retertertertetUNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” SPECIALIZAREA

FINANŢE BANCI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ANUL II,GRUPA 1
GALAŢI

STUDENŢI:

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
ONICA IBINCEANU MIHAELA

---2008---
 CUPRINS

I. CREDITUL_______________________________________________________________3
1.TRĂSĂTURI CARACTERISTICE ALE CREDITULUI______________________________3
2. TIPURI DE CREDITE__________________________________________________________5
3. ALTE CLESIFICĂRI ALE CREDITULUI________________________________________13
4. GARANŢIA CREDITULUI_____________________________________________________15
II. CARDUL BANCAR______________________________________________________18
1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE____________________________________________________18
2. CARDUL CA INSTRUMENT DE PLATĂ________________________________________19
3. TIPURI DE CARDURI________________________________________________________21
4. OPERAŢIUNI FRAUDULOASE CU CARDURI___________________________________24
5. CARDURILE ÎN ROMÂNIA___________________________________________________25
III. BANCA TRANSILVANIA________________________________________________26
1. CREDITE PENTRU PERSOANELE FIZICE_____________________________________26
2. CREDITE PENTRU IMM-uri___________________________________________________29
3. CREDITE PENTRU CLIENŢI CORPORATIVI___________________________________30
IV. BANCA RAIFFEISEN___________________________________________________33
1. CREDITE PENTRU PERSOANELE FIZICE_____________________________________33
2.CREDITE PENTRU IMM-uri___________________________________________________34
V. CONCLUZII____________________________________________________________38
BIBLIOGRAFIE___________________________________________________________39

2
 I. CREDITUL
1.TRĂSĂTURI CARACTERISTICE ALE CREDITULUI

Creditul reprezintă operaţiunea prin care se ia în stăpânire imediată resurse, în schimbul

unei promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoţite de plata unei dobînzi ce
remunerează pe împrumutător.
Operaţiunea de creditare priveşte două parţi. O parte acordă creditul, cealaltă parte îl
primeşte. Operaţiunile de creditare pot interveni într-o gamă amplă de relaţii între indivizi atât
sub forma unor acorduri personale simple, cât şi sub formă de tranzacţii formalizate şi
formulate în cadrul unor contracte complexe.
Părţile implicate, tipul de instrumente utilizate şi condiţiile în care creditul este consimţit,
sunt extrem de diverse. În amplitudinea sa, esenţa raportului de credit se dezvaluie prin
analiza trăsăturilor caracteristice:
a) Subiectii raportului de credit, creditorul şi debitorul, prezintă o mare diversitate în
ceea ce priveşte apartenenţa la structurile social-economice, motivele angajării în raport de
credit şi durata angajării sale etc.
În calitate de creditori se afirmă întreprinderile, care manevrează importante disponibilitaţi
monetare. Pe de altă parte întreprinderile prin repartizarea profitului, constituie fonduri de
rezervă, remunerează acţionarii, ceea ce majorează global capacitatea de creditare a
economiei naţionale. In acelaşi timp creşterea venitului populaţiei, prin angajarea masivă în
procesele economice, prin nivelul înalt de productivitate a muncii şi prin economisire, a făcut
din populaţie un factor major în operaţiuni de creditare, în primul rînd în rol de creditor.
În calitate de debitori alături de întreprinderi şi populaţie se afirmă şi statul, ca unul din
principalii debitori. În ţările dezvoltate atât întreprinderile şi populatia sunt debitori majori,
cât şi statul este un debitor major. Îndatoririle sale se pot compara în volum cu cele ale
populaţiei şi înterprinderilor.
b) Promisiunea de rambursare, element esenţial al raportului de credit, presupune riscuri,
şi necesită, în consecinţa, adesea, angajarea unei garanţii. În raporturile de credit, riscurile
probabile sunt:
 riscul de nerambursare constă în probabilitatea întirzierii plăţii sau a incapacitaţii de
plată datorită conjuncturii, dificultăţilor sectoriale, sau dificienţelor împrumutatului.
 riscul de imobilizare survine la bancă, sau la deţinătorul de depozite, care nu este în
măsură să satisfacă cererile titularului de depozite, din cauza unei gestiuni nereuşite a
creditelor acordate.
 garanţia personală este angajamentul luat de o terţa persoană de a plăti, în cazul în care
debitorul este în incapacitate. În cazul garanţiei simple, garantul are dreptul de a
discuta asupra îndeplinirii obligaţiei sale, de a cere executarea primordiala a
debitorului şi, în cazul în care există mai mulţi garanţi, să răspundă numai pentru
partea sa. În cazul garanţiei solidare garantul poate fi tras la răspundere pentru a plăti,
concomitent, sau chiar înaintea debitorului, dacă aparent prezintă condiţii preferabile
de solvabilitate.
c) Termenul de rambursare ca trăsătură specifică a creditului are o mare varietate. De la
termene foarte scurte, 24 ore, termen practicat între bănci pe pieţele mondiale, şi încheindu-se
cu termene de la 30 la 50 de ani şi chiar 100, în cazul împrumuturilor pentru construcţia de
locuinţe.
Pentru creditele pe termen scurt, creditele acordate întreprinderilor, sau credite de consum,
este caracteristică rambursarea integrală la scadenţă. Creditele pe termen mijlociu şi lung
implică adesea rambursarea eşalonata.

3
 d) Dobânda, este o caracteristică esenţială a creditului. În acordurile de credit s-a
încetaţenit clauza dobânzii fixe. Însă în anii 70 a apărut noţiunea de dobândă variabilă, ce
variază în dependenţa de inflaţie.
e) Tranzacţia (acordarea creditului). Creditul poate fi consimţit în cadrul unei tranzacţii
unice; acordarea unui împrumut, vînzarea unei obligaţiuni, angajarea unui depozit. În ultimul
timp s-a dezvoltat sistemul de credit deschis, în cadrul căruia împrumuturile efective intervin
la intervale liber alese de debitor.

4
 2. TIPURI DE CREDITE

Principalele tipuri de credite în economia ţărilor dezvoltate sunt:

a)creditul comercial
b)creditul bancar
c)creditul obligatar
d)creditul ipotecar
e)creditul de consum

a) CREDITUL COMERCIAL

Creditul comercial este acel credit acordat între producători şi comercianţi prin vânzarea
mărfurilor, în schimbul unor instrumente de credit (sau efecte de comerţ). De asemenea
reprezintă o amânare la plată, acordată de un furnizor de mărfuri sau de servicii, clientului
său. Fiind un împrumut civil, creditul comercial se deosebeşte fundamental de creditul bancar
prin aceea, că în timp ce banca împrumută banii depunătorilor sau fonduri ale altor bănci,
împrumutătorul (creditorul) civil împrumută banii săi. Acest tip de împrumut fiind civil, chiar
dacă generează obligaţii comerciale, nu poate fi calificat ca operaţiune bancară. Resursele
partenerilor de afaceri constituie una dintre cele mai vechi şi eficace modalităţi de atragere de
resurse financiare de către un întreprinzător. Această soluţie de finanţare a ciclului de
exploatare se poate utiliza atât în relaţiile cu furnizorii de materii prime, materiale, utilităţi
etc., cât şi cu distribuitorii şi clienţii firmei. Astfel în relaţiile cu furnizorii se primesc materii
prime, materiale, semifabricate etc., care se folosesc în procesul de producţie, iar plata lor se
efectuează după o anumită perioadă convenită de părţi şi stipulată în contract. Utilizarea
acestor resurse materiale livrate de furnizori fără a le plăti echivalează cu atragerea de către
firmă a unui capital de valoarea respectivelor resurse, fără dobândă. Astfel se evită apelarea la
un credit bancar curent pentru plata furnizorilor. Asemănător se derulează relaţia şi cu
distribuitorii sau clienţii firmei. Aceştia virează în avans o sumă de bani firmei producătoare
sau furnizoare pentru marfa ce le va fi livrată ulterior. Această sumă constituie, practic, o
finanţare a firmei producătoare care, altfel, ar fi trebuit să utilizeze propriile lichidităţi sau
credite.
Această modalitate de finanţare, denumită şi finanţare prin capital comercial, se practică,
de regulă, între firme care au relaţii comerciale îndelungate şi se bazează pe încredere
reciprocă.
Creditul comercial acordat între firme reprezintă o modalitate practică, apreciată diferit
prin prisma intereselor proprii, de către firma care-l acordă şi de către firma beneficiară.
Conştiente că orice relaxare a activităţii oferă concurenţei avantaje greu de recuperat
ulterior, firmele urmăresc să-şi conso-lideze poziţia pe piaţă. În acest scop, pe lângă
îmbunătăţirea calităţii utilităţilor oferite şi a preţurilor practicate, competiţia se dă şi pe
tărâmul facilităţilor acordate clienţilor. Din rândul acestora din urmă o importanţă deosebită o
au facilităţile financiare referitoare la vânzările pe credit şi la rabatul acordat celor ce plătesc
cash. Vânzările pe credit au drept consecinţă imediată amânarea încasărilor şi apariţia unui
debit specific sub forma soldului contului clienţi. De aceea creditul comercial poate fi
considerat o investiţie pe termen scurt.
Obligaţia de plată se materializează în efectele de comerţ: cambie şi bilet la ordin.
Experienţa practică evidenţiază că instrumentul de plată cel mai des utilizat este biletul la
ordin, deşi efectele financiare şi juridice sunt în mare parte identice cu ale cambiei.
Condiţiile de credit comercial se negociază între firmele implicate, ţinându-se seama de:
 politica creditului comercial a firmei furnizoare;

5
  natura obiectului actului de vânzare-cumpărare;
 situaţia financiară a vânzătorului (furnizorului-creditor);
 situaţia financiară a cumpărătorului (clientului-debitor);
 uzanţele comerciale specifice pieţei pe care se efectuează tranzacţia.

Scopul principal al politicii de credit comercial a firmei îl constituie creşterea cifrei de

afaceri în scopul sporirii profitului net, iar pentru fundamentarea sa,firma trebuie sa elaboreze
mai multe variante care să ţină seama de o serie de parametri precum):
 evoluţia probabilă a cifrei de afaceri în funcţie de condiţiile de credit pentru fiecare
variantă;
 mărimea cheltuielilor de administrare a creditelor;
 riscul direct;
 mărimea absolută a rabatului (discountului);
 costul capitalului în funcţie de împrumutul acordat.

Totodată în determinarea politicii de credit comercial a firmei, managerul financiar trebuie

să realizeze un echilibru între costurile implicate de acordarea creditului şi cele aferente
neacordării sau diminuării mărimii acestuia. Astfel sunt costuri ale acordării creditelor
comerciale:
 dobânda pierdută (acordarea creditului comercial este echivalentă cu a da credite fără
dobândă);
 scăderea puterii de cumpărare (cu ocazia acordării creditului comercial are loc o
transferare de valoare de la cel care acordă creditul la cel care-l obţine şi, datorită
creşterii generalizate a preţurilor, acesta din urmă plăteşte datoria la o valoare
inferioară celei pe care a luat-o cu împrumut);
 costurile administrării creditelor comerciale (de regulă administrarea creditelor
comerciale presupune o creştere importantă a volumului contabilizării tranzacţiilor);
 primele de asigurare a riscului de neplată (dacă firma nu adoptă o politică prudentă a
creditului comercial, anumiţi clienţi, datorită insolvabilităţii financiare, nu vor putea
plăti; acest risc poate fi acoperit prin asigurare);
 rabatul acordat (se acordă cu prudenţă, pentru plata promptă a mărfurilor vândute pe
credit, dar gestionarea lui presupune un anumit cost);
 aprecierea potenţialului valoric al clientului (de asemenea culegerea şi prelucrarea
informaţiilor de către firmă sau agenţii specializate în scopul clasificării clienţilor
necesită un anumit cost).

Totodată constituie costuri ale neacordării creditelor comerciale:

 pierderea unor clienţi (pe o piaţă concurenţială, dacă ceilalţi concurenţi ai firmei
acordă credit, va fi foarte dificil pentru aceasta să nu acorde credit comercial şi
discounturi);
 nesiguranţa încasării numerarului (în condiţiile creditului comercial, plata bunurilor se
face prin bancă, evitându-se, astfel încasările în numerar).

Politica de credit comercial, promovată de firma furnizoare, trebuie să cuprindă:

 perioada creditului;
 rabatul acordat pentru urgentarea plăţii;
 calitatea creditului;
 politica de încasări.

6
 Perioada creditului reprezintă intervalul de timp pe care firma furnizoare îl acordă
clienţilor săi pentru a efectua plata. În stabilirea perioadei se au în vedere următoarele aspecte:
 natura economică a produsului (de pildă, legumele şi fructele proaspete sunt vândute
pe un credit foarte scurt, în timp ce bijuteriile pot beneficia de o perioadă a creditului
mai mare);
 circumstanţele financiare ale firmei furnizoare (de exemplu, dacă lichiditatea
financiară a acesteia este slabă va fi dificil să acorde un credit pe o perioadă prea mare,
iar dacă se urmăreşte promovarea produselor poate să acorde credite şi să-şi
îmbunătăţească lichiditatea prin alte metode);
 situaţia financiară a cumpărătorului (de regulă, clienţii potenţiali cu o situaţie
financiară precară sunt evitaţi).

Rabatul acordat pentru urgentarea plăţii urmăreşte pe de o parte să atragă noi clienţi,
care îl apreciază ca fiind un mod de reducere a preţului, iar pe de altă parte o reducere a
perioadei de încasare a vânzărilor, deoarece anumiţi clienţi vor plăti mai repede pentru a
beneficia de avantajul acordării acestuia.
Deciziile privind mărimea rabatului sunt în funcţie de rezultatele comparării costurilor şi a
beneficiilor diferitelor termene de acordare. De pildă, o formă poate decide să schimbe
termenii creditelor de la „net 20“, care obligă clienţii să plătească în termen de 20 de zile, la
„3/10, net 20“, care înseamnă că va admite un rabat de 3% dacă plăţile sunt făcute în termen
de 10 zile.

Calitatea creditului se referă la forţa financiară minimă a clienţilor pentru a se acorda

creditul.
Stabilirea calităţii creditului presupune măsurarea acesteia, care se defineşte în funcţie de
probabilitatea neîndeplinirii obligaţiilor de către clienţi.

Politica de încasări evidenţiază „duritatea“ sau „lejeritatea“ în urmărirea plăţii, iar rata de
transformare a creditelor comerciale în bani cash reflectă eficienţa acestei politici.
În practică, pentru a controla sumele de încasat de la clienţi există două tehnici principale,
respectiv:
 perioada medie de încasare;
 modelul sumelor rămase de încasat.

Perioada medie de încasare se determină prin raportarea sumelor pe care firma le are de
încasat la media zilnică a vânzărilor. Deşi este lesne de calculat, această tehnică nu este
suficient de eficace, deoarece, fiind o mărime agregată, tinde să înlăture diferenţele dintre
perioadele de încasare aferente diferiţilor clienţi ai firmei.
Modelul sumelor rămase de încasat, deoarece indică procentul vânzărilor pe credit,
efectuate într-o lună, rămase neîncasate, prezintă două avantaje principale din punct de vedere
managerial, respectiv:
 dezagregă sumele de încasat pentru fiecare lună în care are loc încasarea;
 deoarece sumele de încasat sunt raportate la vânzările din luna de origine, ele nu sunt
vânzări-dependente.

În concluzie, avantajele creditului comercial sunt:

 pentru beneficiar (cumpărător), creditul este o sursă de capital de lucru;
 pentru furnizor, creditul reprezintă atât un mijloc de sporire a profitabilităţii (prin
diminuarea cheltuielilor cu depozitarea şi creşterea cifrei de afaceri), cât şi o
modalitate de atragere şi menţinere a clienţilor;

7
  la nivelul economiei naţionale, creditul comercial asigură fluidizarea schimburilor
comerciale.

Acordarea creditului comercial poate fi privită ca o problemă de alocare (investire) a

capitalului, iar extinderea acestuia constituie o investiţie care se concretizează în creşterea
profiturilor rezultată din mărimea vânzărilor. Totodată, această modalitate de investire a
capitalului nu este lipsită de risc, iar politici diferite având acelaşi cost pot genera diferite
venituri. Bineînţeles că politica preferată va fi cea care asigură venitul cel mai mare pe suma
investită.

b) CREDITUL BANCAR

Creditul bancar este acel tip de credit care se acordă agenţilor economici sub formă
bănească de către instituţiile bancare.
Înseamnă că pe de o parte agenţii economici având conturi deschise la bănci constituie
depozite (la vedere şi la termen) care sunt folosite de către acestea drept resurse,iar pe de altă
parte Băncile Comerciale acordă credite agenţilor economici pentru nevoile lor de producţie
sau de investiţii.
Esenţial în aceste raporturi este faptul că unul din parteneri este banca, faţă de creditul
comercial unde ambii parteneri sunt agenţi economici. Relaţia dintre bancă şi agentul
economic are loc în scopul valorificării surselor atrase de bănci în calitatea lor de intermediari
financiari principali în relaţia economisire-investire, relaţie decisivă pentru creşterea
economică.
Generalizând practica bancară din ţările dezvoltate putem grupa creditul bancar în
următoarele tipuri:
 avansuri în cont curent. Ele sunt destinate să acopere nevoile curente ale agenţilor
economici respectiv cheltuielile de producţie imprevizibile şi greu de localizat pe
obiecte care să reprezinte o garanţie reală. Aceste avansuri prin natura lor nu au
stabilite termene de rambursare acordate lor având la bază depozitele din conturile
curente deschise la bănci. Restituirea avansurilor se face pe măsură ce agentul
economic încasează sume în activitatea desfăşurată.
 linii de credite. Sistemul general de acordare este linia de credit deschisă fiecărui
agent economic, stabilindu-se în cadrul ei şi un plafon maxim al creditelor ce urmează
a fi acordate. În practică liniile de credit îmbracă următoarele forme:
 liniile de credit provizorii sunt cele mai puţin avantajoase pentru agenţii
economici şi în consecinţă cele mai puţin utilizate pentru că banca finanţatoare poate cere
clientului în orice moment acoperirea debitului respectiv restituirea împrumutului şi plata
dobânzilor aferente
 liniile de credit confirmate sunt mai avantajoase pentru agenţii economici
decât primele, au la bază acorduri scrise între cei 2 parteneri în care sunt prevăzute clauze
privind acordarea şi rambursarea împrumuturilor
 liniile de credit revolving reprezintă modalitatea curentă şi cea mai
avantajoasă de obţinere a creditelor de către agenţii economici.
În cadrul liniei de credit se stabileşte un plafon maxim al împrumuturilor împărţite în mai
multe tranşe. Negocierea creditului se face o singură dată la aprobarea liniei de credit.
Mecanismul este simplu, odată îndeplinite condiţiile banca eliberează clientului prima tranşă,
a doua tranşă şi următoarea se acordă automat fără a mai fi reluate negocierile. Condiţia este
ca agentul economic să-şi ramburseze tranşele anterioare, în caz contrar linia de credit de
blochează.

8
  credite pentru stocuri pentru producţie sezonieră sau de campanie. Aceste credite
sunt destinate să asigure resursele necesare în cazul apariţiei unui dezechilibru în cazul
circuitului previzionare-producţie-desfacere.
În acest caz creditele sunt garantate cu mărfurile aflate într-unul din aceste faze
ale circuitului economic.
 credite pe bază de documente; cel mai important document îl reprezintă warant-ul -
este un document care atestă existenţa mărfurilor într-un depozit general (porturi,
vămi). Aceasta permite transmiterea proprietăţii, fiind utilizat pentru obţinerea şi
garantarea creditelor bancare. Warant-ul se comportă deci ca un titlu de credit (efect
de comerţ) şi asigură creditorului respectiv băncii garanţia asupra mărfurilor şi
posibilitatea recuperării creditului acordat. De asemenea warant-ul poate fi negociat,
vândut băncii dându-i acesteia posibilitatea să se refinanţeze de la alte instituţii
financiare.

Toate aceste tipuri de credite bancare (implicit operaţiunile care le generează) sunt
majoritare în activitatea băncilor în general, a băncilor comerciale îndeosebi. De regulă ele
sunt credite pe termen scurt destinate acoperirii nevoilor de producţie şi comercializare ale
agenţilor economici. Acoperirea necesarului de investiţii ale agenţilor economici are la bază
alte căi de mobilizare a resurselor financiare, una din ele fiind şi creditul, în speţă creditul
obligatar.

c) CREDITUL OBLIGATAR

Creditul obligatar are la bază câteva caracteristici mai importante:

 în calitate de debitor apar instituţiile de stat şi entităţile private, acestea emit hârtii de
valoare respectiv titluri de creanţă de natura obligaţiunilor în scopul atragerii de
resurse financiare pe termen mediu şi lung
 în calitate de creditor apar cei care subscriu la aceste titluri emise respectiv care
investesc capitalurile lor disponibile, practic aceştia cumpără obligaţiunile emise de
debitori pe piaţa primară de debitori şi obţin un venit suplimentar sub formă de
dobânzi.
 sumele mobilizate prin emisiunea şi plasarea acestor valori mobiliare, acestor
obligaţiuni au o destinaţie specială şi anume satisfacerea nevoilor de investiţii.
 aceste titluri odată achiziţionate reprezintă baza desfăşurării altor operaţiuni de credit.
Altfel spus ele se vând în mod curent între firme şi bănci pe de o parte, între bănci şi o
Bancă Comercială sau de Emisiune pe de altă parte în cadrul operaţiunilor de
optimizare a plasamentelor
 aceste titluri emise de stat sau societăţile private reprezintă active importante în
patrimoniul fiecărei firme sau bănci
 cei care-şi constituie portofolii formate din achiziţia acestor titluri au una din
următoarele posibilităţi:
 fie le păstrează în portofoliul până la scadenţele titlurilor, încasând
anual un cupon de dobândă. Ei îşi păstrează calitatea de proprietari ai
acestor titluri în acest caz
 le pot vinde în bursă respectiv pe piaţa secundară de capital înainte de
scadenţă transformându-le astfel în lichidităţi. Prin vânzarea în bursă îşi
pierd calitatea de proprietari ai acestor titluri şi implicit dreptul de a
încasa dobânda

9
  le pot depune în gaj la o bancă şi de a obţine un împrumut. Această
operaţiune de împrumut pe gaj de titluri este cunoscută în practica
bancară sub denumirea de lombardare. Pentru acest împrumut băncile
încasează o dobândă numită taxă de lombard, al cărui nivel este
apropiat celui al taxei scontului, acesta fiind ca şi taxa scontului un
instrument important al reglării creditului în economie, al reglării masei
monetare, al lichidităţilor.
În acest caz nu se pierde calitatea de proprietar decât dacă nu rambursează împrumutul, iar
banca vinde în bursă titlurile depuse în gaj. Este şi motivul pentru care băncile acordă aceste
împrumuturi cu mult sub valoarea nominală a titlurilor depuse în gaj.

d) CREDITUL IPOTECAR

Creditul ipotecar reprezintă unul din cele mai importante tipuri de credite din economie,
acesta afirmându-se ca principală modalitate de sprijinire a proprietăţii imobiliare. Creditul
ipotecar are la bază o convenţie încheiată între creditor şi debitor şi ale cărui clauze mai
importante vizează:
 proprietatea care serveşte drept garanţie a rambursării;
 condiţiile de remunerare a capitalului imobilizat;
 scadenţele de rambursare;
 împrejurările în care datorită nerespectării clauzelor contractuale debitorul îşi poate
pierde proprietatea.
În practică întâlnim următoarele tipuri de credit ipotecar:
 creditul ipotecar cu dobândă fixă a fost utilizat cu precădere până în anii ’80 (dată
până la care s-au practicat dobânzile fixe şi cursuri fixe). În acest caz rambursările au
loc la anumite intervale pe întreaga perioadă a împrumutului. Fiecare rambursare
cuprinde dobânda şi suma cu care se reduce datoria în curs
 creditul ipotecar cu dobândă variabilă s-a instituit după anii ’80 datorită trecerii de la
dobânzile fixe la cele variabile pe fondul escaladării proceselor inflaţioniste. Creşterea
inflaţiei a avut ca efect atât creşterea nivelului dobânzilor (şi implicit a costului de
procurare a capitalului de împrumut) cât şi o creştere a variaţiilor care au loc în acest
nivel al dobânzilor. Datorită acestui fapt periodic dobânda de contract se actualizează
în funcţie de evoluţia ratei de piaţă a dobânzii.
 creditul ipotecar cu rambursare progresivă reprezintă o formă mai recentă a
creditului ipotecar, el vine să satisfacă (să acopere) cerinţele agenţilor economici cu
venituri modeste, aflaţi la începutul activităţii lor şi care au perspectiva dezvoltării în
viitor. Altfel spus pe măsură ce aceştia îşi dezvoltă cifra de afaceri şi deci creşte
capacitatea de rambursare şi dobânda va fi din ce în ce mai mare. De asemenea agenţii
economici pot beneficia la începutul activităţii şi de o perioadă de graţie.
 creditul ipotecar de anuităţi; acest credit ipotecar urmăreşte să valorifice capitalul
imobilizat în locuinţe proprietate, fără a se renunţa la dreptul de proprietate şi la
uzufruct. Împrumutul se obţine prin ipoteca unei părţi a proprietăţii şi serveşte la
achiziţionarea unui contract de anuităţi, acesta aducându-i proprietarului un venit
permanent constant.
Principalele instituţii financiare care mobilizează şi constituie resurse cu această destinaţie
sunt: Casele de Economii, Băncile Mutuale de Economii, Băncile Comerciale, Companiile de
Asigurări şi Bănci şi Societăţi Ipotecare (instituţii specializate).
Iniţial aceste instituţii deţinătoare de resurse desfăşurau pe cont propriu operaţiuni de
credit ipotecar asumându-şi rolul de creditor în cadrul contractului de împrumut. În prezent

10
fluxurile de constituire şi redistribuire sunt organizate în forme distincte. De exemplu: în SUA
cu cea mai puternică piaţă a creditului ipotecar funcţionează în prezent o entitate specializată
numită Sistemul Fondului Comun de Plasament constituit pe seama resurselor financiare
atrase prin emiterea de obligaţiuni de către Asociaţiile Federale Ipotecare. De asemenea în
Europa dezvoltată există o piaţă distinctă a creditului ipotecar în cadrul căreia operaţiunile se
desfăşoară sub supravegherea unor instituţii de credit specializate.

Derularea creditului ipotecar

Suma creditului acordat va fi pusă la dispoziţie beneficiarului eşalonat sau integral, plata
făcându-se direct către vânzător, în cazul cumpărării unui imobil, respectiv către constructor,
în celelalte cazuri. În cazul în care lucrările pentru care s-a acordat creditul ipotecar vor fi
efectuate în regie proprie de către beneficiarii acestuia, sumele de bani se vor transmite
acestora conform unui plan de finanţare stabilit prin contract.
În cazul în care prin contractul de credit ipotecar s-a stabilit ca rata dobânzii să fie
variabilă, se vor aplica următoarele reguli:
 variaţia ratei dobânzii trebuie să fie legată de fluctuaţiile unui indice de referinţă, ales
dintr-o serie de indici de referinţă a căror listă şi modul de calcul vor fi stabilite prin
hotărâre a Guvernului, după avizarea de către Banca Naţională a României;
 contractul poate să prevadă ca variaţia ratei dobanzii să fie limitată, în sens crescător şi
descrescător, la un anumit nivel faţă de rata iniţială a dobânzii.
Contractul poate să prevadă, de asemenea, că rata dobânzii nu variază decât atunci când
modificarea în sens crescător sau descrescător înregistreaza, faţă de rata iniţială a dobânzii, o
diferenţă minimală determinată;
modificarea ratei dobânzii trebuie comunicată împrumutatului cel mai tarziu la data aplicării
noii rate.
De asemenea, Legea nr. 190/1999 instituie obligativitatea încheierii de către împrumutat a
unui contract de asigurare privind bunurile ipotecate, valabil pe toată durata creditului
ipotecar, în care împrumutătorul va figura ca beneficiar al
poliţei de asigurare. Primele de asigurare vor fi achitate de către împrumutat, odată cu
rambursarea ratelor privind creditul ipotecar primit.
În cazul în care împrumutatul este o persoană juridică, el va trebui să încheie, pe langă
contractul de asigurare amintit, un contract de asigurare pentru riscul nefinalizării
construcţiilor pentru care s-a acordat creditul ipotecar, beneficiarul fiind împrumutătorul.
Contractele de asigurare se vor încheia cu o societate de asigurări,
împrumutătorul neavând dreptul să impună împrumutatului un anumit asigurator.

e) CREDITUL DE CONSUM

Creditul de consum este un credit de termen scurt sau mediu acordat persoanelor
individuale şi destinat acoperirii costului serviciilor de care beneficiază prin reţeaua de
comercializare. Privit în evoluţie creditul de consum a îmbrăcat 2 forme:
 credit deschis, cu rambursare neeşalonată a fost prima formă a creditului de consum.
Consta practic în posibilitatea acordată de comercianţi clienţilor solvabili de a
achiziţiona bunuri şi servicii potrivit nevoilor lor urmând ca lichidarea şi reglarea
datoriilor să se facă ulterior potrivit unor aranjamente personale diferite de la caz la
caz
 creditul eşalonat.

11
 În principal au fost 2 factori care au condus la reglementarea creditului de consum pe bata
unor norme de creditare judicios elaborate:
 creşterea spectaculoasă a producţiei de bunuri de folosinţă îndelungată şi de valori
mari
 necesitatea asigurării accesului cumpărătorilor la aceste bunuri.
Concomitent cu reglementările acestui credit în ţările dezvoltate a fost creată o amplă şi
diversificată reţea de instituţii de credit specializate în acest domeniu.
O formă relativ modernă a creditului de consum (eşalonat sau reglementat) este şi creditul
revolving, a cărui extindere pe o scară largă a fost posibilă datorită amplificării utilizării
cardurilor bancare respectiv a cărţilor de credit. Acest credit se caracterizează prin
următoarele:
 se acordă în cadrul unei convenţii sau contract de împrumut stabilit între părţi
 permite consumatorului să achiziţioneze bunuri sau să obţină împrumuturi fie direct de
la creditori (bănci), fie indirect prin cărţile de credit
 consumatorul are posibilitatea să efectueze plăţile fie în totalitate, fie parţial şi periodic
(pentru creditul în curs) în funcţie de posibilităţile financiare.

12
 3. ALTE CLASIFICĂRI ALE CREDITULUI

a)După criteriul perioadei creditului:

 Credite pe termen scurt – începând de la 24 de ore (overnight – de pe o zi pe alta)
până de regulă la 1 an sau pe durata unui ciclu de producţie;
 Credite pe termen mediu – între 1 şi 5 ani şi au ca obiectiv operaţiuni de investiţii, de
import sau export, cumpărarea de obiecte de folosinţă îndelungată (de exemplu
autoturisme);
 Credite pe termen lung – până la 25-30 de ani pentru finanţări de obiective importante,
pentru retehnologizări de mare amploare şi pentru construcţia de imobile (rezidenţiale
sau de alt tip).

b)După criteriul obiectului:

 Credite pentru producţie şi comerţ – fie pentru finanţarea capitalului circulant, fie
pentru investiţii;
 Credite de consum – de regulă pe termen scurt pentru acoperirea unor cheltuieli
personale în cazul persoanelor fizice sau pentru cei cu profesiuni liberale;
 Credite pentru export sau import – în care banca, pe lângă creditul propriu-zis, oferă
servicii specifice (de exemplu asigurarea mărfurilor). În multe ţări (inclusiv în
România) există bănci specializate pentru finanţarea acestor operaţiuni care necesită
analize ale riscurilor de ţară. În plus, aceste finanţări sunt costisitoare pentru
împrumutat iar statul poate prelua o parte din costuri ca pârghie de stimulare a
exporturilor;
 Credite comerciale – conform denumirii din planul de conturi se referă la creditele
acordate având la bază efecte de comerţ care sunt scontate. Caracteristica specială a
acestora este că dobânda activă se încasează în momentul acordării respectivului
credit, suma primită ca împrumut fiind diferenţa dintre valoarea nominală a efectelor
comerciale şi valoarea dobânzii şi a comisioanelor aferente serviciului respectiv. În
această categorie intră creditele de scont, factoringul şi forfetarea.

c)După criteriul de clasificare al clientului:

 Credite pentru persoane juridice nebancare – agenţi economici care îşi desfăşoară
activitatea pe baza legii societăţilor comerciale sau a micilor întreprinzători particulari;
 Credite pentru persoane fizice – care pot fi credite de consum sau ipotecare
(cumpărarea sau construcţia de locuinţe uni sau multifamiliale). În această categorie
pot intra şi creditele acordate persoanelor ce desfăşoară activităţi lucrative şi sunt liber
profesionişti (medici de familie, contabili autorizaţi, avocaţi etc.)
 Credite acordate băncilor sau altor instituţii financiare;
 Credite acordate agenţiilor guvernamentale (credite publice).

d)După modalitatea de stingere a obligaţiilor:

 Credite amortizabile – există un scadenţar clar când împrumutatul trebuie să
ramburseze rata scadentă;
 Credite neamortizabile – sunt facilităţi de casă continue şi reînnoibile, împrumutatul
rambursând obligaţiile pe măsura încasărilor, plafonul acordat variind în funcţie de
anumite criterii stabilite de bancă. La cererea băncii clientul trebuie să facă creditor
soldul contului său curent.

13
 e)După modalitatea de rambursare:
 La scadenţă (credit balon);
 Prin anuităţi constante – periodic se plăteşte o sumă constantă care cuprinde o parte
de capital şi o parte din dobânda aferentă capitalului;
 Prin amortizări constante – partea de capital se împarte la numărul de rambursări iar
dobânda se calculează la soldul restant şi ca atare plăţile periodice sunt descrescătoare
în timp.

f)După garanţie:
 neacoperite de garanţii reale şi/sau financiare (numite credit cu garanţie personală);
 acoperite cu active reale şi/sau financiare;
 acoperite cu un echivalent în numerar (depozite colaterale);
 acoperite cu ipoteci asupra clădirilor şi terenurilor.

g)Din punct de vedere calitativ

 performante;
 neperformante.
Trecerea din categoria de performanţă în cea de neperformanţă se face conform unor norme
bancare clar precizate. Criteriul de bază este respectarea clauzelor contractuale. Dacă la un
anumit moment de timp apar întârzieri în rambursare, atunci împrumutul va fi trecut într-o
clasă specială de conturi – "Credite restante şi îndoielnice". Creditele neperformante au un
impact negativ asupra activităţii băncii:
 cresc cheltuielile aferente constituirii unor provizioane suplimentare pentru
acoperirea riscurilor de neplată;
 implică cheltuieli suplimentare pentru recuperare (cheltuieli pentru execuţia
garanţiei, cheltuieli de judecată etc.);
 diminuează indicatorul bancar numit Rata de solvabilitatea europeană (RSE) –
cunoscut şi sub denumirea de indicatorul Cooke, care trebuie să fie peste 12%.

14
 4. GARANŢIA CREDITULUI

Necesitatea garantării creditelor decurge din existenţa riscului împrumutului. Deci banca
trebuie să se asigure că agenţii economici care trebuie să se împrumute au capacitatea
restituirii creditelor şi oferă posibilitatea recuperării acestora şi a dobânzilor aferente, cand nu
îşi achită aceste obligaţii.
Posibilităţile de rambursare sunt determinate pe baza analizei financiare şi economice, a
altor indicatori, date, studii, avizări. Se pune accent pe indicatorii economico-financiari şi pe
proiecte de investiţii prezentate la bancă si pentru care se solicită credite.Existenţa şi
determinarea exactă a garanţiilor este mai importantă în cazul creditelor pe termen
lung.Garanţiile imobiliare nu pot fi puse de regula în cazul creditelor pe termen scurt, întrucât
patrimoniul agentului economic ar fi în permanent pericol de a se fărâmiţa şi diminua. Se
poate afirma că garanţiile reprezintă acoperirea materială a datoriilor legate de creditele
solicitate sau acordate.
În practica internaţională şi cea românescă există trei tipuri principale de garanţii pentru
credite şi anume:
a)garanţii reale;
b)garanţii personale;
c)alte garanţii.

Garanţia este aşa de importantă încât există şi o clasificare a creditelor acordate de băncile
comerciale. Astfel, există creditul garantat sau acoperit si creditul negarantat cu valori
materiale. Creditul negarantat poate fi individual, când se acordă unei persoane fizice fără nici
o obligaţie sau formalitate, creditul cu gir personal, pentru fiecare operaţiune şi creditul prin
scont de poliţe. În acest din urmă caz, mai multe persoane prin obligaţii luate anterior,
garantează rambursarea la scadenţă.

a) GARANŢIILE REALE

Garanţia reală reprezintă un activ acordat de către un debitor unui creditor astfel încât
datoria să fie însoţită de o anumită siguranţă. Deci o garanţie reală este întotdeuna un element
de activ mobiliar sau imobiliar. Garanţia reală constă în rezervarea unor bunuri individualizate
în scopul garantării creditului. Garanţiile reale cuprind ipotecile şi gajurile. Pentru a nu fi
contestate, garanţiile reale trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
 renunţarea debitorului şi punerea gajului în posesia creditorului sau a unei terţe
persoane convenite de cele două părţi;
 este necesar să se încheie un contract, care să expliciteze creditul şi să precizeze
garanţiile consimţite;
 garanţiile reale impun o responsabilitate din partea celor care le păstrează; ei răspund
de conservarea bunurilor ipotecate sau luate în gaj;
 bunurile ce constituie garanţii, nu se pot elibera decât cu acordul creditorului;
 garanţiile să nu fie luate în perioadele periculoase ale unei ţări (criza economică,
inflaţie galopantă, război);
 banca trebuie să fie conştientă de faptul că gajul său poate fi preluat de către un alt
creditor privilegiat (bugetul statului).
Banca mai poate fi afectată şi de grija puterii politice de a ajuta să supravieţuiască agenţi
economici cu dificultăţi. Este clar că în acest caz se micşorează drepturile creditorilor
beneficiari de ipoteci sau gaj.

15
 Din această cauză, banca trebuie să acorde credite nu numai în funcţie de valoarea gajului,
ci să se aibă în vedere şi justificările economice şi financiare. Acestea din urmă pot descoperi
riscuri serioase, care atrag după ele dificultaţi majore. Ca urmare, nu este eficient ca o bancă
să acorde credite pe gaj, cu unele excepţii, cum ar fi avansul pe mărfuri, credite acordate
societăţilor de comerţ exterior, credite pe perioade foarte scurte. Creditele care cer o garanţie
reală necesită o depunere în gaj a unor active. Vorbind de creditele pe termen scurt, gajul
cuprinde active circulante (avansurile pe titluri, avansuri pe marfă şi avansul pe piaţă).
Avansul pe titluri este mai puţin folosit, întrucât agenţii economici nu au interesul să
deţină în portofoliul lor, titluri cu negociere curentă. Totuşi unii agenţi economici pătrund pe
piaţă şi procură titluri de valoare în scopul realizării unui profit maxim. Aceste titluri pot
constitui garanţie pentru creditele acordate în scopul satisfacerii nevoilor de fonduri de
rulment ale agentului economic.
Avansul pe titluri poate fi luat mai mult în consideraţie în viitor pentru garantarea
creditelor acordate persoanelor fizice.
Avansul pe marfă este un credit ce se acordă pentru industrie şi comerţ. Pentru acest credit
sunt luate în consideraţie mărfuri care sunt constituite în gaj la bancă.
Avansul pe piaţă este o altă formă de creditare a producţiei şi are în vedere un activ
circulant (producţia neterminată, produse finite). Băncile manifestă o oarecare prudenţă
pentru astfel de creditări. Se apelează la adjudecări şi licitaţii şi pentru ele se eliberează
cauţiuni şi garanţii.
Gajul este un accesoriu al contractului de credite. Prin el se remite băncii un bun mobil
pentru garantarea creditului. Aceste bunuri trebuie să facă obiectul vânzării-cumpărării, deci
să fie cuprinse în circuitul civil. Gajul este de două feluri şi anume: cu deposedare şi fără
deposedare.
Gajul cu deposedare se mai numeşte şi amanet şi presupune depunerea bunului mobil la
bancă. Obiectele gajului cu deposedare pot fi reprezentate de bunuri de volum mic şi valoare
mare (metale preţioase, opere de artă, bijuterii).
Gajul fără deposedare se aplică numai asupra produselor solului, materiilor prime
industriale, produselor în curs de fabricaţie sau deja fabricate şi aflate în depozit. Pentru ca
aceste produse să poată fi luate în garanţie, se cere îndeplinirea următoarelor condiţii:
 să existe posibilitatea reală de obţinere a lor;
 să se afle la agenţii economici sau în depozit;
 să existe o piaţă sigură de valorificare a produselor.
Gajarea se face în ambele cazuri printr-un contract încheiat separat de contractul de
credite, între bancă şi agentul economic ce solicită împrumutul.
Ipoteca reprezintă o garanţie, care nu presupune deposedarea celui ce o prezintă în
vederea obţinerii creditului. Cel care constituie ipoteca poate fi debitorul sau un garant. Drept
obiect al ipotecii se pot lua în consideraţie numai bunurile imobile actuale, nu şi cele viitoare.
Aceste bunuri trebuie să fie incluse în circuitul civil şi sunt formate din terenuri şi clădiri de
orice fel.
Bunurile ipotecate pot fi luate în garanţie numai la valoarea de asigurare, când ele aparţin
persoanelor fizice, sau numai la valoarea de înregistrare în contabilitate dacă aparţin agenţilor
economici. Persoanele fizice pot cere reevaluarea bunurilor ipotecate, dacă consideră că
valoarea reală a acestora este mai mare decât cea de asigurare.

b) GARANŢIILE PERSONALE

Garanţiile personale reprezintă aranjamentele agenţilor economici şi persoane fizice prin

care aceştia se obligă să suporte datoriile debitorilor către bancă pentru creditele acordate.

16
Acest tip de garanţie mai poartă denumirea de cauţiune sau fidejusiune şi este valabil dacă
sunt îndeplinite urmatoarele condiţii:
 să existe un contract separat prin care o persoana fizică sau juridică se obligă să
garanteze obligaţiile agentului economic împrumutat cu întregul său patrimoniu;
 cel ce garantează să aibă deplină capacitate (să aibă 18 ani dacă este persoană fizică,
sau să fie legal constituită în cazul persoanei juridice);
 garantul să fie solvabil;
 garantul să domicilieze sau să aibă sediul în judeţul unde funcţionează banca ce acordă
creditul;
 patrimoniul ce se constituie garanţie să nu fie afectat de alte datorii sau obligaţii.
Cauţiunea sau garanţia personală poate fi materializată şi prin scrisoarea de garanţie
bancară. Aceasta este garanţia dată de o bancă în favoarea unui agent economic sau persoane
fizice care contractează un credit bancar. Scrisoarea de garanţie bancară poate avea o
diversitate de forme, dar trebuie să cuprindă următoarele elemente obligatorii:
 să precizeze clar suma creditului pentru care se emite garanţia;
 titularul creditului;
 beneficiarul garanţiei;
 termenul de valabilitate a garanţiei (care nu poate fi mai mic decât termenul de
rambursare a creditului);
 să fie datată şi semnată de banca ce emite scrisoarea (de persoanele ce angajează şi
reprezintă, patrimonial, banca).

c) ALTE GARANŢII

Gajul general este un gaj comun la dispoziţia tuturor creditorilor, aceştia având o poziţie
egală faţă de bunurile debitorului împotriva căruia se derulează executarea silită.Acest gaj nu
conferă băncii privilegiul de a-şi recupera singură datoriile (ca în cazul garanţiilor reale), ceea
ce înseamnă că riscurile ei sunt mult mai mari.
Gajul general cuprinde întreg patrimoniul debitorului, deci atât bunurile mobile, cât şi cele
imobile. El reprezintă o garanţie prin efectul legii (chiar dacă nu s-a încheiat un înscris
separat).
Depozitele în lei şi valută. Este vorba numai de disponibilităţile băneşti constituite în
depozite distincte, create special în scopul garanţiei creditelor. Aceste depozite se constituie
pe baza unor contracte de gaj cu deposedare.

17
 II. CARDUL BANCAR
1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Cardul este o inovaţie revoluţionară care a putut fi aplicată datorită progreselor deosebite
în domeniile informatic şi electronic în măsură să faciliteze schimbul de fonduri prin tehnici
electronice între partenerii de tranzacţii prin intermediul băncilor. Cardul a intrat definitiv în
familia instrumentelor de plată atunci când aplicarea tuturor inovaţiilor componente s-a
dovedit eficientă, adică preţurile echipamentelor şi reţelei au devenit accesibile, atât băncilor
cât mai ales populaţiei, principalul beneficiar, care putea efectua plaţi fără a mai folosi
numerarul.
Din punct de vedere istoric, apariţia cardului are loc în anul 1946, la New York, când o
bancă specializată în creditul de consum lansează pe piaţă un nou produs “Charge It”, care
constă în emiterea unui bon valoric numit “scrip”, pe baza căruia clienţii puteau efectua
cumpărături de la comercianţii care au acceptat acest nou sistem de decontare. Comercianţii
depuneau bonurile la banca emitentă şi încasau contravaloarea bunurilor vândute, banca
făcând transferul banilor din conturile clienţilor în conturile comercianţilor. În 1950 apare, tot
în America, cardul de plastic pentru consum şi călătorii emis de o firmă Diners Club şi preluat
apoi de bănci pentru creditul de consum. Extinderea cardului de plastic are loc în 1960 prin
Bank of America care lansează produsul BANK AMERICARD (ulterior VISA International),
care în 10 ani ajunge la peste 20 milioane de utilizatori. În Europa, prima lansare a unui card
european are loc după 1967, în Franţa, prin “Carte Bleu”, un card care necesită semnătura
clientului pe factură, după care facturile se trimiteau la bancă pentru încasare. Cardurile s-au
răspândit foarte repede, cele mai solicitate pe plan mondial fiind VISA, MASTERCARD şi
EUROPAY. În România, primele carduri (VISA) au fost lansate în 1995 prin sistemul bancar,
dar principiile privind emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică pe teritoriul
ţării noastre au fost stabilite de Banca Naţională a României, mai tarziu.
Cardurile de plastic s-au extins rapid, s-au diversificat într-o gamă largă şi s-au
perfecţionat, atât tehnologic cât şi ca proceduri de lucru, devenind, din ce în ce mai mult,
instrumentul de plată preferat pentru populaţie. Cu toate acestea, potrivit statisticilor
internaţionale ale Grupului celor zece ţări cele mai dezvoltate, pe anul 2003, cardurile
deţineau pana la 60% din volumul numeric al tranzacţiilor fara numerar şi numai pana la 2%
din valoarea acestor tranzacţii. Această pondere valorică redusă este urmare a faptului că
plaţile prin carduri se fac, de regulă, de persoanele fizice care operează cu valori mici în
comparaţie cu plaţile comerciale care sunt de valori mari şi se folosesc alte instrumente de
plată.

18
 2. CARDUL CA INSTRUMENT DE PLATĂ

Cardul este definit ca un instrument de plată electronică, respectiv un suport de informaţie

standardizat, securizat şi individualizat, care permite deţinatorului său să utilizeze
disponibilităţile băneşti proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul cardului ori
să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în
favoarea deţinătorului cardului, în vederea efectuării, cumulativ sau nu, a urmatoarelor
operaţiuni:
 retragerea de numerar, respectiv încărcarea şi descărcarea unitaţilor valorice în cazul
unui instrument de plată de tip monedă electronică, de la terminale precum
distribuitoarele de numerar şi ATM, de la ghişeele emitentului/băncii acceptante sau
de la sediul unei instituţii obligată prin contract să accepte instrumentul de plată
electronică;
 plata bunurilor sau a serviciilor achiziţionate de la comercianţii acceptanţi şi plata
obligaţiilor către autorităţile administraţiei publice, reprezentând impozite, taxe,
amenzi, penalitaţi etc., prin intermediul imprinterilor, terminalelor POS sau prin alte
medii electronice;
 transferurile de fonduri între conturi, altele decât cele ordonate şi executate de
instituţiile financiare, efectuate prin intermediul instrumentului de plată electronică.
Ca şi cecul, cardul nu este însă monedă, respectiv monedă electronică, ci numai un
instrument de plată care mijloceşte transferul de monedă de la debitor la creditor, bazat pe un
anumit tip de tehnologie. Cardul este un instrument de plată care permite efectuarea unui
numar nelimitat de tranzacţii spre deosebire de instrumentele de plată pe suport hârtie care
erau legate de o singură tranzacţie, iar transmiterea informaţiei-bani este electronică şi nu prin
poştă.
Cardul conţine elemente de securizare şi de individualizare încorporate pe suprafaţa sa
care să asigure urmatoarele caracteristici obligatorii:
 suport fizic din material plastic şi cu dimensiuni standard;
 aversul care conţine elemente confecţionate în relief (numărul cardului redactat în
cifre arabe, numele şi prenumele posesorului în redactare cu caractere latine, data
expirării valabilităţii [LL/AA] conform calendarului gregorian, card internaţional sau
local); şi elemente destinate informării (sigla proprietarului de marcă, denumirea sau
sigla emitentului, eventual o hologramă de securitate, tridimensională, vizibilă la
lumina naturală);
 reversul care conţine o bandă magnetică standard pentru înregistrare cu cel puţin trei
piste şi/sau un microprocesor integrat (chip); un panel de semnatură, având elemente
de siguranţă în desen care să îngrădească posibilitatea ştergerii sau modificării
semnăturii;
 pentru asigurarea interoperabilităţii sistemelor de plaţi electronice emitenţii trebuie să
folosească numai standarde EMV (Europay, Mastercard, VISA).

Iniţial, cardurile nu aveau bandă magnetică, datele transmiţându-se telefonic către un

centru unde se introduceau într-un terminal de calculator pentru a se verifica autenticitatea
cardului şi existenţa disponibilului în cont. Această operaţiune necesită un timp de răspuns şi
făcea ca vânzarea să sufere o anumită întârziere. Ulterior, cardurile s-au perfecţionat foarte
mult şi în prezent sunt de doua feluri:
a)carduri cu bandă magnetică;

19
b)carduri cu microprocesor.

a) CARDURILE CU BANDĂ MAGNETICĂ

Cardurile cu bandă magnetică sunt cele care au pe verso o bandă magnetică prin care se
realizează procesul de citire şi de transmitere prin linie telefonică a datelor ( codul BIN - engl.
Bank Identification Number, codul PIN – engl. Personal Identification Number, numele şi
prenumele deţinătorului, caracteristicile cardului – debit, credit, cu/fără PIN, data expirării,
alte date privind securitatea cardului). La centrul de autorizare există un cititor de carduri care
introduce automat în reţea informaţiile cuprinse în bandă. În acest fel, viteza de procesare este
destul de mare şi se înlătură inconvenientul întârzierii tranzacţiei. Cardurile cu bandă
magnetică au însă dezavantajul că pot fi furate sau falsificate şi utilizate în mod fraudulos,
ceea ce reprezintă un risc pentru posesor.
Codul PIN este un număr atribuit de emitent pentru identificarea deţinătorului şi se
utilizează de acesta atunci când foloseşte cardul la un terminal. În cazul în care plata se face
prin transfer electronic, PIN are rolul de semnatură electronică a deţinătorului cardului.

b) CARDURILE CU MICROPROCESOR

Cardurile cu microprocesor, cunoscute şi sub numele de SMART CARDS sau chip-

carduri, sunt cele dotate cu o memorie (circuite integrate) încorporată într-o capsulă de
dimensiuni mici. Această tehnologie aparţine unui jurnalist francez, Roland Moreno, care în
anul 1973 a inserat într-un card un microprocesor integrat (chip) cu o memorie de câteva zeci
de kilobyts. Memoria cardului cuprinde patru zone de stucturare a informaţiei, după cum
urmează:
 informaţii neconfidenţiale (elemente de identificare a emitentului, numărul de cont al
titularului, termenul de valabilitate etc.);
 informaţii confidenţiale (disponibilul în cont);
 informaţii inaccesibile (PIN, alte chei de codificare);
 înregistrări care cuprind informaţii unice privind tranzacţiile şi care se regăsesc într-o
“agendă”.

Cardul cu microprocesor prezintă certe avantaje faţă de cardul cu bandă magnetică şi este
suficient sa ne referim la:
 securitatea pe care o oferă în sensul reducerii la minim a riscului falsificării şi întăririi
controlului în momentul folosirii;
 capacitatea de a primi şi stoca date într-un volum destul de mare pentru a permite
extinderea serviciilor electronice.
Băncile sunt cele mai interesate în extinderea acestui nou tip de card, întrucât reduce riscul
de falsificare şi deci pierderile care s-ar înregistra în asemenea situaţii, inclusiv disconfortul în
relaţiile cu clienţii determinat de apariţia falsurilor, iar pe de altă parte cresc posibilităţile de a
extinde gama serviciilor faţă de clienţi şi deci noi oportunităţi de comisioane, respectiv de
venituri şi implicit de profituri. Comercianţii au mai multă încredere în noul instrument de
plată întrucât acesta este mai sigur şi mai operativ, iar posesorii pot extinde folosirea cardului
la mai multe operaţii,datorită siguranţei sporite conferită de acesta.

20
 3. TIPURI DE CARDURI

În practică există o diversitate destul de mare de carduri care răspund cerinţelor tot mai
complexe ale clienţilor. Aceste carduri se pot împărţi în mai multe tipuri în funcţie de
următoarele criterii: funcţiile specifice pe care le îndeplinesc, emitentul, zona de
acceptabilitate.
În raport de funcţiile specifice se disting următoarele tipuri de carduri:

a) CARDUL DE CREDIT

Cardul de credit, un instrument prin care plaţile se fac dintr-un credit acordat de banca
emitentă sub forma unei linii de credit revolving. Limita de creditare se stabileşte la emiterea
cardului în funcţie de solvabilitatea clientului şi de istoricul pe care acesta îl are în relaţiile cu
banca, pe baza unei fişe scoring. La persoanele fizice, limita de creditare este de 2-3 venituri
nete lunare sau mai mult în cazul unor persoane cu venituri mai mari. Creditele se garantează
cu veniturile nete a 1-2 giranţi sau cu un depozit bancar colateral. Rambursarea se face lunar,
în proporţie de cca. 20% din creditul existent în sold la finele lunii, astfel că pentru creditele
primite şi rambursate în cursul lunii nu se percepe dobândă. Dobânda este cea practicată la
creditele pe termen scurt iar comisioanele sunt cele standard ale băncii (taxă emitere card,
taxă anuală de utilizare, comisioane pentru operaţiuni de plaţi interbancare şi eliberări de
numerar, taxă eliberare extras cont la cerere etc.). Valabilitatea liniei de credit este de 1-4 ani.
Operaţiunile se evidenţiază într-un cont de card de credite. Acesta poate fi conexat cu contul
pentru cardul de debit, banca preluând automat fondurile pentru rambursarea ratelor scadente
la credit şi plata taxelor şi comisioanelor. Rambursarea în totalitate a creditului la termenul
stabilit se foloseşte în cazul cardului de călătorie şi divertisment (engl. travel and
entertainment card), iar rambursarea parţială, în cazul liniei de credit, partea rămasă
considerându-se o extensie a creditului anterior (engl. charge card). Cardul de credit este
destinat cu prioritate pentru plata mărfurilor şi serviciilor.

b) CARDUL DE DEBIT

Cardul de debit este un instrument prin care plata se face în limita disponibilului existent
în contul de card şi se foloseşte atât la efectuarea plăţilor pentru bunuri şi servicii, cât şi la
retragerile de numerar. În cont trebuie păstrat un sold minim intangibil care se majorează prin
transfer din contul curent. Pentru disponibilităţi, posesorul primeşte dobândă la vedere iar
pentru operaţiunile de plăţi şi retrageri de numerar se percep comisioane şi taxe pentru diverse
servicii (utilizare card, înlocuire, magnetizarea benzii, eliberare extras cont etc). Cardurile de
debit se emit atât în lei pentru tranzacţii locale, cât şi în valută pentru tranzacţii în străinătate,
dar sunt şi unele carduri în lei valabile şi în străinătate, conversia leu/valută făcându-se
automat la centrele de procesare (VISA). Cardurile de debit sunt cele mai des utilizate, mai
ales în ţările în care rata dobânzii la credite este ridicată.

c) CARDUL DE DEBIT CU DESCOPERIT DE CONT

Cardul de debit cu descoperit de cont (engl. overdraft) permite efectuarea plăţilor peste
disponibilităţile băneşti din contul de card, într-o anumită sumă asimilată creditului. Se
foloseşte în cazul cardurilor pentru salarii care se alimentează direct cu sumele virate periodic
de firmele angajatoare. Descoperitul de cont pentru salarii se limitează la cca. 75% din salariu

21
şi se rambursează la virarea salariului în luna următoare. Garanţia rambursării este asigurată
de firma angajatoare.

d) CARDURI DE NUMERAR

Acestea sunt cărţi de debit care se folosesc numai pentru retrageri de numerar dintr-un
aparat automatizat şi cu un program informatic de casierie, numit automat de distribuire de
numerar (engl. ATM, cash dispencer). Retragerile se fac dintr-un cont de card care trebuie să
se alimenteze periodic de către titular.

e) CARDURI MULTIFUNCTIONALE

Carduri multifuncţionale sunt acele carduri de debit care se folosesc la plăţi, retrageri de
numerar, garantare şi alte operaţiuni de debit.

Din punct de vedere al emitentului, cardurile sunt de următoarele tipuri:

a) CARDURI BANCARE

Băncile emit o gamă largă de carduri şi intră în competiţie pentru câştigarea unui segment
cât mai mare de piaţă. Pentru a facilita accesul clienţilor, băncile încheie între ele convenţii de
plăţi prin carduri, astfel că un client al unei bănci poate apela la bancomatele altor bănci cu
care banca sa are încheiată o convenţie. De asemenea, comercianţii încheie aranjamente cu
băncile pentru folosirea cardurilor emise de acestea. Asistăm astfel la un fenomen de
interbancaritate a cardurilor care este în continuă extindere cu tendinţă de globalizare.

b) CARDURI PRIVATE (emise de comercianţi)

Marile firme comerciale emit propriile cărţi de plată clienţilor săi pentru a permite sau
facilita plăţi în vederea achiziţionării de bunuri sau servicii exclusiv de la comercianţii
emitenţi fără a acorda accesul la un cont bancar. Aceste carduri sunt însă valabile numai în
magazinele sau lanţul de magazine ale comerciantului sau ale unui grup de comercianţi.
Pentru a atrage clienţii, cardurile private trebuie să fie mai atractive decât cele bancare şi în
acest scop se oferă unele facilităţi şi servicii financiare (discount la vânzare, neaplicarea de
comisioane, livrări pe credit, asigurarea gratuită a bunurilor vândute etc). Cardul se emite de
comerciant, gratuit, pe baza unei convenţii încheiate de acesta cu clientul. Plata se face fie din
disponibilităţile clientului existente în contul de card la bancă, fie din credit acordat de
comerciant pe o perioadă de până la un an. Toate aceste elemente se stabilesc prin convenţie.
Plata din disponibilităţi poate fi imediată, în care caz în convenţie se menţionează banca şi
contul clientului, precum şi acordul acestuia pentru solicitarea plăţii de către comerciant sau
plata amânată la sfârşitul lunii când datoria se stinge prin cec pe baza extrasului de cheltuieli
transmis de comerciant. Plata din credit se poate face în mai multe variante: credit comercial
acordat gratuit pe 10-15 zile de la livrare; credit pe 1-3 luni, în limita unei anumite sume, cu
rambursarea în 2-3 tranşe; credit pe perioade mai mari de până 1 an, cu rambursarea lunară;
linie de credit permanentă cu reîntregirea acesteia de către client. Pentru atragerea clienţilor,
marile magazine mai oferă celor care folosesc cardurile lor diverse facilităţi ca bonuri gratuite
de cumpărături de sărbători, reduceri de preţuri în anumite perioade, parcări gratuite la
magazinele firmei etc.

22
 c) CARDURI HIBRIDE

Cardul hibrid (engl. dual card) este cardul care conţine atât bandă magnetică, cât şi
microprocesor şi care permite efectuarea unor operaţiuni combinate, specifice fiecărui tip de
card.

d) CARDUL CO-BRANDED

Cardul co-branded este emis de o bancă împreună cu o entitate care, de regulă, are ca
obiect principal de activitate comerţul sau prestările de servicii.

e) CARDURI EMISE DE ALTE INSTITUŢII SAIU ORGANIZAŢII

În afară de bănci şi comercianţi sunt numeroase alte instituţii care emit carduri, ca de
exemplu: instituţii internaţionale specializate în carduri, instituţii de credit, companii de
transporturi, în special cele aeriene, agenţii de turism, cluburi etc. Acestea emit carduri cu
acceptablitate redusă, specifice domeniului lor de activitate, cu excepţia instituţiilor
internaţionale de specialitate şi a instituţiilor de credit care emit carduri cu acceptabilitate
largă. Dintre instituţiile internaţionale specializate cele mai importante sunt American
Express, American Express Gold si Diners Club. Acestea au o clientelă cu resurse financiare
mai mari, cărora le eliberează carduri acreditive însoţite de numeroase servicii ca garanţii
pentru pierderea sau furtul cărţilor, asigurări medicale pe timpul călătoriei, garanţii pentru
rezervare hotelieră, precum şi alte facilităţi speciale. Costul acestor carduri este însă destul de
ridicat. Societăţile comerciale mai emit carduri selective cum sunt cardurile pentru
abonamente telefonice, carduri de asigurare, carduri pentru a cumpăra benzină (staţii de
benzină), deci carduri care se folosesc pentru anumite servicii prestate de compania
respectivă. Companiile de transport aeriene şi rutiere mai oferă carduri de abonament care nu
sunt carduri de plată dar asigură anumite facilităţi ca reduceri de tarife, bonusuri la un anumit
punctaj (număr de km parcurşi), prioritate la lista de aşteptare sau la rezervare hotelieră etc.

În funcţie de zona de acceptabilitate cardurile pot fi:

a) CARDURI NAŢIONALE

Aceste carduri au o valabilitate numai pe teritoriul naţional şi se pot emite de băncile

locale, fie sub marca şi firma lor, fie sub marca şi denumirea unei instituţii internaţionale
specializate. Cardurile au o utilzare tipică, adică pentru eliberări de numerar şi efectuarea de
plăţi din disponibil sau din credite.

b) CARDURI INTERNAŢIONALE

Asemenea carduri se emit de instituţiile internaţionale sau de băncile locale care au

devenit membre ale sistemelor internaţionale pentru carduri, dar numai sub marca şi firma
sistemului internaţional folosit. Cele mai cunoscute sisteme internaţionale sunt VISA
INTERNATIONAL şi EUROPAY INTERNATIONAL, sisteme folosite şi în ţara noastră.
Cardurile se folosesc la retrageri de numerar, plăţi din disponibil sau din credite, în funcţie de
tipul cardului, atât pe plan naţional cât şi internaţional.

23
 4. OPERAŢIUNI FRAUDULOASE CU CARDURI

Dezvoltarea activităţii cu carduri a scos în evidenţă şi unele imperfecţiuni în ce priveşte

securitatea operaţiunilor şi a modului de utilizare de către posesori. Măsurile de securitate ca
holograma, PIN-ul, verificarea specimenului de semnătură nu s-au dovedit suficiente şi au
fost introduse măsuri în operare ca limitarea sumei autorizate, a numărului zilnic de tranzacţii
la un comerciant, verificarea elementelor de identificare cu cele existente în baza de date şi
alţi parametri specifici băncilor emitente. În acelaşi timp, perfecţionările tehnologice au
condus la înlocuirea suportului hârtie cu cel electronic şi la extinderea transmisiei telefonice,
care, în unele zone, rămân vulnerabile la încercările de fraudă. Măsurile de protecţie mai noi
prevăd codificarea mesajelor transmise prin circuitul telefonic dar acest sistem este mai
complicat şi mai scump şi nu este invulnerabil. În cazul tranzacţiilor de valori mai importante,
comercianţii au luat măsura de a interoga banca emitentă şi aceasta pe deţinătorul cardului
asupra realităţii operaţiei, măsură care presupune un răspuns suplimentar şi o autorizare
întârziată, dar care s-a dovedit a fi foarte eficientă. Practica bancară cu carduri a arătat că
frauda se produce de cele mai mule ori în activitatea de acceptare, determinată de posesorii
cardurilor sau de terţe persoane.
Fraude determinate de posesorii cardurilor:
 utilizarea cardului de către posesor fără existenţa disponibilului în cont pentru mai
multe operaţiuni care nu sunt supuse autorizării (sub limita de autorizare), speculând
faptul că operaţiunea nu se verifică; banca emitentă refuză plata, urmând ca banca
acceptantă să se îndrepte împotriva comerciantului; soluţia este impunerea autorizării
în toate cazurile în care se operează în mediu de risc;
 utilizarea cardului pentru tranzacţii pe care ulterior posesorul nu le mai recunoaşte, din
rea intenţie sau alte motive (folosirea cardului de către un alt membru al familiei fără
ştirea posesorului); în acest caz se ridică problema calităţii activităţii de triere a
clienţilor de către banca emitentă şi a preocupării pentru formarea unei culturi
bancare;
 transmiterea cardului altor persoane care efectuează tranzacţii (de regulă în străinătate)
fără ca deţinătorul să le recunoască; de asemenea, apare o problemă de relaţii cu
clienţii, în special în perioada de început a folosirii cardurilor.

Fraude determinate de terţe persoane:

 aflarea numărului cardului de către o terţă persoană în diverse împrejurări şi folosirea
acestuia în operaţiuni frauduloase, ca de exemplu, folosirea cardului la un magazin,
restaurant, hotel, cazinou pentru tranzacţii pe care le recunoaşte, însă numărul cardului
a fost furnizat de un angajat al firmei unor persoane care utilizează aceste informaţii în
tranzacţii frauduloase sau transmiterea prin internet a numărului de card şi data
valabilităţii pentru a beneficia de acces la un site ori pentru a plăti un bun/serviciu,
aceste informaţii ajungând la un hacker care le foloseşte în detrimentul deţinătorului
de card; din acest considerent multe bănci emitente limitează accesul cardurilor la
tranzacţii pe internet;
 copierea benzii magnetice a unui card valid al cărui cont ataşat este alimentat cu un alt
card pentru tranzacţii comerciale, procedură care se numeşte “skiming’’ şi este foarte
greu de depistat ;
 folosirea unor carduri pierdute/furate sau contrafăcute, profitând de ignoranţa
comerciantului sau de complicitatea acestuia cu infractorul; de exemplu, în cazul

24
 cardurilor pierdute/furate comerciantul acceptă operaţiuni sub limita de autorizare fără
a consulta lista cardurilor nevalabile, iar în cazul cardurilor contrafăcute, în care se
cumpără bunuri de valori mai mari (bijuterii, produse electronice, haine de lux etc),
comerciantul fie că nu verifică cu atenţie cardul care se poate depista că nu este
autentic, fie nu este prudent ca să solicite consultarea posesorului real; asemenea
fraude se recuperează, la sesizarea deţinătorului real, de către banca emitentă, aceasta
de la banca acceptantă şi apoi de la comerciant; în vederea contracarării acestor
situaţii, băncile acceptante procedează fie la încheierea de contracte de asigurare, fie la
obligarea comerciantului de a constitui un depozit colateral prin care să garanteze
eventuale tranzacţii frauduloase.
În general, cardurile cu procesor s-au dovedit a fi mult mai sigure, fraudele fiind
nesemnificative. Datele statistice demonstrează acest lucru şi este de aşteptat elaborarea unor
procedee de securizare mai performante pe baza acestor carduri.

5. CARDURILE ÎN ROMÂNIA

Cardurile au fost acceptate pentru prima dată în România în anul 1972, în cadrul Oficiului
Naţional de Turism (ONT) şi numai pentru persoanele fizice nerezidente. Bazele activităţii cu
carduri s-au pus în 1992 când un număr de cinci bănci, Banca Agricolă, Banca Comercială
Română, Banca Română de Dezvoltare, BANCOREX şi Banca Comercială “I. Ţiriac”, s-au
angajat în emiterea de carduri şi crearea condiţiilor pentru acceptarea la plată de către firmele
româneşti. Aceste bănci şi-au creat departamente specializate în operaţiuni cu carduri şi au
aderat la sistemele internaţionale VISA în1993 şi EUROPAY în 1994. În 1995 aceste bănci au
constituit societatea ROMCARD specializată în operaţiunile cu carduri şi în autorizarea
plăţilor. Principalul motiv al creării ROMCARD a fost aprecierea băncilor că este mai eficient
economic să utilizeze în comun nodurile de comunicaţii ale unei societăţi specializate, decât
să facă investiţii separate în noduri electronice individuale de acces către sistemele
internaţionale (VISA şi EUROPAY). De asemenea, erau necesare şi investiţii individuale în
module soft pentru acceptarea cardurilor internaţionale. ROMCARD este un centru de
autorizare vocală (prin telefon) a operaţiunilor derulate de comercianţi, autorizare electronică
a eliberărilor de numerar de la ATM (bancomate), nod electronic de acces la VISA şi
EUROPAY de autorizare, compensare şi decontare, nod de acces pentru bănci emitente de
carduri către reţelele ROMCARD. Din anul 2000, pe lânga ROMCARD şi-au început
activitatea alte două centre de procesare a cardurilor, Pay Net şi Provus care emit în numele
băncilor mici.

25
 III. BANCA TRANSILVANIA

1. CREDITE PENTRU PERSOANELE FIZICE

Banca Transilvania pune la dispoziţie oferta sa variată de credite pentru persoane

fizice.Creditele se disting prin flexibilitate şi dobânzi atractive,adresându-se dorinţelor unui
număr din ce în ce mai mare de clienţi.
Banca Transilvania încearcă să anticipeze nevoile oamenilor şi să le vină în
întâmpinare,cu produse de creditare care să se muleze cât mai bine pe ceea ce aceştia îşi
doresc.

a) CREDITELE DE NEVOI PERSONALE

Creditele pentru nevoi personale de la Banca Transilvania au fost concepute pentru

acoperirea nevoilor de disponibilităţi băneşti fără a condiţiona destinaţia acestor bani.Aceste
credite se acordă rapid şi au o documentaţie redusă pentru aplicare.
 Creditul de nevoi personale cu garanţii
Banca Transilvania oferă Oferta BT şi Soluţia BT, două produse flexibile şi moderne pentru
obţinerea căruia nu este necesară precizarea destinaţiei. Prin Oferta BT /Soluţia BT se pot
efectua cheltuieli diverse - de la plata taxelor până la cumpărarea unor piese de mobilier, dar
şi achitarea unor lucrări dentare.
 Creditul de nevoi curente Practic BT
Creditul pentru nevoi curente Practic BT în lei este un produs flexibil şi modern pentru
obţinerea căruia nu este necesară precizarea destinaţiei.
Poţi beneficia de acest credit dacă eşti cetăţean român, ai domiciliul în România şi ai vârsta
cuprinsă între 18 şi 70 de ani (vârsta maximă la sfârşitul perioadei de creditare).
Prin Practic BT se pot efectua cheltuieli diverse - de la taxele şcolare ale copiilor, până la
cumpărarea unui calculator sau a unor piese de mobilier, dar chiar şi achitarea contravalorii
unei lucrări dentare.
 Creditul de nevoi personale fără rate
Prin creditul fără rate, se pot efectua cheltuieli diverse - de la taxele şcolare ale copiilor, până
la cumpărarea unui calculator sau a unor piese de mobilier, dar chiar şi achitarea contravalorii
unei lucrări dentare.
Creditul se acordă în lei, suma minimă de care se poate beneficia fiind de 1.000 EUR (în
echivalent RON), în timp ce suma maximă este plafonată la echivalentul în RON a 10.000
EUR.
 Creditul pentru pacienţi
Se pot achita tratamentele medicale mult mai uşor, prin credite de la Banca Transilvania
Pentru aceasta, s-a creat creditul pentru pacienţi, prin intermediul căruia se poate beneficia de
o sumă maximă de 5.000 EUR (în echivalent lei), pe o perioadă de 5 ani.

b) CREDITUL DE 2 ORI CÂT CASA

Banca Transilvania oferă creditul „De 2 ori cât casa”,prin care se poate beneficia de un credit
mai mare decât garanţiile imobiliare pe care le va prezenta persoana care solicită
creditul.Valoarea creditului depinde de veniturile realizate şi de valoarea garanţiei care trebuie
să fie de minim 50% din credit.

26
Poţi aplica pentru acest credit dacă eşti cetăţean român cu domiciliul stabil în România sau
dacă eşti cetăţean străin dar lucrezi în România şi ai domiciliul stabil aici.Vârsta maximă la
sfârşitul perioadei de creditare este de 70 de ani. Veniturile acceptate sunt variate.
Pentru a contracta acest credit este nevoie de:
 acte doveditoare de venit: adeverinţă de salariu, copie carte de muncă/contract
individual de muncă, alte acte doveditoare de venit (pensii, chirii, dividende, venituri
din activităţi independente, alte venituri cu caracter permanent);
 actele de proprietate ale imobilului care constituie garanţia creditului (extras de Carte
Funciară actualizat);
 act de identitate (pentru soţ/soţie, în original şi o copie);
 certificat de căsătorie (după caz, în original şi o copie);
 cerere de credit;
 acord de consultare a Biroului de Credit;
 acord de consultare CRB.

c) CREDITELE IMOBILIARE-IPOTECARE

 Creditul imobiliar
Prin acesta se poate finanţa 100% din valoarea terenului/imobilului/investiţiei propuse, iar
perioada de rambursare maximă este de 30 de ani.
 Creditul ipotecar
Este destinat cumpărării, construcţiei sau modernizării locuinţei.Perioada maximă de creditare
este de 30 de ani.
 Creditul punte pentru credit ipotecar şi credit imobiliar
Banca Transilvania oferă Creditul Punte, un credit pe termen scurt sau mediu. Acesta permite
finanţarea temporară în scopul achiziţionării unui imobil sau construirii unei noi proprietăţi
imobiliare sau finanţării avansului pentru perioada cuprinsă între semnarea contractului de
achiziţie până la vânzarea imobilului pe care îl deţine persoana respectivă în prezent.

d)CREDITUL AUTO

Poţi aplica pentru acest credit dacă eşti cetăţean român cu domiciliul stabil în România şi
obţii venituri cu caracter permanent pe teritoriul ţării. Veniturile acceptate sunt variate.Vârsta
maximă la sfârşitul perioadei de creditare este de 70 de ani.
Pentru a contracta acest credit este nevoie de:
 acte doveditoare de venit: adeverinţă de salariu, copie carte de muncă/contract
individual de muncă, alte acte doveditoare de venit (pensii, chirii, dividende, venituri
din activităţi independente, alte venituri cu caracter permanent);
 factura proformă emisă de dealer;
 act de identitate (pentru soţ/soţie, în original şi o copie);
 certificat de căsătorie (după caz, în original şi o copie);
 cerere de credit;
 acord de consultare a Biroului de Credit;
 acord de consultare CRB.

27
 e) CREDITUL PENTRU CUMPARARE ACTIUNI

Poţi aplica pentru acest credit dacă eşti cetăţean român cu domiciliul stabil în România şi
obţii venituri cu caracter permanent pe teritoriul ţării. Veniturile acceptate sunt variate.Vârsta
maximă la sfârşitul perioadei de creditare este de 70 de ani.
Pentru a contracta acest credit este nevoie de:
 acte doveditoare de venit: adeverinţă de salariu, copie carte de muncă/contract
individual de muncă, alte acte doveditoare de venit (pensii, chirii, dividende, venituri
din activităţi independente, alte venituri cu caracter permanent);
 factura proformă emisă de dealer;
 act de identitate (pentru soţ/soţie, în original şi o copie);
 certificat de căsătorie (după caz, în original şi o copie);
 cerere de credit;
 acord de consultare a Biroului de Credit;
 acord de consultare CRB.

f) CREDITE DIVERSE

 creditul turistic;
 creditul pentru românii din străinătate;
 creditul pentru studii.

28
 2. CREDITE PENTRU IMM-uri

Banca Transilvania propune soluţiile de finanţare, menite să vină în întâmpinarea firmelor

care doresc acces rapid şi simplificat la suport financiar, răspunzând, totodată, nevoilor de
capital de lucru , acoperirii vârfurilor de plăţi pe termen scurt, demarării unei noi afaceri şi
programelor investiţionale avute în vedere.

a) CREDITE RAPIDE FĂRĂ GARANŢII

 Creditul 1 oră capital de lucru; dobândă 0; scontare 100%.

b) SCRISORI DE GARANTIE BANCARA

 Scrisori pentru licitaţii;
 Scrisori de retur avans şi de bună execuţie.

c) CREDITE RAPIDE PENTRU INVESTIŢII

 Investiţii fără aport;
 Proprietăţi imobiliare pe firmă;
 Creditul de două ori cât casa; 
 Leasing 1 oră fără avans;
 Leasing 1 Oră Sale&Lease Back.

d) CREDITE CU ANALIZĂ SIMPLIFICATĂ

 Pentru activitate curentă şi investiţii, până la 100.000 Eur;
 Leasing 1 Oră Sale&Lease Back;
 Credit pentru Firme din Mediul Rural.

e) CREDITE PENTRU FIRME NOU ÎNFIINŢATE

 Creditul Start UP;
 Start UP plus .

f) CREDITE RAPIDE DIN SURSE BERD

 Pentru capital de lucru:
Creditul 1 oră capital de lucru;
Dobândă 0;
Creditul Start UP.
 Pentru investiţii:
Creditul 1 oră- Investiţii fără aport;
Creditul Start UP plus.

29
 3. CREDITE PENTRU CLIENŢI CORPORATIVI

a) CREDIT PENTRU CAPITAL DE LUCRU

Creditele pentru capital de lucru finanţează desfăşurarea activităţii curente a companiei.

Forma cea mai cuprinzătoare, mai puţin restrictivă şi mai facilă sub aspectul derulării este
finanţarea prin linie de credit.
Dobânda se aplică numai la soldul debitor al contului curent al companiei deschis la
Banca Transilvania.Astfel, orice încasări pe care compania le primeşte în contul curent la
Banca Transilvania diminuează valoarea soldului debitor,respectiv suma la care se aplică,
zilnic, rata convenită a dobânzii, ceea ce duce la plăţi de dobândă dimensionate în strictă
concordanţă cu gradul de utilizare a facilităţii şi corelate cu rulajele companiei în conturile
deschise la Banca Transilvania.
Acest tip de credit se caracterizează printr-o flexibilitate sporită faţă de alte tipuri de
facilităţi, în sensul că împrumutatul poate decide în mod eficient utilizarea disponibilului în
contul curent, fără justificarea tranzacţiilor cu copii după facturi sau alte tipuri de documente
(exceptând prima tragere).Există şi posibilitatea ca la scadenţă, în măsura în care necesităţile
firmei se perpetuează, facilitatea să fie prelungită, pe bază de act adiţional, fără costuri
suplimentare de înscriere a garanţiilor şi,de obicei, cu costuri bancare mai mici decât la
acordarea iniţială.
Varianta alternativă de finanţare a activităţii curente este creditul pe termen scurt,
conceput pentru acoperirea deficitelor temporare sau ciclice de capital de lucru. Destinaţia
concretă poate fi plata furnizorilor, constituirea de stocuri, realizarea unei comenzi sezoniere,
susţinerea unui proiect definit etc. Creditul e disponibil ca şi produs individual, cu o singură
acordare, sau în sistem revolving , în cadrul unui plafon de credite pe termen scurt.
Creditele pentru capital de lucru sunt disponibile în lei şi valută şi se încadrează în
termenul caracteristic pentru creditele pe termen scurt, de maxim 1 an.

b)CREDIT PENTRU INVESTIŢII

În ultimii 10 ani Banca Transilvania a finanţat mii de proiecte încununate de succes.

Se pun la dispoziţia clienţilor fonduri pentru:
 achiziţia şi construcţia de clădiri, cumpărarea de echipamente, utilaje sau mijloace de
transport;
 dezvoltarea, modernizarea, retehnologizarea capacităţilor de producţie sau desfacere
existente;
 asigurarea capitalului de lucru necesar demarării unor obiective de investiţii noi,
aferente unor companii nou înfiinţate (maxim 20% din valoarea creditului);
 credite bilanţiere (de structurare bilanţieră), care presupun refinanţarea pe termen
mediu a unor poziţii de credite bancare din bilanţul companiilor;
 creditul pentru achiziţia de acţiuni şi părţi sociale ale altor companii.
Creditul se adresează tuturor categoriilor de persoane juridice şi este disponibil în lei sau
valută.Valoarea creditului va fi corelată cu valoarea proiectului de investiţii şi în principiu se
va situa la nivelul de 80-85% din valoarea proiectului, diferenţa constituind-o aportul propriu
al companiei. De regulă, aportul firmei se va concretiza cel târziu odată cu vărsarea
împrumutului. Pentru firme noi sau fără o activitate relevantă contribuţia solicitată este de
minim 30% din valoarea proiectului.
Creditul pentru investiţii se poate acorda pe termen scurt, mediu şi lung în funcţie de
valoarea creditului, complexitatea investiţiei, de necesităţile firmei şi de capacitatea de plată,

30
iar rambursarea se va corela cu sursele de rambursare ale companiei, în rate lunare sau
trimestriale, de regulă, egale. În funcţie de perioada estimată de punere în funcţiune a
investiţiei, se poate acorda o perioadă de graţie de până la 12 luni la plata ratelor.
Garantarea creditului va avea în vedere posibilităţile clientului (imobile, gajuri, obiectul
investiţiei etc) şi normele interne de creditare privitoare la garanţii. Gradul minim acceptat de
acoperire cu garanţii este de 120% aplicat la valoarea cumulată a creditului şi a dobânzii
antecalculate pe primele trei luni.

c) CREDIT PENTRU NEVOI TEMPORARE

Creditul pentru nevoi temporare rezolvă necesităţile temporare de lichidităţi ale clienţilor.
Produsul e asemănător scontărilor de instrumente de plată, fiind garantat cu creanţele care
decurg din astfel de documente (cec barat, bilet la ordin , factură acceptată la plată şi înscrisă
cu contul BT). Cuantumul creditului se ridică până la un procent de 80% din valoarea înscrisă
în documentul de încasat.Creditul e disponibil în RON şi poate avea un termen maxim de
rambursare de 60 zile.
Rapiditatea produsului şi structura lejeră de garanţii impun câteva criterii minimale de
eligibilitate pentru solicitanţi:
 să nu fie prezenţi cu incidente de plată în CIP în ultimul an; această condiţie trebuie să
o îndeplinească şi debitorii cedaţi (plătitorii instrumentelor de plată);
 să nu constituie grup cu debitorii cedaţi;
 nu au înregistrat restanţe la CNT anterioare acordate de BT;
 nu au înregistrat restanţe mai vechi de 7 zile la creditele bancare.
Pentru clienţii a căror nevoie de finanţare de acest gen se întinde pe o perioadă mai lungă
de timp sau e permanentă, produsul poate fi conceput şi sub forma unui plafon revolving de
CNT. Termenul de valabilitate al plafonului poate fi de maxim 1 an, iar valoarea acestuia va fi
limitat la maxim 70% din media lunară a cifrei de afaceri din ultimele 3 luni.

d) PROPRIETĂŢI IMOBILIARE PE FIRMĂ.CREDIT FĂRĂ AVANS

Creditul se acordă pe o perioadă de până la 15 ani, cu graţie de până la 1 an, iar suma
creditului poate ajunge până la 250.000 EUR
Pentru toate acestea compania doritoare trebuie să îndeplinească câteva condiţii minime
de eligibilitate:
 evoluţia cifrei de afaceri este pozitivă;
 înregistrează profit din exploatare;
 nu există înregistrări în Centrala Incidentelor de Plăţi cu mai mult de 3 incidente
majore în ultimele 6 luni şi nu există interdicţie de a emite cecuri bancare;
 este stabilă financiar.

e) SCONTARE 100%

Compania trebuie să îndeplinească câteva condiţii minime de eligibilitate:

 nu figurează în Centrala Incidentelor de Plăţi cu incidente majore; aceeaşi condiţie
trebuie respectată şi de către emitenţii instrumentelor de plată;
 are un istoric cu Banca Transilvania în derularea a cel puţin 5 credite pe documente
necertificate;
 nu a înregistrat incidente în rambursarea creditelor nevoi temporare de care a
beneficiat de la Banca Transilvania sau în rambursarea altor tipuri de credite ;

31
  rulajul derulat prin Banca Transilvania în ultimele 3 luni este de 60% raportat la cifra
de afaceri aferentă aceleiaşi perioade.
Pentru aceste operaţiuni nu sunt necesare formalităţi suplimentare practicate în cazul
scontărilor standard, totodată există posibilitatea construirii unui PLAFON REVOLVING de
Scontări 100%.

f) OPORTUNITATE FX

Acest produs se adresează în principal companiilor performante din punct de vedere

financiar care derulează o parte importantă din afacere prin conturile deschise la Banca
Transilvania.Valoarea plafonului de schimb se situează între 50.000 EUR şi 500.000 EUR.

g) CREDIT ENERGIE EFICIENTA

Creditul este destinat tuturor agenţilor economici care doresc să facă investiţii pentru
reducerea consumului de energie, respectiv cu scopul eficientizării producţiei şi a consumului
de energie electrică. Proiectul ideal finanţat din acest credit va fi o reţea/infrastructură de
energie deja existentă şi în folosinţă,care,prin investiţiile demarate, va fi modificată şi
îmbunătăţită printr-un proces de eficientizare a producţiei/distribuţiei/consumului de energie.
AVANTAJE:
 După efectuarea investiţiilor se va obţine o reducere a cheltuielilor cu energia, mărind
astfel competitivitatea societăţii comerciale;
 Conform contractului încheiat cu BERD , recuperarea a 15% din investiţie direct de la
BERD în condiţia în care proiectul finanţat este finalizat aşa cum a fost prevăzut şi
stabilit la contractarea creditului.
PAŞI DE EFECTUAT:se va prezenta o descriere sumară a investiţiei, din care să rezulte
costurile, aportul propriu, beneficiul energetic estimat şi alte date relevante(inclusiv date de
contact). Aceasta se va prezenta la orice Sucursală sau Agenţie a Băncii Transilvania, clientul
urmând a fi contactat de către Consultantul BERD pentru a stabili eligibilitatea din punct de
vedere tehnic. În cazul proiectelor eligibile se va urma procedura normală pentru creditele de
investiţii.
EXEMPLE DE PROIECTE ELIGIBILE:
 Co-generarea de căldură şi electricitate la locul amplasamentului;
 Reabilitarea cazanelor (controale mărite, economizor, izolaţie îmbunătăţită, arzătoare
care se regenerează, închidere automată);
 Înlocuirea cazanelor pe gaz cu cazanele pe condensator;
 Trecerea de la încălzirea pe electricitate la încălzirea bazată direct pe combustibil;
 Îmbunătăţiri ale proceselor prin intensificarea controalelor;
 Reabilitarea sistemelor de distribuţie cu abur: instalarea trapelor de aburi, recuperare
sporită a condensatului;
 Instalaţie de recuperare a căldurii din procese (ex. Instalaţii cu economizer de
preîncălzire, recuperare căldură pentru încalzirea de spaţii, recuperare căldură pentru
uscare, etc);
 Instalarea de răcitoare cu absorbţie;
 Instalarea de noi răcitoare;
 Instalarea de variator de fricţiune pe motoare electrice selecţionate.

32
 IV. BANCA RAIFFEISEN

1. CREDITE PENTRU PERSOANELE FIZICE

a) CASA TA-CREDIT IMOBILIAR

 valută: lei,euro,USD sau CHF;

 valoare: între 5.000 şi 500.000 de euro(sau echivalentul in lei,USD,CHF);
 perioadă: între 3 şi 35 de ani.

b) FLEXICREDIT PLUS,CREDIT DE NEVOI PERSONALE,GARANTAT CU

IPOTECĂ

 valută: lei, euro, USD sau CHF;

 valoare: oricât îţi doreşti, în funcţie de venit şi garanţii (cu justificarea destinaţiei
creditului pentru sume ce depăşesc 400.000 de euro sau echivalentul în lei,USD,CHF);
 perioadă: între 6 luni şi 35 de ani.

AVANTAJELE PRODUSELOR OFERITE:

 Perioadă extinsă de creditare de până la 35 de ani;

 0% comision pentru plata în avans, în limita a 20% din soldul creditului (la aniversarea
creditului);
 Dobânzi la alegerea ta: ai 3 opţiuni de dobândă la fiecare aniversare a creditului
(împlinirea a câte 1 an de la acordarea creditului), pe toată perioada de creditare:
 Dobândă fixă pe 1 an;
 Dobândă fixă pe 3 ani. În cazul în care se alege aceasta,se poate opta din nou
pentru una din variantele de dobândă doar după expirarea perioadei de 3 ani;
 Dobândă revizuibilă. În cazul în care nu se exercită dreptul de a opta la
aniversare pentru dobânda fixă pe 1 an sau pentru dobânda fixă pe 3 ani,clientul
este trecut automat la dobânda revizuibilă până la următoarea aniversare.

33
 2.CREDITE PENTRU IMM-uri

TIPURI DE FINANŢĂRI CASH:

 Finanţare activitate curentă

 Finanţare investiţii
 Finanţare dezvoltare şi eficientizare activitate

 FINANŢARE ACTIVITATE CURENTĂ

a) OVERDRAFT-LINIE DE CREDIT

Monedă: RON, EUR şi USD (compania trebuie să aibă încasări în valuta respectivă sau
preţurile să fie indexate la valuta respectivă);
Utilizare: finanţarea activităţii curente a companiei, nefiind solicitate documente justificative
din partea băncii; acoperirea nevoii de finanţare permanentă a capitalului de lucru, în cazul
societăţilor care au un decalaj între încasări şi plăţi; plafon pentru emiterea scrisorilor de
garanţie (L/G) şi a acreditivelor (L/C).
Caracteristici: suma maximă 30% din cifra de afaceri a anului financiar precedent; perioada
de rambursare maxim 12 luni; facilitatea se rambursează la sfârşitul perioadei de creditare
(doar dacă nu se decide prelungirea acesteia); garanţii- ipotecă, gaj.
Avantaje şi beneficii: simplitate - linia de credit se ataşează contului curent, ceea ce înseamnă
că sumele utilizate se rambursează automat, din orice încasare în contul respectiv,iar la
scadenţă nu se impune acoperirea plafonului; costuri mai mici - prin mecanismul menţionat
mai sus dobânda se plăteşte doar la suma care nu se rambursează din încasările zilnice şi nu se
percepe comision de neutilizare; utilizarea facilităţii se face fără solicitarea de documente
justificative ; posibilitatea de a emite L/G-uri fără a se bloca fondurile proprii; reducerea
riscului valutar prin contractarea facilităţii în moneda încasărilor.

b) CREDIT CAPITAL(inclusiv opţiunea TOP UP)

Monedă: RON, EUR şi USD (compania trebuie să aibă încasări în valuta respectivă sau
preţurile să fie indexate la valuta respectivă);
Utilizare: finanţarea nevoilor pe termen scurt rezultate din diminuarea capitalului circulant sau
pentru acoperirea nevoii de finanţare pe termen scurt apărută datorită ciclului de exploatare
sau a sezonalităţii;
Caracteristici: nu există o sumă maximă; valoarea creditului depinde de nevoia specifică a
companiei la un moment dat; perioada de rambursare maxim 24 luni; rambursare în rate de
capital egale sau inegale (lunare sau trimestriale), în funcţie de specificul afacerii; garanţii -
ipotecă, gaj; limita acordată poate fi reîntregită la valoarea iniţială prin opţiunea TOP UP după
6 luni de rambursări.
Mod de utilizare : tragerile din credit se vor aproba în baza unei cereri a clientului şi a
documentelor care certifică utilizarea fondurilor conform înţelegerii contractuale (trageri
controlate).
Avantaje şi beneficii: posibilitatea de a face achiziţii de valori mari, rambursarea efectuându-
se treptat fără a afecta în mod semnificativ lichiditatea firmei, având în vedere perioada de
rambursare de până la 24 luni; posibilitatea de a obţine rapid reîntregirea sumei acordate
iniţial (prin opţiunea TOP UP), fără a fi nevoie de reînregistrarea garanţiilor.

34
 c) CREDIT CAPITAL NEGARANTAT

Monedă: exclusiv RON;

Utilizare: acoperă nevoia de finanţare pe termen scurt apărută datorită ciclului de exploatare
sau a sezonalităţii pentru clienţi cu rating financiar bun.
Caracteristici: suma maximă eq 150.000 EUR, pentru firme cu cifra de afacere peste 3 mil
EUR, şi 100.000 EUR, pentru firme cu cifra de afacere cuprinsă între 1 mil EUR şi 3 mil
EUR, conform celei mai recente raportări bilanţiere anuale; perioada de rambursare 6 luni, cu
posibilitatea de a fi extinsă până la 12 luni dacă firma beneficiază şi de alte facilităţi de credit
în derulare la Raiffeisen Bank; modalitate de rambursare - anuităţi lunare egale; fără garanţii
materiale.
Mod de utilizare: tragerile din credit se vor aproba în baza unei cereri a clientului şi a
documentelor care certifică utilizarea fondurilor conform înţelegerii contractuale (trageri
controlate).
Elemente de comfort: gaj pe conturile deschise la Raiffeisen Bank, garant fidejusor.
Avantaje şi beneficii: produsul este 100% fără garanţii materiale, ceea ce înseamnă pentru
companie acces mai rapid la credit prin economisirea timpului şi a costurilor generate de
înregistrarea garanţiilor; lichidităţi suplimentare, obţinute rapid, pentru susţinerea activităţii
curente.

 FINANŢARE INVESTIŢII

a) CREDIT INVEST

Monedă: RON, EUR şi USD (compania trebuie să aibă încasări în valuta respectivă sau
preţurile să fie indexate la valuta respectivă);
Utilizare: achiziţia de utilaje şi echipamente de producţie noi, extinderea parcului auto etc;
dezvoltarea sau modernizarea capacităţilor de producţie, precum şi alinierea producţiei la
normele europene.
Caracteristici: nu există o sumă maximă; valoarea creditului depinde de nevoia specifică a
companiei la un moment dat; perioada de rambursare maxim120 luni; perioada de graţie
maxim 6 luni, în funcţie de perioada necesară pentru implementarea investiţiei; modalitate de
rambursare - rate de capital egale sau inegale (lunare sau trimestriale), în funcţie de specificul
afacerii; avans(cash sau în natură) - 15% din valoarea investiţiei fără TVA; avansul poate fi
mai mic de 15%, în situaţia îndeplinirii anumitor condiţii; garanţii - ipotecă, gaj.
Mod de utilizare : tragerile din credit se vor aproba în baza unei cereri a clientului şi a
documentelor care certifică utilizarea fondurilor conform înţelegerii contractuale (trageri
controlate) .
Avantaje şi beneficii:accesarea acestei finanţări va duce la dezvoltarea bazei materiale a
companiei, ceea ce înseamnă modernizare, creştere productivitate, eficientizare activitate
companie prin utilizarea unor echipamente, utilaje sau maşini noi;se poate garanta cu obiectul
investiţiei; perioada de graţie de până la 6 luni, corelată cu perioada de implementare a
proiectului,conferă timpul necesar pentru ca investiţia să înceapă să genereze valoare
adaugată, astfel încât presiunea rambursării ratelor de credit să fie minimă.

35
 b) CREDIT IPOTECAR

Monedă: RON, EUR, USD (compania trebuie să aibă încasări în valuta respectiva sau
preţurile să fie indexate la valuta respectiva).
Utilizare: destinat achiziţiei, renovării, extinderii sau reconstrucţiei de imobile utilizate în
activitatea de bază a investiţiilor pe termen mediu necesare susţinerii nevoilor de
dezvoltare/extindere ale afacerii
Garanţii: ipotecă pe imobilul ce face obiectul garanţiei; în cazul în care nu este suficient se
solicită şi alte garanţii imobiliare.
Caracteristici:nu există o sumă maximă; valoarea creditului depinde de nevoia specifică a
dimensiunii proiectului de investiţie; perioada de rambursare maxim 180 luni;pentru
maturităţi mai mari de 10 ani este necesar ca garanţiile să fie exclusiv clădiri rezidenţiale,
clădiri pentru afaceri, comerţ şi depozitare, clădiri social – administrative, iar gradul de
acoperire cu colateral să fie min 100 %; perioada de utilizare maxim 12 luni, în funcţie de
perioada necesară pentru implementarea investiţiei şi de tipul investiţiei implementate;
perioada de graţie maxim 12 luni, în funcţie de perioada necesară pentru implementarea
investiţiei şi de tipul investiţiei implementate; modalitate de rambursare - rate de capital egale
sau inegale(lunare sau trimestriale), în funcţie de specificul afacerii; avans(cash sau în natură)
- până la 15% din valoarea investiţiei fără TVA; avansul poate fi mai mic de 15%, în situaţia
îndeplinirii anumitor condiţii.
Avantaje şi beneficii: accesarea acestei finanţări va duce la dezvoltarea bazei materiale a
companiei şi o creştere a valorii patrimoniului imobiliar; perioada de graţie de până la 12 luni,
corelată cu perioada de realizare a proiectului,conferă timpul necesar pentru ca investiţia să
înceapă să genereze valoare adaugată, astfel încât presiunea rambursării ratelor de credit să fie
minimă.

 FINANŢARE DEZVOLTARE ŞI EFICIENTIZARE ACTIVITATE

a) FLEXI IMM

Monedă: RON, EUR.

Utilizare: susţinerea dezvoltării obiectului de activitate al companiei;dezvoltarea sau
modernizarea capacităţilor de producţie, precum şi alinierea producţiei la normele europene;
investiţii imobiliare sau efectuarea de lucrări de modernizare/extindere în regie proprie;
finanţarea capitalului de lucru pe termen mai lung.
Caracteristici: suma maximă 300.000 EUR ;perioada de rambursare maxim 120 luni; perioada
de utilizare 45 de zile calendaristice de la data semnării contractului; perioada de graţie nu se
acordă; modalitate de rambursare - rate de capital egale sau inegale(lunare sau trimestriale), în
funcţie de specificul afacerii; garanţii: pentru facilităţi cu maturitate până la 5 ani, inclusiv,
tipurile de garanţii acceptate sunt ipotecile pe spaţii comerciale şi rezidenţiale şi gaj pe bunuri
mobile (echipamente) nespecializate; pentru facilităţi cu maturitate mai mare de 5 ani, tipurile
de garanţie acceptate sunt ipotecile pe spaţii comerciale şi rezidenţiale (exclus terenuri virane,
clădiri agricole şi industriale);
NOU: Posibilitatea reîntregirii sumei acordate iniţial după plata a 6 rate consecutive.
Avantaje şi beneficii:libertate în utilizarea fondurilor (investiţii în lipsa avansului,
construcţii/renovări/amenajări în regie proprie, plata datoriilor restante la buget;.utilizarea
facilităţii se face fără solicitarea de documente justificative.

36
 b) BUSINESS CREDIT CARD IMM

Monedă: RON, EUR.

Utilizare: plăţi directe la comercianţi, retrageri de numerar, plăţi internet; utilizarea de către
management în călătoriile şi deplasările în ţară sau în afara ei, în orice tip de activitate;
utilizarea ca rezervă pentru situaţii de urgenţă, eventuale sincope apărute în ciclul operaţional.
Caracteristici: suma maximă 70.000 RON, dar nu mai mult de 10% din cifra de afaceri medie
lunară a companiei, calculată pe baza ultimului bilanţ pentru an financiar intreg; scadenţă 24
luni; perioada de valabilitate a cardului 24 luni; suma minimă de rambursat lunar este10%;
perioada de graţie/ciclu de tranzacţionare 45 zile (inclusiv perioada de 15 zile în care trebuie
rambursată suma minimă lunară); garanţii/elemente de confort - gaj pe conturile deschise la
Raiffeisen Bank, garant fidejusor.
Avantaje şi beneficii: se poate utiliza cardul atât pentru plata la comercianţi, cât şi pentru
retrageri de numerar la cele peste 940 ATM-uri Raiffeisen Bank sau la oricare din cele 450
agenţii din toată ţara; pentru sumele utilizate se beneficiază de perioada de graţie de 45 zile,
ceea ce înseamnă că nu se percepe dobândă dacă se rambursează sumele utilizate în acest
interval de timp ; cardul se emite pe firmă şi decontarea cheltuielilor se va face în
contabilitatea societăţii doar pe baza extraselor de cont, nemaifiind necesare prezentarea
ordinelor de deplasare, chitanţe sau facturi; se pot emite până la 50 carduri pe aceeaşi
companie şi pot fi setate limite individuale pentru fiecare utilizator.

c) CREDIT AVARIE

Monedă: exclusiv RON.

Utilizare: finanţare pe termen scurt a nevoilor temporare de lichidităţi apărute din cauza unor
evenimente neprevăzute în activitatea curenta a clientului.
Caracteristici:suma maximă 50.000 RON; scadenţa 30 zile de la data acordării; modalitate de
rambursare - rată unică la scadenţă; garanţii/elemente de confort - garant fidejusor.
Utilizare: împrumutul se utilizează într-o singură tragere, prin punerea la dispoziţie a limitei
pe contul clientului, pe bază de documente justificative (sunt acceptate şi copii/listă cu cecuri
şi scadente la plată din conturile clientului deschise la alte bănci).
Avantaje şi beneficii: soluţie de finanţare rapidă pentru o nevoie de capital punctuală;
aprobare automată şi acces imediat la bani; facilitate negarantată material, se solicită garant
fidejusor.

TIPURI DE FINANŢĂRI NON-CASH:

 SCRISOARE DE GARANŢIE BANCARĂ(LG-LETTER OF GUARANTEE)

Garanţia bancară reprezintă o obligaţie fermă, irevocabilă şi necondiţionată a băncii de a

plăti o anumită sumă Beneficiarului în cazul neîndeplinirii de către clientul băncii (Ordonator)
a obligaţiilor contractuale.
Aceste angajamente au limite fixe şi se stabilesc în general pentru o perioadă de până la
un an, cu posibilitate de reînnoire. 
Monedă: RON, EUR, USD.
Tipuri de scrisori de garanţie:
 de participare la licitaţie,
 de bună execuţie a unui contract,
 de plată,

37
  de restituire a avansului,
 de garantare a plăţii chiriei,
 de garantare a plăţii taxelor vamale.

Avantaje şi beneficii: instrument de garantare al contractelor încheiate (chiar şi cele în valută)

 ACREDITIVUL(LC-LETTER OF CREDIT)

Acreditivul reprezintă o modalitate de plată, constând în angajamentul unei bănci (Banca

Emitentă), asumat la cererea şi pe baza instrucţiunilor clientului său (ordonatorul), de a
efectua plata documentelor (la vedere sau la scadenţă) dacă acestea sunt conforme cu termenii
şi condiţiile acreditivului.
Monedă: RON, EUR şi USD şi orice altă valută acceptată de bancă.
Parţile implicate în derularea unui acreditiv sunt Ordonatorul (cumpărătorul) - cel care
ordonă emiterea acreditivului, banca emitentă (banca cumpărătorului), beneficiarul
(vânzătorul) - cel în favoarea căruia se emite angajamentul de plată, banca avizatoare - care
este banca beneficiarului (vânzătorului) şi banca confirmatoare (o bancă intermediară dacă nu
există relaţie directă de corespondenţă).
Avantaje şi beneficii:cea mai bună protecţie ca exportator; înseamnă asigurarea unor riscuri
minime de neplată; este un instrument sigur de plată recunoscut la nivel internaţional.

V. CONCLUZII

Procesul de creditare este MOTORUL,iar educaţia în domeniul

creditării este CONDUCĂTORUL!!!

38
 BIBLIOGRAFIE

1. „Analiza creditului” – Andrew Murray

Ed. Expert, Bucureşti, 1998
2. „Cardul-instrumentul mondial de plată” - Hamzescu I.
Ed. Tribuna economică, Bucureşti, 1998
3. „Creditare bancară - note de curs” – Lect. Dr. Ileana Nicula
(Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir)
4. www.bancatransilvania.ro
5. www.raiffeisen.ro
6. www.e-referate.ro
7. www.referat.ro
8. www.referate.online.ro
9. www.RegieLive.ro

39
40