PIAȚA OBLIGAȚIUNILOR

Autor:Petco Cătălina
Grupa FB-222
 CUPRINS:

Informație generală
Tipuri de obligațiuni
Participanții pe piața obligațiunilor
Dimensiunea pieței
Investiții în obligațiuni
Indicii
Istorie
 CE REPREZINTĂ PIAȚA
OBLIGAȚIUNILOR?

Piața obligațiunilor este o piață

financiară în care participanții pot
emite noi datorii, cunoscute sub
denumirea de piață primară, sau pot
cumpăra și vinde titluri de creanță,
cunoscute sub denumirea de piață
secundară. Acesta este de obicei sub
formă de obligațiuni, dar poate include
bilete, facturi și așa mai departe pentru
cheltuieli publice și private.
 Municipale Finanțare

Corporativă Tipuri de obligațiuni

Guvern și
Agenție
Obligații de datorie garantate
cu ipoteci, cu active și cu
garanții
 OBLIGAȚIUNEA MUNICIPALĂ

O obligațiune municipală este o obligațiune emisă de guverne de

stat sau locale, sau de entitățile pe care le creează, cum ar fi
autoritățile și districtele speciale. În Statele Unite, veniturile din
dobânzi primite de deținătorii de obligațiuni municipale sunt
adesea, dar nu întotdeauna, scutite de impozitarea pe venit
federală și de stat. În mod obișnuit, doar investitorii din cele mai
mari categorii de impozitare beneficiază de cumpărarea de
obligațiuni municipale scutite de impozit în loc de obligațiuni
impozabile. Calculele randamentului echivalent impozabil sunt
necesare pentru a face comparații corecte între cele două
categorii.
 OBLIGAȚIE
CORPORATIVĂ

O obligațiune corporativă este un titlu de

valoare prin care un emitent autorizat se
împrumută de la deținătorii de obligațiuni
o anumită suma de bani și este obligat să
ramburseze valoarea obligațiunii și
dobânda aferentă (numită cupon) la o
dată viitoare denumită scadență.
 PARTICIPANȚII:

• PARTICIPANȚII PE PIAȚA DE OBLIGAȚIUNI SUNT SIMILARI CU

PARTICIPANȚII DE PE MAJORITATEA PIEȚELOR FINANCIARE ȘI SUNT
ÎN ESENȚĂ FIE CUMPĂRĂTORI (EMITENT DE DATORII) DE FONDURI,
FIE VÂNZĂTORI (INSTITUȚII) DE FONDURI ȘI ADESEA AMBELE.
• DIN CAUZA SPECIFICULUI EMISIUNILOR INDIVIDUALE DE
OBLIGAȚIUNI ȘI A LIPSEI DE LICHIDITATE ÎN MULTE EMISIUNI MAI
MICI, MAJORITATEA OBLIGAȚIUNILOR RESTANTE SUNT DEȚINUTE DE
INSTITUȚII PRECUM FONDURILE DE PENSII, BĂNCILE ȘI FONDURILE
MUTUALE. ÎN STATELE UNITE, APROXIMATIV 10% DIN PIAȚĂ ESTE
DEȚINUTĂ DE PERSOANE PRIVATE.
PRI NTRE PARTI CI PANȚI S E
NUMĂRĂ:

• Investitori instituționali
Guvernele
Comercianții
Persoanele fizice
 IMPORTANT:

• În premieră, la Bursa de Valori a • Obligațiunile corporative se numără

Moldovei, pe 27 septembrie curent, a fost
efectuată o tranzacție cu obligațiunile
corporative emise de o bancă autohtonă.
printre cele mai eficiente forme de
finanțare. Totodată, investitorii trebuie să
analizeze și să se documenteze înainte de
a utiliza acest instrument financiar,
pentru a evalua toate riscurile conexe.
 DIMENSIUNEA PIEȚEI DE
OBLIGAȚIUNI DIN SUA

Trebuie reținut că totalul datoriilor

guvernamentale federale recunoscute de
SIFMA este semnificativ mai mic decât
totalul facturilor, bancnotelor și
obligațiunilor emise de Departamentul de
Trezorerie al SUA [4], de aproximativ 19,8
trilioane de dolari la acea vreme. Este
posibil ca această cifră să fi exclus datoriile
interguvernamentale, cum ar fi cele deținute
de Rezerva Federală și de Fondul fiduciar
de securitate socială.
 INVESTIȚII ÎN OBLIGAȚIUNI

Obligațiunile se tranzacționează de obicei în trepte de 1.000 de dolari

și sunt evaluate ca procent din valoarea nominală (100%). Multe
obligațiuni au minime impuse de obligațiune sau de dealer.
Dimensiunile tipice oferite sunt incremente de 10.000 de dolari. Pentru
broker/dealeri, totuși, orice tranzacție mai mică decât o tranzacție de
100.000 de dolari este privită ca un „lot ciudat”.
Obligațiunile plătesc de obicei dobândă la intervale stabilite.
Obligațiunile cu cupoane fixe împart cuponul declarat în părți definite
de programul lor de plată, de exemplu, plata semestrială. Obligațiunile
cu cupoane cu rată variabilă au stabilit programe de calcul în care
rata variabilă este calculată cu puțin timp înainte de următoarea plată.
Obligațiunile cu cupon zero nu plătesc dobândă. Acestea sunt emise cu
o reducere mare pentru a contabiliza dobânda implicită.
 INDICII OBLIGAȚIUNILOR

Există o serie de indici de obligațiuni în scopul

administrării portofoliilor și al măsurării
performanței, similar cu indicii S&P 500 sau
Russell pentru acțiuni. Cele mai comune valori de
referință americane sunt Barclays Capital
Aggregate Bond Index, Citigroup BIG(d) și
Merrill Lynch Domestic Master. Majoritatea
indicilor fac parte din familii de indici mai largi
care pot fi utilizați pentru a măsura portofoliile
globale de obligațiuni sau pot fi subdivizați în
continuare după scadență sau după sectorul
pentru gestionarea portofoliilor specializate.
 ISTORIE
• Prima obligațiune cunoscută din istorie datează din circa
2400 î.Hr. în Nippur, Mesopotamia (Irakul de astăzi). A
garantat plata cerealelor de către principal. Garanția a
garantat rambursarea în cazul în care principalul nu a
efectuat plata.
• În aceste vremuri străvechi, împrumuturile se făceau
inițial în vite sau cereale din care se putea plăti dobânda
din creșterea turmei sau recoltei și restituirea unei părți
împrumutătorului. Argintul a devenit popular deoarece
era mai puțin perisabil și permitea transportarea mai
ușor a valorilor mari, dar spre deosebire de vite sau
cereale nu puteau produce în mod natural interes.
Impozitarea derivată din munca umană a evoluat ca o
soluție la această problemă.
• Prima obligațiune suverană a fost emisă în 1693 de
nou formata Bancă a Angliei. Această obligațiune a
fost folosită pentru a finanța conflictul cu Franța. Alte
guverne europene au urmat exemplul.
• SUA au emis pentru prima dată obligațiuni suverane
de trezorerie pentru a finanța războiul de
independență. Datoria suverană („Liberty Bonds”) a
fost din nou folosită pentru a se finanța eforturile
Primului Război Mondial și a fost emisă în 1917, la
scurt timp după ce SUA au declarat război Germaniei.
 AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE
OBLIGAȚIUNILOR FĂRĂ ACOPERIRE
• Emiterea obligațiunilor fără acoperire permite
emitentului să evite cheltuielile pe care emitentul
le-ar suporta în cazul obligațiunilor cu acoperire,
pentru instituirea garanției.
• În particular, vor fi evitate costurile pentru
evaluarea și înregistrarea gajului, obținerea
garanției bancare sau poliței de asigurare.
• Deținătorii de obligațiuni cumpără un activ cu risc
mai înalt. Respectiv, obligațiunile fără acoperire
vor presupune o rată mai înaltă a dobânzii pentru a
compensa acest risc suplimentar. În plus, posibil
vor fi mai puțini investitori dispuși să cumpere
obligațiuni fără o garanție suficientă, iar acest fapt
reduce grupul de potențiali investitori, crescând, de
asemenea, costul finanțării.
• De asemenea, este mai dificil pentru emitenți să
plaseze obligațiuni fără acoperire pe termen lung.