MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII DIN

REPUBLICA MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

Catedra: Științe Economice

REFERAT
Tema: Aspecte teoretice privind antreprenoriatul

A realizat: Mînăscurtă Andrei,

student anul I, specialitatea business și administrare
grupa 103 BA
A verificat: Daniela Dascaliuc,

CHIȘINĂU 2022
Introducere

În ultimii ani, antreprenoriatul, problemele ce țin de cercetarea acestuia au fost, fără îndoială,
unul dintre domeniile cu cea mai rapidă creștere pentru științele socio-economice și manageriale.

Acest lucru este confirmat de numărul mare de conferințe internaționale anuale la nivel înalt
dedicate problemelor relevante din acest domeniu, numărul impunător de participanți, numărul
semnificativ de articole științifice publicate de către cercetători în diferite reviste internaționale și
din Republica Moldova. Un interes deosebit față de această problemă vine și din partea
cercetătorilor autohtoni, care elaborează și susțin teze de doctorat, având ca subiect diverse
aspecte ale activității de antreprenoriat ș.a.

Importanța acestui domeniu este confirmată și de faptul că în anul 1995 a fost înființat premiul
internațional „Pentru contribuția la cercetarea antreprenoriatului și a întreprinderilor mici”,
acordat a peste 20 de oameni de știință remarcabili, a căror activitate a determinat în mare
măsură dezvoltarea domeniului. Printre premianți menționăm David Birch, Bill Gartner, Scott
Shane, iar unul dintre ei, William Baumall, a fost chiar nominalizat la Premiul Nobel în 2014

Termenii „antreprenoriat”, „activitate antreprenorială” sunt adesea utilizați atât în publicații

științifice, cât şi în materiale analitice, în actele politicilor de stat, în legislație, având o orientare
practică.

Cu toate acestea, de-a lungul întregii perioade de observație și analiză a activităţii

antreprenoriale, fiecare cercetător a accentuat doar anumite caracteristici ale acesteia, de aceea
vedea diferit rolul antreprenorului şi funcţiile lui în dezvoltarea economică.

Dreptul roman cunoștea noțiunea de „antreprenor”, desemnând o activitate îndeosebi

comercială. În Evul Mediu, noțiunea de „antreprenor” avea mai multe sensuri, indicând:
persoanele care se ocupau cu comerțul exterior; organizatorii de parade, spectacole; responsabilii
de obiecte industriale, șantiere. Aceștia nu își asumau niciun risc, ci doar conduceau toate
activitățile, utilizând resursele financiare, materiale şi comerciale care li se alocau.

Primul cercetător care a examinat într-un context științific rolul antreprenorului în dezvoltarea
economică a fost economistul şi omul de afaceri Richard Cantillon (sf. sec. XVII – înc. sec.
XVIII). Potrivit lui, o trăsătură distinctivă a muncii întreprinzătorului este activitatea în condiții
de risc, iar sursele de bogăție sunt pământul şi munca.
 O analiză mai profundă a antreprenoriatului a făcut-o J.-B. Say, care considera că activitatea de
antreprenoriat este mai întâi de toate simbioza creatoare a trei factori de producţie – pământul,
munca şi capitalul. El a caracterizat antreprenorul ca fiind o persoană care îi organizează pe alții
în cadrul procesului de producție, definindu-l drept manager şi coordonator al factorilor de
producție. Una dintre ideile principale ale lui Say este recunoașterea rolului activ al
întreprinzătorului în producerea de bunuri.

La sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX, cercetătorii încep să studieze fenomenul
antreprenoriatului mult mai adânc şi multidirecțional, inclusiv analizând sursele formării
venitului suplimentar. În special, G. B. Clark examina deja nu trei, ci patru factori de producție –
capitalul, pământul, activitatea angajatorilor şi munca angajaților. În același timp, el făcea
conexiunea fiecărui factor cu un anumit rezultat, de exemplu, venitul întreprinderii – cu efectul
unei coordonări de succes a inovațiilor tehnologice, comerciale şi organizaționale.

F. Knight a presupus că profitul (veniturile din afaceri) se formează ca o recompensă pentru

gestionarea cu succes a procesului de producție în condiții de risc şi incertitudine, caracteristice
economiei de piață.

O poziție similară a avut-o şi P. Drucker, care considera că cea mai importantă pentru un om de
afaceri este capacitatea de a folosi orice oportunitate oferită de mediul exterior, pentru a obține
15 un profit cât mai mare.

O contribuție semnificativă la studiul antreprenoriatului a adus-o Joseph Schumpeter, care trata

antreprenorul ca pe un inovator. În teoria dezvoltată de acest savant, de bază era: creșterea
economică este determinată de inovațiile create de întreprinzători.

Actualmente se elaborează diverse teorii privind dezvoltarea întreprinderii. De exemplu,

există teoria resurselor companiilor (modelul bazat pe resurse), conform căreia managementul
companiei este obligat să se angajeze în identificarea, dezvoltarea şi utilizarea resurselor-cheie
pentru a maximiza veniturile. În acest context, avantajele competitive ale întreprinderii, potrivit
lui George Barney, sunt așa proprietăți ale resurselor cum ar fi valoarea lor specială (care permite
să se pună în aplicare strategii de sporire a eficacității); raritatea resurselor (le posedă un număr
mic de firme concurente) nereproductibilitatea resurselor etc.

În lucrările științifice ale cercetătorilor din economiile de tranziție şi în curs de dezvoltare,

activitatea antreprenorială de asemenea este cercetată multiaspectual. Astfel, antreprenoriatul
este analizat de pe următoarele poziții: din punct de vedere filosofic (ca o stare de spirit specială,
un mijloc de realizare a potențialului persoanei), dar ca şi un proces de gândire şi ca artă de a
gestiona o afacere.

Abordarea antreprenoriatului prin calitățile antreprenorului este prezentă în lucrările lui V.

Savcenko, care consideră întreprinzătorul "un factor personal subiectiv al producției, capabil, în
baza inițiativei şi a inovării, fără a-i fi teamă de responsabilitate economică totală, să își asume
riscuri şi 17 să combine într-un mod special factorii de producție, astfel încât, pe termen lung, să
câștige venituri suplimentare" .

În același timp, unii dintre parametrii menţionaţi mai sus (cum ar fi unitatea de proprietate și de
gestionare nemijlocită) nu fac parte din caracteristicile principale ale antreprenorialului. În acest
referat ne vom baza pe următoarea definiție a acestuia: antreprenoriatul este un tip distinct de
activitate economică, care are următoarele caracteristici: activism şi iniţiativă, independenţă și
responsabilitate, capacitate de a risca, spirit inovator, orientare spre obținerea de venituri.

Totodată, noțiunile "business" şi "antreprenoriat" sunt sinonime. De asemenea,

întreprinzătorul poate să fie atât proprietarul, cât şi administratorul afacerii. Deşi funcţiile lor pot
varia, în esenţă activitatea de bază corespunde caracteristicilor antreprenoriatului. Caracteristicile
principale ale activităţii antreprenoriale sunt prezentate în schema din figura de mai jos
 Astfel, principalele caracteristici ale activităţii de antreprenoriat sunt următoarele:

1. Activismul şi inițiativa întreprinzătorului, când acesta, din proprie inițiativă, având o motivație
internă, își creează şi dezvoltă propriul business.

2. Independența în activitate, care are atât o componentă de proprietate (existența proprietății

separate), cât şi una organizațională (nevoia de a lua independent decizii în procesul activităţii de
afaceri).

3. Responsabilitatea antreprenorului – financiară şi juridică – pentru rezultatele activităţii sale

(inclusiv cu averea sa).

4. Capacitatea de a lucra în condiții de risc, acesta fiind inerent economiei de piață; antreprenorul
trebuie să poată prevedea riscurile şi să diminueze consecințele acestora (prin intermediul
asigurărilor ş.a.).

5. O abordare creativă, inovatoare, ca element indispensabil al businessului competitiv.

6. Axarea pe dobândirea venitului antreprenorial (profitului), ca unul din principalele motive şi

rezultate ale activităţii de afaceri.

Un element ce caracterizează antreprenorul este spiritul întreprinzător, ceea ce presupune

abordarea creativă şi inovatoare. Inovarea, de regulă, presupune abilitatea de a aplica în mod
creativ soluții pentru problemele şi oportunitățile care răspund necesităților societății. Dacă
creativitatea presupune crearea ideilor noi, atunci inovarea realizează lucruri noi. Antreprenorul
va gândi şi va face lucruri noi sau lucruri vechi sub o formă nouă. Peter Drucker afirma că
inovarea este „principalul instrument al antreprenorului”, prin care explorează schimbările ca
oportunități pentru noi afaceri. Creativitatea şi inovarea sunt elementele de bază ale unui spirit
întreprinzător. Există numeroase persoane care lansează idei de afaceri, dar nu întotdeauna aceste
idei ajung să devină produse sau servicii. Antreprenorul este acea persoană care face legătura
dintre idee şi oportunitatea de a acoperi o necesitate. În „Concepția de dezvoltare a
antreprenoriatului inovațional în Republica Moldova”, dezvoltată de Academia de Științe a
Moldovei, se menționează că prin activitatea inovațională a întreprinderii se subînțelege forma
de activitate privind transformarea ideii (de obicei, a rezultatelor cercetărilor şi elaborărilor
ştiinţifice sau ale altor realizări ştiinţifico-tehnice) în produse noi sau perfecționate din punct de
vedere tehnologic, precum şi în procesele tehnologice. Dezvoltarea economiei inovaționale poate
fi asigurată de către antreprenoriatul inovațional, care reprezintă companiile ce dezvoltă afaceri
de producere şi prestează servicii după cum urmează: a. mărfuri şi servicii noi, bazate pe
rezultate ale cercetării din Republica Moldova sau din afara țării, inclusiv tehnologii importate;
21 b. mărfuri şi servicii existente pe piața, produse prin implementarea tehnologiilor noi, mai
eficiente şi mai performante, orientate atât spre piața locală, cât şi spre export.

Educația antreprenorială „Educația reprezintă problema numărul unu. Dacă nu vom educa
oamenii, progresul va fi foarte dificil de realizat” afirma Oscar Arias Sánchez, preşedintele Costa
Rica. Orientările UE de ocupare a forței de muncă identifică spiritul antreprenorial ca o prioritate
în sistemul de învățământ.

Încurajarea spiritului antreprenorial presupune promovarea dreptul de gândire, abilități

antreprenoriale şi conștientizarea de oportunități de carieră ca antreprenor. Susținerea educației
economice și antreprenoriale este o nevoie de supraviețuire în societatea românească actuală.21
Antreprenoriatul este o competență care poate fi învățată. Nu trebuie să te naști cu această
abilitate pentru a fi un antreprenor de succes, dar poți deveni antreprenor de succes prin învățarea
și antrenarea unor abilități. Cum Europa are nevoie de cât mai mulți antreprenori care să creeze
noi locuri de muncă, este necesară susținerea acest tip de educație în toate țările Uniunii
Europene. Obiectivul principal al Comisiei Europene este de a promova educația antreprenorială
și de a-i sublinia importanța la toate nivelurile, de la școala primară, până la studiile universitate
și chiar mai mult.

Educația antreprenorială urmărește să ofere elevilor şi studenților aptitudini, cunoștințe şi

motivația corespunzătoare pentru a-i încuraja în obținerea succesului antreprenorial, într-o
varietate de direcții. În prezent, educația antreprenorială este oferită, sub o diversitate de forme,
la toate nivelurile de școlarizare, începând cu nivelul gimnazial sau liceal până la programele
universitare.

Educația antreprenorială în învățământul superior are impactul cel mai mare asupra
antreprenoriatului, având în vedere că cei mai mulți antreprenori sunt absolvenți de facultate, iar
cunoștințele antreprenoriale se pot dezvolta cel mai bine în această etapă. Studiile europene arată
că întreprinderile înființate de studenți sau tineri absolvenți sunt cele mai inovatoare şi cele mai
ambițioase în termeni de cifră de afaceri şi număr de angajări. Universitățile pot juca un rol
major şi complex în formarea şi diseminarea culturii antreprenoriale, în trei direcții:

1. Furnizând educație și formare profesională antreprenorială pentru studenți, absolvenți și

întreprinderi;
2. Dezvoltând tehnologii inovatoare, mai ales în cadrul universităților tehnice și științifice și
promovând crearea de noi subsidiare pentru a permite acestor tehnologii să fie aplicate în
proiecte antreprenoriale dinamice care să aducă valoare adăugată;

3. Creând legături între mediul academic și cel de afaceri, prin următoarele modalități:

 devenind un centru de atracție intelectuală al comunității;

 furnizând conexiuni între inovatori, cercetători, studenți, întreprinzători, întreprinderi și

instituțiile de capital de risc;

 dezvoltând materiale de curs orientate spre practică, cum ar fi studiile de caz

 atrăgând fonduri și creând o masă critică de inovație și antreprenoriat.

Pentru tinerii interesați de inițierea unei organizații nonguvernamentale există resurse

informaționale numeroase care prezintă etapele necesare acestui fapt, inclusiv organizații care
oferă suport direct sau indirect (cursuri/consiliere) în vederea înființării unei organizații.

Implicarea tinerilor încă din perioada studiilor în activitatea unor organizații

nonguvernamentale poate reprezenta o mare oportunitate de dezvoltare profesională.

De asemenea, tinerii care iau în considerare calea antreprenoriatului au nevoie de educație

antreprenorială continuă realizată prin cursuri specifice, ca și prin expunerea la povești de succes
și la practica antreprenorială, inclusiv în mediul universitar.

Un studiu realizat in rândul tinerilor arata ca atitudine este confirmată și de răspunsul la

întrebarea “Ești interesat să îți dezvolți propria afacere în următoarea perioadă?“.

Astfel, 52% dintre respondenți sunt interesați de începerea unei afaceri în următorii doi ani.
Având în vedere această deschidere către calea antreprenorială, tinerii trebuie în continuare
sprijiniți prin inițiative, ca de exemplu prin Start-up (finanțată din fonduri europene și cu o
alocare financiară totală de 152 milioane Euro prin care tinerii intre 18 si 25 de ani au putut primi
o subvenție de 25.000 euro pentru o firma nou-creata).

Această modalitate de finanțare a fost accesibilă şi în universitatea noastră prin intermediul

proiectului Start Up antreprenorial au fost finanțate 10 afaceri entru student. Comisia Europeană
(CE) își propune să încurajeze cât mai multe persoane să își înființeze propria afacere.

Sunt vizate, în special, anumite grupuri, cum ar fi: femeile antreprenor, întreprinderile familiale,
profesiile liberale, migrații, persoanele în vârstă sau întreprinderile de economie social.
Pentru a încuraja antreprenoriatul, Comisia Europeană:

 sprijină educația antreprenorială,

 co-finanțează programul de schimb Erasmus pentru tinerii întreprinzători

 gestionează rețele de sprijin

Motivele pentru care noi tinerii ar trebui sa participăm la astfel de acțiuni sunt:

 Învățam care sunt pașii pe care trebuie să îi parcurgem ca să transformam o idee într-o
afacere de succes

 Scriem un plan de afaceri şi învățam să prezentam ideea în fața investitorilor

 Interacționam cu antreprenori şi investitori de succes.

 Găsim potențiali parteneri de afaceri şi cunoaștem tineri pasionați de antreprenoriat

Un rol determinant în reușită tinerilor în acest drum complex al antreprenoriatului îl au părinți,

care trebuie să încurajeze şi să sprijine tinerii să urmeze programe de internship sau alte
oportunități de muncă pe perioada anilor de școală, pentru a dobândi abilități importante care
cresc șansă de angajare; să lucreze part-time pe perioada vacanțelor şi a studiilor; să identifice
informații despre locuri de muncă şi oportunități pentru dezvoltarea abilităților. Este foarte
important ca părinții și școala sa orienteze așteptările tinerilor spre a privi cariera ca pe o
călătorie continuă, construită prin învățare și dezvoltare continuă mai degrabă decât o destinație
specifică. Acest lucru este important pentru modelarea stilului de a gândi și pentru creșterea
rezilienței.

Pentru universități este foarte important sa aibă in vedere:

 Crearea unor programe universitare în vederea îmbunătățirii șanselor de angajare și

deschiderii oportunităților de muncă.
 Oferirea stagiilor de practică, unde studenții pot avea acces ușor la persoane din
corporații, ar putea fi un început, precum și dezvoltarea unor proiecte sau activități care
țin de câmpul muncii ar fi de ajutor.
 Îmbunătățirea serviciilor de consiliere în carieră și oportunitățile tinerilor de a
interacționa cu profesioniști din diverse domenii.
 Oferirea tinerilor șansa de a munci pe parcursul studiilor.
 Încurajarea opțiunile de angajare nontradiționale, cum ar fi crearea propriei afaceri.
 Tinerii antreprenori ar beneficia de pe urma accesului la mentorat și locații dedicate
învățării antreprenoriatului, aceștia putând astfel deveni modele pentru alți studenți.

Tinerii cu educația antreprenorială au mai multe șanse de a-și înființa propriile companii.
Până la 20% din studenți care participă la un program antreprenorial la facultate își vor
înființa mai târziu propria companie. Procentul acesta este de până la cinci ori mai mare decât
cel al populației generale. Afacerile începute de acești studenți sunt, de asemenea, mult mai
ambițioase.

Concluzii:

1. Antreprenoriatul este un termen, utilizat de mulți, un subiect care ocupă o poziție

proeminentă pe agenda de cercetare a savanților din diverse domenii și discipline; un subiect
care a trezit interes din partea oamenilor de diferite ocupații, inclusiv a savanților,
profesorilor și factorilor de decizie politică. Inovațiile și produsele de mare valoare care intră
pe piață în fiecare zi sunt rezultatul eforturilor antreprenoriale, făcând din dezvoltarea
antreprenoriatului o strategie majoră pentru o dezvoltare socio-economică durabilă.

2. Studiul antreprenoriatului rămâne a fi un domeniu în care există multe întrebări deschise,

oportunități de formare a propriilor traiectorii profesionale și intervenție în diverse domenii.
Prin urmare eforturile de a-l rafina în acest sens și a extinde domeniul de aplicare ar trebui
încurajate.

3. Antreprenoriatul în domeniul sănătății a înregistrat peste tot în lume o dezvoltare mai

accelerată în ultimii ani, cauzele de bază fiind menționate progresul tehnologiilor,
digitalizarea activităților, dar și pandemia de COVID-19.

4. Este necesar să încurajăm o schimbare reală a mentalităților cu privire la capacitatea

fiecărei persoane de a răspunde la necesitățile actuale şi viitoare ale pieței forței de muncă și
aceasta începe, în primul rând, prin insuflarea unui spirit antreprenorial încă din primii ani de
școală. Prin propriul model de cunoaștere, deschidere, creativitate, adaptabilitate la ceea ce
este nou, la mediul economic în schimbare şi la provocările globalizării, veți contribui și la
pregătirea unor tineri competitivi pe o piață a muncii modernă şi flexibilă.
Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Antreprenoriat

http://www.cnaa.md/files/theses/2017/51795/elena_timotin_thesis.pdf

http://store.ectap.ro/articole/488_ro.pdf

https://doctorat.feaa.uaic.ro/doctoranzi/pagini/Roibu_Paula/Documents/
Paula_Roibu_teza_rezumat.pdf

http://seap-old.usv.ro/~carmenn/cursuri/Curs%20Antreprenoriat%20Master
%20APE_MAAF.pdf

https://lib.ase.md/wp-content/uploads/publicatii/Publicatii%20Asem_2005/CD_2005/1/
Antreprenoriatul-diversitatea....pdf

https://irek.ase.md/xmlui/bitstream/handle/123456789/1555/BURLACU
%20Felicia_Simpozion_16-17%20aprilie%202021%20Vol.3.pdf?sequence=1&isAllowed=y

http://esfa2009.upb.ro/resurse/Studiu%20rezumat.pdf