Rolul și politici de

intervenție a statului

Vodean Virginia
Rolul statului in  Intervenția statului în economie este extrem de complexă în
perioada contemporană. Evoluțiile economice, sociale, curentele
economie de gândire economică au antrenat profunde transformări în ceea
ce privește rolul statului în economie.
 Crizele economice, războaiele, precum și necesitatea susținerii
unor lucrări de mari proporții în domeniul infrastructurii au facut
necesară reconsiderarea rolului statului. Aceasta a constat în
sprijinirea dezvoltării industriei, protecția economiei naționale,
dezvoltarea comerțului exterior etc. După primul război
mondial, statul se implică tot mai mult în economie, la început
sprijină reconstrucția, apoi susține diverse programe, ceea ce
conduce la sporirea cheltuielilor publice. Implicarea statului prin
subventționarea transporturilor, creșterea numărului de societăți
comerciale mixte, subvenționarea exporturilor etc. determină o
schimbare a mentalității. Triumful politicilor economice de
inspiratie keynesista este evident, iar statul preia și atribuții
legate de protecția socială, redistribuirea veniturilor și susținerea
activității economice.
Interventia statului in economie se realizeaza prin
intermediul politicilor economice.

 Prin politica economică se înțelege ansamblul măsurilor pe care le ia statul pentru a

influența viața economică. Aceste măsuri pot fi elaborate de administrația centrală (guvern,
parlament), și au o acțiune de obicei la scara macroeconomică (pe ansamblu economiei),
cu efecte la același nivel sau pot aparține administrațiilor locale și în acest caz se referă la
activitatea de pe un teritoriu mai restrâns, bine definit. Politica economică adoptata la nivel
central diferă deci, atât ca perspectivă cât și a instrumentelor de aplicare și a efectelor
scontate, de cele la nivel local. De exemplu, măsurile legate de stoparea inflației nu pot fi
luate decât la nivel central unde administrația are parghiile necesare pentru actiune.
 Tipologia
 Politicile macroeconomice pot fi de conjunctură și
de structură. Prima vizează îndeosebi cererea agregată
și îndeosebi componentele ei, respectiv din sectorul
public și privat și modul în care acestea pot fi
influențate în vederea realizării unei stabilități
macroeconomice. A doua vizează oferta agregată, și se
refera la instrumente prin care pot fi influențate volumul
capitalului, a muncii și încorporarea progresului tehnic
în producție.
 Din punctul de vedere al perioadei de timp, politica
economică poate fi construită pe baza unor obiective și
instrumente care să vizeze termenul scurt sau o perioadă
mai lungă.
 Obiectivele politicii economice
 Obiectivele politicii economice se referă la următoarele aspecte: controlul inflației și asigurarea unei stabilități
a preturilor; controlul șomajului și realizarea unei piețe a muncii dinamice și echilibrate; realizarea unei
balanțe de plăți echilibrate; realizarea unui buget de stat echilibrat; distribuirea echilibrată a veniturilor și
redistribuirea acestora; protejarea mediului înconjurător.
 Aceste obiective nu pot fi întotdeauna delimitate cu precizie, ele întrepătrunzându-se și uneori chiar intrând în
contradicție, cum ar fi politicile legate de reducerea șomajului și a inflației. De asemenea, măsurile de
stabilizare a prețurilor pot afecta echilibrul de pe piață muncii și realizarea unei creșteri economice susținute
precum și a unei balanțe de plăți favorabile.
 Autoritatile politice pot interveni in viata
economica prin forme directe si indirecte.
 Intervenția directă a statului se realizează prin urmatoarele instrumente:
politica prețurilor, a salariilor și a veniturilor; balanța de plăți care poate fi
influențată la randul ei, de politicile comerciale, în special prin măsuri
permanente legate de importurile și exporturile de bunuri și capital; investiții
ale statului menite să asigure o creștere economică sănătoasă și să sprijine
unele domenii cum ar fi: industria, transporturile, telecomunicațiile, precum și
evitarea degradării mediului ambiant sau atenuarea unor conflicte sociale
generate de lipsa locurilor de muncă; concurența, în vederea diminuării
posibilităților de abuz, mai ales în ceea ce privește calitatea bunurilor sau a
unor domenii de activitate.
 Obiectivele politicilor economice se fundamentează pe teoria economică, pe
relațiile economice ale etapei, și ține cont de preferințele publice ale partidului
aflat la guvernare sau ale partidelor din coaliția guvernamentală, interesele
grupurilor de presiune și nu în ultima instanța de situația internațională.
 Intervenția indirectă se realizează mai ales prin politica bugetară și fiscală.
Prin intermediul politicii bugetare statul poate influența economia modificând
volumul și structura veniturilor și al cheltuielilor.
 Menţinerea stabilităţii macroeconomice este esenţială pentru a
împiedica fluctuaţii bruşte, cu efectele negative aferente. Stabilitatea
macroeconomică înseamnă în primul rând a menţine un grad de
încredere relativ constant. Fluctuaţiile mari ale unor indicatori
economici, un nivel ridicat al dobânzii de politică monetară, un curs
de schimb instabil pot fi pentru investitori tot atâtea semne legate de o
descreştere a productivităţii marginale a capitalului. Deşi nu se poate
opune evoluţiei pieţei libere, şi nici nu trebuie să se opună, statul
poate asigura stabilitatea parametrilor macroeconomici faţă de
fluctuaţiile periodice sau întâmplătoare pentru un climat investiţional
optim.
 În ceea ce privește politicile intervenționiste ale
statului, aceste sunt:
 Politica monetară: prin dobânda de politică monetară, statul trebuie să se asigure că dobânda de pe
piaţă asigură un nivel al investiţiilor (prin raportarea dobânzii la productivitatea marginală a
capitalului) în concordanţă cu orientarea spre consum pentru a tinde gradul de ocupare totală. Există
însă cazuri în care productivitatea marginală a capitalului devine negativă, iar politica monetară devine
un instrument insuficient pentru a asigura gradul optim de investiţii.
 Politica fiscală: Prin politica fiscală (ce revine de obicei guvernului) statului trebuie să-şi
îndeplinească funcţiile sale sociale. Politica fiscală, prin rolul ei de redistribuire a unei părţi din venitul
naţional, poate determina modificarea propensităţii spre consum (există categorii sociale care dedică o
parte mai mare din venitul lor consumului). Pentru a creşte gradul de ocupare, politica fiscală trebuie
să asigure o productivitate marginală a capitalului care încurajează investiţiile (deci fiscalitatea nu
trebuie să fie împovărătoare), dar şi o redistribuire prin care să controleze propensitatea spre consum.
 Politica bugetară: poate compensa, în perioade de criză, deficitul de investiţii al mediului privat.
Dezavantajul folosirii politicii bugetare în acest scop este că denaturează concurenţa. Chiar dacă
investiţiile statului se fac pe criterii economice, ele vor avantaja o anumită ramură economică, în
detrimentul alteia. 9
 Prin intermediul politicii bugetare, statul poate influența economia
modificând volumul și structura cheltuielilor. Bugetul de stat este
una dintre cele mai eficiente instrumente de intervenție a
statutului în economia unei țări. Acesta reprezintă un document
care cuprinde pe de- o parte, cheltuielile publice și pe de altă
parte, veniturile aferente acestora pe o perioadă de un an. Se
calculează anticipat, pe baza previziunilor privind activitatea
economică, evoluția veniturilor și a cheltuielilor necesare
activității publice.
 Statul are un rol important și în corectarea mecanismelor
pieței astfel încât anumite dezechilibre sa fie estompate și chiar
inlăturate. În acest scop, se propun anumite obiective cum ar fi:
achiziționarea de către stat a anumitor bunuri pentru armată,
administrație etc., creșterea volumului serviciilor în domeniul
sănătății, învațământului, culturii etc. Intervenția statului se
realizează și prin ajustarea externalităților mai ales în domeniul
protejării mediului și a unei mai bune îngrijiri a populației.