat de o intensă diferenţiere a instrumentelor, instituţiilor şi
pieţelor, gestiunea financiară a nume-roase întreprinderi trebuie, dimpotrivă, să pună în mişcare o
gamă complexă de tehnici de finanţare, plasare, investiţii, stăpânire a riscurilor.
În acelaşi timp, într-un context determinat, nu toate întreprinderile sunt în mod egal
preocupate de diferitele aspecte ale structurii financiare globale. Anumite caracteristici care le sunt

26
proprii le determină posibilităţile de acces la diferitele câmpuri de acţiune ale gestiunii financiare,
dar şi eventuala evitare a unora dintre ele.
Analiza relaţiilor dintre structura financiară globală (sau "mediul financiar") şi structura
financiară a întreprinderii ridică unele dintre problemele majore ale gestiunii financiare. Această
analiză necesită în prealabil identificarea caracteristicilor majore ale structurii financiare globale.
Aceste caractersitici sunt legate de cele trei moduri fundamentale de finanţare: autofinanţarea,
finanţarea externă directă şi finanţarea externă prin intermediari. Pe de altă parte, ele sunt legate şi
de diversitatea de instituţii şi pieţe financiare, precum şi de gama de instrumente financiare propuse
economiei naţionale.
a) Aspecte generale ale finanţării. La un moment dat în cadrul economiei naţionale coexistă
trei tipuri de situaţii.
Anumiţi operatori, particulari, întreprinderi sau diverse instituţii asigură un echilibru riguros
între resursele şi cheltuielile lor imediate şi viitoare. Ei îşi acoperă nevoile de finanţare prin resurse
din auto-finanţare şi sunt deci total independenţi de finanţarea externă.
Unii agenţi economici prevăd resurse care depăşesc cheltuielile prevăzute. Ei vor dispune
deci. de un excedent de resurse care ar putea rămâne nefolosit, dacă nu găsesc un mijloc de a-1 pune
la dispoziţia altor agenţi care să-1 utilizeze. Este vorba deci, de agenţi care dispun de capacitate de
finanţare, de resurse care ar putea fi avansate altor agenţi economici.
Alţi agenţi au, dimpotrivă, pentru perioada viitoare, prevăzute cheltuieli, a căror mărime o
depăşeşte pe cea a veniturilor şi a disponibilităţilor lor previzibile. E vorba în special de
întreprinderi care au proiecte de investiţii sau de extindere a producţiei lor. Poate fi vorba şi de stat,
dacă bugetul său e deficitar, de particulari care efectuează cheltuieli pentru achiziţionarea de bunuri
de folosinţă îndelungată. Toţi aceşti agenţi se află deci în situaţia de deficit previzibil şi vor trebui să
renunţe la unele din proiectele lor, dacă nu îşi procură fonduri care să le acopere lipsa resurselor.
Dacă reuşesc acest lucru vom spune că au reuşit să-şi finanţeze deficitul sau să-şi acopere nevoile
de finanţare.
Repartizarea excedentelor şi a deficitelor prezintă caracteristici de regularitate care exprimă
aspecte structurale ale finanţării. Anumiţi agenţi sunt esenţialmente excedentari. E vorba în special
de particulari. Alţi agenţi sunt în general deficitari, acesta fiind în special cazul întreprinderilor, în
sfârşit, alte categorii au o situaţie variabilă şi pot fi, în funcţie de operaţiunile dintr-o anumită
perioadă, în situaţia de excedent sau de deficit.
Chestiunea tehnică a finanţării ridică deci, la scara economiei naţionale, două probleme
principale. În primul rând ea duce la întrebarea privitoare la mijloacele prin care agenţii cu
capacitate de finanţare pot fi convinşi să-şi pună resursele excedentare la dispoziţia agenţilor aflaţi

27
în deficit, acceptând să se lipsească momentan de excedentele lor. Această primă întrebare pune
problema instrumentelor şi mecanismelor care permit asigurarea colectării eeonomiilor.
Chestiunea finanţării ridică de asemenea, problema modalităţilor prin care economiile vor putea fi
canalizate spre agenţii care au nevoie de finanţare. Ea permite discutarea instrumentelor şi
mecanismelor de finanţare şi de distribuire a creditului.
Aspectele finanţării, ale colectării economiilor, ale distribuirii creditului pun problema relaţiei între
agenţii cu excedent şi agenţii cu deficit. Această relaţie se poate stabili după două modalităţi
fundamentale ale finanţării externe, cea a finanţării directe şi cea a intermedierii financiare.
b) Finanţarea externă: finanţarea directă şi intermedierea financiară, în cazul relaţiei de
finanţare directă se stabileşte un contact direct între agenţii cu excedent de finanţare şi agenţii cu
deficit de finanţare. Cei dintâi îşi pun economiile la dispoziţia celor din urmă, fără ca un intermediar
să intervină între ci.
Acest tip de situaţie se întâlneşte în cazul în care o întreprindere "face apel la economiile
publice" cu ocazia unui împrumut obligatar sau a emiterii de acţiuni noi. în acest caz, deţinătorii de
economii aduc bani lichizi care reprezintă partea din economiile lor pe care o pun la dispoziţia
întreprinderii, în schimb, ei primesc de la aceasta un titlu, un document care reprezintă un
angajament al întreprinderii faţă de ei. Dacă e vorba, de exemplu, de un împrumut obligatar,
obligaţiunea care i-a fost remisă deţinătorului de economii reprezintă în acelaşi timp, o recunoaştere
a datoriei întreprinderii şi un angajament luat de aceasta de a vărsa dobânzi şi de a rambursa
împrumutul conform condiţiilor fixate dinainte. Dacă e vorba de emiterea unor acţiuni, deţinătorul
economiilor devine asociatul întreprinderii. El primeşte deci, acţiuni care reprezintă fracţiuni din
capital şi care-i asigură o participare la anumite decizii ale întreprinderii, la distribuirea beneficiilor
care s-ar obţine şi la partajarea patrimoniului în cazul încetării în viitor a activităţii.
Piaţa financiară, spaţiul în care se derulează aceste operaţiuni de finanţare pe termen lung,
reprezintă deci, principala manifestare concretă a mecanismului finanţării directe. Totodată, acest
mecanism tinde să fie aplicat şi operaţiunilor pe termen scurt. Este în special cazul emisiunii de
bonuri care pot fi emise pe termen scurt, şi, pe un plan mai amplu, al emiterii pe pieţele monetare a
titlurilor, cum ar fi biletele de trezorerie sau certificatele de depozit.
Pieţele care centralizează aceste operaţiuni de finanţare directă pot fi mai mult sau mai puţin
organizate, în anumite ţări ele ating un înalt nivel de instituţionalizare şi sunt reglate de un
ansamblu complex de reguli juridice şi tehnice, în special când există o piaţă bursieră oficială destul
de vastă şi de activă pentru a constitui piesa de greutate a pieţei financiare. Dar chiar în absenţa
bursei oficiale, cum este cazul pentru numeroase ţări, operaţiuni de finanţare directă pe termen lung
şi mediu se realizează de fiecare dată când avem o emisiune ocazionată de "plasamente private".
Există astfel, o piaţă financiară neinstituţionalizată şi, eventual, alte forme active de finanţare

28
directă. Intermedierea financiară corespunde celui de-al doilea mod de finanţare. Aceasta presupune
apariţia unui intermediar între agenţii cu deficit şi cei cu capacitate de finanţare. Intermediarul este
un organism specializat în colectarea economiilor (în special de la particulari) şi în acordarea de
credite (în special întreprinderilor).
Intermedierea financiară conduce astfel la o relativă disociere între colectarea economiilor şi
finanţarea prin credite, în ceea ce priveşte colectarea economiilor, intermediarii financiari caută să
fructifice economiile agenţilor cu excedent de finanţare (şi în special pe cele ale particularilor),
propunându-le instrumente de plasare diversificate şi adaptate preferinţelor lor. Deşi duce la
operaţiuni mai concentrate, această finanţare tinde spre o anumită diversificare a tehnicilor,
procedeelor şi duratelor. Evoluţia sistemului financiar se manifestă printr-o diversificare a
instrumentelor financiare accesibile întreprinderilor şi altor organizaţii, precum şi particularilor.
Această diversificare permite să se propună operatorilor o gamă de instrumente cu caracteristici din
ce în ce mai variate. Acest lucru se poate observa analizând gama de titluri pe baza mai multor
criterii de clasificare.
a) Criterii de clasificare a instrumentelor financiare. După funcţia lor financiară, adică a
posibilităţilor de utilizare pe care le oferă, se pot identifica patru tipuri de instrumente financiare:
Instrumente de plată care cuprind banii sub formă de bancno-te, conturi bancare(bani
scriptuali), moneda metalică: instrumente de plasament care sunt active create (sau emise) de o
întreprindere sau de un organism oarecare şi propuse economiilor publice. Asemenea tuturor
activelor financiare, aceste instrumente sunt nişte documente care reprezintă un angajament
contractat de emitent în faţa subscriitorilor. Graţie deţinerii acestor titluri, subscriitorii pot emite
dreptul la rambursare şi la plăţile care le sunt recunoscute de emitent. Unele din aceste instrumente
înseamnă o simplă înscriere într-un cont ţinut de unitatea care a beneficiat de un aport de fonduri.
Acesta e cazul depunerii de economii la bancă sau la casa de economii. Altele implică crearea
unor titluri negociabile care permit o anumită mobilitate a plasamentelor. Astfel, pentru
subscriitor,interesul faţă de aceste titluri e legat de negociabiliatea lor, adică de posibilitatea de a le
ceda unor terţi, înaintea scadenţei lor normale. Acesta este cazul acţiunilor, obliga-ţiunilor, biletelor
de trezorerie; instrumente de credit sau de împrumut, care diferă de cele anterioare prin aceea că ele
nu sunt cesionabile. Acestea reprezintă un aport de fonduri consimţit de o persoană (o bancă de
exemplu) unei alte persoane (o întreprindere de exemplu) şi are deci un caracter personal;
instrumente de speculaţie şi de acoperire a riscurilor care corespund unor active utilizate, fie în
scopuri speculative, fie în scopul protecţiei împotriva riscurilor. Această categorie de active a
cunoscut o dezvoltare extraordinară datorită inovaţiilor financiare care au permis, începând din anii
'70, diversificarea instrumentelor de acoperire a riscului de schimb prin utilizarea contractelor
financiare la termen şi a opţiunilor.

29
 În funcţie de durata lor, putem clasifica instrumentele financiare după scadenţa lor normală,
adică având în vedere apropierea mai mare sau mai mică a datei la care ele vor fi rambursate. Sub
aspectul duratei, aceste instrumente pot corespunde unor operaţiuni la vedere sau la termen, în cazul
unui plasament la vedere, deţinătorii de economii îşi pot recupera fondurile în orice moment, (ară
termen sau preaviz. Acesta e cazul libretelor de economii. In schimb, în cazul unei operaţiuni la
termen, se prevede o scadenţă fixă, ceea ce duce la o relativă imobilizare a fondurilor, pe termen
scurt, mediu sau lung. În ceea ce priveşte remunerarea, aceasta poate fi fixă sau variabilă, în ultimul
caz, ea este calculată pe baza unor indicatori prevăzuţi dinainte: variaţia rezultatelor întreprinderii,
creşterea preţurilor, variaţia ratei dobânzilor pe piaţă.
Gama de active financiare, diferenţiate pe baza funcţiei lor, a duratei şi a modului de
remunerare, poate fi mai mult sau mai puţin largă şi profundă, în funcţie de stadiul de dezvoltare a
sistemului financiar atins de economia naţională. Această gamă e restrânsă şi mult dominată de
diferitele tipuri de monedă, în ţările cu sistem financiar puţin dezvoltat. Ea poate însă avea sute de
instrumente în ţările cu sistem financiar dezvoltat.
b) Evoluţia sistemului financiar. Evoluţia sistemului financiar e caracterizată printr-un
proces activ de inovaţii financiare care lărgesc gama de instrumente financiare, dar care afectează
totuşi în mod inegal, ţările lumii.
În ţările cu sistem financiar dezvoltat, gama mijloacelor de finanţare suferă o permanentă
mişcare de înnoire, care duce la apariţia unor noi instrumente sau la transformarea celor existente.
Fără a avea pretenţia de a fi exhaustivi, vom menţiona aici principalele inovaţii financiare sau
îmbunătăţirile aduse diferitelor categorii de instrumente financiare în ultimii 30 de ani.
Pentru instrumentele pe termen mediu şi lung, se observă mai ales, dezvoltarea creditului-
contract de închiriere (leasing) pentru bunuri mobiliare sau imobiliare şi apariţia unor forme noi de
obligaţiuni. Dacă obligaţiunile convertibile în acţiuni au fost difuzate de mai multe zeci de ani,
asistăm în anii '80 şi '90 la introducerea unor inovaţii marcante. S-au introdus, de exemplu,
obligaţiunile cu cupon zero, obligaţiunile cu dobândă variabilă şi obligaţiunile asociate cu warrantc.
Acestora din urmă le sunt ataşate bonuri de subscripţie pentru emisiuni viitoare de acţiuni sau
obligaţiuni, prevăzute de emitent. Pe de altă parte, noile titluri reprezentând "quasi-fonduri proprii"
permit unor întreprinderi să aibă acces la unele forme de finanţare intermediare între împrumuturile
clasice şi emisiunile de acţiuni. Pentru creditele pe termen scurt, se remarcă apariţia unor noi forme
de credit de mobilizare a creanţelor, ca de exemplu factoringul. La numeroase operaţiuni
specializate asistăm în plus la îmbunătăţirea sau adaptarea procedurilor în funcţie de nevoile
întreprinderilor. Acesta e, de exemplu, cazul finanţării exportului, a inovaţiilor, a activităţii de
creaţie din întreprinderi. Înmulţirea inovaţiilor financiare reflectă aptitdinea sistemelor financiare
dezvoltate de a se transforma pentru a ţine pasul cu eforturile de investiţii şi de gestiune ale

30
întreprinderilor, în plus, noile tehnici dovedesc grija pentru creşterea flexibilităţii practicilor
financiare, adaptându-lc la instabilitatea conjucturală. Multe inovaţii urmăresc să permită
deţinătorilor de economii şi întreprinderilor să stăpânească mai bine incertitudinile legate de
inflaţie, rata dobânzilor, influenţa conjuncturii economice asupra rezultatelor întreprinderilor,
influenta variabilelor economice internaţionale şi în special cea a evoluţiei cursului de schimb
valutar. Aceste inovaţii merg în sensul unei lipse de legătură între domeniile de intervenţie ale
diferitelor tipuri de instituţii şi diferitelor tipuri de finanţare. Această întreagă evoluţie afectează
ţările lumii în moduri diferite. Se manifestă puternic în America de Nord, în Europa Occidentală, în
unele ţări din Orientul Apropriat şi de pe Coasta Pacificului, în schimb, majoritatea ţărilor din
America Latină, Africa şi Europa de Est n-au fost afectate de acest val de inovaţii, decât într-o mică
măsură, în plus, chiar în ţările care au participai activ la această mişcare de înnoire financiară,
efectele sale au afectat în special marile organizaţii şi instituţiile financiare. Impactul lor asupra
gestiunii întreprinderilor mici şi mijlocii rămâne limitat şi adesea indirect.

CAPITOLUL II. CRACTERISTICA GENERALĂ A ÎNTREPRINDERII

IM“MAGIC S.V.”SRL

2.1. Prezentarea generală a întreprinderii

I.M. "MAGIC S.V." S.R.L. a fost fondată şi înregistrată de către Camera înregistrării de
Stat de pe lângă Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova la 29.03.2004 certificatul de înregistrare
MD 0027660 pe adresa juridică: MD - Republica Moldova, mun.Bălţi str.I. Franco 19 întreprinderii
i s-a atribuit numărul de identificare de stat -codul fiscal 1004602001896 Conform Statutului
întreprinderii.(Anexa 1)
"MAGIC S.V." S.R.L. are dreptul de a desfăşura următoarele activităţi economice:
1 Construcţii complete şi parţiale de clădiri şi construcţii inginereşti; construcţii civile;
2 Construcţia de clădiri şi (sau) de instalaţii inginereşti şi de reţele tehnico-edilitare,
reconstrucţiile, consolidările, restaurările;
3 Comerţul cu ridicata pe bază de tarife sau contracte;
4 Activităţi imobiliare pe bază de tarife sau contracte;
5 întreţinerea şi repararea autovehiculelor;

31
 6 Comerţul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate.
Principalul gen de activitate pe perioada anilor 2008-2007 este construcţia spaţiului locativ
la şantierul de construcţie din str. Răduţeanu S. 9,fondată în anul 2004, întreprinderea a început să
activeze în a doua jumătate a anului 2007.
Proporţiile întreprinderii se caracterizează prin următorii indicatori principali obţinuţi în anul
2007. Au fost valorificate şi executate lucrări de construcţie-montaj în mărime de 24249496 lei.
- Volumul de vânzări - 4035236 lei.
- Personalul angajat 14 persoane (Anexa 5).
Întreprinderea nu dispune de licenţe de activitate, cu tocite că obiectul activităţii de bază îl
constituie construcţia complexului de blocuri locative din str. S. Rădăutan. în acest sens,
întreprinderea apelează la serviciile organizaţiilor specializate de construcţie (antreprenori) care
dispun de licenţele respective în domeniul construcţiilor.
În cadrul întreprinderii "MAGIC S.V." S.R.L. activează trei antreprenori generali la
executarea lucrărilor de construcţie, care dispun de utilaj tehnologic modern.
Personalul angajat la "MAGIC S.V." S.R.L. deţine în ansamblu un grad de calificare
suficient pentru a concepe obiectivele trasate si respectiv este in puteri si are posibilitatea
soluţionării problemelor de producere cotidiana si de perspectiva. Personalul, integral, dispune de
studii superiore, firma fiind constituită doar dintr-un singur nivel administrativ.
Calculul salariilor se efctuează conform tabelului de pontaj (Anexa 15), iar la începutul
fiecărui an toţi angajaţii înregistrează cerer. Toţi angajaţii întreprinderii beneficiază de asigurări de
sănătate (Anexa 16), în caz de boală beneficiază de concedii medicale plătite (Anexa 22) pentru
scutirea de impozite se completeazp Fişapersonală privind veniturile şi cheltuielile (Anexa 21)
Schema structurii de dirijare a întreprinderii „MAGIC S.V.” este următoarea:
1. administatorul (directorul general)
2. contabilul-şef
3. contabilul-adjunct
4. economist
5. jurist
6. manager pe vînzări
7. ingineri
Pe piaţa industriei de construcţie societatea este la început de cale. Situaţia financiară la
moment permite de a investi pe perioada anului 2008 peste 100000000 lei. La finele anului 2007 se
planifică a da în exploatare trei blocuri locative cu un număr de 350 apartamente.
Contabilitatea este ţinută în baza programului numit "Politica de contabilitate" a I.M.
"MAGIC S.V." S.R.L. este elaborat in baza "Legii contabilităţii" nr 426 din 04.04.95, "Hotărîrea

32
Guvernului cu privire la reforma contabilităţii" din 27.12.97, nr.1187, "Ordinului cu privire la
aprobarea si punerea in aplicare a Standartelor Naţionale de Contabilitate si Planului de conturi
contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor" (aprobat de Ministerul Finatelor la
25.12.97, nr. 174).
Societatea are statut de persoană juridică de drept privat, cu scop lucrativ (comercial).
Persoana juridică are in patrimoniu distinct şi răspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu,
poate să dobândească şi să execute în nume propriu drepturi patrimoniale şi personale
nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii, poate fi reclamat şi pârât în instanţa de judecată .
După forma sa organizatorico-juridică Societatea este societate cu răspundere limitată.
Societatea obţine drepturile de persoană juridică din data înregistrării de stat în modul
stabilit.
Societatea dispune de bilanţ autonom şi conturi în bănci, are ştampilă cu denumirea sa şi
imaginea emblemei. Societatea se creează pe termen nelimitat. Societatea poate constitui la rândul
său filiale şi reprezentanţe in Republica Moldova şi in străinătate dacă legea nu prevede altfel.
Societatea se creează pentru desfăşurarea activităţii de antreprenoriat ce prevede fabricarea
producţiei, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor, desfăşurată în mod independent, din propria
iniţiativă, din numele întreprinderii, pe riscul propriu şi sub răspunderea sa patrimonială, de către
organele ei cu scopul de a asigura o sursă permanentă de venituri.
Întreprinderea dobîndeşte dreptul de persoană juridică din momentul înregistrării ei de stat, în
modul stabilit.
Fondatorul întreprinderii:

 -aprobă statutul întreprinderii, modificările şi completările lui;

 -stabileşte pentru întreprindere indicii aconomici;
 -asigură întreprinderea cu documentele legislative şi metodico-normative;
 -realizează pentru întreprindere a volumului prestărilor de servicii pentru asigurarea
necesităţilor statului, normativelor economice şi a limitelor
 -transmite bunurile şi împuternicirile sale ăn ceia ce priveşte desfăşurarea activităţii de
antreprenoriat managerului conform contractului
 -aprobă utilizarea profitului.
Gestiunea întreprinderea este efectuată de către director, care îşi desfăşoară activitatea
conform legislaţiei, statutului întreprinderii şi contractului încheiat cu firma respectivă.
Responsabilitatea pentru organizarea şi gestiunea activităţii o poartă conducătorul SRL,care crează
condiţiile necesare pentru organizarea corectă a contabilităţii, pentru întocmirea şi prezentarea
oportună a rapoartelor,asigură îndeplinirea riguroasă de către toate subdiviziunile cu profil

33
economic a –şef privind întocmirea documentelor şi prezentarea informaţiei necesare pentru ţinerea
evidenţei şi completarea rapoartelor financiare.
Contabilul-şef asigură controlul şi reflectarea în conturile contabile a tuturor operaţiunilor
economice efectuate,prezentarea informaţiei operative şi întocmirea rapoartelor financiare în
termenele stabilite,poartă răspundere pentru respectarea principiilor metodologice de organizare a
contabilităţii.
Directorul organizează şi conduce activitatea întreprinderii conform legislaţiei, prezentului

statut şi conform funcţiilor stipulate în contractul cu fondatorul. Controlul activităţii economico-

financiare a întreprinderii se efectuează conform legislaţiei.

Întreprinderea are dreptul:

 -să deschidă conturi proprii la instituţiile bancare în Republica Moldova şi în alte ţări
conform legislaţiei în vigoare;
 -să încheie contracte privind acordarea sau obţinerea unor împrumuturi şi mărimea
procentului pentru ele;
 -să stabilească preţurile şi tarifele la producţia proprie, la serviciile prestate, precum şi
stemele de retribuire amuncii, cu excepţia cazurilor cînd în conformitate cu legislaţia
preţurilor tarifare şi alţi indicatori sunt reglementate de stat;
 -să stabilească legături economice şi comerciale cu parteneri interni şi de peste hotare, să
lărgească activitatea de antreprenoriat;
 -să încheie contracte privind fabricare şi desfacerea producţiei şi serviciilor, cercetările
ştiinţifice, lucrările de experimentare şi construcţie, precum şi alte contracte economice;
 -să stabilească structura internă organizaţională şi de producţie a întreprinderii, să
determine statutul de drept al subdiviziunilor;
Întreprinderea este obligată:
 -să asigure integritatea, folosirea judicioasă şi reproducţia bunurilor de stat;
 -să onoreze obligaţiile ce decurg din contractele încheiate şi legislaţie
 -să încheie contracte de muncă cu angajaţii;
 să efectueze asigurarea socială, medicală şi alte tipuri de asigurări obligatorii a salariului, să le
sreeze condiţii adecvate pentru activitatea , conform legislaţiei şi contractului colectiv;
 -să achite la timp impozitele şi alte plăţi stabilite de legislaţie
 -să anunţe falimentul ăntreprinderii
 -să prezinte în modul stabilit , fondatorului, organelor de stat respective dările de seamă
statistice şi de alte tipuri;

34
 -să obţină licenţă, ţn modul stabilit de guvern, pentru a desfăşura activitatea ce necesită posedare
de licenţă.
Actele normative, legile şi regulamentele determină totalitatea aspectelor afacerii:
înregistrarea societăţii, angajarea persnalului, majorarea capitalului sau creditarea, marketingul şi
promovarea produselor pe piaţă, imporul şi exportul. În acest context orice lege care intră în
tangenţă cu activitatea de afaceri devine parte a mediului juridic ce domină o astfel de afacere.
Mediul juridic, la rîndul său, influenţează contractele, acordurile, vînzările, achiziţionările,
investiţiile, formarea capitalului, împrumuturile asigurarea ect.
Întreprinderea SRL “MAGIC S.V. ” nu este foarte mare şi principalele legi şi acte normative
după care se conduce sînt:
 Codul fiscal;
 Codul civil;
 Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale al Republicii Moldova „Normele
pentru elaborarea şi realizarea măsurilor de protecţie a muncii” № 40 din 16 august
2001;
 Legea contabilităţii;
 Legea cu privire la inventariere;
 şi alte legi ce reglementeaza activitatea economică şi financiară , activitatea de producţie
Pentru orice întreprindere baza juridică şi normativă de activitate este foarte vastă, dat
fiind faptul că legile reglementează absolut toate aspectele de activitate a întreprinderii: structura
juridică a activităţii de întreprinzător, etica profesională a întreprinzătorului, înregistrarea activităţii
de întreprinzător, acordarea de licenţe pentru practicarea activităţii de întreprinzător, raporturile de
muncă, cerinţele fiscale, contractele activităţii de antreprenor, protecţia proprietăţii industriale,
soluţionarea conflictelor sau disputelor ş.a. Însă pentru o analiză iniţială a bazei normative şi
juridice de activitate a întreprinderii „MAGIC S.V. ” SRL vom aprecia principalele trei aspecte:
 Reglementarea activităţii de antreprenoriat
 Reglementarea utilizării resurselor de muncă
 Reglementarea impunerii fiscale.
Legile care reglementează activitatea de antreprenoriat a întreprinderii „MAGIC S.V. ”
sunt următoarele:
 Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 31
ianuarie
 Legea cu privire la Societăţile cu Răspundere limitată
 Legea Republicii Moldova „Privind acordarea de licenţe pentru unele genuri de
activitate ” nr. 451-XV din 30 iulie 2001

35
  Legea Republicii Moldova „Privind înregistrarea de Stat a întreprinderilor şi
organizaţiilor”
 Codul Civil al Republicii Moldova
Indiferent de faptul că disponibilitatea unor încăperi, utilaje şi resuse financiare este unul din
factorii primordiali ai activităţii de întreprinzător, mai există încă un factor, în lipsa căruia chiar şi
cele mai bune active şi investiţii de capital nu ar putea garanta rezultatul dorit. Acest factor
constituie resursele de muncă a întreprinderii. Un şir de legi şi hotărîri reglementează un mare
număr de întrebări referitoare la relaţiile de muncă: mărimea salariului minim, durata timpului de
muncă, zilelel de odihnă şi sărbătorile, protecţia muncii, eliberarea şi restabilirea din funcţie,
răspunderea materială, alocarea indemnizaţiilor ş.a.
Practica relaţiilor de muncă ne arată că, contractul individual de muncă, reprezintă cel mai
des răspîndit act de legalizare a relaţiilor de drept între lucrător şi angajator.
Principalele acte legislative care reglementează relaţiile de muncă din cadrul întreprinderii
analizate sunt următoarele:
 Legea Republicii Moldova „Cu privire la retribuirea muncii” nr. 847-XV din 14
februarie 2002
 Legea Republicii Moldova „Privind protecţia muncii” nr. 625-XII din 02 iulie 1991
 Codul muncii al Republicii Moldova din 28 martie 2003 № 154 – IV;
În cazul angajării personalului la lucru se depune o cerere de angajare, în baza căreia se
emite un ordin de angajare la serviciu care se prezintă angajatului spre a lua cunoştinţă contra
semnătură. Cu angajatul se încheie un contract de muncă şi, după caz, un contract de răspundere
materială pentru valorile primite în gestiune.
După încheierea contractului individual de muncă, angajatul completează într-un singur
exemplar fişa personală de evidenţă a cadrelor, iar în carnetul de muncă se fac înscrieri privind
angajarea în câmpul muncii. Carnetul de muncă se întocmeşte pentru toţi salariaţii angajaţi la
întreprindere peste 5 zile şi se înregistrează în registrul de evidentă a formularelor de carnete de
muncă şi registrul de evidenţă a circulaţiei carnetelor de muncă care sunt numerotate, şnuruite şi
semnate.
Transferarea la alt loc de lucru, din secţie în secţie, atribuirea altei categorii sau calificări
se face printr-un ordin de transfer, în baza cererii de transfer a angajatului sau a deciziei
administraţiei.
Concediile de bază şi suplimentare se acordă conform dispoziţiei sau ordinului de
acordare a concediului emisă pe baza cererii angajatului.

36
 Contractul individual de muncă poate fi reziliat din iniţiativa salariatului în baza cererii
acestuia, administraţiei sau la cererea organelor judiciare prin emiterea ordinului cu privire la
concediere.
Ordinele şi dispoziţiile de mişcare a personalului se întocmesc în două exemplare: un
exemplar - pentru secţia de evidenţă a personalului, iar al doilea exemplar se transmite în
contabilitatea întreprinderii.
Legislaţia Republicii Moldova divizează durata muncii pe mai multe categorii – normală,
redusă, incompletă. Durata normală a timpului de muncă la toate întreprinderile nu poate depăşi 40
de ore pe sîptămînă. La întreprinderea „MAGIC S.V. ”, în legătură cu specificul domeniului de
activitatea al întreprinderii pentru salariaţi a fost introdusă, sîptămîna de muncă de şase zile
lucrătoare. Deoarece durată normală nu poate depăşi 40 ore săptămînal, prin urmare durata zilei de
muncă, determinată de condiţiile impuse de legislaţie, nu poate depăţi 7 ore. Reglementarea
utilizării timpului de muncă în ajunul zilelor de sărbătoare care se stabilesc suplimentar, restricţii şi
facilităţi la durata timpului de muncă (reducerea timpului de muncă cu oră).
În ceea ce priveşte remunerarea muncii, indiferent de forma de remunerare stabilită la
SRL „MAGIC S.V. ”, aceasta trebuie să se încadreze în limitele prevăzute de legislaţie. Mărimea
salariilor angajaţilor întreprinderii a fost indicată în contractele individuale de muncă, statul
reglementînd mărimea minimă a salariului, salariile tarifare pentru lucrările speciale, mărimea
compensaţiilor. În cadrul întreprinderii „MAGIC S.V. ” muncă retribuită sub formă de salariu
include, în funcţie de caz:
 Salariul de bază
 Salariul suplimentar
 Alte plăţi de încurajare şi compensaţii.
Retribuirea muncii se face o dată pe lună pentru salariaţi, salariul cărora se stabileşte
conform salariilor lunare ale funcţiei. Plata salariului se efectuează în valută naţională, în afară de
salariu angaţilor întreprinderii, conform pervederilor legislaţiei angajatorul achită impozitul pe
venit reţinut la sursa de plată, conform prevederilor Codului Fiscal al anului gestionar şi efectuează
plăţile în fondul asigurărilor sociale şi în fondul de pensii.
Calcularea retribuţiilor pentru concediile angajaţilor are unele particularităţi. Retribuţia
pentru concedii se calculează pe baza salariului mediu zilnic şi duratei concediului.
Salariul mediu se calculează conform Modului de calculare a salariului mediu aprobat prin
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.426 din 25.11.1992, cu modificările şi completările
ulterioare, care reglementează perioadele, sumele şi tipurile de plăţi incluse la determinarea
salariului mediu.

37
 Conform articolului 9 al Legii Republicii Moldova „Cu privire la activitatea de
antreprenoriat şi întreprinderi” impunerea activităţii de antreprenoriat se face în modul stabilit de
legislaţia fiscală. Principalele acte normative care care reglementează impunerea fiscală la
întreprindere sunt:
 Codul fiscal al Republicii Moldova
 Legea Republicii Moldova „Cu privire la taxele locale” nr. 186-XII din 19 iulie 1994
În folosul statului se deduce o parte determinată a patrimoniului întreprinderii în expresie
bănească prin intermediul impozitelor şi taxelor. Impozitele reprezintă o plată obligatorie cu titlu
gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinante sau concrete de către organul
împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu
contribuabilul care a achitat această plată. Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit care nu este
impozit.
SRL „MAGIC S.V. ” este subiect al impunerii fiscale, corespunzînd definiţei date de
articolul 13 al Codului fiscal al Republicii Moldova, fiind personă juridică care obţine venit din
surse aflate în Republica Moldova pe parcursul perioadei fiscale. Venitul obţinut de întreprindere
corespunde definiţiei art. 18 a) venitul provenit din activitatea de întreprinzător
După cum urmează SRL „MAGIC S.V. ” este plătitor a următoarelor impozite şi taxe
generale de stat:
a) impozitul pe venit:
- ipozitul pe venit din activitatea de antreprenor;
- impozitul pe venit reţinut la sursa de plată din salariu
b) taxa pe valoare adăugată;
c) impozitul privat;
şi a următoarelor impozite şi taxe locale:
a) impozitul pe bunurile imobiliare;
b) taxa pentru amenajarea teritoriului;
c) impozitul pe apă
Reţinerile din salariul muncitorilor se efectuaează în conformitate cu prevederile legislaţiei
(art. 148, alin. (1) din Codul muncii). Din salariul angajaţilor se efectuează următoarele reţineri:
1. fiscale:
impozitul pe veniturile persoanelor fizice;
2. sociale:
contribuţii individuale de asigurări sociale de stat obligatorii – 5%
primele individuale de asigurare obligatorie de asistenţă medicală – 3%
3. diverse reţineri:

38
  avansurile la salariile acordate anterior;
 restituirea sumelor plătite în plus în urma unor greşeli de calcul;
 avansul nerestituit la timp pentru deplasarea de serviciu;
 în cazul concedierii salariatului înainte de expirarea anului de muncă, în contul căruia el
a primit de acum concediul, pentru zilele nelucrate ale concediului;
 plăţi la sindicatele de ramură, locale;
 reţineri pentru daune materiale cauzate întreprinderii, comise din vina lucrătorului şi
recunoscute de el;
 reţineri privind executarea titlurilor executorii (pensii alimentare, compensaţiile
prejudiciului material etc.);
 reţineri pentru chirii,
 reţineri pentru achitarea bunurilor procurate în rate,
 plata pentru servicii comunale prestate de obiectele sociale ale întreprinderii (cămine);
 reţineri privind împrumuturile acordate anterior salariaţilor;
 cotizaţii de membru al sindicatului;
 sumele împrumuturilor acordate angajaţilor etc.
Toate reţinerile se efectuează pe baza următoarelor documente justificative: fişa personală
de calcul al impozitului pe venit, actul de rebut, actul de inventariere, lista de plată, diferite
contracte, titluri executorii, ordine ale administraţiei etc.
Impozitul pe venit se calculează şi se plăteşte în conformitate cu legislaţia RM în vigoare, pe
parcursul anului. Impozitul pe venit se plăteşte trimestrial, în forma de plată cu avans, în măsură de
¼ din impozitul calculat pe anul precedent, dacă suma impozitului pe venit a depăşit 400 lei.
Întreprinderea "MAGIC S.V." S.R.L.efectuează următoarele transferuri în bugetul de stat şi
local : 115/01 TVA - impozit general de stat , care reprezintă o formă de colectare la buget a unei
părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul RM ,
precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor , serviciilor impozabile importate în RM. Cota
acestui impozit este de 20%.Perioada fiscală privind T.V.A. constituie o lună calendaristică,
începînd cu prima zi a lunii.
În perioada curentă din buget a fost restituită sau trecută în cont TVA în sumă de 855121
lei.lei . La finele perioadei de gestiune întreprinderea mai dispune de creanţe la buget privind TVA
în valoare de 2045893 lei.
- 114/10 Impozitul pe imobil – impozitul local , care reprezintă o plată obligatorie la buget
de la valoarea bunurilor imobiliare. Se achită de către subiectul impunerii în părţi egale
nu mai tîrziu de 15 iunie şi 15 octombrie a anului curent . Suma achitată în perioada de
gestiune a constituit 263 lei.

39
 - 122/28 Taxa pe amenajare a teritoriului – reprezintă una din taxele locale, baza
impozabilă a cărora serveşte numărul mediu scriptic anual al salariaţilor, cota este de
10 lei anual pentru fiecare persoană , termenele de plată a taxei şi de prezentare a dărilor
de seamă fiscale sunt în fiacare trimestru pînă în ultima zi a lunii următoare după
trimestrul gestionat.
Astfel în perioda anului 2008 întreprinderea a transferat la buget 894 lei, astfel formîndu-se
o creanţă la buget în sumă de 158 lei (Anexa 9).
 Impozitul pe venit care a constituit 58896 lei.
 Impozit 5% reţinut la sursa de plată a constituit 15425 lei.
 Impozitul funciar a alcătuit 11 700 lei.

2.2. Analiza economico- financiară a întreprinderii

Activele întreprinderii, conform rezultatelor raportului financiar pe 2007-2008 sunt analizate
în tabelul ce urmează:
Tabel 1
Analiza structurală a patrimoniului "MAGIC S.V." S.R.L.
Indicatorii Anul 2007 Anul Abaterea Abaterea
2008 Abs (+/-) Rel (%)
1.Active pe TL
1.1. Active nemateriale
Programe informaţ 1-C - 1526 1526 -
Amortizarea AN -1152 -1019 133 -
1.2. Active materiale pe TL
Mijloace fixe 212852 230548 17696 83,13
Uzura şi epuizarea AM -8642 -48817 -40175 -474,76
Total active pe TL 204210 182238 -21772 -10,75

2. Active curente
Materialele 190831 650617 459786 240,93
OMVSD 24661 - -24661 -
Producţia în curs de execuţie 24249496 107949537 83700041 345,16

40
 Total active curente 84135166 343,9
24464988 108600154
2.1..Creanţe pe TS
Creanţe aferente facturilor 518 - -518 -
comerciale pe TS
Avansuri pe TS acordate 3654417 19898046 16243629 444,15
Creanţe pe TS privind
decontările cu bugetul 1048 2053524 2052476 195847
Creanţele pe TS ale personalului 6032 367397 361365 5991

Total creanţe pe TS 6670601 22318968 15648367 234,58

2.2..Mijloace băneşti
Casa 660951 29379 -631572 -95,55
Conturi curente în monedă naţională 1412661 999392 -413269 -29,13

Conturi curente în valută străină 1570 25 -1545 -98,40

Total mijloace băneşti 2075182 1028796 -1046386 -50,42

Total general activ 33608390 1332144948 97536558 293,19
Sursa: Rapoartele financiare ale întreprinderii SRL „MAGIC S.V.”(Anexa 3,4)
Patrimoniul întreprinderii poate fi analizat nu doar la valoarea de bilanţ, dar şi la valoarea
netă a acestuia. În ultimul caz se foloseşte noţiunea patrimonuilui (activului) net.
Patrimoniul net = Total Activ – Datorii pe termen lung – Datorii pe termen scurt.

În aceste condiţii conţinutul economic al indicatorului în cauză poate fi expus astfel:

patrimoniul net reflectă mărimea activelorcontrolate de întreprindere care sunt formate numai pe
seama surselor proprii de finanţare şi nu sunt împovărate de datorii.
Tabelul 2
Analiza patrimoniuului net
2007 2008 Abaterea (+/-)

1.Total Activ 33608390 132144948 98536558

2.Datorii pe termen lung - 132804076 132804076
3.Datorii pe termen scurt 2269888 34208335 31938447

4.Patrimoniul net 31338502 (34867463) (66205965)

Sursa: Rapoartele financiare ale întreprinderii SRL „MAGIC S.V.”(Anexa 3,4)

Apariţia valorii negative a patrimoniului net confirmă, de regulă o stare de criză, cînd
întreprinderea nu dispunede active formatepe seama surselor proprii şi activitatea pe deplin se
finanţează datorită surselor împrumutate. Deci, se constată dependenţa financiară absolutăa

41
întreprinderii de creditorii acesteia. Însă în cazul "MAGIC S.V." S.R.L. valoarea negativă a
patrimoniului net nu semnalează existenţa aspectelor dificile în dezvoltarea întreprinderii. "MAGIC
S.V." S.R.L.
În calitatea sa de investor finanţează construcţia din contul capitalului propriu (5400 lei),
creditelor luate de la bancă (4 credite în valută străină şi naţională) precum şi în baza aporturilor
vărsate de potenţialii proprietari ai apartamentelor care se construiesc. Valoarea negativă a
patrimoniului net nu semnalează o situaţie de criză în acest caz deoarece întreprinderea "MAGIC
S.V." S.R.L.investeşte în proprietate imobiliară, condiţie care la momentul actual în RM ia
amploare şi presupune o perspectivă majoră de obţinere a veniturilor pe viitor.
Dacă vom face analiza la componentele Activelor pe TL vom observa că sunt formate din
Active nemateriale şi Active materiale pe TL, care la rindul lor se clasifică în Programe
informatice , Amortizare AN şi respectiv Mijloace fixe, şi Uzura şi epuizarea AM. Programele
informaţionale apar doar în 2008, in expresie valorică de 1526 lei, respectiv a crescut şi
Amortizarea AN cu 1019 lei.
La Activele materiale pe TL, la fel se observă o crestere. Mijloacele fixe se majorează cu
17696 lei, sau 83,13 %, are loc o scădere a uzurii şi epuizării AM cu 40175 lei. Se înregistrează o
reducere totală a Activelor pe TL de 10,75% ,de la 204210 lei în 2007 la 182238 lei în 2008 .
Stocuri de mărfuri şi materiale , care la rîndul lor se clasifică în Materiale, OMVSD şi
Producţie în curs de execuţie. Creşterea Materialelor a constituit 459786 lei sau 240,93% , iar
OMVSD alcătuiesc 24661 lei în 2007, iar în 2008-lipsesc, Producţia în curs de execuţiea sporit cu
83700041 lei, adică cu 345,16% . Astfel, Totalul Activelor curente constituie 108600154 lei în
2008, creşterea spre deosebire de 2007 fiind de 343,9%.
Informaţia conţinută în tabelul 1 atestă faptul că în structura "MAGIC S.V." S.R.L.
prevalează activele curente şi anume producţia în curs de execuţie. Se observă o creştere absolută şi
relativă acestei grupe de active, care de facto şi reprezintă obiectul activităţii "MAGIC S.V."
S.R.L., adică construcţia complexului de blocuri locative. Dacă în 2007 această categorie de active
a constituit 24249496 lei atunci în 2008 valoarea acestora a alcătuit cu 83700041 lei, astfel atingînd
suma de 107949537 lei.
Se observă creşterea absolută şi relativă a resurselor economice sustrase în decontările cu
debitoriin. Cota creanţelor a crescut pe parcursul anului 2008 15648367 lei sau cu 234,58 % faţă de
anul precedent.
Următorul component al Creanţelor pe TS sunt avansurile, creşterea acestora în 2008 a
constituit 444,15%. Avansurile reprezintă achitarea preventivă a mărfurilor sau serviciilor, care în
viitor vor fi înregistrate ca activele întreprinderii , astfel o creştere a avansurilor presupune o
creştere a activelor.

42
 Creanţele pe TS privind decontările cu bugetul – acest indicator este o generalizare a
informaţiei privind existenţa , înregistrarea şi achitarea creanţelor aferente decontărilor cu bugetul.
Acest indicator a crescut în anul curent cu 2052476 lei faţă de anul precedent, cînd a constituit doar
1048 lei. Această situaţie este determinată de faptul că întreprinderea are de recuperat sume ale
taxei pe valoarea adăugată de la buget după finisarea consrucţiei.
Creanţele pe TS ale personalului – reprezintă datorii ale angajaţilor faţă de întreprindere , care
pot apărea în urma:
- acordării avansurilor spre decontare (titularilor de avans);
- procurării de către angajaţi a mărfurilor cu achitarea în rate;
- recuperării de către gestionari a daunei materiale cauzate;
- altor datorii (privind pensiile alimentare şi alta titluri executorii, privind plăţile efectuate în
folosul angajaţilor pentru serviciile comunale etc.).
Ele pot fi înregistrate în contabilitare în baza urmatoarelor documente :
- dispoziţia de plată;
- lista (statul de plată);
- documentele cu titluri executorii;
- lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor;
- decizia privind recuperarea daunelor materiale cauzate;
- angajamentul de plată.
În 2008 creşterea Creanţelor pe TS ale personalului este considerabilă şi constituie 367397 lei
, ceea ce este cu 361365 lei mai mult decît în 2007. Însă aceasta se explică prin faptul că "MAGIC
S.V." S.R.L.a suportat un furt de materiale de construcţie de către angajaţi. În prezent catul se
precaută în judecată.
Mijloacele băneşti, ultima componentă a activelor curente, "MAGIC S.V." S.R.L.
Se constituie din conturi curente în monedă naţională, conturi curente în valută străină
precum şi mijloacele păstrate în casă. Spre deosebire de alte componente aleActivelor întreprinderii,
acest indicator descreşte considerabil cu 1046386 lei, de la 2075182 lei în 2007 la 1028796 lei în
2008, ceea ce se lămureşte prin faptul, că se majorează Avansurile pe termen scurt acordate de la
3654417 lei în 2007 la 19898046 lei în 2008. În tabelul de mai jos sunt prezentate ponderile fiecărui
component în Total Activ.
Tabelul 3
Ponderea componentelor activelor în Total Activ
Denumirea Ponderea în Total Activ Ponderea în Total Activ
2007(%) 2008(%)
Active pe TL 0,6076 0,137
-Active nemateriale - 0,0015

43
 -Active materiale pe TL 0,6076 0,1375

Active curente 99,39 99,86

Stocuri 72,79 82,18
Creanţe pe TS 19,84 16,88
Mijloace băneşti 6,17 0,778
Total Active pe TL 100% 100%
Sursa: Rapoartele financiare ale întreprinderii SRL „MAGIC S.V.”(Anexa 3,4)

Analizînd tabelul unde sunt prezentate toate componentele, ce compun activele întreprinderii,
observăm că ponderea cea mai mare o ocupă stocurile, în 2007 alcătuind 72,79%, iar în 2008
alcătuind 82,18%, în acest caz existenţa volumului mare al stocurilor nu presupune „îngheţarea”
mijloacelor băneşti, deoarece stocurile la "MAGIC S.V." S.R.L.reprezintă blocurile locative
nefinisate. Venit întreprinderea "MAGIC S.V." S.R.L. va obţine doar la darea în exploatare a
acestor case.
Activele pe termen lung au o pondere neînsemnată în Total Activ, care reprezintă 0,6% în
2007 şi 0,137% în 2008; astfel activele pe termen lung la "MAGIC S.V." S.R.L.nu sunt utilizate în
procesul de producţie, ci pentru necesităţile generale şi administrative ale întreprinderii. "MAGIC
S.V." S.R.L. nu necesită active pe termen lung în scopuri productive deoarece ea nu dispune de
licenţă de activitate în domeniul construcţiilor, astfel firma operează drep investitor.
"MAGIC S.V." S.R.L. apare în calitate de finanţator în construcţia blocurilor locative.
1) Costul mediu anual al Activelor = (33608390+132144948):2 = 82876669 lei
2) Patrimoniul pus în gaj. Valoarea activelor pe termen lung şi activele curente, înregistrate în
calitate de gaj se estimează la 65892641 lei, valoarea de bilanţ fiind de 10794953 lei.
3) Rata activelor curente = AC/TA
2007: Rata AC = 24464/33608390= 0,72
2008: Rata AC = 108600154/132144948=0,821

Indicatorul respectiv caracterizează corelaţiile interne existente între elementele

patrimoniului. Nivelul ridicat al acestui coficient determină tendinţa spre accelerarea rotaţiei
patrimoniului întreprinderii şi contribuie la reducerea sumei mijloacelor economice necesare pentru
menţinerea volumului activităţii.
4) Rata activelor grevate cu gaj = Valoarea de bilanţ a activelor înregistrate în calitate de gaj/
TA
2008: Rata activelor grevate cu gaj= 107949537/132144948=0,816

Nivelul mai ridicat al acestui indicator înseamnă pentru un creditor potenţial mai puţine
şanse de a garanta cu gajul un contract nou de creditare, de împrumut etc.
La "MAGIC S.V." S.R.L. acest indicator, adică patrimoniul gajat îmbracă valori impunătoare.

44
 Formarea patrimoniului necesar pentru desfăşurarea activităţii economico-financiare a
întreprinderii se efectuează pe seama diferitelor surse de finanţare. Din punct de vedere al
conţinutului economic, sursele de finanţare a activelor reprezintă totalitatea drepturilor
proprietarilor şi obligaţiilor agentului economic.
Componenţa surselor de finanţare a activelor, predominarea anumitor componente asupra
altora, evoluţia structurii pasivelor în mod direct determină stabilitatea şi independenţa financiară a
întreprinderii. De aici rezultă necesitatea analizei pasivelor din partea conducerii întreprinderii
pentru stabilirea strategiei de dezvoltare şi dirijarea activităţii curente.
Raportul privind fluxul capiralului propriu constituie o parte componentă a raportului financiar
anual. Evidenţierea indicatorilor privind fluxul capitalului propriu într-un formular separat este
legată de importanţa acestei informaţii pentru diferiţi utilizatori şi în special pentru proprietarii
întreprinderii.
Drepturile proprietarilor întreprinderii sunt multiple şi diverse, însă pentru contabilitate şi
întocmirea rapoartelor financiare un interes mai mare reprezintă drepturile care vizează repartizarea
activelor, precum şi drepturile de proprietate asupra întreprinderii în funcţiune, în cazul vinderii
acesteea, întocmirii documentelor pentru gaj etc. Una dintre cele mai importante sarcini ale
Raportului privind fluxul capitalului propriu o constituie prezentarea acestor drepturi.
La întocmirea Raportului privind fluxul capitalului propriu o mare importanţă are delimitarea
corectă a surselor de finanţare a activelor în surse proprii şi împrumutate ( atrase). De corelaţia
dintre sursele proprii şi împrumutate de finanţare depinde aprecierea stabilităţii financiare a
întreprinderii, a gradului de risc legat de investirea mijloacelor în activitatea acesteia.
În capitolul 1 al Raportului privind fluxul capitalului propriu este prezentată sub forma
generalizată informaţia referitoare la capitalul propriu.
Tabelulul 4
Componenţa şi structura Pasivelor
Indicatorii Anul 2007 Anul 2008 Abaterea
+/-
1.Capital propriu
1.1.Capitat statutar şi suplimentar 5400 5400 0

1.2. Rezerve - - -
1.3 Profit nerepartizat(pierdere neacoperită) -605345 -2934416 -2329071

Total Capital propriu -599945 -2929016 -2329071

2.Datorii pe TL
2.1Credite bancare pe termen lung - 37559548 37559548
2.2Împrumuturi pe termen lung - 77750 77750

2.3Avansuri pe termen lung primite - 95159220 95159220

45
 2.4Datorii amînate privind impozitul pe venit - 7558 7558

Total DTL 132804076 132804076

3.Datorii pe TS
3.1. Datorii financiare pe TS 17907140 196120 -17711020

3.2. Datorii comerciale pe TS 16207507 1608734 -14398773

3.3 Datorii pe TS calculate 93688 465034 371346

Total DTS 34208335 2269888 -31938447

Total General Pasiv 33608390 132144948 98536558

Sursa: Rapoartele financiare ale întreprinderii SRL „MAGIC S.V.”(Anexa 3,4)
Crearea patrimoniului necesar pentru activitatea economico – financiară se efectuează din
diferite surse de finanţare.
Noţiunea de capital a căpătat o semnificaţie complexă de bunuri exprimate valoric , care
participă la procesul de producţie sub diferite forme, şi care sunt rezultatul unui precedent proces
productiv, defineşte noţiunea de “capital ” ca un ansamblu de mijloace necesare pentu a asigura
îndeplinirea funcţiei de producţie a întreprinderii.
Crearea capitalului presupune colectarea de resurse , iar utilizarea lui o imobilizare a MB, care
implică anumite costuri. Capitalul social determină valoarea minimă a activelor pe care trebuie
să le deţină societatea comercială şi se formează din aporturile fondatorilor, exprimate in lei. În
anii 2007-2008 capitalul social nu a suferit modificări,doar că întreprinderea a înregistrat o
pierdere neacoperită în sumă de 605345 lei în 2007 şi de 2934416 lei în 2008. Acestea,
respectiv, vor fi acoperite doar la momentul obţinerii venitului de la vînzarea apartamentelor.
Ca factor de producţie “ capitalul “ este caracterizat, cafiind o sumă de MB şi materiale, numite
“bogăţiile întreprinderii”.
Componentele capitalului capătă denumiri şi forme diferite, în dependenţă de locul şi rolul
lor în procesul economic, astfel maşinile, utilajele reprezintă capitalul tehnic , creanţele – capitalul
juridic, iar MB – capitalul financiar.
Conducătorii întreprinderii trebuie să cunoască costul capitalului, pentru a lua decizii corecte
privind alocarea capitalului.
Costul capitalului pentru întreprindere depinde de costul fiecărei surse de finanţare şi va fi
cu atît mai mare , cu cît întreprinderea va utiliza mai multe surse de finanţare “ scumpe “. Costul
capitalului reprezintă rentabilitatea minimă cerută de către aducătorii de fonduri. „Regula de aur” a
finanţelor stipulează că costul capitalului nu trebuie să fie mai sporit decît rezulattele generate de
acesta. Structura capitalului reprezintă raportul existent între sursele de finanţare proprii şi cele
împrumutate , sau raportul între sursele de finanţare permanente şi cele pe TS.

46
 Analiza surselor de formare a activelor întreprinderii porneşte de la aprecierea generală a
structurii pasivelor. În acest scopse calculează şi se interpretează un şir de indicatori, care în
literatura de specialitate se numesc coeficienţi ai structurii capitalului , independenţei financiare, de
acoperire, de solvabilitate, de îndatorare ş.a.
Unul dintre cei mai frecvent folosiţi coeficienţi ai structurii surselor de finanţare este
coeficientul de autonomie(de autofinanţare, de concentrare a capitalului propriu).
Coeficientul de autonomie = Capital propriu/Total Pasive
- Coeficientul de autonomie = (-2934416)/132144948 = -0,02 (2007)
- Coeficientul de autonomie = (605345)/336083990 = -0,018 (2008)

Coeficientul în cauză reflectă, pe de o parte, cota capitalului propriu în suma totală a surselor
de finanţare, iar pe de altă parte – ponderea patrimoniului format pe seama mijloacelor proprii în
suma totală a activelor întreprinderii. Din punct de vedere al creditorului, nivelul de siguranţă al
acestui coeficint, după părerea preponderentă a specialiştilor, se apreciază pozitiv atunci cînd tinde
spre o mărime unitară sau cel puţin 0,5. În acest caz riscul creditoriloreste minim, pentru că
patrimoniul întreprinderii, care este format din surse proprii, serveşte drept garanţie pentru achitarea
tuturor datoriilor faţă de creditori.
Din calcule se observă că la "MAGIC S.V." S.R.L. coeficientul de autonomie nu atinge
nivelul de siguranţă, ba chiar este enorm de mare. Din această cauză conducerii îi este greu să
obţină creditele necesare , ca rezultat se explică din ce cauză la întreprindere apare volumul sporit al
activelor gajate. Deasemenea , în 2007 întreprinderii i-a fost cerută mărirea capiatlului propriu pînă
la 470000 lei. În ambele perioade indicatorul are o valoare insuficientă , ca întreprinderii "MAGIC
S.V." S.R.L. să – i fie atribuit gradul înalt de autonomie.
Capacitatea de îndatorare generală este un indicator care determină capacitatea întreprinderii
de a apela la împrumuturi şi garantarea rambursării împrumutului şi dobînzii .
*CÎG = Datorii Totale/ Capital Propriu
CÎG = 135073964/(-2934416) =(-46,03) în (2008).

În 2007 întreprinderea nu a avut datorii pe termen lung din motivul că practic nu a

funcţionat. În RM acest indicator trebuie să fie mai mic sau egal cu “2”. În ambele perioade
analizate rezultatul nu coincide cu norma , => întreprinderea poate avea mici dificultăţi în caz de
apelare la credit. Capacitatea de îndatorare la termen este capacitatea întreprinderii de a apela la
împrumuturi pe TL:
CÎT = Datorii pe termen lung/Capital Propriu

CÎT = 132804076/(-2934416) = 45,25

47
 Structura optimă a capitalului este acea structură financiară, care asigură cea mai mare
rentabilitate , în condiţiile unui grad de risc acceptat.
Un alt indicator este şi coeficientul corelaţiei între sursele împrumutate şi cele proprii.
Coeficientul corelaţiei între sursele împrumutate şi proprii=(DTL+DTS)/CP

Coeficientul corelaţiei între sursele împrumutate şi sursele proprii=135073964/5400=25013

Aşadar mărimea sporită a acestui coeficient reflectă situaţia financiară riscantă a
întreprinderii precum şi situaţia dificilă privind independenţa financiară.
Veniturile se constată în baza principiului specializării exerciţiilor, în perioada de gestiune în
care au fost oţinute sau produse, indiferent de momentul efectiv al intrării mijloacelor băneşti sau
altei forme de compensare. Venitul provenit de la serviciile prestate, se constată în baza metodei
calculării pe măsura efectuării acesteia, pe fiecare tranzacţie sau pe stadii distincte de acestea.
Venitul, cheltuielile şi rezultatele se reflectă în contabilitate şi rapoartele financiare ale
diferitor activităţi operaţionale, de investiţii, financiare precum şi pierderile excepţionale. În
componenţa venitului nu sunt incluse sumele încasate de persoana a treia(TVA, accizele ş.a).
Veniturile primite în perioada de gestiune, dar care se referă la perioada anticipată, se atribuie la
avans şi se calculează la venit în perioada corespunzătoare, concomitent cu livrarea mărfurilor sau
prestarea serviciilor, îndeplinirea volumelor de lucrări.
Veniturile de la predarea activelor în arendă, se recunosc în baza metodei calculării la
momentul plăţii, care este indicată în contract.
Veniturile de la activitatea de investiţii(vînzarea activelor pe termen lung) se determină prin
metoda transmiterii dreptului de proprietate.
Veniturile de la activitatea financiară includ veniturile, determinate în evidenţă la momentul
majorării sumei şi structurii capitalului propriu, împrumuturilor, creditelor şi altor active financiare
ale întreprinderii.
Veniturile excepţionale sunt veniturile nelegate cu activitatea obişnuită a întreprinderii
(calamităţi naturale, schimbări în legislaţie şi altele) şi se determină prin metoda de calcul.
Veniturile obţinute în perioada de gestiune, dar aferente perioadelor viitoare, sunt reflectate
separat în evidenţă şi rapoartele financiare şi se includ în veniturile curente pe măsura sosirii
perioadei de gestiune aferente. Ele cuprind sumele lipsurilor care urmează să fie recuperate de
persoanele vinovate în următoarele perioade de gestiune.
Pe parcursul activităţii sale întreprinderea "MAGIC S.V." S.R.L. nu a obţinut încă venit din
activitatea operaţională. Totodată, a înregistrat alte venituri operaţionale în sumă de 7374848 lei pe

48
perioada anului 2008, precum şi venituri din activitatea financiară (şi-anume din diferenţe de curs
valutar) în valoare de 916653 lei în 2008 şi 501209 lei în 2007.
Sinecostul serviciilor se formează conform S.N.C 3 “Componenţa consumurilor şi
cheltuielilor întreprinderii” şi include consumurile directe de producţie, consumurile directe privind
retribuirea muncii, contribuţiile pentru asigurările şi protecţia socială şi consumurile indirecte de
producţie.
Sinecostul serviciilor se determină în baza consumurilor acumulate în contul 814
„Consumuri generale aferente contractelor de construcţie”, care este un cont de colectare-repartizare
destinat generalizării informaţiei privind consumurile aferente gestionării, organizării şi deservirii
procesului de construcţie-montaj pe întreprindere şi sectoare ale producţiei de bază, care nu pot fi
incluse direct în consumurile aferente unui contract de construcţie concret.
În debitul acestui cont se reflectă pe parcursul perioadei de gestiune consumurile generale
aferente contractelor de construcţie, iar în credit repartizarea consumurilor efective acumulate pe
contracte de construcţie.
Contul 814 „Consumuri generale aferente contractelor de construcţie” se creditează
trimestrial în contrapartidă cu contul 215 „Producţia în curs de execuţie” cu scopul de a repartiza
aceste consumuri pe fiecare bloc separat.
Cheltuielile se oglindesc în contabilitate în baza metodei specializării exerciţiilor în perioada în care
au apărut, indiferent de momentul achitării efective, şi cuprind cheltuieli ale activităţii operaţionale,
investiţionale, finnanciare şi excepţionale.
Cheltuielile activităţii operaţionale includ costul vînzărilor (consumuri directe de materiale,
consumuri directe privind retribuirea muncii, consumuri indirecte de producţie) şi cheltuieli ale
perioadei de gestiune (cheltuieli comerciale, generale şi administrative, alte cheltuielli operaţionale)
de la vînzarea producţiei şi prestarea serviciilor.Costul vînzărilor va fi determinat la finisarea
producţiei în curs de execuţie. Cheltuielile generale şi administrative au constituit 347077 lei în
2007 şi 1034650 lei în 2008 acestea fiind destinate reparaţiei mijloacelor fixe, amortizării activelor
materiale şi nemateriale, cheltuieli de reprezentanţă, de întreţinere a personalului administrative.
Cheltuielile generale şi administrative cresc; aceasta fiind o majorare foarte semnificativă în
sens negativ pentru activitatea firmei şi rezultatului final. În special s-au majorat cheltuielile pentru
întreţinerea personalului administrativ şi de conducere, de la 125206lei la 585132 lei. Alte cheltuieli
generale şi administrative de asemenea cresc considerabil, ceea ce la fel influienţează asupra
rezultatului final al firmei.
Alte cheltuieli operaţionale au înregistrat o creştere de la 64755 lei în 2007 la 7419692 lei în
2008, preponderenţă avînd cheltuielile privind arenda curentă.

49
 Cheltuieli ale activităţii de investiţii includ cheltuieli legate de ieşirea activelor pe termen
lung conform SNC 3 şi apar doar în 2008 în valoare de 16297 lei.
Cheltuieli ale activităţii financiare includ cheltuieli apărute în rezultatul schimbării mărimii
şi structurii capitalului propriu, împrumuturilor şi creditelor conform SNC 3 , înregistrînd astfel
valori de 505444 lei în 2007 şi 2141475 lei în 2008 (cheltuieli legate de diferenţele de curs valutar).
Cheltuieli excepţionale includ cheltuieli legate de activitatea neordinară a
întreprinderii(calamităţi naturale, schimbări în legislaţie ş.a.) .
Distribuirea cheltuielilor indirecte de producţie se efectuează după principiul proporţional
cheltuielilor directe la obiectele de construcţie.
Tabelul 5.
Structura şi mărimea cheltuielilor "MAGIC S.V." S.R.L.
Indicatorii Anul Anul Abaterea
2007 2008 (+,-)
Costul serviciilor 4223762 7006032 2782270
Alte cheltuieli operaţionale 64755 7419692 7354937
Cheltuieli generale şi administrative 347077 1034650 687573

Inclusiv:
- uzura MF
- amortizarea AN 8642 40175 31533
- întreţinerea pers. admin. şi de conduc - 1019 1019
- Impozite, taxe, plăţi 125206 585132 459926
cu excepţia imp. pe venit
- donaţii 44987 51250 6263
- reprezentări - 1000 1000
Alte ch. generale şi administr. 4041 8831 4790
Cheltuieli curente (economii) privind 103798 344768 240970
impozitul pe venit

Total 286674 1039733 753059

Sursa: Rapoartele financiare ale întreprinderii SRL „MAGIC S.V.”(Anexa 5,6)
Din datele tabelului putem menţiona că cheltuielile şi consumurile cresc ceea ce constituie o
influienţă negativă asupra activităţii întreprinderii în general.
Veniturile, cheltuielile şi rezultatele sunt reflectate în raportul privind rezultatele financiare
separat, pe tipuri de activităţi ale întreprinderii şi pe evenimente excepţionale.
Profitul (pierderea) net(ă) se repartizează şi se utilizează:
- pentru plata dividentelor;
- conform deciziilor suplimentare ale adunării generale ale fondatorilor.
Calculul şi analiza indicatorilor rezultatelor financiare şi rentabilităţii
1. Profitul brut din activitatea de desfacere – reflectă rezultatul financiar obţinut din vînzări
nete. Acest indicator nu poate fi calculat din cauza insuficienţei datelor.
50
 Profit brut = Venit din vînzări – Costul vînzărilor
Examinarea profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare permite a evidenţia, din care
surse principale de venituri întreprinderea analizată оşi acoperă consumurile şi cheltuielile, care este
evoluţia lor şi cоt de stabile sînt acestea.
Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare nu trebuie confundat cu venitul
impozabil, care se determină în baza profitului contabil şi poate să devieze de la ultimul cu mărimea
diferenţelor permanente şi temporare. Venitul impozabil se calculează în declaraţia fiscală
completată anual, conform legislaţiei în vigoare.
Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare se utilizează pe larg în procesul analizei
financiare pentru determinarea nivelului de rentabilitate a activelor şi altor indicatori, care
caracterizează eficienţa activităţii unităţilor de producţie.
În cadrul analizei se examinează structura acestui indicator generalizator şi gradul în care
fiecare compartiment a contribuit la modificarea lui. Diagnosticul şi estimarea acestui indicator
generalizator începe examinarea structurii lui în dinamică, prin utilizarea următorului tabel analitic
(tab.6).
Aprecierea structurii profitului perioadei de gestiune până la impozitare al întreprinderii
„ Magic S.V.” SRL în dinamică
Tabelul 6.
Anul de gestiune Anul precedent
Abaterea,+/-
(2007) (2008)
Suma, Ponder Suma, Ponderea,
%
ea, % %
A 1 2 3 4 5 6
1. Rezultatul din
activitatea operaţiona-
lă: profit (pierdere) -600358 0,33 -1079494 120,23 -479136 +119,90
(F.2, rd.080)
2. Rezultatul din
activitatea investiţii:
16297 34,61 0 0 -132.5 -21,13
profit (pierdere) (F.2,
rd.090)
3. Rezultatul din
activitatea financiară:
profit (pierdere) (F.2, -1224822 65,06 -4235 (33,72) 1220587 +98,78
rd.100)
4. Rezultatul din
activitatea
economico-financiară: -2320613 100 -604593 100 -1716020 x
profit (pierdere) (F.2,
rd.110)
5. Rezultatul
excepţional: profit
x x x x x x
(pierdere) (F.2,
rd.120)

51
6. Profitul
(pierderea) perioadei
de gestiune pînă la -2320613 100 -604593 100 -1716020 x
impozitare (F.2,
rd.130)
Sursa: Rapoartele financiare ale întreprinderii SRL „MAGIC S.V.”(Anexa 5,6)
În baza datelor din tabel la „ Magic S.V.” SRL se observă o tendinţă de creştere a profitului
perioadei de gestiune pînă la impozitare faţă de anul precedent cu -1716020 ( -604593+2320613 ).

2. Profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare – reflectă rezultatul

financiar al întreprinderii obţinut din activitatea de bază şi din alte activităţi.
PPGPI = (2320613) în 2007
PPGPI = 604593 în 2008
La nivel general, analiza factorială a profitului din activitatea operaţională se efectuează
utilizînd următorul tabel analitic (Tab. 7 ), în baza datelor din Raportul privind rezultatele financiare
(anexa 2 la raportul financiar anual).

Calculul influenţei factorilor asupra modificării profitului din activitatea operaţională n

dinamică
Tabelul 7.
Anul de Anul
Nr. Abaterea
Indicatori gestiune precedent
crt. (+;-)
(2007) (2008)
A 1 2 3=2-1

1. Profitul brut (rd.030, f.nr.2) - 188526 -188526

Alte venituri operaţionale (rd.040,

2. 7374848 - 7374848
f.nr.2)

3. Cheltuieli comerciale (rd.050, f.nr.2) - - -

Cheltuieli generale şi administrative

4. - - -
(rd.060, f.nr.2)
Alte cheltuieli operaţionale (rd.070,
5. 7419692 64755 7354877
f.nr.2)
Rezultatul din activitatea
6. -1079494 -600358 -479136
operaţională: profit (pierdere)
Sursa: Rapoartele financiare ale întreprinderii SRL „MAGIC S.V.”(Anexa 3,4)

Din tabel rezultă că la „ Magic S.V.” SRL sporirea profitului din activitatea operaţională faţă
de anul precedent în mărime de -479136 a fost asigurată pe baza modificărilor pozitive a unuia din
factorii indirecţi, şi anume a altor cheltuieli operaţionale, care a contribuit la majorarea indicatorului

52
rezultativ . Această modificare pozitivă a fost influenţată de reducerea considerabilă a altor
cheltuieli operaţionale privind arenda curentă, amenzi, penalităţi, despăgubiri achitate sub formă de
sancţiuni, de reducerea plăţii dobânzilor pentru credite şi împrumuturi şi a cheltuielilor indirecte
nerepartizate de producţie, a altor cheltuieli operaţionale.
Concomitent, sub influenţa negativă a majorării cheltuielilor generale şi administrative cu
848 şi majorării cheltuielilor comerciale cu - , şi a micşorării altor venituri operaţionale cu
7374848 lei au contribuit la reducerea indicatorului rezultativ cu 3367 .

3.Profitul (pierderea) net(ă) - reflectă rezultatul financiar net obţinut de întreprindere în

cursul anului de gestiune sau diferenţa rămasă la dispoziţia întreprinderii după impozitare .
Profit net = PPGPI – Cota impozitului pe venit(15%)
Profit net = (2328171) în 2008
La "MAGIC S.V." S.R.L rezultatele din activitatea operaţională, financiară, de investiţii şi
economico-financiară reprezintă pierderi.
De obicei, pentru aprecierea rentabilităţii se determină raportul dintre profit şi următorii
indicatori:
¤ Venitul din vânzări;
¤ Valoarea totală a activelor;
¤ Capital propriu.
În practica analitică, rezultatele activităţii de desfacere a produselor finite se examinează
cu ajutorul indicatorului generalizator de eficienţă – rentabilitatea venitului din vânzări sau
profitabilitatea vânzărilor, care reflectă în ce măsură întreprinderea este capabilă să obţină profit
din activitatea de desfacere sau profitabilitatea acesteia. Rentabilitatea venitului din vânzări se
calculează cu ajutorul următoarei formule:
Rv = P/ VV x 100 (%)
Unde:
Rv - rentabilitatea venitului din vînzări;
P – profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare;
VV –venitul din vînzări în perioada de gestiune;
Însă la baza rezultatelor venitului din vânzări stă profitul brut. În acest context formula de
bază poate fi transformată astfel:
RV = (P / VV) x (Pb / Pb) = Cr x RC
Unde:
Pb - profitul brut;
Cr - corelaţia dintre profitul perioadei de gestiune până la impozitare şi profitul brut;

53
 RC - rentabilitatea comercială.
Pentru a reprezenta acesta în dinamică, vom utiliza tabel de mai jos (tab. 8)

Date iniţiale pentru analiza rentabilităţii venitului din vnzări

Tabelul 8.
Unitate
Nr. Anul de Anul Dinamica
Indicatori a de
crt. gestiune precedent (+,-)
măsură
1. Venitul din vînzări lei 63407 58000 +5407
2. Profitul brut lei 188526 - -188526
Profitul perioadei de gestiune
3. lei -604593 -2320613 -1716020
până la impozitare
Corelaţia dintre profitul
perioadei de gestiune până la
4. - 3,32 - 3,32
impozitare şi profitul brut
(3/2)
Rentabilitatea comercială
5. % 29,74 - 29,74
(2/1) x 100%
Rentabilitatea vînzărilor (3/1)
6. % -9,5 40,01 +49,61
x 100 sau (4x5)%
Sursa: Rapoartele financiare ale întreprinderii SRL „MAGIC S.V.”(Anexa 3,4)

În baza datelor din tabelul 8 rezultă că la întreprinderea analizată rentabilitatea venitului

din vânzări s-a majorat comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut cu 0,42 puncte procentuale.
Pentru a calcula influenţa factorilor respectivi asupra modificării rentabilităţii vânzărilor vom
utiliza metoda substituţiei în lanţ. Rentabilitatea activelor poate fi examinată prin 4 factori, care
după conţinut asigură nu numai estimarea justificată a acestui indicator în dinamică, ci şi legătura
reciprocă dintre datele din Raportul privind rezultatele şi Bilanţul contabil la un moment dat (de
regulă, la finele perioadei de gestiune). Preventiv toată informaţia necesară pentru analiză o
acumulăm în următorul tabel ( tabelul 9)
Date iniţiale privind analiza rentabilităţiiactivelor n dinamică
Tabelul 9
Nr. Anul Anul deAbaterea
Indicatori
crt. precedent gestiune (+;-)
A 1 2 3=2-1
1. Venitul din vânzări (rd.010, f.nr.2), 58000 - -58000

2. Costul vânzărilor (rd.020, f.nr.2), 4223762 - +-4223762

3. Profitul brut (rd.030, f.nr.2), 188526 - -188526

Profitul perioadei de gestiune până la
4. -2320613 -604593 -1716020
impozitare (rd.130, f.nr.2),
Valoarea totală a activelor curente (rd.460,
5. 33404180 131962710 +9855853
f.nr.1),
54
 6. Valoarea totală a activelor (rd.470, f.nr.1), 33608390 1132144948 98536558
Ponderea activelor curente în valoarea
7. 99,39 99,86 +0,47
totală a activelor, % [(rd.5 : rd.6) x 100]
Recuperabilitatea activelor curente,
8. 0,17 - -0,17
(rd.1 : rd.5)
Rentabilitatea venitului din vânzări, %
9. 20,92 29,74 -0,94
[(rd.3 : rd.1) x 100]
Rentabilitatea activelor, %
10. 0,68 0,77 +0,09
[(rd.4 : rd.6) x 100]

Din tabel rezultă că la întreprinderea „Magic S.V.” SRL se observă o tendinţă de majorare a
rentabilităţii activelor în anul de gestiune faţă de anul precedent de la 0,68 la 0,77% sau cu 0,09
puncte procentuale ( 0,77-0,68 ).
Şi totuşi, pentru o apreciere mai obiectivă a rezultatelor obţinute, trecem la analiza factorială
a modificării acestui indicator, folosind metoda „substituţiei în lanţ” ( tabelul 10).
Conform rezultatelor obţinute se poate constata că majorarea rentabilităţii activelor
comparativ cu anul precedent cu 0,09 puncte procentuale a fost condiţionată de influenţa negativă a
factorului 1 (modificarea ponderii activelor curente) în valoarea totală a activelor, care a contribuit
la micşorarea indicatorului rezultativ respectiv cu: 0,01 puncte procentuale. Concomitent, sub
influenţa pozitivă a factorilor 2 (modificarea recuperabilităţii activelor curente) , 3 (modificarea
corelaţiei dintre profitul impozabil şi profitul brut şi 4 (modificarea rentabilităţii comerciale)
indicatorul rezultativ s-a majorat respectiv cu 0,06, 0,01 şi 0,33 puncte procentuale.
După cum se observă, ponderea principală în modificarea indicatorului rezultativ оi revine
modificării corelaţiei dintre profitul impozabil şi profitul brut. Aceasta se datorează influenţei
următorilor factori:
1. majorării profitului brut cu -188526 (influenţat negativ de elementele „Alte venituri
operaţionale” şi „Alte cheltuieli operaţionale”, respectiv cu );
2. de creşterea profitului perioadei de gestiune până la impozitare cu -1716020 (influenţat
negativ de „Rezultatul din activitatea investiţii” şi pozitiv de „Rezultatul din activitatea
operaţională” respectiv cu –132,5 şi 13,2miilei).
Banca la care este deservită întreprinderea este BC “MoldovaAgroindbank” SA, filiala
M.Costin, codul băncii AGRNMD2X710.
Desfăşurarea activităţii economice a întreprinderii generează permanent mişcarea
mijloacelor băneşti, care este reflectată în Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti. După esenţa
economică, fluxurile mijloacelor băneşti reprezintă încasările (afluxurile) şi plăţile (retragerile)
mijloacelor băneştiefectuate în cursul perioadei de gestiiune respective. Diferenţa dintre suma
încasărilor şi plăţilor constituie fluxul net de mijloace băneşti.

55
 Astfel la "MAGIC S.V." S.R.L.se observă existenţa tendinţelor negative în situaţia cu
fluxurile mijloacelor năneşti. În primul rînd, atrage atenţia apariţia fluxului negativ din activitatea
operaţioanlă în sumă de 69639201 lei. Deasemenea, întreprinderea nu îndreaptă mijloacele
băneştiîncasate pentru procurarea mijloacelor fixe, ceea ce, în mod normal, ar fi reflectat prin flux
net negativ din activitatea de investiţii. Lipsa de atenţie cuvenită faţă de acest aspect poate crea
dificultăţi în procesul desfăşurării activităţii operaţionale din insuficienţa potenţialului tehnic.
Fluxul net pozitiv din activitatea financiară în sumă de 68598171 lei nu a compensat pe deplin
efectul negativ din activitatea operaţională. În consecinţă, la "MAGIC S.V." S.R.L.în perioada de
gestiune s-a constatat depăşirea plăţilor băneşti asupra încasărilor în sumă totală de 1041030 lei.
Analiza lichidităţii întreprinderii
1.Coeficientul lichidităţii curente poate fi formulat în felul următor : acest indice arată
dacă întreprinderea dispune de active curente suficiente pentru achitarea datoriilor pe termen scurt
în mărime deplină. Unul din neajunsurile lichidităţii curente constă în faptul căaceasta nu ţine cont
de structura activelor curente. Ele pot avea o dimensiune suficientă, dar o structură inadecvată.
Lcurentă = Active curente/Datorii pe termen scurt
Lcurentă =33404180/34208335 = 0,97 în 2007
Lcurentă =131962710/2269888 = 5,81 în 2008
Se înregistrează o lichiditate totală favorabilă în condiţiile cînd acest indicator are o
mărime supraunitară (între 2,0 şi 2,5). Valorile înregistrate la întreprindere în perioade 2007-2008nu
se încadrează în limitele stabilite, ceea ce înseamnă că nu va fi posibil ca activele curente într-un
termen scurt să fie transformate în mijloace băneşti necesare .e evident că mijloacele băneşti sau
creanţele sunt mai uşor disponibile pentru stingerea datoriilor decît stocurile. În acest context,
analiza lichidităţii curente se completeazî prin calcularea şi interpretarea lichidităţii intermediare şi
absolute.
2. Rata lichidităţii intermediare – reflectă capacitatea întreprinderii de a-şi achita datoriile
pe termen scurt, fără a fi obligată să vîndă stocurile de mărfuri şi materiale . se calculează astfel:
Linter = (Mijloace băneşti+Investiţii pe TS+Creanţe pe TS)/DTS
Linter =(1028796+22318968)/2269888 = 10,29 în 2007
Linter =(2075182+6670601)/34208335 = 0,25 în 2008
În condiţiile favorabile pentru activitatea de producţie acest indicator trebuie să tindă spre o
mărime unitară (între 0,70- 1,0). Ambele perioade analizate nu se încadrează în acest diapazon, de
unde rezultă că întreprinderea nu este capabilă să-şi achite datoriile pe TS în orice moment.
1.Rata lichidităţii absolute – reflectă în ce măsură întreprinderea este capabilă sa-şi
onoreze imediat obligaţiile curente.
Labsolută = Mijloace băneşti/Datoii pe termen scurt

56
 Labsolută = 1028796/2269888=0,45 în 2008
Labsolută = 2075182/34208335=0,06 în 2007
Mărimea optimă a acestui indicator trebuie să varieze între 0,20 şi 0,25. Aceasta înseamnă
că la fiacare 1 leu datorii pe termen scurtîntreprinderea trebuie să dispună de 20 – 25 bani în
numerar. De regulă tendinţa acestui indicator poate fi considerată ca factor pozitiv , începînd de la
indicii mult mai mici decît cei indicaţi mai sus. Întreprinderea studiată în anul 2007 nu dispune de
banii necesari, pentru ca indicatorul lichidităţii absolute să să primească mărimea optimă , iar în
2004 indicatorul ere valoarea de 0,45, ceea ce reprezintă un fapt benefic pentru întreprindere şi
înseamnă că firma dispune de mijloace necesare pentru a fi capabilă de a onora imediat obligaţiile
curente. Totodată , depăşirea nivelului maximal recomandat reflectă o structură iraţională a
activelor întreprinderii, cînd o parte din mijloacesunt „îngheţate” şi nu generează venit.

57
 CAPITOLUL III. DEZVOLTAREA RELAŢIILOR FINACIARE ALE ÎNTREPRINDERII

3.1.Analiza relaţiilor finaciare ale întreprinderii pe plan naţional

Subiecţii managementului financiar la SRL “Magic S.V.” sunt: managerul pe producţie,
managerul economiei şi finanţe şi managerul serviciilor administrative. La rîndul său managerul pe
producţie are funcţia de a planifica şi organiza activitatea secţiilor de cupajare şi materie primă, de
îmbuteliere, laboratorul, secţia mecanică şi electroenergetică, serviciu protecţiei muncii şi apărării
civile, sectorul agricol. Managerul economiei şi finanţe are funcţia de a organiza şi planifica
serviciu economiei şi finanţe şi serviciu de marketing. Managerul serviciilor administrative are
funcţia de a organiza şi gestiona activitatea compartimentului resurse umane, juridic şi
administrative.
Resursele umane reprezintă unul din factorii de bază de producţie. Orice activitate economică
este imposibilă fără participarea resurselor resurselor umane. Personalul fiecărei firme poate fi
clasificat după funcţiile pe care le îndeplineşte, în următoarele grupe :
 Personal productiv ;
 Personal neproductiv .
Personalul productiv include muncitorii, conducătorii, specialiştii şi funcţionarii. Personalul
neproductiv include paznicii, pompierii şi alţii.
În structura personalului total al firmelor, ponderea principală revine personalului productiv,
inclusiv muncitorilor.
Resursele forţei de muncă a unei firme reprezintă totalitatea salariaţilor angajaţi prin contract de
muncă. În numărul salariaţilor se includ atît persoanele prezentate la serviciu, cît şi cele absente din
motive diferite.
Pentru calcularea şi evidenţierea corectă a numărului de personal se folosesc indicatorii : -
numărul scriptic şi numărul mediu scriptic al lucrătorilor care sunt prezentaţi în « Raportul Statistic
1-M »(Anexa 5).
Firmele sunt interesate în folosirea cît mai eficientă a tuturor resurselor, în primul rînd a
resurselor umane. Esenţială pentru asigurarea folosirii eficiente a resurselor umane este motivaţia

58
 personalului. Motivaţie aici înseamnă stimularea activităţii fiecărui individ pentru realizarea
scopurilor firmei.
Astfel, stimularea materială devine mijlocul principal de a pune în acţiune interesele
personalului fiecărei firme.
Plata muncii reprezintă toate tipurile de recompense în formă bănească sau naturală a
lucrătorilor. Ea este una din principalele elemente de motivaţie a personalului care acţionează direct
asupra productivităţii salariaţilor.
Salariul angajaţilor este nu pur şi simplu preţul muncii, el reprezintă preţul închirierii forţei de
muncă, preţul serviciilor prestate.
La SRL “MAGIC S.V.” salarizarea se efectuează în conformitate cu „Legea cu privire la
salarizare 2003”, care prevede 2 domenii de reglementare:
1.Reglementarea salariului minim ( 550 lei);
2.Sistemul tarifar- un set de documente care reglementează diferite domenii de salarizare:
a) Indicatoarele tarifare de salarizare;
b) Coeficienţi tarifari- indică diferenţa dintre salariul categoriei n faţă de categoria 1;
c) Suplimentele prevăzute de legislaţie (pentru condiţii nocive şi extraordinare).
La Combinatul Vitivinicol ,,Naţional-Vin”salarizarea se efectuează în regie - în dependenţă de
timpul lucrat.
Salariul angajatului include, de regulă:
o salariul de bază ;
o salariul suplimentar;
Deci, fiecare firmă îşi stabileşte salariile de bază ca salarii tarifare pentru muncitori şi salarii
pentru funcţionari, specialişti şi conducători pentru munca executată în conformitate cu normele de
muncă şi calificarea lor.
Salariile suplimentare reprezintă o recompensă pentru munca eficientă şi pentru munca
executată în conformitate cu normele de muncă şi calificarea lor .
Sistemul de impunere reprezintă totalitatea impozitelor, taxelor şi altor plăţi, concepute în
conformitate cu legislaţia fiscală în vigoare. În conformitate cu Codul Fiscal impozitele instituite în
RM se clasifică după două criterii:
1. după de fond şi formă:
- directe;
- indirecte.
2. după instituţiile ce le administrează:
- de stat: accizul, impozitul pe venit, taxa pe valoarea adăugată, ipozitul privat, taxa vamală,
taxele percepute în fondul rutier.

59
 - locale: impozitul funciar, impozitul pe bunuri imobiliare, impozitul pentru folosirea resurselor
naturale, taxa pentru amenajarea teritoriului, taxa pentru pentru dreptul de a aplica simbolica locală,
ş.a.
La SRL “MAGIC S.V.” sînt achitate următoarele tipuri de impozite de stat:
 ipozitul pe venit (Anexa 12);
 taxa pe valoarea adăugată(Anexa 9);
Din ipozitele locale:
 impozitul pe bunurile imobiliare;
 impozitul funciar (Anexa 10);
 taxa de prestări a serviciilor de deservire socială;
 taxa prntru apă (Anexa 8);
 taxă pentru amenajarea teritoriului (Anexa 9);
 Darea de seamă privind suma impozitului pe venit achitat (Anexa 12);
 Taxa pentru amenajarea teritoriului (Anexa 13);
 Transferul privind asigurările sociale obligatorii (Anexa 16);
 taxa pentru folosirea mărcilor proprietăţii de stat (Anexa 10).
SRL “MAGIC S.V.” transferă trimestrial la buget 27,5% (datele anului 2007)
-contribuţia de asigurare socială de bază calculată din totalul salariilor calculate plus
sporurile şi adaosurile şi este suportată de întreprindere. De asemenea întreprinderea
transferă la buget şi 2,5%- contribuţia socială individuală care se calculează în baza
salariului calculat şi este suportată de salariat.
Termenele de prezentare a dării de seamă privind calcularea, utilizarea şi transferarea
contribuţiilor de asigurări sociale de stat este la data de 20 a lunii imediat următoare
trimestrului de gestiune.
Trimestrial întreprinderea trebuie să prezinte ,,Darea de seamă privind calculul şi
achitarea primelor obligatorii de asigurare medicală” care se îndeplineşte în baza salariului
achitat. Mărimea primei de asigurare medicală suportată de întreprindere este în mărime de
2,5% , iar a angajaţilor – 2,5%.
Impozitul pe venit reţinut la sursa de plată din veniturile angajaţilor urmează a fi
vărsat la buget nu mai tîrziu de data de 10 a lunii următoare d up ă lu na î n c ar e s a
ef ec tu at re ţi ne re a ş i s ă pr ez in te d ec la ra ţ i a Inspectoratului fiscal de stat teritorial
Declaraţia cu privire la impozitul pe venit reţinut la sursa de plată şi în termen de 30
de zile după expirare anului fiscal - Nota de informare privind privind impozitul pe venit
reţinut din salariile salariaţilor.

60
 La SA “MAGIC S.V.” calculul taxei privind consumul de apă se efectuează cu
ajutorul ,,Dării de seamă privind consumul de apă” mărimea acestei taxe este de 8 lei pe
trimestru. Se completează reieşind din numărul mediu scriptic de angajaţi şi limita de
consum pentru un angajat (2 m 3 pe trimestru). Taxa pentru 1 m3 este de 0,5 lei la SRL
“MAGIC S.V.” este în mărime de 454 lei pe trimestru (vezi anexa 14). Acest impozit se
calculează şi se achită trimestrial.
Taxa pentru amplasarea unităţii comerciale la SRL “MAGIC S.V.” este în mărime de 1
755 lei pe trimestru, achitarea se face pînă la data de 30 a lunii imediat viitoare
trimestrului de gestiune.
Pentru a-şi desfăşura activitatea de producţie întreprinderea are nevoie de materii
prime care sunt furnizate de furnizori care au obţinut increderea. SRL “MAGIC S.V.” are mai
mulţi furnizori autohtoni care sînt reprezentanţii oficiali a mai multor state din lume:
ciment (România, Rusia), amestecuri (Ucraina), carton presat (Germania), bare oţel şi fontă
(Ucraina, Italia).
În contact este menţionat părţile contractului, calitatea mărfii, preţul, condiţiile livrării
etc.
Preţul exprimă cantitatea de bani pe care cumpărătorul trebuie s-o plătescă pentru a obţine un
bun oarecare.
La Combinatul Vitivinicol preţul este format din cheltuieli, beneficiu, şi TVA, ca exemplu
vom prezenta calcularea preţului la construcţii civile (vezi anexa 25).
Astfel, în continuare vom prezenta cum se calculează valoarea TVA la 1m2 de spaţiu construit.
Presupunem că au fost realizaţi 200 m2 de 900000 lei (1 m2=900000/200 = 4500 lei), din
suma obţinută de 4500 lei valoarea TVA este de 750,00 lei (4500:6).
Realizarea producţiei se efectuează prin încheierea unui contract dintre Antreprenor şi
Client în care este stipulat părţile contractante, obiectul contractului, obligaţiile părţilor,
preţul contractului şi ordinea achitării, termenul de garanţie, litigiile, cauzele finale
întreprinderea nu efectueză cheltuieli de transport, deoarece în carul livrării materie
prime cheltuielile sunt suportate de furnizor, iar în cazul livrării producţiei finite
cheltuielile de transport sunt efectuate de client (vezi anexa 14).
Principalul risc pentru întreprinderile vinicole sînt:
- calamităţile naturale;
- Fluctuaţii ale pieţei valutare;
- Scumpurea materiei prime de import;
- riscul structurii pieţii, adică micşorarea pieţei de desfacere;
- ricul economic, scăderea puterii de cumpărare;

61
 - riscul operaţional, pierderi în procesul tehnologic;
-
3.2. Prognozarea şi planificarea financiară a întreprinderi
De planificarea activităţii întreprinderii se ocupă directorul general care îşi propune
atingerea obiectivelor operaţionale care de obicei sunt stabilite pe o perioadă de un an. În
majoritatea cazurilor la SRL „Magic S.V.” sînt planificate construcţiile şi cheltuielile şi
veniturile întreprinderii.
Din păcate nu putem da exemplificări în acest subcapitol deoarece, la întreprinderea
analizată, directorul financiar şi contabilul invocă Legea secretului comercial, respectiv
informaţiile privind previziunea financiară, nu au fost analizate.
Organul administrativ poartă răspunderea de controlul financiar şi analiza financiară. La
SRL „Magic S.V.” controlul intern este efectuat de managerii răspunzători, acestea sînt managerul
pe producţie, managerul economiei şi finanţe şi managerul serviciilor administrative. La rîndul său
managerul pe producţie este răspunzător de calitatea şi disciplina muncii efectuate de muncitori
pe şantiere şi în secţiile întreprinderii, managerul economic şi finanţe răspunde de
corectitudinea contabilităţii, precum întocmirea şi prezentarea la timp a dărilor de seamă
şi a rapoartelor financiare. Managerul serviciilor administrative răspunde de cadrele
administraţiei.
În construcţii inventarierea se efectuiază de două ori pe an, la rindul său inventarierea
reprezintă un ansamblu de operaţiuni prin care se constată existenţa elementelor de activ şi
pasiv, cantitativ şi valoric sau numai valoric, în patrimoniul unităţii la data la care se efectuiază.
Scopul principal al inventarierei este stabilirea situaţiei reale a patrimoniului.
Inventarierea se efectuiază deseori în secţia de producţie. Comisia la un asemenea
control este compusă din:
- Directorul general care trebuie să cunoască situaţia din secţia de producere.
- Şeful de producţie, face inventarierea a tuturor aparatelor, acratafoarelor, aparatelor
electronice. După ce are loc numărarea, analizarea tuturor concluziilor căpătate în urma
inventarierei se întocmeşte „Blancul de inventar”.
Organul administrativ poartă răspunderea de controlul financiar şi analiza financiară.
La SRL “MAGIC S.V.” controlul intern este efectuat de managerii răspunzători, acestea sînt
managerul pe producţie, managerul economiei şi finanţe şi managerul serviciilor administrative. La
rîndul său managerul pe producţie este răspunzător de calitatea şi disciplina muncii efectuate de
muncitori în secţiile întreprinderii, managerul economiai şi finanţe răspunde de corectitudinea
contabilităţii, precum întocmirea şi prezentarea la timp a dărilor de seamă şi a rapoartelor
financiare. Managerul serviciilor administrative răspunde de cadrele administraţiei.

62
 În construcţie inventarierea se efectuiază de două ori pe an, la rindul său inventarierea
reprezintă un ansamblu de operaţiuni prin care se constată existenţa elementelor de activ şi
pasiv, cantitativ şi valoric sau numai valoric, în patrimoniul unităţii la data la care se efectuiază.
Scopul principal al inventarierei este stabilirea situaţiei reale a patrimoniului.
Inventarierea se efectuiază deseori în secţia de producţie. Comisia la un asemenea control
este compusă din:
- Directorul general care trebuie să cunoască situaţia din secţia de producere.
- Şeful de producţie, face inventarierea a tuturor aparatelor, acratafoarelor, aparatelor
electronice. După ce are loc numărarea, analizarea tuturor concluziilor căpătate în urma
inventarierei se întocmeşte „Blancul de inventar”.
Principalul gen de activitate pe perioada anilor 2006-2007 este construcţia spaţiului locativ la
şantierul de construcţie din str. Răduţeanu S. 9,fondată în anul 2004, întreprinderea a început să
activeze în a doua jumătate a anului 2005.
Proporţiile întreprinderii se caracterizează prin următorii indicatori principali obţinuţi în anul
2005. Au fost valorificate şi executate lucrări de construcţie-montaj în mărime de 24249496 lei.
Volumul de vânzări - 4035236 lei.
Personalul angajat 14 persoane (Anexa 5).
Întreprinderea nu dispune de licenţe de activitate, obiectul activităţii de bază îl constituie
construcţia complexului de blocuri locative din str. S. Rădăutan. În acest sens, întreprinderea
apelează la serviciile organizaţiilor specializate de construcţie (antreprenori) care dispun de
licenţele respective în domeniul construcţiilor.
În cadrul întreprinderii "MAGIC S.V." S.R.L. activează trei antreprenori generali la
executarea lucrărilor de construcţie, care dispun de utilaj tehnologic modern.
Personalul angajat la "MAGIC S.V." S.R.L. deţine în ansamblu un grad de calificare
suficient pentru a concepe obiectivele trasate si respectiv este in puteri si are posibilitatea
soluţionării problemelor de producere cotidiana si de perspectiva. Personalul, integral, dispune de
studii superiore, firma fiind constituită doar dintr-un singur nivel administrativ.
Pe piaţa industriei de construcţie societatea este la început de cale. Situaţia financiară la
moment permite de a investi pe perioada anului 2006 peste 100000000 lei. La finele anului 2007 se
planifică a da în exploatare trei blocuri locative cu un număr de 350 apartamente.

63
 CONCLUZII

Viabilitatea întreprinderii în condiţiile concurenţiale de piaţă, performanţele acesteia

obţinute în procesul desfăşurării activităţii economico-financiare depind în mod esenţial de
oportunitatea şi argumentarea deciziilor manageriale. Elaborarea deciziilor economice bine
chibzuite neapărat este precedată de etapa analizei informaţiilor conţinute în diferite surse de date
şi, în primul rînd, în rapoartele financiare.
Orice agent economic este interesat în faptul ca întreprinderea lui să aducă un profit
maxim cu cheltuieli minime şi să tindă permanent spre maximizarea valorii sale. Pentru a satisface
realizarea obiectivului activităţii în condiţii de rentabilitate, este nevoie de o dimensionare riguroasă
a nevoii de fonduri pentru activitatea financiară şi pentru procurarea la timp şi în mărime necesară a
resurselor în condiţii avantajoase a întreprinderii, însă pentru această activitate este necesară o altă
activitate şi anume capacitatea de a presupune care va fi situaţia întreprinderii în viitorul apropiat,
de ce este nevoie, ca activitatea economică să decurgă în condiţii avantajoase pentru dezvoltarea sa
ulterioară, care vor fi resursele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse şi care sunt înplus
etc. Toate aceste preziceri influenţează performanţele financiare ale firmei, determinînd în final
competitivitatea acesteia.
Veniturile şi cheltuielile întreprinderei constituie punctul de plecare în stabilirea
rezultatelor financiare, de aici decurgînd şi necesitatea acţiunilor şi măsurilor, care urmăresc pe de o
parte reducerea cheltuielilor de producţie, sau comercializare a produselor, iar pe de altă parte
creşterea încăsărilor întreprinderei. Calculul şu analiza veniturilor şi cheltuielilor este o acţiune
foarte importantă, ce influenţează direct perfomanţelor financiare ale întreprinderii, determinînd în
final activitatea viitoare a acesteia.
În ceea ce priveşte analiza rezulatelor financiare, indicatorilor de rentabilitate, lichiditate,,
coeficienţilor echilibrului economico-financiar, aceasta reflactă stabilirea unei situaţii negative, ba
chiar critice a întreprinderii.
În realitate, întreprinderea "MAGIC S.V." S.R.L. va obţine profit doar la momentul dării
în expoloatare a complexului de blocuri locative din str. Rădăuţan,5. Sunt 4 blocuri, care pentru a fi
construite, desigur implică costuri mari. Aceste consumuri sunt finanţate nu doar în baza capitalului
propriu al întreprinderii, care s-a constituit în sumă de 5400 lei. O altă sursă de finanţaresunt
creditele bancare (4 credite în valută naţionaăl şi străină). Dobînzile aferente acestor credite

64
constituie plăţi substanţiale suportate de întreprindere, care deasemenea contribuie la formarea
pierderilor de gestiune. Totuşi, pe lîngă scopul primordial al al acestei întreprinderi, care este
obnţinerea profitului, se mai alătură şispiritul filantropic al fondatorului.
În ceea ce priveşte rezultatele financiar şi indicatorii analizaţi , se poate de afirmat că deşi
întreprinderea înregistrează rezultate financiare negative, ea este rentabilă.
Coeficienţii lichidităţii nu ating nivel destul pentru ca întreprinderea sa poată onora
obligaţiunile curente. În ceea ce priveşte rata lichidităţii absolute , indicatorul nici pe aproape nu
satisface necesarul, rezultă că întreprinderea nu este capabilă să-şi onoreze imediat obligaţiile
curente.

65
 BIBLIOGRAFIE
LEGI ŞI ACTE NORMATIVE
1. Codul fiscal al Republicii Moldova. Legea Republicii Moldova Nr. 1163 – XIII din 24.04.97
// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 102 din: 23.08.2001.
2. Codul vamal. Legea Republicii Moldova Nr. 1149-XIV din 20.07.2000 // Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr. 160 din: 23.12.2000.
3. Codul Fiscal al Republicii Moldova // Monitorul Oficial al RM nr.102-103 din 23.08.1993.
4. Legea contabilităţii nr. 426-XIII din 04.04.95 // Monitorul Oficial al RM nr.28/321 din
25.05.1995.
5. Legea cu privire la serviciul în organele vamale nr. 1150- XIV, 20.07.2000
6. Legea cu privire la reglementarea de stat a activităţii comerciale externe, nr. 1031-XIV,
8.06.2000
7. Legea cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii
Moldova de către persoane fizice nr.1569-XV, 20.12.2002
8. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Nomenclatorului Mărfurilor al Republicii
Moldova, nr.1525, 29.12.2007
9. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a
valorii în vamă introduse pe teritoriul Republicii Moldova, nr.600,14.05.2002
10. Hotărârea Guvernului cu privire la regulile de origine a mărfurilor, nr. 1599, 13.12.2002
11. Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale
prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, nr. 1140 din 02.11.2007
12. Hotărîrea Guvernului despre aprobarea Regulamentului privind transportarea mărfurilor prin
posturile vamale interne de control, nr.792, 08.07.2004
13. Nomenclatorul mărfurilor
14. Legea privind reglarea repatrierii mijloacelor băneşti, mărfurilor şi serviciilor primite în
rezultatul tranzacţiilor comerciale externe.
15. Instrucţiunile Băncii Naţionale a Republicii Moldova despre repatrierea mijloacelor şi a
bunurilor importate/exportate”
16. Standardele Naţionale de Contabilitate // revistele „Contabilitate şi sudit” nr.1,1998, nr.5,
1999.
17. Standardul Naţional de Contabilitate nr. 21 “Efectele variaţiilor cursurilor valutare”, aprobat
de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova la 25 decembrie 1997.

66
MANUALE ŞI MONOGRAFII
1. Bivolaru Dana, Bomos Sever Gabriel – “Contracte interne si internationale”, ed. Tribuna
economica, Bucuresti 1999;
2. ASEM Contabilitate financiară Ediţia a II - a revăzută şi completată // ACAP, Chişinău, 2003.
3. Biroul Naţional de statistică al Republicii Moldova // Buletin Statistic, Chişinău, 2008.
4. V. Bucur “Contabilitatea operaţiunilor de import”,
5. Negruţiu Magdalena Contabilitatea financiară şi de gestiune internă a cheltuielilor, veniturilor şi
rezultatelor în comerţ - turizm // E.D.P., R.A., Bucureşti, 1999.
6. Ţurcanu V. Contabilitatea conform standardelor internaţionale // ASEM, Chişinău, 1996.
7. Bojian Octavian. Contabilitate generală. Bucureşti.: Eficient, 1998. - 560 p.
8. Creţoiu Gh., Bucur I. Contabilitate. Noul sistem şi expertiza contabilă. Ediţia a III-a. -
Bucureşti: Editura ACTAMI, 1997. - 384 p.
9. Dumitrana M., Negruţiu M. Contabilitatea firmei. Editura MAXIM, 1997. - 235 p.
10. Epuran M., Băbăiţă V., Grosu C. Contabilitatea financiară în noul sistem contabil. Volumul I.-
Timişoara: Editura de Vest, 1994. - 303 p.
11. Epuran M., Cotleţ D., Ineovan F., Pereş I. Contabilitatea financiară în noul sistem contabil.
Volumul II. - Timişoara: Editura de Vest, 1995. - 307 p
12. Feleagă N., Ionaşcu I. Contabilitate financiară. Volumele I-IV. - Bucureşti: Editura de Vest,
1993. - 894 p.
13. Caraiani Gheorghe – “Managementul in activitatea de expeditie internationala”,ed. Lumina Lex,
Bucuresti 1998;
14. Caraiani Gheorghe, Cazacu Cornel – “Vamuirea marfurilor de export import“, ed. Economica,
Bucuresti 1996;
15. Georgescu Toma, Caraiani Gheorghe – “Tehnici de comert exterior”, vol. 1,2, 3, 4, 5, ed. Sylvi,
Bucuresti, 1997;
16. Popa Ioan – “Tranzactii Comerciale Internationale”, ed. Economica, 2000;
17. Popa Ioan, Radu Filip – “Management international”, ed. Economica, Bucuresti 1999;
18. Popescu Tudor – “Dreptul Comertului International”, ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti
1983;
19. Puiu Alexandru – “Managementul Afacerilor Internationale”, ed. Independenta Economica
1997
20. N. Zaharcenco, T. Prisăcar “Operaţiunile de import – export: aspecte contabile şi fiscale”,

67
21. Toma Mihai “Finanţe şi gestiunea financiară de întreprindere”, Bucureşti 1998
22. Ilie, Vasile Teodorescu “Finanţele întreprinderei”, Bucureşti 2003
23. Hoanţă Nicolae “Finanţele firmei”, Sibiu 1996
24. Bistriceanu T. “Finanţele agenţilor economici”, Bucureşti 1995
25. A. Nigheriţă “Contabilitatea financiară”, Chişinău ACAP 1999
26. Lazer, Ţurcanu “Bazele contabilităţii”, Chişinău 1998
27. Natalia Ţiriulinicova „Analiza rapoartelor financiare”, Chişinău, 2004

68