ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE MANAGEMENT
ADMINISTRATIE PUBLICA

REFERAT LA DISCIPLINA:
ECONOMIE

TITLUL LUCRARII: Aderarea si integrarea Romaniei la

Uniunea Europeana

Studenti: Seria I, Grupa 204, Anul I

Alexandru Mihai
Balint Camelia

-Bucuresti-
2006
 Aderarea si integrarea Romaniei la Uniunea Europeana

Convergenta nu este o tema noua pentru economisti. Potrivit sensului din

dictionarul explicativ al oricarei limbi, convergenta inseamna evolutia catre
atingerea unei anumite tinte.
Drumul parcurs de fiecare tara pana la atingerea acestei tinte poate fi
diferit, dar prin existenta acquis-ului comunitar, diferentele de perceptie si
implementare ale politicilor tarilor participante se reduce, iar “parcursul comun”,
cu dificultatile si surprizele inerente, grabeste atenuarea diferentelor intre state.
Conceptul de convergenta se traduce prin diminuarea diferentelor intre
indicatorii economici ai diverselor tari membre ale unei zone geografice.
Conceptul de convergenta apare astfel structurat pe doua planuri:
- ca expresie a obiectivului de solidaritate intre tarile membre ale unei zone
geografice
- ca o cale pentru crearea unei piete comune si a unei Uniuni economice
monetare intre aceste tari, printr-un proces de coordonare o politicilor
monetare.

Clivajul convergenta nominala- convergenta reala

Conceptul de convergenta economica se refera in general la aspectul real

al structurii economiilor:
- apropierea nivelurilor de viata in cadrul unei zone (in termeni de venit si
productivitate)
- atenuarea diferentelor structurale care influenteaza competitivitatea tarilor
membre (structura pietelor muncii, structuri industriale, infrastructuri)

Convergenta reala este deci analizata din punct de vedere al relansarii

economice si a mijloacelor financiare si bugetare care sustin acest process
( fondurile structurale).
Convergenta nominala se refera la evolutia variabilelor de cost, de pret si
a elementelor determinate ale acestora ( rata dobanzii, cursul de schimb,
indicatori de finante publice).
In materie de convergenta , dispozitiile Tratatului de la Maastricht definesc
notiunea de convergenta nominala in timp ce termenul de coeziune, adesea citat
in vocabularul comunitar, se refera la conceptul de convergenta reala. Mai mult
in tratatul de la Maastricht nu se spune nimic despre necesitatea unei
convergente a produsului intern brut pe locuitor al tarilor membre, despre
convergenta structurala. Asadar , influentele monetariste asupra autorilor
Tratatului au fost puternice.
Puntea de legatura intre aceste doua concepte se realizeaza prin
prevederea in textul Tratatului de la Maastricht a unor criterii suplimentare care
par sa aiba un caracter real, si anume: evolutiile legate de integrarea pietelor,
situatia si evolutia balantelor de plati curente.
 Criteriile convergentei de la Maastricht

In tratatul de la Maastricht si in protocoalele aditionale sunt prevazute

conditiile pe care sa le indeplineasca o tara pentru a participa la uniunea
monetara. Aceste conditii au fost denumite criterii de convergenta.
In functie de indeplinirea acestor criterii de convergenta au fost selectate,
in mai 1998, tarile care vor face parte din uniunea monetara, inca de la inceputul
acesteia.
Criteriile de convergenta se refera la rata inflatiei, nivelul dobanzilor
nominale pe termen lung, evolutia cursurilor precum si deficitul bugetar si datoria
publica.

De ce a fost necesara indeplinirea criteriilor de convergenta?

Fiindca intre statele intre care au loc relatii comerciale si exista diferente
economice mari se nasc tensiuni. Tensiunile care apar se niveleaza prin
intermediul cursului de schimb.
Spre exemplu, inflatia ridicata a unei tari influenteaza competitivitatea la
export a acestuia.
In cadrul uniunii monetare insa, cursurile sunt fixe, ca premiza a trecerii la
moneda unica. De aceea, statele care participa la uniunea monetara au trebuit
sa creeze, concomitant si o uniune economica, respectiv sa realizeze Uniunea
Economica si Monetara Europeana.

Primul criteriu de convergenta-evolutia preturilor

Un grad ridicat de stabilitate a nivelului preturilor se considera atins cand

rata inflatiei unei tari masurata prin indicele preturilor de consum, intr-o baza
comparabila, in anul dinaintea verificarii criteriilor, nu depaseste cu mai mult de
1,5% nivelul ratei inflatiei din tara membra sau cel mult trei tari membre care au
realizat cel mai bun rezultat in acest domeniu.

Al doilea criteriu de convergenta- evolutia dobanzilor

Convergenta este atinsa, din acest punct de vedere, daca in anul

dinaintea verificarii criteriilor, nivelul mediu al dobanzilor nominale pe termen lung
nu depaseste cu mai mult de 2% nivelul dobanzii nominale pe termen lung atins
de cele trei tari cu rezultatul cel mai bun in domeniul stabilitatii preturilor.

Al treilea criteriu de convergenta- evolutia cursului de schimb

 In consens cu acesta, o tara se considera calificata daca a respectat, fara
sa provoace tensiuni, in ultimii doi ani, limitele normale de fluctuatie prevazute in
cadrul mecanismului cursurilor de schimb al Sistemului Monetar European.

Criteriile IV si V de convergenta – deficitul bugetar si starea indatoririi publice

Pentru cuantificarea acestor criterii au fost introduce 2 puncte de referinta:

- 3% pentru raportul intre deficitul bugetar si produsul intern brut, calculate
in preturi curente.
- 60% pentru raportul intre datoria publica bruta si produsul intern brut,
calculate in plati curente.

Baza oricarei uniuni monetare o constituie cursurile de schimb fixe intre

monedele tarilor participante, acestea fiind, totodata, premiza unei monede
unice.

Criteriile de la Copenhaga

Conditiile de baza pentru extinderea Uniunii Europene au fost stipulate

prin articolul O al Tratatului privind Uniunea Europeana care prevede ca: “ orice
stat european poate cere sa devina membru a Uniunii”.
In acest sens, statul interesat isi adreseaza cererea de aderare Consiliului
UE , care se pronunta in unanimitate, dupa consultarea Comisiei Europene si
obtinerea avizului conform din partea Parlamentului European. Decizia
Legislativului european se adopta in conditiile intrunirii majoritatii absolute a
membrilor sai.
Conditiile concrete legate de admitere si modificarile care urmeaza sa fie
aduse Tratatelor Uniunii fac obiectul unui acord intre tarile UE si statul solicitant
respectiv.
Acordul este supus apoi ratificarii tuturor partilor contactante, in
conformitate cu normele lor constitutionale, ceea ce in termeni practice se
traduce prin parcurgerea procedurilor ratificarii atat de catre statul candidat , cat
si de toate tarile membre ale Uniunii.
Asa cum s-a mai aratat , cadrul general in care se desfasoara procesul de
extindere a UE a fost definit prin deciziile Consiliului European de la Copenhaga
( din iunie 1993), cand s-a convenit asupra conditiilor de “ eligibilitate” ale statelor
care puteau deveni membre ale Uniunii Europene , “ daca doreau aceasta”.
Privind conditiile necesare in vederea atingerii acestui deziderat , Consiliul
European a dat urmatorul raspuns:” aderarea se va produce atunci cand statul
asociat va fi in masura sa indeplineasca obligatiile care decurg din calitatea de
membru, conformandu-se conditiilor economice si politice formulate”.
Setul de conditii definit cu acest prilej de Consiliul European a fost
consacrat sub numele de “ criteriile de la Copenhaga”. Au fost formulate trei
categorii de criterii: criterii politice, criterii economice, capacitatea de asumare a
obligatiilor ce decurg din calitatea de membru al UE.
Criteriile de aderare au fost completate ulterior , la Consiliul European de
la Madrid ( decembrie 1995), cu criteriul capacitatii administrative.
Conform deciziilor luate de Consiliile Europene de la Copenhaga (1993) si
Madrid (1995), o tara candidata care doreste sa devina membru al Uniunii
Europene trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, statul de drept, drepturile
omului, precum si respectarea si protectia minoritatilor ( criteriul politic);
- existenta unei economii functionale de piata , precum si capacitatea de a face
fata presiunii concurentiale si a fortelor pietei din interiorul Uniunii ( criteriul
economic);
- abilitatea de a-si asuma obligatiile ce decurg din statutul de membru , inclusiv
aderarea la obiectivele uniunii politice, economice si monetare ( capacitatea de
adoptare a acquis-ului);
- adaptarea structurilor administrative si judiciare, astfel incat legislatia Uniunii sa
fie transpusa in legislatia nationala si sa fie implementata corespunzator
( criteriul capacitatii administrative).

Progresele inregistrate de tarile candidate pe linia indeplinirii “ criteriilor de

la Copenhaga” sunt evaluate anual de Comisia Europeana , pe baza
metodologiei elaborate in cadrul Agendei 2000.
Tot la summit-ul de la Copenhaga s-a mai stabilit ca indeplinirea de catre
statele candidate a criteriilor politice este considerata completa in momentul in
care acestea au realizat stabilitatea institutiilor statului de drept care garanteaza
democratia, respectarea drepturilor omului si ale minoritatilor.

Perioade de tranzitie obtinute de Romania in negocierile de aderare

Romania a obtinut 50 de perioade de tranzitie si aranjamente tranzitorii, acestea

fiind cele mai multe perioade de tranzitie dintre toate statele care fac parte din
actualul val de extindere. Spre comparatie, Polonia a obtinut 48 de perioade de
tranzitie , Ungaria 35 iar Malta 47.
Capitolul 4 – libera circulatie a capitalurilor

Romania a solicitat si a obtinut doua perioade de tranzitie , similare celor

obtinute de majoritatea statelor candidate, respectiv: 7 ani pentru achizitionarea
de teren agricol, paduri si teren forestier de catre cetatenii UE si SEE ( Spatiul
Economic European); 5 ani pentru dreptul de achizitie asupra terenului pentru
resedinta secundara.

Capitolul 6 – Concurenta

In negocieri s-au obtinut trei perioade de tranzitie: doua pentru zonele

libere si defavorizate si una pentru restructurarea sistemului siderurgic.

Capitolul 10- Impozitarea

Romania a obtinut “ 8 perioade de tranzitie si 3 derogari” la acest capitol.

Tara noastra a obtinut o “ derogare de la acquis pentru aplicarea scutirii cu drept
de deducere a transportului international de persoane”. Aceasta este similara
celor obtinute de celelalte state candidate , cu mentiunea ca Romania a obtinut
aceasta derogare pentru toate tipurile de transport( aerian, feroviar, maritim,
rutier)
Romania a obtinut o derogare pentru acordarea unui “ regim special
pentru accizarea alcoolului distilat obtinut de fermieri si destinat autoconsumului”,
echivalent a 50 l bautura spirtoasa/ gospodarie/an, prin aplicarea unei cote de
50% din acciza standard aplicata in Romania. Acesta reprezinta regimul cel mai
favorabil dintre toti candidatii.
La accizarea electricitatii, a pacurii utilizata pentru sistemul de
termoficare , a motorinei si a benzinei fara plumb, dar si a gazelor naturale
utilizate in scopuri necomerciale, Romania a obtinut “cea mai lunga perioada de
tranzitie pentru alinierea la nivelul de impozitare existent la nivelul UE”.
Romania a obtinut conditii la “limita superioara a posibilitatilor premise de
acquis” pentru a scuti de accize anumite categorii de consumatori si de activitati.

Capitolul 21 – Politica regionala

Romania a obtinut un” cuantum ridicat al fondurilor structurale si de

coeziune”. Totalitatea sumelor angajate pentru actiunile structurale destinate
Romaniei in perioada 2007-2009 este de 5,974 €, dupa cum urmeaza: 1,399
miliarde euro in 2007;1,972 miliarde euro in 2008; 2,603 miliarde in 2009.

Capitolul 22 – Mediu
 Romania a obtinut “ rezultate comparabile” cu Polonia ca numar si durata
a perioadelor de tranzitie. Comparativ cu celelalte state, au fost obtinute perioade
mai bune sau la nivel maxim. Astfel, pentru “ Directiva privind ambalajele si
deseurile de ambalaje”, Romania a obtinut “ cele mai lungi perioade de tranzitie”(
max. 5 ani, similara celei obtinute de Malta).
Romania a fost “ singurul stat care a obtinut perioade de tranzitie pentru
depozitarea deseurilor electronice” ( 2 ani).
Romania a obtinut “ cea mai lunga perioada de tranzitie pentru
descarcarea substantelor periculoase”(3 ani pentru 8 substante).
Pentru transportul deseurilor , Romania a obtinut “ cea mai lunga perioada
de tranzitie , de 9 ani”, timp in care “ poate obiecta la transportul deseurilor
dinspre Uniunea Europeana sau cere conditii mai stricte pentru acestea”.

Capitolul 29 – Prevederi financiare si bugetare

Romania a obtinut aproximativ 11 miliarde euro , in angajamente, pentru

intervalul 2007-2009, comparativ cu Bulgaria care a obtinut 4,8 miliarde de euro
pentru aceeasi perioada.
Raportat la dimensiunea demografica, Romania a obtinut pentru primii trei
ani dupa aderare un nivel aproape similar cu cel alocat Poloniei, cu 500 euro per
cap de locuitor, fata de 480 euro, pentru aceasta din urma.

Capitolul 31 – Diverse

In negocierile asupra capitolului 31 , Romania a obtinut 559,8 milioane de

euro pentru perioada 2007-2009 ( 297,2 milioane euro in 2007, 131,8 milioane
euro in 2008 si 130,8 milioane euro in 2009). Acesti bani vor fi folositi pentru
securizarea frontierelor ( cel putin 50%) si pentru “ o facilitate de tranzitie” ( sume
care pot fi folosite acolo unde este nevoie). Suma respectiva se adauga
fondurilor obtinute de Romania pentru perioada 2007-2009, mentionate anterior,
( aproximativ 11 miliarde euro angajamente si cca 6 miliarde plati).

Elemente specifice

Domeniile in care Romania inregistreaza cele mai mari ramaneri in urma

in planul aderarii sunt si cele in care se inregistreaza cele mai mari deficiente in
gradul de cunoastere si intelegere a acquis-ului comunitar: circulatia produselor
industriale, serviciile, mediul inconjurator, dreptul societatilor, telecomunicatiile si
societatea informationala.
 Exista situatii in care Romania se situeaza intr-un stadiu avansat de
preluare a acquis-ului: libera circulatie a capitalurilor, politica de concurenta,
impozitarea, energia, anumite categorii de produse industriale.

Obiective comunitare

O abordare programatica a integrarii Romaniei in Uniunea Europeana

trebuie sa se structureze pornind de la premizele statuate la Consiliul European
de la Copenhaga din 1993 si a Consiliului European de la Barcelona din 2002
drept criterii liminare pentru dobandirea calitatii de mambru al U E:
- existenta unei economii de piata functionale, precum si capacitatea de a face
fata presiunii concurentiale si a fortelor pietei din interiorul Uniunii;
- capacitatea de a-si asuma obligatiile ce decurg din calitatea de membru al UE ,
inclusiv aderarea la telurile uniunii politice, economice si monetare.

Dobandirea statutului de membru al UE, intr-un orizont de timp cat mai

apropiat, constituie o prioritate absoluta a politicii romanesti. Aspiratia Romaniei
de a se integra in Uniunea Europeana este expresia fireasca a identitatii de
idealuri, valori si principii , a vocatiei sale de tara democrata, profund ancorata
prin traditii, cultura si civilizatie, in spatial unic European.
Obiectivele majore ale Romaniei in perspectiva accederii in structurile
comunitare vizeaza:
- crearea unui climat economic si social care sa ofere maximum de satisfactie si
beneficii cetatenilor ei;
- eficientizarea structurilor si mecanismelor economiei de piata;
- intarirea cooperarii politice, economice si culturale cu statele membre ale
Uniunii Europene si cu tarile candidate;
- consolidarea statului Romaniei pe scena europeana si internationala in termeni
de stabilitate si securitate.

Prioritati comunitare

In consonanta cu demersurile sustinute ale Romaniei vizand apropierea

graduala de institutiile comunitare , se impune definirea precisa a prioritatilor , a
caror rezultanta fireasca o constitue integrarea deplina si intr-un orizont cat mai
apropiat in Uniunea Europeana:
- realizarea proceselor de reforma;
- ajustarea structurala la cerintele Pietei Interne si la politicile comune ale
UE;
- atingerea si consolidarea stabilitatii macroeconomice in vederea crearii
conditiilor pentru dezvoltarea economica durabila;
- accelerarea ajustarii structurale a economiei pentru a recupera intarzierile
in domeniul transformarilor economico-sociale;
 - aplicarea unei politici monetare ferme, neinflationiste si a unei politici
fiscale capabile sa corecteze deficitul bugetar si sa impulsioneze
activitatea economica, orientate in principal spre export;
- dezvoltarea regionala si locala, cresterea solidaritatii si a coeziunii
economico-sociale;indeplinirea , graduala, a criteriilor de convegenta
necesare pentru participarea subsecventa la Uniunea Economica si
Monetara.

Armonizarea legilor cu cele din UE , punerea lor in aplicare, instruirea

personalului presupun costuri importante. Cele mai scumpe capitole de
negociere sunt “ Agricultura” ( 630,4 milioane Euro), “ Transporturile” ( 802,1
milioane Euro) si “ Energia” ( 317,61 milioane Euro). Cetatenii sunt cei care
suporta cea mai mare parte a acestor costuri. Ei suporta, sub forma taxelor si
impozitelor care alimenteaza bugetul public, 1,7 miliarde Euro. Se adauga 628
milioane Euro imprumutati de la organismele financiare internationale si 900
milioane Euro primiti de la Uniunea Europeana cu titlu nerambursabil.

Bibliografie

Croitoru Daniela – Implicatiile convergentei din tratatul de la Maastricht pentru politica

economica a Romaniei, Bucuresti , ASE, 2004

Tomescu Viorel – Integrarea europeana si perspectivele aderarii Romaniei la Uniunea

Europeana, Bucuresti, ASE, 2005