Convergenta nominala si convergenta reala

1. DESCRIEREA MODELULUI EUROPEAN

Procesul european de integrare a debutat odata cu crearea Comunitatii Europene a Carnbunelui si Otelului , din 1952, sub forma integrarii economice si s-a continuat prin initierea procesului de integrare politica, odata cu intrarea n vigoare tratatului de la Maastricht, n 1993. n acesti termeni putem vorbi de integrare economica si politica. Pelkamns defineste integrarea economica ca fiind eliminarea frontierelor economice dintre doua sau mai mute economii. (Pelkmans, 2003, p.2). Importanta fundamentala a integrarii economice este reprezentata de cresterea concurentei efective sau potentiale, ceea ce duce la crestrea competitivitatii generale a economiei. Nuantnd problema, Pelkmans adauga ideea conform careia integrarea economica se refera att la integrarea pietei, ct si la integrarea politicii economice, iar cele mai multe politici economice se refera direct la comportamentul pietei ori la rezultate structurale, de performanta sau distributive ale pietelor. n sens invers, de la global la particular, Wallace vede procesul de integrare european ca fiind efortul sepcial al vest-europenilor de a asigura gestionarea consecintelor globalizarii. Acestia au inventat o forma de guvernanta regionala, n care politicile promovate au vizat extidnderea rolului statelor si ntarirea granitelor dintre ei si restul lumii (Wallace, 1996). Modelul european de integrare include cresterea economica, libertatea politica si coeziunea sociala. Alte elemente ale modelului specific de integrare europeana, definite

n comparatie cu modelul neoliberal din Statele Unite si cu modelul asiatic, puse n evidenta de Dinu, Socol si Marinas (2005) sunt urmatoarele: - crestere economica si coeziune sociala - inclusivitate: maximizarea obiectivelor prin redistribuire; modelul caii de mijloc - finalitate sociala - economie sociala de piata concurentiala - libertate/ discernamnt individual - mecanisme de piata concurentiale n alocarea resurselor - intrari conditionate, iesiri liberalizate - munca ieftina si capital scump - model bivalent: economic si social - exercitiu de performanta la trapez exista o plasa de siguranta - implica procese de tranzitie : supranational, convergenta, compatibilizare - sistem mixt de companii - sustinerea proceselor de convergenta avnd ca finalitate omogenizarea Aiginger si Guger (2005) propun definirea modelului european socio-economic n teremni de responsabilitate, reglementare si redistributie. Responsabilitatea se reflecta n preocuparea societatii pentru bunastarea indivizilor, asigurndu-i mportirva saraciei, a bolilor, a somajului. Reglementarea se refera la piata muncii, la legile aplicabile n acest domeniu, la contractele colective de munca, precum si la activitatea economica n general. Redistribuirea se refera la transferuri, la suportul financiar si la sistemul de impozitare. n functie de aceste trasaturi autorii subliniaza caracteristicile fiecarui submodel european.

Procesul eruopean de integrare comporta o dimensiune formala (realizata de catre state si autoritatile comunitare si constnd n crearea institutiilor care sa gestioneze integrarea europeana) si o dimensiune informala (prin actiunea firmelor la nivelul regiunilor europene). O distinctie importanta facuta de Tinbergen (1954) si preluata de Pelkmans este ntre integrarea pozitiva si cea negativa. Integrarea negativa reprezinta eliminarea, sub supraveghere comuna, a discriminarii din normele si politicile economice nationale. Integrarea pozitiva se refera la transferul catre institutii comune sau exercitarea comuna cel putin a anumitor competente. n practica integrarea pozitiva si cea negativa progreseaza mpreuna, asa cum este cazul si n Uniunea Europeana.

Tratatul de la Maastricht Tratatul privind Uniunea Europeana (numit si Tratatul de la Maastricht) a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 n localitatea olandeza Maastricht, reprezentnd pna atunci cea mai profunda schimbare a tratatelor de la nfiintarea Comunitatii Europene. Acest tratat a pus bazele Uniunii Europene. Dupa negocierile din decembrie 1991 de la Maastricht tratatul a fost semnat deja la 7 februarie 1992. Din cauza unor probleme aparute n procesul de ratificare (n Danemarca a fost nevoie de un al II-lea referendum, n Germania s-a naintat o exceptie de neconstitutionalitate mpotriva acordului parlamentar dat tratatului) Tratatul UE a intrat n vigoare de-abia la 1 noiembrie 1993. Tratatul UE este considerat ca o noua treapta pe calea nfaptuirii unei uniuni tot mai strnse a popoarelor Europei. Pe lnga o serie de modificari aduse Tratatului CE si a Tratatului EURATOM acest document este si actul constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptarii unei Constitutii definitive a UE, care ulterior va nlocui toate tratatele europene.

Uniunea Europeana astfel constituita nu nlocuieste nsa vechile Comunitati Europene, ci le reuneste sub un numitor comun, acela al unei noi politici si forme de colaborare. mpreuna cu celelalte elemente Comunitatile Europene alcatuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene: Comunitatile Europene Colaborarea n politica externa si de securitate (PESC), Cooperarea politieneasca si judiciara n materie penala (CPJMP).

Continutul tratatului Uniunea monetara si economica Principalul obiectiv al tratatului este crearea Uniunii Economice si Monetare n trei etape. Conform tratatului moneda unica europeana urmeaza sa fie introdusa cel mai devreme la 1 ianuarie 1997 si cel mai trziu la 1 ianuarie 1999. Pentru ca o tara sa participe la Uniunea monetara trebuie sa ndeplineasca anumite criterii economice (criteriile de convergenta), prin care trebuie asigurata stabilitatea monezii unice. Criteriile de convergenta sunt urmatoarele: politica financiara, nivelul preturilor, al dobnzilor si al cursului de schimb. n timp ce criteriul de politica financiara (deficit bugetar < 3% si gradul de ndatorare < 60% din PIB) este un criteriu permanent, celelalte doua au fost valabile numai pentru anul de referinta 1997. Odata cu semnarea tratatului s-a pus n miscare un automatism, conform caruia tarile care ndeplinesc criteriile de convergenta n urma constatarilor facute de Consiliul de Ministri pot participa si la uniunea monetara. Numai Marea Britanie si Danemarca si-au rezervat dreptul de a decide singure daca vor introduce moneda unica europeana. Politica externa si de securitate comuna Vechea Politica Europeana de Colaborare a fost nlocuita prin Tratatul de la Maastricht de Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC). Cu toate ca PESC este un pilon al 4

UE, deciziile sunt luate n cele din urma de statele membre. Pentru cele mai multe din hotarri este nevoie de aceea de un vot n unanimitate. Cetatenia europeana

2. CONVERGENTA

NOMINALA,

CONVERGENTA

REALA

SI

CONVERGENTA INSTITUTIONALA Criteriile de convergenta nominala se refera, in primul rand, la indicatori precum rata inflatiei (care trebuie sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5% inflatia din cele mai performante trei tari ale UE), rata dobanzii la obligatiunile pe termen lung (care trebuie sa nu depaseasca cu mai mult de doua puncte procentuale dobanda acelorasi trei tari), deficitul bugetar, datoria publica totala ca pondere in PIB si cursul de schimb. Programul de convergenta inseamna de fapt angajamentul Guvernului de la Bucuresti cu privire la modalitatea si la calendarul indeplinirii criteriilor de la Maastricht. Criteriile de convergenta nominala care trebuie atinse pentru trecerea la moneda euro impun masuri stricte, pe care toate guvernele postaderare vor fi obligate sa le implementeze. Concluzie: Astfel, urmatorii ani vor fi hotaratori pentru evolutia economiei nationale, in drumul spre adoptarea monedei unice europene. Combaterea inflatiei presupune politici bugetare prudente, cu deficite scazute si restructurarea cheltuielilor publice. Cu toate acestea, politicile bugetare ezitante si "generoase" ale guvernarii actuale reprezinta, mai degraba, o amenintare pentru procesul de dezinflatie. In aceeasi masura, majorarea deficitului bugetar constituie un risc pentru adoptarea monedei euro pana in 2014-2015. Romania are nevoie de prudenta in ceea ce priveste deficitul bugetar, iar atunci cand economia "duduie" politicile bugetare trebuie sa urmareasca realizarea unor excedente finale. Alaturi de criteriile de convergenta nominala se regasesc si criterii de convergenta reala: (nivelul scazut al PIB pe locuitor, structura ramurilor economiei nationale, volumul comertului exterior). Coordonarea masurilor necesare indeplinirii criteriilor de 5

convergenta nominala cu cele necesare pentru adoptarea criteriilor de convergenta reala trebuie sa constituie obiectivul politicilor guvernamentale pentru perioada urmatoare. BNR nu mai poate fi singura institutie responsabila de politica financiara a Romaniei, aceasta sarcina revenind Guvernului. Banca Nationala trebuie sa supravegheze politicile guvernamentale si sa semnaleze derapajele Executivului. In 2007, continuarea procesului de dezinflatie in conditiile cresterii salariului constituie principala provocare macroeconomica pentru Guvern. Ceea ce este important este ca Romania sa ajunga sa intre in ERM2 cu o economie restructurata. Economia romaneasca se afla intr-un proces de convergenta reala si nominala cu Uniunea Europeana, iar pentru intrarea in zona euro, Romania trebuie sa se incadreze in limitele stabilite in Tratatul de la Maastricht", a adaugat economistul sef al ING Bank Romania. Mecanismul European al Ratei de Schimb (ERM) a fost introdus de Comunitatea Economica Europeana (precursoarea UE) in martie 1979, ca parte a Sistemului Monetar European (EMS), pentru a reduce fluctuatiile de schimb valutar si a realiza o stabilitate monetara in Europa Occidentala, ca premiza pentru crearea unei Uniuni Economice si Monetare cu o moneda unica. ERM se bazeaza pe conceptul unei marje fixe de variatie a monedelor nationale fata de o unitate monetara de referinta, initial ECU (unitate monetara europeana european currency unit), iar din 1 ianuarie 1999, euro. Pana in 1993, marja de fluctuatie a monedelor fata de ECU era de 2,25%, cu exceptia lirei italiene, care putea fluctua intr-un interval de plus sau minus 6%. Dupa ce s-au inregistrat o serie de atacuri speculative asupra unor monede europene, care au culminat cu "miercurea neagra" din 16 septembrie 1992, cand lira sterlina a fost retrasa din ERM, marja de fluctuatie a fost stabilita la plus sau minus 15% in august 1993, in urma unui acord supranumit "compromisul de la Bruxelles". In 1999, odata cu introducerea euro si "inghetarea" cursurilor monedelor din zona euro fata de moneda de referinta, ERM2 a inlocuit ERM. In acest moment, sunt incluse in 6

ERM2 monedele nationale a opt tari: Danemarca, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia si Slovenia. Marja de fluctuatie a monedelor nationale fata de euro este de 15%, cu exceptia coroanei daneze, care are stabilita o marja de 2,25%. Incepand cu ianuarie 2007, Slovenia va intra in zona euro si va iesi din ERM2. Tarile membre ale Uniunii Europene din afara Zonei Euro trebuie sa participe cel putin doi ani in ERM2 inainte de a putea trece la moneda europeana. Impunerea respectrii criteriilor de la Maastricht (mai ales n ceea ce privete deficitul bugetar si datoria public) poate afecta procesul de convergen al economiilor n care nivelul investitiilor este redus; existenta unor deficite bugetare sustenabile poate contribui la adaptarea structural mai rapid a acestor economii la cerintele UE. De asemenea, procesul de convergent real influeneaz variabilele nominale, att favorabil, ct i nefavorabil: reformele structurale impulsioneaz convergena PIB-ului/locuitor ceea ce conduce la o cretere neinflaionist a salariilor; determin de asemenea o cretere a veniturilor, o majorare a ncasrilor bugetare ceea ce va reduce deficitul bugetar i datoria public: diferenele de productivitate ntre sectorul bunurilor comercializabile i cel al bunurilor necomercializabile, precum i majorrile salariale uniforme n cele dou sectoare (efectul Balassa-Samuleson) vor genera persistena unui nivel mai ridicat al inflaiei. Una dintre sursele des citate n literatur n legur cu relaia de dependen dintre convergena real i cea nominal se refer la efectul Balassa-Samuelson. Conform acestuia, creterea competitivitii sectoarelor expuse concurenei externe determin creterea exporturilor i a ofertei de valut care genereaz aprecierea monedei, iar tendina de egalizare a salariilor ntre cele dou sectoare (comercializabil i necomercializabil) ale economiei este responsabil de creterea preurilor interne. Manifestarea acestuia presupune att aprecierea nominal a monedei naionale, ct i creterea ratei inflaiei, n condiiile unei rate de schimb flexibile. Estimarea econometric a acestui efect pentru Romnia a reflectat un impact asupra inflaiei situat ntre 1,14 puncte procentuale n anul 1995 i 1,78 puncte procentuale n anul 2004. Ca medie pentru perioada 1995-2004, inflaia datorat 7

efectului Balassa-Samuelson a fost de 1,57 puncte procentuale. Aprecierea cursului de schimb datorat acestui efect a fost n medie de 2,03 puncte procentuale n aceeai perioad. Alinierea preurilor la utiliti la cele ale Uniunii Europene, n condiiile lipsei restructurrii sectorului necomercializabil, va genera persistena acestui efect n economia romneasc, cu consecine asupra intensitii procesului dezinflaionist. Alte surse ale corelaiei dintre cele dou forme ale convergenei se refer la relaia dintre economiile i investiiile naionale, la evoluia i finanarea deficitului decont curent, precum i la implicaiile liberalizrii contului de capital i ale adoptrii strategiei de intire a inflaiei (care vizeaz reducerea variabilitatii inflaiei i a produciei). ndeplinirea criteriilor de convergen nominal are, pe de o parte, o influen favorabil (ca urmare a reducerii ratei inflaiei), iar, pe de alt parte, una nefavorabil (prin respectarea criteriilor finanelor publice) asupra procesului de convergen real. Astfel: reducerea ratei inflaiei i a ratei dobnzii (pentru a respecta criteriile de la Maastricht) determin o cretere a investiiilor i prin urmare a PIB-ului. Evidenele empirice sugereaz c, n condiiile unei rate reduse a inflaiei, performanele economice sunt mai bune dect cu o inflaie moderat. n plus, reducerea ratei inflaiei accelereaz procesul de convergen a salariilor. n ceea ce privete procesul de convergen real nu exist nite criterii formale i nici un acord deplin n ceea ce privete variabilele care ar trebui luate n considerare; unele dintre acestea se refer la ratele de cretere a PIB-ului pe locuitor i ale productivitii la ponderea diferitelor sectoare de activitate n PIB, la evoluia gradului de integrare economic. Pentru a evidenia gradul de convergen economic al Romniei cu UE, comparativ cu alte ri din ECE, am analizat indicatorii propui de Deka Bank Converging Europe Indicator (DCEI) i, respectiv, de Deutsche Bank. Primul se refer la patru categorii de variabile(1) care evidenieaz gradul de ajustare al unei economii n concordan cu procesul de aderare la UE: a) convergena monetar evoluia inflaiei, a ratei dobnzii pe termen lung, a ratei nominale de schimb i a creterii gradului de intermediere financiar;

b) convergea fiscal deficitul bugetar, datoria public, datoria extern; c) convergena real PIB-ul pe locuitor, ponderea agriculturii n PIB, rata omajului i ponderea comerului ctre UE; d) convergen instituional analiza indicatorilor BERD ai tranziiei, precum i stadiul implementrii acquis-ului comunitar.

Modelul Solow-Swan instrument neoclassic de analiz a creterii economice. Modelul Solow ne arat modul n care creterea ratei economisirii, creterea populaiei i progresul tehnologic influeneaz nivelul produciei i creterea economic de-a lungul unei anumite perioade. Modelul neoclasic al lui Solow reprezint reperul fundamental n analiza procesului de cretere economic. n studiul su, Solow pleac de la urmtoarele ipoteze: economia este perfect concurenial; mobilitatea perfect a factorilor de producie; ocuparea deplin n ceea ce privete utilizarea resurselor; factorul de producie capital este supus randamentelor descresctoare; randamentele de scar sunt constante. Modelul lui Solow arat c acumularea de capital nu poate explica creterea economic susinut: ratele ridicate de economisire conduc la cretere economic numai temporar. De asemenea, pentru a putea vorbi de o cretere economic susinut trebuie analizai ali doi factori de influen ai creterii economice: creterea populaiei i progresul tehnic.

3.RELATIA DE DEPENDENTA DINTRE CONVERGENTA NOMINALA SI CONVERGENTA REALA

Convergena economiilor UE presupune analiza convergenei reale i nominale. Convergena nominal se refer la faptul c rile care aspira la UEM trebuie s ndeplineasc criteriile de convergen stabilite prin Tratatul de la Maastricht. PROCESUL DE CONVERGENTA NOMINALA Procesul de convergenta nominala a fost privilegiat fata de cel al convergentei reala pentru ca acesta presupune un orizont mai redus de timp, se poate atinge intr-un timp mai scurt. Initial convergenta nominala poate genera o scadere a performantelor, insa indeplinirea in totalitate a criteriilor prevazute in Tratatul de la Maastricht poate sa asigure o mai mare stabilitate economica. Indeplinirea cu succes a criteriilor de convergenta nominala are atat laturi favorabile cat si laturi nefavorabile, printre care ar putea fi: Partea favorabila: Reducerea ratei inflatiei si a ratei dobanzii lucru care determina : crestere a investitiilor si o crestere a PIB-ului.

In conditiile unei rate reduse a inflatiei, performantele economice sunt mai bune decat o inflatie moderata(reducerea ratei inflatiei accelereaza procesul de convergenta a salariilor). O rata de schimb stabila a monedei nationale determina: o crestere a ISD (Investitiilor Straine Directe) si

10

a exporturilor (a gradului de deschidere) cu implicatii favorabile asupra procesului de convergenta reala.

Partea nefavorabila: Impunerea respectarii criteriilor de la Maastricht (mai ales in ceea ce priveste deficitul bugetar, de a nu depasi 3% din PIB, si datoria publica, ponderea datoriei publice n PIB s nu fie mai mare de 60%) poate afecta procesul de convergenta a economiilor in care nivelul investitiilor este redus. Deficite bugetare sustenabile (desi mai mari de 3% din PIB) pot contribui la adaptarea structurala mai rapida a acestor economii la cerintele UE. Prin reducerea ratei inflatiei si a ratei reale a dobanzii se majoreaza investitiile si PIB-ul si prin urmare se atrag capitaluri externe, moneda se apreciaza, iar exporturile nete se reduc (efectul de crowding-out extern).

PROCESUL DE CONVERGENTA REALA Cu cat flexibilitatea economiei este mai ridicata cu atat adaptarea la un nou regim este mai rapida. La fel ca si primul proces, cel de convergenta nominala, si acest process de convergenta reala are atat laturi positive cat si laturi negative, acestea fiind: Laturi favorabile: Reformele structurale impulsioneaza convergenta PIB pe locuitor, lucru ce conduce la: crestere neinflationista a salariilor; o crestere a veniturilor; o majorare a incasarilor fiscale sin u in ultimul rand o consolidare fiscala.

11

Convergenta nivelului productivitatii determina reducerea costurilor, accelerand dezinflatia in sectorul bunurilor comercializabile. Laturi nefavorabile: Diferentele de productivitate dintre sectorul bunurilor comercializabile si cel al bunurilor necomercializabile (efectul Balassa-Samuelson) in conditiile unor cresteri salariale uniforme, vor genera persistenta unui nivel mai ridicat al inflatiei (convergenta preturilor bunurilor necomercializabile, cu UE, care nu este sustinuta de cresterea productivitatii). O convergenta reala rapida (in conditiile presiunilor inflationiste) va presupune adoptarea unei politici monetare restrictive. n concluzie, Uniunea European a creat aceste criterii pentru a se asigura c rile care intr n UEM sunt responsabile din punct de vedere fiscal i c sunt suficient de convergente pentru a garanta o politic monetar comun.

4. SUSTENABILITATEA ECONOMICA

PROCESULUI

DE

CONVERGENTA

Cresterea economica rapida este un pilon fundamental al sustenabilitatii modelului european (model care pune mare pret pe coeziune).Sursele cresterii economice sunt influentate in mare parte de procesul acumularii de capital, de forta de munca, precum si sporirea eficientei la nivel macroeconomic. Scopul final al aplicarii politicilor macroeconomice din perioada de pre-aderare la zona euro este acela de a limita intensitatea fluctuatiilor economice, in acest caz evolutia progreselor in cadrul procesului de convergenta economica ne va fi data prin studierea evolutiei PIB potential. Teoriile moderne ale cresterii economice subliniaza potentialul nelimitat al progresului tehnic, indus de cunostinte, pentru a economisi toti factorii de productie si pledeaza pentru randamente crescatoare ale investitiilor. Modelul european considera ca 12

institutiile si politicile de reglementare a pietei sunt fundamentale pentru o crestere economica sustinuta. Noua economie europeana, care este caracteristica stadiului actual de dezvoltare, este o economie informationala, ce se sprijina pe tehnologia informatiei. Noua economie pune in valoare resurse neconventionale greu epuizabile sau chiar inepuizabile, cum sunt potentialul de cunoastere si capacitatea de inovare a capitalului uman. Modelul Solow ne arata modul in care cresterea ratei economisirii, cresterea populatiei si progresul tehnologic influenteaza nivelul productiei si cresterea economica de-a lungul unei anumite perioade. Acest model se bazeaza pe o functie de productie macroeconomica, ce exprima productia (Y) in functie de capital (K) si munca (L). Functia este de tipul Y = f(K,L), in cadrul careia factorii de productie sunt substituibili. Fiecare factor privit in mod seperat prezinta productivitate marginala descrescatoare, insa se presupune ca functie de productie reflecta randamente de scara constante (daca se dubleaza cantitatea de munca si de capital se va dubla si productia). Potrivit modelului Solow, forta de munca sporeste in functie de factori noneconomici( cresteri demografice, emigrare) in timp ce capitalul se acumuleaza ca raspuns la rata profitului. Odata cu cresterea raportului capital/munca are loc si un proces de innoire tehnologica, astfel ca progresul tehnic este cea de-a treia sursa de crestere. Functia de productie macroeconomica va deveni: Y = PTF f(K,L), iar PTF reprezinta productivitatea totala a factorilor, care reprezinta partea din crestere datorata progresului tehnic si tehnologic. Potrivit modelului Solow, acumularea de capital constituie o sursa de crestere economica pe termen mediu, in timp ce o rata superioara de crestere este asigurata de asimilarea noilor tehnologii. Ipotezele modelului Solow Modelul ia in considerare, o economie inchisa cu un singur sector de activitate, in care productia (Y) este omogena, destinata consumului (C) sau investitiilor (I) pentru a crea noi unitati de capital fizic (K), economiile fiind egale cu investitiile (I = S). Daca s reprezinta partea din venit care este economisita (s constanta si pozitiva), atunci 1 s

13

constituie fractiunea care este consumata. Capitalul este supus deprecierii cu rata constanta si pozitiva. I = S = s Y = s F(K, L); K = sF(K, L) - K (1) ( K reprezinta derivata lui K in raport cu perioada de timp t) Stocul de capital al unei economii se majoreaza ca urmare a acumularii (I) si se reduce in urma deprecierii capitalului deja existent ( K). Nivelul capitalului pe lucrator in starea stationara este k*, nivel la care stocul de capital ramane constant, deci K = 0 => s f(k) = k => investitiile = deprecierea. Analiza starii stationare ne conduce catre patru concluzii importante: - o economie care se afla la nivelul starii stationare va ramane acolo; - o economie care se afla in afara starii stationare va tinde (converge) catre starea stationara; - daca economia pleaca de la un nivel al inzestrarii cu capital k1 < k* => investitiile depasesc deprecierea => stocul de capital/lucrator k va continua sa creasca pana la k*; - daca economia pleaca de la un nivel al inzestrarii cu capital k2 > k* => investitiile sunt mai mici decat deprecierea => stocul de capital/lucrator k va scadea pana la k*. De fapt, nivelul optim al capitalului (corespunzator starii stationare) reprezinta echilibrul pe termen lung al unei economii.

14

Se observa ca o crestere a ratei de economisire conduce la cresterea stocului de capital/lucrator, astfel incat economia ajunge intr-o noua stare stationara cu niveluri ale lui k si i mai ridicate (k2 > k1, i2 > i1). In analiza de mai sus gasim explicatia pentru care deficitele bugetare mari franeaza cresterea economica. Astfel, o situatie financiara instabila reduce economisirea

15

si provoaca efectul de evictiune, reducand investitiile private. Se obtine astfel un nivel scazut al lui s si niveluri reduse ale lui k. Romania are caracteristici structurale diferite de cele ale tarilor din nucleul UE, iar aceasta trasatura tinde sa se mentina in conditiile unui proces greoi de ajustare structurala. In aceste conditii, nivelurile de echilibru ale venitului national nu vor fi identice, ceea ce poate influenta negativ capacitatea de recuperare a decalajelor economice de dezvoltare. In teoria economica, elementele amintite anterior caracterizeaza procesul de convergenta economica conditionala. Economisirea ridicata conduce la o crestere rapida in modelul lui Solow numai temporar, deoarece economia va creste pana la o noua stare stationara, cu niveluri mai ridicate ale lui s si k. Aceasta reprezinta doar o crestere de nivel. Chiar daca se inregistreaza in continuare o rata ridicata a economisirii, ea va mentine k si y mari, dar nu poate mentine o rata de crestere economica ridicata pe termen lung. Modelul lui Solow arata ca acumularea de capital prezentata pana acum nu poate explica cresterea economica sustinuta: ratele ridicate de economisire conduc la crestere economica numai temporar. Pentru a explica cresterea economica sustinuta trebuie sa extindem modelul Solow si sa incorporam alti doi factori de influenta ai cresterii economice: cresterea populatiei si progresul tehnic. Sa presupunem ca populatia si forta de munca cresc cu aceeasi rata constanta n. Investitiile cresc stocul de capital si deprecierea investitiilor scade. Daca numarul de lucratori creste, iar K este constant, rezulta ca raportul capital/lucrator scade. k = i ( +n) k Astfel, investitiile conduc la cresterea k, in timp ce deprecierea si cresterea populatiei scad k. Aceasta situatie explica de ce tarile cu o rata ridicata de crestere a populatiei au un nivel mai redus al capitalului/ lucrator si deci venituri mai mici. Tocmai de aceea programele de combatere a saraciei pe care Banca Mondiala le promoveaza in tarile in dezvoltare au ca obiectiv reducerea fertilitatii prin cresterea educatiei, metode de control al nasterilor etc.

16

Analiza precedenta a aratat ca acumularea de factori nu contribuie decat pe termen scurt la cresterea economica; numai progresul tehnic, care in analiza neoclasica este considerat exogen, poate stimula procesul de crestere pe termen lung. Cu cat progresul tehnic este mai ridicat, cu atat productivitatea muncii creste. Pe termen scurt, cresterea economica este determinata de capital si progres tehnic, iar pe termen lung cresterea economica este determinata numai de progresul tehnic. Ce trebuie facut: conform modelului Solow, cat de mult economiseste si investeste o natiune este un factor determinant pentru standardul de viata al indivizilor acelei natiuni. Romania, care pleaca de la un nivel al k mai mic decat nivelul optim al capitalului in starea stationara, este necesara o rata de economisire mai ridicata. Acest lucru se poate realiza prin cresterea economiilor realizate de guvern (micsorarea cheltuielilor publice si cresterea veniturilor publice) si prin cresterea stimulentelor menajelor de a economisi, prin scaderea taxelor si impozitelor. Romania trebuie sa aloce mai mult in investitii in infrastructura, in capital uman, educatie etc. Este necesara o politica industriala eficace in Romania pentru a se crea externalitati tehnologice. Pentru ca Romania sa nu devina zona periferica a Uniunii Europene, ar fi necesar ca ea sa incurajeze tehnologii de productie competitive si forta de munca de inalta calificare Desi tarile mai sarace cresc mai repede decat tarile bogate pe termen mediu, diferentele de dezvoltare raman semnificative. Romania are o rata redusa a economisirii si a investirii, beneficiind de asemenea, de un stoc redus de ISD. Pentru a realiza o crestere sustinuta pe termen mediu, solutia este aceea a cresterii stocului de capital modelul Solow, inclusiv prin fluxurile de investitii straine greenfield. Teoria neoclasica a cresterii sustine ca o tara ca Romania ar urma sa atraga capital si sa piarda forta de munca superior calificata, acest ultim aspect diminuand insa efectul pozitiv al cresterii gradului de inzestrare tehnica. De aceea, solutia consta in cresterea adaptabilitatii factorului uman la nivel national prin cresterea gradului de pregatire, in 17

conditiile imbunatatirii stimulentelor la nivel national. Educatia, cercetarea, dezvoltarea si inovatia reprezinta germenii cresterii economice endogene care ar putea diminua pe termen lung tendinta de aplatizare a functiei de productie nationale. Rata de crestere economica ar fi superioara daca economia va fi capabila intr-o prima faza sa atraga si sa asimileze transferuri externe de tehnologie; progresul tehnic constituia elementul care genera o crestere sustenabila chiar in modelul Solow initial. In pofida unui ritm ridicat de crestere economica, Romania a inregistrat doar progrese reduse in ceea ce priveste convergenta reala cu nivelurile venitului pe locuitor din UE. Realizarea nivelurilor de venit si productivitate atinse in alte tari din Europa ramane una din principalele provocari pentru Romania. In 2004, PIB-ul pe locuitor in standarde de putere de cumparare a crescut usor pana la 29% din nivelul comunitar. Cele mai recente date disponibile arata ca diferentele dintre regiuni in ceea ce priveste venitul sunt in crestere. In cazul Romaniei, este interesanta studierea posibilitatii convergentei beta, care se refera la reducerea decalajelor fata de tarile UE. Economistii sunt de acord ca ajungerea din urma necesita: rate inalte de economisire; imbunatatirea pregatirii fortei de munca si a standardelor educationale; cresterea competitivitatii exporturilor; coeziune sociala si cresterea rapida a productivitatii factorilor de productie (Daianu si Vranceanu, 2002). O crestere economica durabila ce ar permite reducerea decalajelor fata de alte state membre se poate numai daca o serie de alte preconditii sunt indeplinite disciplina financiara, stabilizarea macroeconomica, dezvoltarea sistemului financiar si imbunatatirea climatului de afaceri. Cresterea economica poate aparea fie din schimbari in productivitatea capitalului, a muncii, a tehnologiei sau a unei combinatii a acestora. Intr-o economie incomplet restructurata si adaptata la cerintele Uniunii Europene, realizarea unei convergente nominale poate afecta procesul de convergenta reala (Daianu i Vranceanu, 2002): dat fiind faptul ca Romania este o economie mica deschisa cu un nivel tehnologic si productivitate scazute (in comparatie cu tarile din UE), transferul tehnologiei si 18

al capitalului ar trebui sa duca la crestere economica mai rapida. Pe masura intrarii capitalurilor in economie, cresterea productivitatii va antrena marirea salariilor si intr-un final a preturilor, conducand apoi la o apreciere reala a cursului de schimb al monedei nationale; in Romania, dezinflatia din ultimii ani s-a realizat fara o pierdere (aparenta) de productie. Este nevoie atat de o abordare prudenta a dezinflatiei, cat si de o politica monetara credibila pentru a evita un esec masiv care s-a inregistrat in Cehia, Ungaria si Polonia atunci cand bancile centrale din aceste tari si guvernele lor nu au putut evita tensiunile aparute la compensarea vitezei dezinflatiei cu ritmul lent al cresterii economice; apropierea aderarii la UE va creste presiunea asupra bugetului national: aderarea la normele si standardele UE va necesita importante resurse bugetare si investitii publice in infrastructura, agricultura, protectia mediului si alte sectoare; Romania va trebui sa cofinanteze proiectele de dezvoltarea ale UE; costuri suplimentare vor aparea din plata contributiilor la bugetul UE dupa aderare (aproximativ 800 milioane euro); un cost semnificativ la buget va fi reprezentat de costurile de finantare a tranzitiei sistemului actual de pensii. Tinand cont de acest lucru, devine absolut esential ca volumul arieratelor sa fie drastic redus cat mai curand posibil. Presiunea acestor costuri asupra bugetului ar fi prea greu de suportat. Noua crestere economica are ca suport progresele in tehnologia informatiei si a comunicarii si se contureaza a fi forma actuala de existenta si functionare a economiei reale. In aprecierea acesteia se porneste si de la aceea ca relatia dintre cresterea economica si mediul inconjurator s-a tensionat si acutizat treptat. O asemenea situatie pune in pericol insasi cresterea economica si dezvoltarea viitoare a societatii. In acelasi timp are loc o polarizare sociala extrema, sustinuta de decalaje educationale si informationale. Capitalul inregistreaza randamente crescatoare datorita: invatarii din practica; difuzarii cunostintelor; ameliorarii educatiei si formarii profesionale si cresterii

19

numarului de inovatii tehnologice si a cheltuielile de cercetare-dezvoltare care permit, de asemenea, realizarea unei cresteri economice sustinute. Chiar in prezenta unor randamente marginale descrescatoare ale factorilor, nu va exista un proces de convergenta economica intre economii. Aceasta deoarece tarile mai dezvoltate sunt de asemenea si lideri ai tehnologiilor, iar cele mai putin dezvoltate nu adopta strategii de inovare in acest domeniu. Totusi, acestea pot inregistra o crestere economica mai rapida, daca beneficiaza de tehnologiile performante ale tarilor mai avansate, numai daca au posibilitatea de a exploata acest avantaj. Ceea ce limiteaza capacitatea de difuzare a noilor tehnologii este capacitatea de absorbtie a acestora si nu imposibilitatea de a accede la ele. Politicile de crestere economica in modelul european trebuie sa se orienteze catre: o stabilitate legislativa mai ridicata, institutii capabile sa exercite guvernanta; micsorarea lag-urilor interne ale politicii fiscale (care si asa sunt mari); predictibilitate in reforma fiscala; un mediu concurential stabil, predictibil; acordarea ajutoarelor de stat numai in concordanta cu legislatia europeana in domeniu; stimularea economiilor si investitiilor interne; strategii coerente de atragere a investitiilor straine directe; cretterea mobilitatii fortei de munca prin conceperea unui Cod al Muncii nemarcat de prevalente ideologice si care sa admita flexibilitatea pietei muncii si sa genereze responsabilizarea actorilor economici; stabilirea riguroasa a drepturilor de proprietate; reducerea costurilor de tranzactie; utilizarea taxelor si subventiilor pentru a elimina efectele externalitatilor negative; un proces eficient de restructurare si privatizare, insotit de stimularea aplicarii politicilor industriale active; intrarea si iesirea libera pe/de pe piata a agentilor economici (mai ales liberalizarea iesirilor din sistem). Evolutia economiei romanesti dupa anul 1990 este specifica modelului Solow, descris anterior. Astfel, fiecare majorare a ratei investitiilor (a formarii brute a capitalului) a determinat o crestere mai mare a PIB-ului numai pe termen mediu. Imbunatatirea productivitatii a constituit cea mai importanta sursa a cresterii economice in Romania, in perioada de tranzitie. Contributia factorului munca la cresterea economica a fost una negativa ca urmare a reducerii gradului de ocupare; una din explicatii este aceea a pensionarii masive in 20

primii ani de dupa 1990. Aceasta tendinta este similara cu cea inregistrata in cazul celorlalte tari ECE care au aderat la UE. Stimulentele fiscale introduse precum si imbunatatirea calitatii mediului institutional sunt in masura sa asigure o contributie pozitiva a acumularii fortei de munca la rata de crestere economica a Romaniei in perioada urmatoare. Contributia factorului capital, imediat dupa colapsul economiei planificate, ponderea investitiilor s-a redus, apoi a inregistrat o usoara majorare, insa pe intreaga perioada analizata contributia capitalului a fost una negativa. Rata investitiilor in PIB a avut o evolutie ciclica, majorandu-se in perioadele de expansiune economica; astfel, in anii 2001-2004 s-a situat peste 21,7 % din PIB, cu aproximativ 3 p.p. fata de perioada de recesiune dintre 1997-1999. Cresterea economica s-a datorat in intregime utilizarii mai eficiente a capitalului si a fortei de munca, in urma proceselor de restructurare a economiei. Cresterea productivitatii nu este una sustenabila, fara un proces masiv de investitii. In acest scop se impun imbunatatirea mediului de afaceri, precum si cresterea intermedierii financiare, pentru atragerea capitalului pe termen lung. In ceea ce priveste contributia factorului uman la rata de crestere economica trebuie facuta o distinctie intre acumularea acestuia si calitatea sa, reflectata de nivelul educatiei. Una din sursele unei cresteri economice sustenabile se refera la calitatea factorului uman. Desi la inceputul perioadei de tranzitie populatia educata avea o pondere ridicata in Romania, totusi adaptarea ei la mecanismele economiei de piata s-a facut cu dificultate. De aceea a aparut un decalaj intre structura specializarilor si nevoile unei economii in tranzitie. Stabilizarea tendintei de evolutie a PIB potential si implicit a traiectoriei de crestere economica pentru Romania ar putea avea loc odata cu finalizarea tranzitiei la economia de piata. Atat timp cat mai sunt inca importante reforme de infaptuit, cat mai exista obstacole institutionale ce tin de stadiul specific tarilor in curs de dezvoltare, vor mai fi inca serioase rezerve pentru cresterea in ritm sustinut al PIB-ului real. Pe masura ce stocul de capital al unei economii se majoreaza, rata de crestere economica tinde sa se diminueze. Pentru a evita o astfel de evolutie trebuie imbunatatita eficienta economica,

21

prin reformarea modului actual de productie; transferurile de tehnologie, precum si adaptarea acestora constituie conditii ale incadrarii pe o cale superioara de crestere. Schimbarea de la exploatarea resurselor la exploatarea cunoasterii reprezinta piatra de incercare a saltului de la competitivitatea bazata pe cost la cea bazata pe valoarea finala. Stimularea inovarii, a activitatilor de cercetare-dezvoltare reprezinta asadar instrumente ale saltului catre alte traiectorii de crestere ale economie romanesti. Procesul de recuperare a decalajelor de dezvoltare presupune ca, in perioada urmatoare, Romania sa aiba ritmuri de crestere economica ridicate, pastrandu-se insa stabile echilibrele macroeconomice. Factorul cheie in determinarea cresterii economice, in conditiile intrarii depline pe o piata marcata de puternice forte concurentiale, este cresterea competitivitatii economice. Dezvoltarea avantajelor economice competitive trebuie sa fie un proces constant, care sa tina seama de tendintele europene, dar si de procesul de globalizare in ansamblu. De aceea, cresterea competitivitatii nu trebuie privita ca un proces de exploatare a avantajelor pe termen scurt (de ex: costul redus al fortei de munca), ci ca un proces de construire a unei structuri economice bazate pe investitii de capital si pe procese de cercetare-dezvoltare-inovare.

22