Antreprenorul și fenomenul de antreprenoriat

1. Antreprenorul și antreprenoriatul
2. Definiții și evoluția conceptului de
antreprenoriat
3. Forme de antreprenoriat
4. Mituri și prejudecăți legate de
antreprenoriat
 Antreprenorul și antreprenoriatul

 Transformarea unei idei în acțiune a fost realizată din cele mai

vechi timpuri, fiind la baza dezvoltării civilizației umane,
transformând cu adevărat lumea.
 Educația pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial are
mandatul de a dota tinerii cu cunoștințe funcționale, care să-și
consolideze/construiască caracterul, atitudinea și viziunea
specifică antreprenorului.
 Educația a fost și rămâne axa transformării sociale, economice
și politice în toate societățile.
 Acționează ca o forță integrativă în societate, dând valori care
promovează excelența individuală, coeziunea socială și
dezvoltare națională.
 Antreprenorul și antreprenoriatul

 Antreprenoriatul este un fenomen multilateral, cuvântul

„antreprenor” provine din limba franceză,
„entrepreneur”.
 Cuvântul este compus din>
 „entre” (cuvântul englez „enter”)
 „prendre” („a lua”).
 Astfel, prima parte a cuvântului se referă la faptul că
indivizii care manifestă comportament antreprenorial se
plasează între resurse și implementarea lor, între
potențialitate și realitate (Chia, 1995, Bjerke, 2007).
 Antreprenorul și antreprenoriatul

 Verbul francez „entreprendre” era deja în folosință în

secolul al XII-lea, având semnificația de „a face ceva”
(Hoselitz, 1951; 1960, Wennekers, 2006), ideea de acțiune
și implicare activă existând și astăzi la antreprenori.
 Cuvântul antreprenor, „entreprendre” -„entrepreneur” în
limba engleză și franceză, poate fi împărțit în trei rădăcini
latine:
– „entre” care înseamnă „a intra”,
– „pre” care înseamnă „înainte”
– „neur” care înseamnă „centru nervos”.
 Antreprenorul și antreprenoriatul

 Termenul de antreprenor se referă la indivizii care intră

într-o afacere la timp pentru a forma sau a schimba
centrul nervos al acesteia (Shafsky, 1994; Hill, 2003),
antreprenoriatul însemnând regândirea vechilor
paradigme și debarasarea de metodele tradiționale de a
face anumite lucruri (Banfe, 1991, Hill, 2003).
 Substantivul „antreprenor” provine de la englezescul
„entrepreneur”, în sensul de „persoană activă care face
diferit lucrurile, a luat naștere în secolul al XV-lea, forma
lui mai veche a englezescul „entrepreneur”, existând din
secolul al XIV-lea (Wennekers, 2006).
 Antreprenorul și antreprenoriatul

 Termenul de antreprenor este folosit încă din secolul al XVI-lea, în

Evul Mediu termenul "antreprenor" se referea la o persoană care
gestiona proiecte mari, care nu își asumat riscuri, ci
gestionează proiectele folosind resursele furnizate (Lakeus,
2014).
 Mai mult, termenul a fost extins în secolul al XVII-lea și pentru
arhitecți și contractori angajați în activități, cum ar fi
construcția, fortificarea și munca publică.
 La începutul secolului al XVI-lea cuvântul „antreprenor” era
asociat cu francezii care conduceau expediții militare.
 În anii 1700 termenul îi includea și pe cei care, pe baza unor
contracte, construiau în scopuri militare: drumuri, poduri,
porturi, fortificații etc.
 Antreprenorul și antreprenoriatul

 În aceeași perioadă economiștii francezi utilizau termenul pentru a

descrie indivizii care riscau și inovau.
 În anul 1885 - Oxford University Dictionary definea antreprenorul
drept „directorul sau managerul unei instituții muzicale publice,
o persoană care oferă distracții, un contractor/intermediar între
capital și forță de muncă” (Cunningham & Lischeron, 1991).
 Robert și Albert (1986) a afirmat că termenul a fost folosit "numai la
începutul secolului al XVIII-lea pentru a se referi la aspectele
economice.
 Alți economiștii spun că termenul a fost derivat din cuvântul
german "unternehmen" care literalmente înseamnă "a lua",
"operațiune" sau "a efectua" care indică caracteristicile minime ale
unui antreprenor.
 Antreprenorul și antreprenoriatul

 Economistul francez Richard Cantillion este, în general, acreditat

ca fiind primul care a formulat fraza monedă a ceea ce vedem
astăzi ca "antreprenoriat" în jurul anului 1730 (Ahmad & Seymour,
2006).
 Mai mult, ei au subliniat că în secolele XIX și XX mulți economiști și
oamenii de știință eminenți, printre care Adam Smith, Alfred
Marshall, etc. plecând de la modelul cantillion au adăugat
leadershipul și recunoașterea antreprenoriatului prin
organizare, dar principiile cheie de asumare a riscului și
profitul au fost întotdeauna reținute ca trăsături importante ale
antreprenoriat.
 Antreprenorii au o viziune de făcut lucrurile într-un mod mai
bun, gândindu-se dincolo de constrângerile regulilor și
resurselor actuale.
 Antreprenorul și antreprenoriatul

 Antreprenoriatul este în prezent un termen și un

proces complex – astfel:
– studiile psihologice s-au focalizat pe identificarea
motivelor care stau la baza deciziilor de a deveni
antreprenor și asupra trăsăturilor de personalitate ale
antreprenorilor,
– studiile sociologice au căutat să identifice
background-ul colectiv al antreprenorilor,
– studiile economice și-au orientat/îndreptat atenția în
direcția impactului antreprenoriatului asupra climatului
economic.
 Antreprenorul și antreprenoriatul

 De aceea ei pot fi priviți ca agenții procesului antreprenorial și

definiți din mai multe puncte de vedere.
 Pentru economiști - antreprenorii sunt indivizi care introduc
schimbări, inovații și noi procese de producție, datorită faptului că ei
combină resurse materiale, forță de muncă și alte resurse pentru a
le spori valoarea.
 Pentru unii politicieni - antreprenorii sunt indivizi îndărătnici și
greu de controlat, iar pentru alții ei sunt indivizi care găsesc metode
eficiente de a face lucrurile.
 Pentru oamenii de afaceri - antreprenorii sunt aliați, surse de
aprovizionare, clienți sau indivizi în care trebuie investit.
 Antreprenorul și antreprenoriatul

 Pentru filosofii comuniști - antreprenorii pot fi prădători, persoane

care acaparează resursele și exploatează munca altora.
 Pentru filosofii capitaliști - antreprenorii sunt niște persoane care
creează bunăstare pentru ei și ceilalți, găsesc modalități de a utiliza
mai eficient resursele și de a reduce pierderile, creează locuri de
muncă.
 Abordarea antreprenoriatului în sens larg se referă la un grup
de calități și competențe care permit persoanelor,
organizațiilor, comunităților, societăților și culturilor să fie
flexibile, creative și adaptabile față de schimbările sociale și
economice rapide ale societății.
 Antreprenorul și antreprenoriatul

 Abordarea antreprenorială la nivel de individ se referă la faptul

că un antreprenor este persoana care are capacitatea de a
transforma ideile în acțiune, este creativă, inovează, își asumă
riscuri de a planifica și gestiona proiecte pentru îndeplinirea
obiectivelor, respectiv procesul de aplicarea profesională a
cunoștințelor, atitudinii, abilităților și competențelor pentru un
anumit domeniu de activitate.
 Cursuri în managementul micilor afaceri a început să apară din
anii 1940, iar în 1947 - Myles Mace a introdus primul curs de
antreprenoriat în SUA la Harvard Business School și abia după
o jumătate de secol acest fenomen dobândește o recunoaștere
generală (Alberti et al., 2004).
 Antreprenorul și antreprenoriatul

 Din perspectivă educațională, cunoștințele antreprenoriale au fost

pe larg discutate în ceea ce privește dezvoltarea competențelor
antreprenoriale, recunoscute ca fiind importante pentru mediu
educațional (Gibb, 2002; Johannisson, 1991).
 În încercarea de a distinge diferitele tipuri de competențe,
Johannisson (1991) a făcut o clasificare a diferitelor forme de
cunoaștere cuprinzând:
 atitudini, valori și motive,
 abilități,
 abilități sociale, rețele,
 cunoștințe, experiență și intuiție,
 cunoaștere enciclopedică.
 Antreprenorul și antreprenoriatul

 Abilitățile antreprenoriale, ca și alte competențe, sunt

distribuite inegal, și unii contribuie fără îndoială mai mult ca
angajați decât ar putea să o facă ca liberi profesioniști.
 Aceasta ridică întrebarea - Cine și câți ar trebui să fie încurajați
(sau descurajați) să devină antreprenori?
 „Antreprenoriatul ca și domeniu de cercetare caută să înțeleagă
cum sunt descoperite, create și exploatate oportunitățile de a
da naștere unor bunuri și servicii ”viitoare”, de către cine și cu
ce consecințe” (Venkataraman, 1997, Mullane, 2010).
 Altfel spus, antreprenoriatul implică un proces de descoperire a
surselor care constituie obiectul inovării/descoperirii, evaluarea
și exploatarea oportunităților, dar și indivizii care identifică,
evaluează și exploatează aceste oportunități.
 Antreprenorul și antreprenoriatul

 Antreprenoriatul se ocupă cu descoperirea și exploatarea

oportunităților profitabile și intermediază o legătură între două
fenomene: prezența unor oportunități profitabile și prezența
unor indivizi cu spirit antreprenorial.
 Oportunitățile antreprenoriale sunt acele situații în care noi
bunuri, servicii, materii prime, metode organizaționale pot fi
introduse pe piață și vândute la un preț mai mare decât costul
producției (Casson, 1982, Shane & Venkataraman, 2000).
 Unii autori încă susțin că nu este posibilă predarea
antreprenoriatului, deoarece pentru ei, antreprenoriatul este o
chestiune de personalitate și de caracteristici psihologice iar
unul dintre argumente folosite a fost că talentul și
temperamentul nu pot fi predate (Fayolle 2007, 2008;
Thompson, 2004).
 Antreprenorul și antreprenoriatul

 În viitor, inovarea și spiritul antreprenorial trebuie încurajate la

nivel social, guvernamental și managerial.
 Indivizii cu spirit antreprenorial sunt cei care identifică oportunitățile
antreprenoriale și le valorifică, având trăsături distinctede
personalitate.
 Timmons (1989) - „Antreprenoriatul este abilitatea de a face ceva
din absolut nimic. Este inițierea și construirea unei întreprinderi,
mai degrabă decât privirea și admirarea acesteia. Este abilitatea
de a identifica oportunități unde alții văd haos, contradicții și
confuzii. Este abilitatea de a construi o echipă care să
completeze propriile abilități și propriul talent. Este bagajul de
cunoștințe necesar găsirii, gestionării și controlării resurselor. Și
nu în ultimul rând, este dorința de a-ți asuma riscuri”
 Antreprenorul și antreprenoriatul

 Antreprenoriatul implică faptul că antreprenorii sunt direct responsabili

de cariera lor, abilitățile personale sunt transferabile dintr-un mediu
de muncă în altul, succesul nu se referă numai la salariu și poziție
socială ci și la satisfacția personală, dezvoltarea personală, echilibru
muncă - viață personală și autonomie.
 Utilizând terminologia lui Derr (1986) pentru a măsura succesul
antreprenorial, acesta poate să însemne:
– „progres” (dezvoltarea unei afaceri, creșterea veniturilor),
– „echilibru” (îmbinarea elementelor din mai multe sfere ale vieții, ca de exemplu
conducerea unei afaceri de acasă pentru a petrece mai mult timp cu familia),
– „autonomie” (fiind propriul angajator există posibilitatea de a decide față de
aspectele legate de muncă),
– „provocare” (antreprenoriatul oferă oportunități nenumărate de învățare),
– „siguranță” (antreprenorii își iau soarta în mâini și astfel crește nivelul percepției
siguranței - Van Gelderen, 2008).
 Antreprenorul și antreprenoriatul

 În literatura de specialitate au fost identificate mai multe roluri ale antreprenorilor

(Hébert & Link, 1989; Van Dijk & Thurik, 1995; Van Praag, 1999):
1) persoana care își asumă riscul asociat cu incertitudinea,
2) furnizorul capitalului financiar,
3) inovatorul,
4) persoana care ia decizii,
5) liderul industrial,
6) managerul sau conducătorul,
7) organizatorul și coordonatorul resurselor economice,
8) proprietarul unei antreprize,
9) utilizatorul unor factori de producție,
10) persoana care contractează,
11) comerciantul,
12) persoana care organizează utilizarea resurselor,
13) persoana care înființează o nouă firmă.
 Definiții și evoluția conceptului de antreprenoriat

 Fiind un concept multidisciplinar, studierea antreprenoriatului

contemporan necesită cunoaşterea diversităţii teoriilor referitoare
la acesta.
 Dreptul roman cunoştea noţiunea de „antreprenor”, desemnând
o acţiune comercială, antreprenor era considerat arendaşul,
precum şi persoana care gestiona construcţii proprii.
 În Evul Mediu noţiunea de „antreprenor” avea mai multe
înţelesuri şi anume persoanele care se ocupau cu comerţul,
organizatorii de parade si spectacole.
 Deoarece valoarea contractului era stabilită, producţia și
pierderile erau determinate de antreprenori.
Definiții și evoluția conceptului de antreprenoriat

 În literatura economică noţiunea de „antreprenor” a apărut

pentru prima dată în Dicţionarul Universal de Comerţ, editat
la Paris în anul 1723, definind antreprenorul ca fiind
„persoana care îşi asumă obligaţii în vederea construcţiei
unui obiect”.
 Ca termen ştiinţific, subiect de discuţie şi analiză, noţiunea de
„antreprenor” datează încă din sec. al XVIII-lea, când
economistul Richard Cantillon a asociat riscurile cu
antreprenoriatul, elaborând teorii cu privire la antreprenoriat.
 În Anglia, Revoluţia Industrială era în plină desfăşurare, iar
antreprenorii jucau un rol important în transformarea
resurselor.
 Definiții și evoluția conceptului de antreprenoriat

 Jean-Baptiste Say - antreprenorii sunt priviți ca niște

coordonatori, având rol atât în producție cât și în distribuție.
Producția oferă materialelor existente o utilitate pe care ele nu o
aveau anterior, crearea utilității fiind denumită de Say producția
bunăstării.
 În accepțiunea lui există trei tipuri de industrii care poate crea
valoare:
1) industria agricolă,
2) industria manufacturieră,
3) industria comercială.
 În interiorul firmei ei sunt coordonatori, lideri și manageri, Say fiind
primul care scoate în evidență rolul managerial al antreprenorilor.
 Funcția antreprenorilor în sectorul distribuției este aceea de a aduna banii de la
produsele vândute și de a-i gestiona astfel încât să fie acoperite cheltuielile de
producție: salarii, dobânzi, chirii.
 Definiții și evoluția conceptului de antreprenoriat

 Adam Smith (1776) - Avuţia Naţiunilor a menţionat clar că nu

bunăvoinţa brutarului, ci propriul interes l-a determinat pe
acesta să producă pâine.
 Din punctul lui de vedere, antreprenorii sunt agenţii economici
care transformă cererea într-o sursă de profituri, distingând
două tipuri:
– întreprinzătorul artizan este de regulă mai tânăr, care îşi
creează afacerea fără a avea o experienţă suficientă, are
competenţe tehnice şi se lansează în activităţi slab inovative;
– întreprinzătorul speculativ și oportunist care este mai în
vârstă decât primul şi mai experimentat îndeosebi în materie de
gestiune, îşi iniţiază şi dezvoltă afacerea pe baza unei inovaţii,
folosind atât capitalul propriu, cât şi un sprijin din exterior.
 Definiții și evoluția conceptului de antreprenoriat

 Richard Cantillion (1730) - Antreprenoriatul este definit ca

autoangajarea de orice fel. Antreprenorii cumpără la anumite preţuri
în prezent şi vând la preţuri nesigure în viitor. Antreprenorul este un
”purtător” al incertitudinii.
 Proprietarii de pământuri, oameni înstăriți, stabilesc șabloane de consum
pe baza preferințelor individuale, și ulterior externalizează producția către
antreprenori, aceștia înfruntând riscurile pieței cu privire la producție și
distribuție.
 Al rol identificat de Cantillon era acela de indivizi care speculează, ei
mută produsele dintr-o zonă în care au valoare scăzută într-o zonă în
care acestea au o valoare ridicată.
 Identifică în sistemul său economic trei tipuri de agenți: proprietari de
pământ (capitaliști), antreprenori (comercianți), angajați (salariați).
 Definiții și evoluția conceptului de antreprenoriat

 John Stuart Mill (1848) - defineşte antreprenoriatul ca fiind

crearea de noi întreprinderi private şi încorporează indivizii
care îşi asumă riscul, pe cei care iau decizii, cei care doresc
să se îmbogăţească din resurselor de care dispun, prin
crearea unei noi afaceri.
 Frank Knight (1921) - Antreprenorii încearcă să prezică şi să
acţioneze pe schimbare în cadrul pieţei, subliniind rolul
antreprenorului în asumarea incertitudinii, cauzată de
dinamica pieţei. Antreprenorii trebuie să îndeplinească funcţii
manageriale fundamentale, cum ar fi conducerea şi controlul.
 Definiții și evoluția conceptului de antreprenoriat

 Joseph Schumpeter (1934) - pune accentul pe inovare şi combinarea

resurselor. Astfel, antreprenorul este inovatorul care aduce schimbarea în
cadrul pieţei, prin realizarea unor noi combinaţii.
 Aceste combinaţii noi pot îmbrăca următoarele forme: un nou produs,
serviciu sau standard de calitate; noi metode de a produce; intrarea
pe noi pieţe; alte surse de materii prime; înfiinţarea de noi afaceri în
industrie.
 Activitatea de antreprenoriat este o activitate independentă,
desfăşurată pe propriul risc şi este îndreptată spre obţinerea
profitabilitatii ca urmare a utilizării bunurilor, vinderii mărfurilor,
executării lucrărilor sau prestării serviciilor de către persoanele
înregistrate în această calitate, în modul stabilit de lege.
 Activitaţile de antreprenoriat pot fi desfăşurate atât de persoanele
juridice, cât şi de persoanele fizice.
 Definiții și evoluția conceptului de antreprenoriat

 Schumpeter a asociat antreprenoriatul cu conceptul de inovare

aplicat într-un context de afaceri și este cel care înlătură echilibru
de pe piaţă.
 Potrivit definiţiei lui Schumpeter, managerii din firmele existente
nu sunt antreprenori.
 Inovația este definită prin prisma funcției de producție și descrie
modul în care cantitatea produsului variază dacă variază și
cantitatea factorilor de producție.
 Dacă în locul cantității factorilor de producție modificăm forma
funcției, avem o inovație.
 În opinia lui Joseph Schumpeter inovațiile de succes implică
un act de voință nu unul intelectual (Hébert & Link, 2006).
 Definiții și evoluția conceptului de antreprenoriat

 J. Penrose (1963) - Activitatea antreprenorială implică identificarea

oportunităților din cadrul sistemului economic. Capacitățile manageriale
sunt diferite de cele antreprenoriale.
 Harvey Leibenstein (1968) - Antreprenorul completează deficiențele pieței.
Antreprenoriatul implică activități necesare înființării sau dezvoltării unei
întreprinderi, pentru care nu toate piețele sunt bine definite.
 Israel Kirzner (1979) - Antreprenorul recunoaște și acționează conform
oportunităților pieței, el este în primul rând un arbitru. Spre deosebire de
Schumpeter, Kirzner consideră că antreprenorul aduce echilibrul pe piață.
 Antreprenorul are o poziție centrală pe piață, susținând faptul că aceștia
sunt în alertă pentru a descoperi și a exploata oportunități profitabile.
Antreprenorii manifestă vigilență în valorificarea oportunităților anterior
neexploatate (Freytag & Thurik, 2007).
 Ei sunt implicați într-un proces de învățare și descoperire al cărui rezultat
este reconstruirea echilibrului economic (Grilo & Thurik, 2005).
 Definiții și evoluția conceptului de antreprenoriat

 Pentru Kirzner antreprenorii sunt oportuniști, persoane care

caută în sistemele economice dezechilibre care pot fi
exploatate pentru a gestiona resursele mai eficient decât
anterior (Bjerke, 2007).
 Noţiunea de ”oportunitate” înseamnă de fapt posibilitatea de a
crea valoare. Antreprenorii au capacitatea de a vedea în primul
rând, posibilităţile şi nu problemele cauzate de schimbare.
 Peter Drucker (1985) - Antreprenoriatul reprezintă crearea unei noi
firme, fără a ţine cont de abilitatea organizaţiei de a se susţine
singură. Astfel, ar fi suficient ca un individ să înfiinţeze o nouă afacere
pentru ca să fie catalogat drept întreprinzator. Această caracteristică
diferenţiază antreprenoriatul de sarcinile managementului ce
privesc alocarea resurselor într-o organizaţie deja dezvoltată
(implicand riscul şi incertitudinea).
 Definiții și evoluția conceptului de antreprenoriat

 William Gartner (1988) - Antreprenoriatul reprezintă crearea

de noi organizații și obținerea (așteaptarea) unui rezultat.
 Centrul Antreprenorial de la Universitatea Miami din Ohio -
Antreprenoriatul este procesul de identificare, dezvoltare și
de aducere a unei viziuni la viață. Viziunea poate fi
reprezentată de o idee inovatoare, o oportunitate, sau pur și
simplu de o cale mai bună de realizare a lucrurilor.
 Jean Marie Toulouse - “antreprenorul este o persoană care
crează o nouă întreprindere”..
 Howard Stevenson - antreprenorul este un “asumator de
riscuri, fondator de organizaţii sau activităţi, capitalist,
flexibil moral şi comportamental”.
 Definiții și evoluția conceptului de antreprenoriat

 Definiția operațională dată antreprenoriatului de

Wennekers şi Thurik (1999) – ”capacitatea şi voinţa
indivizilor, pe cont propriu, în echipe din interiorul
şi din afara organizaţiilor existente, de a de a crea
noi oportunităţi economice (produse, noi metode
de producţie, noi scheme de organizare şi noi
combinaţii de produs/piaţă), de a introduce ideile
lor pe piaţă, în ciuda incertitudinii şi a altor
obstacole, prin luarea deciziilor cu privire la
amplasarea, forma şi utilizarea resurselor şi
instituţiilor.”
 Definiții și evoluția conceptului de antreprenoriat

 Activitatea de antreprenoriat este definită ca fiind persoana care

reuşeşte să implementeze o idee într-o afacere, este o activitate
independentă, desfăşurată pe propriul risc şi orientată spre
obţinerea sistematică a profitului ca urmare a folosirii bunurilor,
vinderii mărfurilor, executării lucrărilor sau prestărilor de servicii de
către persoanele înregistrate în această calitate în modul stabilit de
lege.
 Antreprenori sunt cei ce experimentează noi tehnici sau cei ce
fac o carieră din preocupările lor în timpul liber. Există multe
poveşti de antreprenoriat de succes, singurele limite ale unui
întreprinzător sunt creativitatea şi resursele la care are acces.
 Antreprenorii trebuie deasemenea să aibă abilitatea de a înţelege
oamenii şi de a lucra cu aceştia, de a fi tolerabil, de a anticipa şi a
evalua reacţiile umane.
 Forme de antreprenoriat

 După scopul organizaților inființate:

 organizații cu scop lucrativ (de a obținere profit),
 organizații nonprofit.
 După dimensiunea ariei de acoperirea
conceptului și preocuparea principală
manifestată:
 antreprenoriat clasic (economic),
 antreprenoriat public (social)
 antreprenoriat verde.
 Forme de antreprenoriat

 Antreprenoriatul public conceptualizează o activitate care aparține în

principal societății și nu se limitează numai la sfera economică. Termenul
"public" subliniază spațiul public, adică spațiul se referă la toți
cetățenii și nu este nici privat, nici oficial.
 Utilizarea termenului din latină "publicus„- înseamnă ceva care se referă
la toți cetățenii și nimeni poate renunța la responsabilitate, cum ar
problema șomajului, rezidența, mediu înconjurător și educația.
 Antreprenoriatul public generează cunoștințe și învățare care sunt utile
pentru întreaga lume, ce pot ajuta oamenii să utilizează resursele și
competențele care nu sunt valorificate/utilizate în prezent, ce
cunoștințe noi sunt necesare și cum ar contribuie la schimbările
sociale pe termen lung, la (re)vitalizare de activități, regiuni și
societăți, prin identificarea și eliminarea obstacolele sau
valorificarea oportunităților de dezvoltare în viitor.
 Forme de antreprenoriat

 În accepțiunea lui Dees (1998) aceștia sunt indivizii care:

1. acționează ca agenți de schimbare în sectorul social;
2. adoptă în misiunea lor creare și susținerea valorii sociale;
3. recunoasc și urmăreasc continuu noi oportunități;
4. se implice într-un proces de inovare, adaptare și învățare
continuă;
5. acționeze cu îndrăzneală fără a fi limitați/descurajați de
resursele disponibile aflate în prezent;
6. manifestă un sentiment sporit de responsabilitate pentru
rezultate.
 Mituri şi prejudecăţi privind întreprinzătorul

1. Întreprinzătorii sunt născuţi, nu făcuţi

2. Întreprinzătorii sunt oameni de acţiune nu “filosofi”
3. Întreprinzătorii trebuie să corespundă profilului teoretic
4. Întreprinzătorii sunt fie inventatori, fie inovatori
5.Întreprinzătorii sunt neadaptaţi academic sau neînţeleşi
social
6. Pentru a deveni întreprinzător este nevoie doar de bani
7. Pentru a deveni întreprinzător este nevoie doar de noroc
8. Ignoranţa este o binefacere pentru întreprinzător
9. Întreprinzătorii sunt nişte aventurieri
10. Întreprinzătorii sunt complet independenţi
 Rolurile cheie asociate cu antreprenoriatul,
indiferent de context

 Antreprenorii sunt persoane care fac o diferențiere semnificativă.

 Antreprenorii sunt persoane creative și inovatoare.
 Antreprenorii se orientează și exploatează oportunitățile la fața
locului.
 Antreprenorii pot găsi resursele necesare pentru a exploata
oportunități.
 Antreprenorii sunt buni dezvoltatori/utilizatori de rețele.
 Antreprenorii sunt hotărâți/luptători în fața
adversității/obstacolelor.
 Antreprenorii pot gestiona riscurilor.
 Antreprenorii au controlul asupra afacerii.
 Antreprenorii pun client pe primul loc.
 Antreprenorii crează capital (financiar, estetic, relaționar).
 Trăsăturile întreprinzătorului eficace

 Dorinţa de asumare a responsabilității,

 Preferinţa pentru risc moderat,
 Încrederea în succesul personal,
 Alegerea momentului oportun,
 Obiectivitatea,
 Dorinţa unor rezultate imediate,
 Puterea ridicată de muncă,
 Pricepere organizatorică,
 Orientare spre viitor,
 Atitudinea echilibrată faţă de bani,
 Competenţă profesională,
 Întreţinerea unor relaţii bune cu clienţii, salariaţii, furnizorii
şi instituţiile financiare