Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE
REFERAT
Evoluția Macroeconomiei. Rolul statului în economie
CHIȘINĂU 2022
1
CUPRINS
BUGETUL DE STAT.....................................................................................................................5
FUNCŢIILE STATULUI................................................................................................................8
REDISTRIBUIREA VENITULUI....................................................................................10
CONCLUZIE.....................................................................................................................14
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................19
2
REZUMAT
Statul are un rol important și în corectarea mecanismelor pieței astfel încât anumite
dezechilibre sa fie estompate si chiar înlăturate. In acest scop, se propun anumite
obiective cum ar fi: achiziționarea de către stat a anumitor bunuri pentru armata,
administrație etc., creșterea volumului serviciilor in domeniul sănătății, învățământului,
culturii etc. Intervenția statului se realizează și prin ajustarea externalizărilor mai ales în
domeniul protejării mediului si a unei mai bune îngrijiri a populației.
Intervenția indirecta se realizează mai ales prin politica bugetara si fiscala. Prin
intermediul politicii bugetare statul poate influenta economia modificând volumul și
structura veniturilor și a cheltuielilor.
Autoritatile politice pot interveni in viata economica prin forme directe si indirecte.
Interventia indirecta se realizează mai ales prin politica bugetara si fiscala. Prin
intermediul politicii bugetare statul poate influenta economia modificând volumul si
structura veniturilor si al cheltuielilor.
BUGETUL DE STAT
Una din cele mai eficiente instrumente de interventie a statului in economiile tuturor
tarilor lumii este bugetul de stat.
Structura cheltuielilor publice desi este diferita de la o tara la alta cuprinde in linii mari
urmatoarele:
5
3. salarii platite lucratorilor din domeniul public;
6. alte cheltuieli.
Astfel:
- dupa natura institutiilor care obtin venituri de la bugetul de stat: unitati administrativ-
teritoriale, alte institutii publice;
- dupa fondurile din care se finanteaza cheltuielile: bugetul central, bugete locale,
conturi speciale ale trezoreriei etc.;
Veniturile bugetare provin din urmatoarele surse: venituri obtinute din activitatea
proprie, desfasurata in intreprinderile publice, partea din profiturile obtinute in
societatile mixte (cu capital privat si public), precum si din impozite si taxe. In primul
6
caz, fondurile banesti rezulta in urma repartitiei primare a venitului, iar al doilea caz, ele
provin din redistribuirea venitului national. In unele cazuri exceptionale, statul recurge
la imprumuturi interne sau externe sau la emisiunea monetara.
Impozitele si taxele sunt principalele forme de venit la bugetul de stat. Ele constituie o
prelevare asupra diferitelor forme de venit, cu titlu obligatoriu, definitiv, deci
nerambursabil. Atributele esentiale sunt: obligativitatea, nerambursabilitatea, dreptul de
urmarire in caz de neplata si generalitatea, adica extinderea asupra tuturor categoriilor
sociale.
Impozitele si taxele pot fi: directe si indirecte. Cele directe includ: impozitele asupra
salariilor, profiturilor, veniturilor agricole, veniturilor liber profesionistilor si asupra
altor forme ale veniturilor. Impozitele indirecte sunt formate din: taxa pe valoarea
adaugata, accize, taxa asupra produselor petroliere, taxele vamale etc.
Sistemul de impunere poate fi de doua feluri: in cote fixe si cote procentuale. Acestea
din urma se aplica in urmatoarele forme: impunere proportionala (la o cota de impozit
fixa, marimea impozitului va fi proportionala cu nivelul venitului), impunere progresiva
(cotele de impozit cresc odata cu cresterea marimii materiei impozabile), si impunere
regresiva (in cazul in care, pe masura sporirii veniturilor scade cota de impunere).
In majoritatea cazurilor, datorita actiunii unor factori cum ar fi: cresterea preturilor,
scaderea neprevazuta a activitatii economice, aparitiei unor cheltuieli neprevazute,
evaziunile fiscale etc, cheltuielile bugetare pot depasi veniturile. Apare, in acest mod
deficitul bugetar. Se pune intrebarea: de ce nu se stabilesc taxe si impozite mai mari
pentru a preintampina o asemenea situatie?
Deficitul bugetar are cateva influente negative: conduce la cresterea masei monetare in
economie, deci la inflatie, la indatorarea generatiilor viitoare si la sporirea fiscalitatii.
FUNCŢIILE STATULUI
Funcţiile pe care poate sau trebuie să le îndeplinească statul au constituit o temă în
jurul căreia s-au născut controverse între economişti, sociologi şi politologi. Încă din
epoca lui Platon, filosofii au dezbătut rolul statului, iar oamenii politici au elaborat
8
concepţii diferite referitoare la stat. Unii argumenteau că statul trebuie să asigure numai
acele bunuri şi servicii care nu pot fi furnizate de către pieţe. Pentru alţii, nu ar trebui să
existe limite în definirea obiectivelor statului, deoarece acesta reprezintă întruchiparea
dorinţei cetăţenilor şi expresie a procesului politic.
Mai mult, unele legi vin din epoca romană, altele din tradiţia naţională, iar originea
unor legi moderne se găseşte în raţionamentul utilitarist sau sunt expresia unor idei
politice de dată recentă.
Analiza economică recunoaşte unele situaţii în care iniţiativa privată şi piaţa liberă nu
permit asigurarea unei alocări optime a resurselor. De aceea unul din principalele
obiective economice ale statului îl reprezintă asigurarea unei alocări optime din punct
de vedere social a resurselor. Aceasta este latura microeconomică a politicii statului
care se concentrează asupra a ceea ce trebuie şi cum trebuie să producă economia.
9
Politica microeconomică diferă de la o ţară la alta potrivit obiceiurilor şi concepţiilor
politice dominante. Unele politici privilegiază o politică de nonintervenţie, de laissez-
faire şi lasă majoritatea deciziilor pe seama pieţei. Alte ţări optează pentru
reglementarea statală în care decizii de producţie sunt luate de organisme publice.
Piaţa nu este ideală, ea are limite. Modul în care aceste limite ale pieţei pot duce la
necesitatea intervenţiei statului se poate prezenta astfel:
Existenţa unor externalităţi semnificative. Acestea se pot manifesta sub formă de prea
multă poluare sau prea puţină investiţie în cunoaştere. În asemenea situaţii, statul
trebuie să controleze emisiunile poluatorilor şi, respectiv, să susţină cercetarea ştiinţifică
fundamentală.
REDISTRIBUIREA VENITULUI
Stabilizarea constituie funcția economică cea mai recentă asumată de către stat. În
prezent guvernele încearcă să atenueze ciclul economic cu scopul de a preveni șomajul,
stagnarea economică și inflația și de a încuraja o creștere economică rapidă. Politicile
monetare și cele fiscale constituie instrumentele esențiale ale statului pentru a controla
fluctuațiile economice și de a promova creșterea economică.
11
Creşterea economică permite sporirea locurilor de muncă şi a venitului pe cap de
locuitor, însă antrenează presiuni asupra creşterii preţurilor şi stimulează importurile.
Acest obiectiv este, deci, compatibil cu ocuparea, dar intră în contradicţie cu stabilitatea
preţurilor şi cu echilibrul extern.
12
Inflaţia contemporană reprezintă un dezechilibru macroeconomic monetaro-material,
care exprimă existenţa în circulaţie a unei mase monetare ce depaşeşte nevoile reale ale
economiei (circulaţiei), fapt ce conduce la deprecierea banilor, la creşterea durabilă şi
generalizată a preţurilor bunurilor şi serviciilor unei economii şi la scăderea puterii de
cumpărare a banilor.
Una dintre temele legate de inflaţie, care a constituit în timp subiectul unor
controverse între economişti, o reprezintă analiza inflaţiei ca fenomen monetar.
Inflaţia atrage după sine scăderea puterii de cumpărare a populaţei. La un volum dat
al veniturilor băneşti ale acesteia, sau în condiţiile majorării lor sub nivelul ratei de
creştere a preţurilor, se micşorează cantitatea de bunuri şi servicii ce pot fi cumpărate, se
reduce nivelul consumului pentru cea mai mare parte a populaţei. În mod deosebit, sunt
afectate persoanele cu venituri mici şi fixe. Creşterea generală a preţurilor este potrivită
drept cauză unor reduceri nedorite ale salariului real, ale venitului real, în general.
13
O altă consecinţă a inflaţiei o reprezintă redistribuirea de venituri şi de avuţie; prin
intermediul preţurilor ridicate, o parte a veniturilor cumpărătorilor de mărfuri este
preluată de către vânzătorii de mărfuri sau prestatorii de servicii. Este stimulată
inclinaţia spre consum şi este descurajată inclinaţia spre economisire, mai ales cea pe
termen lung; subiecţii economici sunt mai mult incitaţi să cheltuiască resursele baneşti
disponibile, a căror putere de cumpărare scade pe măsura trecerii timpului. Se consideră
că persoanele în vârstă sunt mai vulnerabile la inflaţie decât tinerii, în sensul că prin
mărirea preţurilor le este afectată puterea de cumpărare a economiilor de o viaţă,
economii destinate finanţării consumului lor, după pensionare. Deprecierea banilor
generează renunţarea la lichidităţi şi preferinţa pentru plasarea disponibilităţilor baneşti
în bunuri durabile neproductive.
Prin amploarea îngrijorătoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile
ce îşi schimbă ritmurile şi sensurile, şomajul a devenit o problemă ce face obiectul unor
aprige dispute teoretice, metodologice şi politico-ideologice.
Cea mai cunoscută şi larg utilizată definiţie a şomajului este cea adoptată de Biroul
Internaţional al Muncii - organizaţie din Sistemul Naţiunilor Unite - care elaborează
statistici şi analize pe problemele muncii şi, potrivit căreia, este şomer oricine are mai
mult de 15 ani şi îndeplineşte concomitent următoarele condiţii
14
- este apt de muncă;
- nu are loc de muncă;
- este disponibil pentru o muncă salariată;
- caută un loc de muncă.
- inutilizarea şi irosirea unei părţi din resursele de muncă ale unei ţări, aspect cu atât
mai negativ cu cât societatea suportă cheltuieli însemnate cu educaţia şi pregătirea
forţei de muncă neocupate, cheltuieli care ramân încă nerecuperate;
- conduce la reducerea veniturilor populaţiei şi la creşterea tensiunilor sociale,
constituind un factor de scădere a standardului de viaţă şi de înrăutăţire a calităţii
vieţii;
- contribuie la creşterea costurilor sociale pe care o economie trebuie să le suporte sub
forma ajutoarelor de şomaj.
Cel mai puternic remediu, însă, pentru diminuarea şomajului este creşterea
economică de ansamblu, care presupune un volum ridicat al investiţiilor productive din
economie şi implicit sporirea numărului de locuri de muncă.
15
EVOLUŢIA VIEŢII ECONOMICE DIN PERSPECTIVA RELAŢIEI
PRACTICE STAT-ECONOMIE
Pentru a înţelege cât mai bine evoluţia vieţii economice pe plan mondial, este
necesară cunoaşterea diferitelor tipuri de economii de piaţă, precum şi modul în care
acestea acţionează.
Pentru început, trebuie subliniat faptul că economia de piaţă reprezintă o modalitate
complexă şi deosebit de eficientă de realizare a activităţii economice, adică de
transformare a resurselor în bunuri şi servicii necesare nevoilor oamenilor. Sistemul
economic reprezintă elementele sau subsistemele economice dispuse într-o anumită
ordine ierarhică, în care acestea funcţionează pe baza interacţiunii dintre elementele
componente.
Economia de piaţă reprezintă acel mod de organizare şi funcţionare a activităţii
economice în care raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de prioritate în
producerea diferitelor bunuri şi servicii, a metodelor de organizare şi combinare a factorilor
de producţie, personale şi categoriile de persoane care au acces la rezultatele producţiei
prin dinamica preţurilor.
Trăsăturile specifice economiei de piaţă sunt:
- pluralismul formelor de proprietate în care ponderea principală revine proprietăţii
private;
- profitul reprezintă obiectivul pentru care se asumă riscul concurenţial;
- concurenţa este regulatorul principal al activităţii economice;
- este o economie de întreprindere, unde spaţiul economic de decizie şi acţiune se
realizează în unitatea economică;
- majoritatea preţurilor se formează liber, influenţându-le şi pe cele din administraţie;
- predomină structurile tehnico-economice moderne;
- intervenţia directă şi indirectă a statului se rezumă la respectarea regulilor de
funcţionare a pieţei şi a instituţiilor juridice şi economice.
16
CRIZA ACTUALĂ ŞI IMPACTUL EI ASUPRA RELAŢIEI
STAT-ECONOMIE
Criza mondială actuală este mai gravă decât cea din anii `30 deoarece are loc într-o
lume "complet globalizată". Actuala criză are implicaţii dincolo de pieţele financiare, în
special în ceea ce priveşte viabilitatea întreprinderilor, locurile de muncă, dar si
veniturile personale. În ceea ce priveşte actuala criza economică, o posibilă soluţie
constă în atragerea şi dirijarea resurselor financiare care există către producţie, către
realizarea de investiţii, şi nu către consum.
Pe măsură ce trec anii, devine tot mai clar că sistemul pe care-l cunoaştem este unul
învechit, incapabil să dea răspunsurile adecvate. Pe toate fronturile, guvernele naţionale
sunt incapabile să-şi protejeze populaţiile de evenimentele externe pe care nu le înteleg
şi nici nu le pot controla. Am putea afirma că statul se află dintr-o dată în
imposibilitatea de a răspunde aşteptărilor oamenilor. Nu se mai ştie dacă mecanismul
redistribuie în sensul bun şi dacă suprimând inegalităţile într-o parte, nu sunt recreate în
altă parte. Aplicarea a mii de legi privind reglementarea socială nu mai poate fi
controlată, existând şi serioase semne de întrebare dacă cei care primesc ajutorul statului
sunt cu toţii adevăraţii beneficiari. În acelasi timp, este contestată şi intervenţia
economică din partea statului.
În prezent, îndoiala cetăţenilor în privinţa statului s-a generalizat: nu unele sau altele
dintre cheltuielile sale sunt contestate, ci statul în ansamblul său, rolul şi intervenţia sa
în societate. Societatea contemporană se află într-un amplu proces de tranziţie spre o
nouă civilizaţie globală. Deşi la nivel naţional şi regional, diversele state se confruntă cu
o multitudine de probleme specifice procesului economic şi social, cele esenţiale ale
dezvoltării lor sunt comune, indiferent de regiunea geografică sau gradul de dezvoltare
al acestor state. Actuala societate a generat probleme cu caracter global, a căror
conducere depăşeşte frontierele naţionale şi necesită o largă cooperare a divizunilor
statale în cadrul relaţiilor internaţionale.
România ar putea sa aibă mai mult de câştigat decât de pierdut din actuala criză
financiară internaţională, în condiţiile în care aceasta ar contribui la temperarea ritmului
de creştere a creditării şi la restrângerea deficitului de cont curent. "Sunt tentat să afirm
17
că impactul crizei financiare internaţionale asupra economiei româneşti a fost mai
degrabă unul pozitiv. În cazul în care criza persistă, riscul ar fi să se tempereze prea
mult creşterea economică, însă, din ce am văzut până acum, nu sunt semne de
încetinire", a afirmat în acest sens Mugur Isărescu, la Forumul Financiar Central şi Est-
European.
CONCLUZIE
Scopul acestui referat a fost de a răspunde la întrebările : “Care este rolul statului în
economia tării? “, “De cât si de ce fel de stat avem nevoie? “
A defini în mod corect rolul statului în societatea noastră şi mai ales în economia
noastră a fost dintotdeauna una din marile mele preocupări, Astăzi, sfidarea consistă în
găsirea unui echilibru între stat şi piaţă, între acţiunea colectivă locală, naţională şi
mondială, între sectorul guvernamental şi cel non-guvernamental. Când condiţiile
economice evoluează, aceste aspecte trebuie regândite: statul trebuie să abandoneze
vechile sarcini şi să-şi asume altele noi. Am intrat într-o epocă a mondializării: ţările şi
popoarele lumii sunt mai integrate ca niciodată. Dar mondializarea ne impune şi o
reechilibrare: acum este nevoie de acţiuni colective internaţionale mai susţinute, iar
problemele democraţiei şi ale justiţiei sociale, la nivel mondial, au devenit esenţiale”.
Această discuţie despre stat, rolul şi funcţiile sale nu ar fi completă şi nu ar avea
finalitate dacă excludem din dezbatere cetăţeanul şi democraţia. Pentru ca democraţia să
funcţioneze, cetăţenii trebuie deci să înţeleagă natura şi implicaţiile problemelor
fundamentale cu care se confruntă societatea.
18
Se poate afirma, aşadar, că o democraţie nu poate exista în absenţa statului, care este
cadrul său de funcţionare şi în condiţiile demisiei cetăţeanului de la responsabilităţile
sale.
BIBLIOGRAFIE
1. Anghelache G., Belean P., Finanţele publice ale României, Editura Economică,
Bucureşti ,2003
2. Dobrotă N., Economia politică, Ed. Economică, Bucureşti, 1997
3. Hardwick P., Langmead J., Khan B., Introducere în economia politică modernă,
Editura. Polirom, Bucureşti, 2002
4. Heyene P., Modul economic de gândire, Editura. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1991
5. Hoanţă N. , Economie şi finanţe publice, Editura Polirom, Iaşi, 2000
6. Huidumac C., Rogojanu A., Introducere în studiul economiei de piaţă, Editura. All,
Bucureşti, 1999
7. Nemec J., Wrigh G., Finanţe publice – Teorie şi practică, Editura Ars Longa,
Bucureşti, 1997
8. Platiş M., Economia sectorului public , Editura Universitară , Bucureşti, 2002
9. Popescu G., Fundamentele gândirii economice , Editura Anotimp, Bucureşti, 2002
10. https://ro.wikipedia.org/wiki/Stat
11. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Rolul%20statului%20in
%20evolutia.pdf
12. https://ro.scribd.com/home
19