Sistemul Financiar Anglo-

Saxon

ELABORAT DE: BORDIAN VLAD, CICLU 2, AN 1,

MC, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
PROFESOR: SPÂNU ANA
 Cuprins
1. Sistem Financiar ..............................................................................................3
2. Componentele Sistemului Financiar ...............................................................4
2.1 Finanțele Private .....................................................................................4
2.2 Finanțele Publice .....................................................................................5
3. Categorii de relații financiare ..........................................................................6
4. Caracteristicele Sistemului Financiar ..............................................................7
5. Sistemul Financiar Anglo-Saxon .....................................................................8
5.1 Introducere ..............................................................................................8
5.2 Exemple de sisteme financiare Anglo-Saxone ......................................10
5.3 Caracteristici specifice sistemului Anglo-Saxon ...................................12
5.4 Alte trăsături ..........................................................................................15
6. Concluzii ........................................................................................................17
 1. Sistem Financiar
În economia modernă,publici si privați.
sistemele financiare joacă un rol
important în alocarea resurselor limitate.
Ansamblul instituţiilor, pieţelor,
instrumentelor şi reglementărilor care
aprobă realizarea operaţiunilor
financiare într-o zonă naţională sau
internaţională reprezintă sistemul
financiar.
Deci sistemul financiar
cuprinde ansamblul autorităților și
instituțiilor care gestionează banii
2. Componentele Sistemului Financiar
2.1 Finațele Private
Finanțele private cuprind totalitatea societăților comerciale, bancare, de
asigurări indiferent de proprietarul capitalului. Caracteristica esențială a finanțelor
private este că fondurile nu se consumă ci se avansează și recuperează în permanență
în circuitul economic.
Obiectul finanțelor private include:
a) Constituirea capitalului social;
b) Repartizarea profitului;
c) Plasarea eventualelor disponibilități (efect de investiții);
d) Obținerea/crearea mijloacelor financiare necesare pentru derularea curentă a
activității lucrative;
e) Mobilizarea creanțelor;
f) Lichidarea obligațiilor.
 2.2 Finanțele publice
Componenta publică a finanțelor relevă:
Ø Procurarea resurselor necesare statului și utilizarea lor conform nevoilor acestuia în
calitatea sa de autoritate publică;
Ø Folosirea procesului de procurare și utilizare a resurselor ca un mijloc de influențare a
desfășurării ansamblului de activități economico-sociale.
Finanțele publice sunt definite în legatură cu existența statului și a autorităților
sale locale și centrale.
Finanțele publice se compun din următoarele fonduri:
- Bugetul national public (buget central si cele locale);
- Bugetul asigurărilor sociale de stat;
- Fondurile extrabugetare.
Functiile finantelor publcie:
§ De alocare (fiscală, de repartiție);
§ De stabilizare (extrafiscală) – utilizează resursele financiare pentru favorizarea creșterii
economice și atenuarea dezechilibrelor economice;
§ De redistribuire (socialaă) – are ca obiect transferul de putere de cumparare între diferite
domenii ale activității economico-sociale sau între diferite categorii sociale.
 3. Categoriile de relații financiare
Categoriile de relatii financiare ce alcatuiesc sistemul financiar, care mai sunt
cunoscute si sub numele de verigi ale sistemului relatiilor financiare sunt urmatoarele:
- finantele intreprinderilor (agentilor economici);
- bugetul de stat;
- asigurarile sociale;
- asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila;
- creditul.
4. Caracteristicele Sistemului Financiar
Fiecare categorie de relații financiare care compun sistemul
financiar se caracterizează prin anumite trasaturi specifice fenomenelor
și proceselor economice pe care le exprimă și care justifică existența
acestora în mod independent, având o sferă de relații financiare bine
definită. Între ele există, însă, legături strânse, determinate de faptul că
fenomenele și procesele economice pe care le reprezintă au anumite
trasături comune.
Sistemul financiar contribuie prin categoriile de relații
financiare pe care le exprimă fiecare verigă componentă la mobilizarea
mijloacelor bănești pentru alimentarea fondurilor ce se crează la nivel
micro sau macroeconomic, la repartizarea și utilizarea acestora
conform destinației pe baza reglementărilor în vigoare.
 5. Sistemul Financiar Anglo-Saxon
5.1 Introducere
Din punct de vedere financiar, ţările diferă prin modul de organizare a
activităţilor financiare, distingându-se două modele principale:
 modelul anglo-saxon
 modelul continental.
În sistemul anglo-saxon, ţări precum Statele Unite ale Americii şi Marea
Britanie, sistemele financiare sunt dominate de pieţele bursiere (în engleză market-
based) în timp ce, în Europa continentală şi Japonia, băncile joacă un rol important
(în engleză bank-based).
În sistemul financiar anglo-saxon, întreprinderile atrag resurse de finanţare
de pe piaţa de capital, finanţându-se preponderent prin emisiunea de acţiuni. Din
punctul de vedere al investitorilor, pieţele de acţiuni au o lichiditate ridicată, iar din
perspectiva companiilor, acestea asigură mobilizarea unui volum mare de resurse
financiare.
 Dezvoltarea standardelor contabile care să permită furnizarea de informaţii
financiar-contabile credibile este încurajată de instituţiile pieţelor de capital, în
vederea prezentării unei baze de evaluări a valorilor mobiliare cât mai relevantă.
Intermediarii de pe această piaţă de capital sunt, de asemenea, interesanţi de
o informare transparentă şi corectă a investitorilor, deoarece doresc să transmită
încredere acestora.
Pentru a atrage investitorii, un sistem financiar trebuie să prezinte următoarele
caracteristici:
o competiţie ridicată,
o dereglementare financiară,
o flexibilitate şi deschidere,
o inovare, etc.
Gestiunea financiară a întreprinderilor cu sistem financiar anglo-saxon este
obligată să demonstreze performanţele imediate cerute de piaţa financiară. În funcţie
de oportunităţile găsite, actorii independenţi se conectează periodic la piaţa
financiară, respectând regulile acesteia.
 5.2 Exemple de sisteme financiare
Anglo-Saxone
Un sistem financiar anglo-saxon reprezentativ este sistemul din Londra,
piaţa de capital fiind alcătuită din:
- London International Financial Futures and Options Exchange,
- London Stock Exchange,
- London Bullion Market,
- London Metal Exchange (asigură desfăşurarea tranzacţiilor cu metale neferoase),
etc
De asemenea, Statele Unite ale Americii prezintă un astfel de sistem
financiar, având la New York cea mai mare bursă din lume (NYSE), din punct de
vedere al capitalizării bursiere şi a doua ca număr de companii listate. Alte burse
americane:
- American Stok Exchange,
- New York Mercantile Exchange, etc.
 O altă trăsătură importantă a sistemului anglo-saxon este
implicarea redusă a statului în economie, deşi participaţia acestuia nu
este neglijabilă.
Un exemplu reprezentativ este cazul din Statele Unite ale
Americii, când au fost promovate diferite legi pentru protecţia
persoanelor care fac depozite bancare, sau legi care să reducă
dezechilibrul între actorii sistemului financiar. În cadrul acestui sistem,
banca ocupă un rol redus, având ca funcţii principale (în Londra)
susţinerea politicilor economice ale guvernului şi stabilitatea preţurilor,
în vederea asigurării creşterii economice.
5.3 Caracteristici specifice sistemului
Anglo-Saxon
O primă caracteristică este faptul că, ţările anglo-saxone au un
nivel scăzut de concentrare a acţionarilor. Principalul motiv este că, tot
mai multe companii sunt tranzacţionate public în ţările anglo-saxone,
având ca şi consecinţă faptul că acţionarii pot răspândi banii lor în mai
multe companii. Mai mult decât atât, societăţile din ţările anglo-saxone
sunt mai mari decât din ţările continental europene, astfel încât, un
procent mare de acţiuni într-o firmă anglo-saxonă tipică reprezintă o
sumă enormă de capital.
Franks şi Mayer (1994) arată, de asemenea, că ţările anglo-
saxone au un număr mare de companii listate la bursa de valori
 O a doua caracteristică este identitatea acţionarilor. În Statele Unite ale
Americii şi în Marea Britanie, cele mai multe acţiuni se află în posesia agenţilor din
instituţii financiare (mai mult de 50%), decât în posesia persoanelor private (20-
30%).
Datorită reglementărilor, în ţările anglo-saxone multe instituţii financiare nu
au voie să deţină în numele lor propriu acţiuni la societăţile cotate la bursă; ele
acţionează în principal ca agenţi.
O a treia caracteristică a sistemul financiar anglo-saxon este numărul de
companii listate la bursa de valori, ca procentaj din numărul total al companiilor
dintr-o ţară.
În Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie, multe companii sunt listate
şi tranzacţionează acţiunile lor public. Acest lucru înseamnă că multe societăţi au
puţine contacte personale cu acţionarii lor. Sistemul de pensii în ţările anglo-saxone
oferă multe resurse financiare care vin pe piaţa de capital prin intermediul
investitorilor instituţionali.
 Datorită concentraţiei scăzute de acţionari în ţările anglo-
saxone, majoritatea acţionarilor nu au o putere semnificantă în orice
firmă. Acest lucru îi lasă managementului puterea de a decide cu
privire la multe probleme legate de societate.
În modelul anglo-saxon, conducerea are puterea de a lua
decizii, iar aceste decizii vor fi luate frecvent în propriul lor interes.
Managerii preferă să mărească firma deoarece puterea lor va creşte;
investiţiile vor fi făcute chiar dacă rentabilitatea firmei este scăzută sau
chiar negativă. Aceste investiţii va da putere managementului, dar lasă
acţionarii cu o profitabilitate mai scăzută, deoarece managerii vor
investi, chiar dacă perspectivele de profitabilitate sunt scăzute (Jensen,
1986 în Garvey şi Swan, 1994).
 5.4 Alte trăsături
Forma activului financiar:
În sistemul bazat pe piaţă, forma dominantă a activului financiar constă în
titlurile de valoare pe piaţă. Sistemul anglo-saxon tinde să fie mai volatil, dar este în
măsură să canalizeze rapid fondurile către companiile noi în industriile în curs de
dezvoltare.
O altă trăsătură esenţială a sistemelor financiare este gradul în care este
implicat statul în alocarea creditului. Implicarea statului în alocarea creditelor poate
schimba sistemul financiar într-o puternică resursă naţională pentru depăşirea
problemelor economice de pe piaţă şi atingerea obiectivelor colective economice şi
sociale. Cu toate acestea, direcţionarea financiară poate aloca greşit resursele datorită
interpretării inadecvate a tendinţelor pieţii.
 O altă nuanță a sistemelor financiare este şi natura reglementării muncii. Un
trend secular în industrializare constă în creşterea proporţiei venitului naţional,
reprezentat de salarii şi de o parte tot mai mare a economiilor dedicate în mod oficial
venitului din pensii. Modul în care este reglementată munca influenţează astfel, dacă
economiile vor curge în sistemul bancar sau în titluri de valoare negociabile. Sistemul
voluntarist al fondurilor de pensii capitalizate stabilite în Statele Unite, a dus la o
cerere mai mare pentru titlurile de valoare negociabile decât în sistemele solidare de
pensii din Germania şi Japonia, tipice sistemului financiar continental.
Sistemul financiar anglo-saxon, subliniază rolul pieţei în dezvoltarea
economiei prin promovarea de stimulente mai mari pentru firmele de cercetare,
deoarece este mai uşor să se profite de pe urma informaţiilor prin tranzacţionarea pe
pieţele mari şi lichide, consolidarea guvernanţei corporative şi facilitarea gestionării
riscurilor. Mai mult decât atât, sistemele bazate pe piaţă, semnalează problemele
legate de băncile puternice care pot complota cu managerii împotriva celorlalţi
creditori, diminuând eficienţa guvernării corporative. În contrast, pieţele de capital
competitive joacă un rol pozitiv în agregarea sistemelor de informare difuze şi în
transmiterea acestor informaţii în mod eficient investitorilor, cu implicaţiile benefice
în finanţarea firmei şi asupra performanţei economice.
 6. Concluzii

Sistemul financiar Anglo-Saxon (bazat pe piaţa de capital) este

recomandat atunci când incertitudinea privind modul de evaluare a
deciziilor manageriale este generată de nesiguranţa cu privire la
posibilităţile de producţie.
De asemenea, în cazul unei economii cu un număr mic de
agenţi economici, cu un ciclu de producţie mai îndelungat, în care au
loc modificări repetate ale deciziei de investire în funcţie de
informaţiile disponibile, sistemul financiar Anglo-Saxon (bazat pe pieţe
de capital) este cel recomandat.