CURS 2

DEFINIREA SI STRUCTURA ACTIVITATII INTREPRENORIALE

Dan Myzica- activitatea intreprenorială este un proces care se derulează în diferite medii şi amplasamente de
afaceri, ce cauzează schimbări în sistemul economic prin inovări realizate de persoane care generează sau
răspund oportunităţilor economice, creând valori atât pentru indivizi, cât şi pentru societate.
Pentru a fi şi mai explicit şi a contracara unele abordări relativ larg răspândite şi pe care nu le consideră complete sau
corecte, Myzica precizează ce nu reprezintă activitate intreprenorială, şi anume:
• nu se reduce numai la o firmă mică;
• nu rezidă numai în înfiinţarea unei noi firme;
• nu constituie numai o „găselniţă“ în afaceri;
• nu se rezumă la scheme de negociere sau investire;
• nu înseamnă a te „îmbogăţi“ rapid (fulgerător, precum artiştii de succes).

Howard Stevenson- urmărirea unei oportunităţi, abordarea şi efectuarea de schimbări rapide, adoptarea de
decizii multifazice, utilizarea resurselor altor persoane, dirijarea de relaţii şi reţele umane şi recompensarea
iniţiatorilor pentru valoarea nou creată. Mai cuprinzătoare şi mai completă, această abordare descrie practic
structura cadru a unui proces intreprenorial în esenţa sa.
Abordarea lui Cunningham şi Lischeron
 Abordarea lui Louis Jacques Filion

• identificarea oportunităţilor economice;

• conceperea viziunii asupra demersului intreprenorial;
• adoptarea deciziilor referitoare la demararea iniţiativei intreprenoriale;
• implementarea viziunii intreprenoriale prin organizarea afacerii;
• procurarea echipamentelor;
• aprovizionarea cu materii prime;
• realizarea marketingului aferent afacerii;
• vânzarea produselor;
• asigurarea forţei de muncă competente;
• subcontractarea şi atragerea de colaboratori externi pentru activităţile pentru care nu se dispune de
competenţa şi mijloacele necesare.
CARACTERISTICILE PROCESULUI INTREPRENORIAL
PRINCIPALELE VARIABILE CARE INFLUENTEAZA ACTIVITATILE INTRPRENORIALE
 REVOLUtIA INTREPRNORIALA

Argumente(Peter Drucker, J. Donald):

• î trepri zătorii se dovedesc principalii artizani ai „ oului“ economic, care în ultimii ani
î registrează un ritm şi o sferă de cuprindere net superioare, generând concomitent
perfor a ţe economice inedite, dar şi şo uri socio-economice apreciabile pentru o u ă
parte a populaţiei;

• î trepri zătorii sunt promotorii s hi ării, ese ţa progresului în toate domeniile de

activitate, care tinde să se accelereze;

• ritmul de i iţiere şi dezvoltare a a tivităţilor intreprenoriale a crescut foarte mult şi

implicit, impactul lor asupra economiei şi so ietăţii în ansamblul lor, aşa cum
de o strează experie ţa i trepre orială a numeroase ţări . Î trepri zătorii din Uniunea
Europea ă sunt o dovadă de necontestat în acest sens.
SURSELE REVOLUTIEI INTREPRENORIALE
Definirea si caracteristicile întreprinzătorilor
Abordarea triaxială a lui Toulouse
 Prin prisma acestei abordări triaxiale, întreprinzătorul se caracterizează astfel:

a) Din punct de vedere sociologic, al valorilor, printr-un un puternic individualism, acordând o atenţie
prioritară autonomiei şi libertăţii de decizie. Raportat la normele care predomină în societate,
întreprinzătorul este considerat ca o persoană „aparte“, nu rareori marginalizată, „intrând“ în conflict
cu aceasta.

b) Din punct de vedere psihologic, al implicării, întreprinzătorul prin asumarea de riscuri ridicate
referitoare la cariera sa, la familie, la propria imagine şi, fireşte, la bani. Întreprinzătorul îşi asumă
riscuri majore, de regulă „calculate“, deoarece crede cu putere că posedă capcitatea de a le influenţa
şi că are forţa să-şi dirijeze propriul destin. De cele mai multe ori, întreprinzătorii sunt persoane care
au insatisfacţii fie de natură materială, fie psihologice, reflectate într-o pronunţată nevoie de
autorealizare. Specific psihologic este, potrivit profesorului canadian Alain Noel, un grad ridicat de
interiorizare al întreprinzătorului, generator de multiple motivaţii. Definiţia pe care un poet latin o
dădea fiinţei umane „rerum novarum cupidus“ (avidă de lucruri noi) se potriveşte, probabil mai
bine, întreprinzătorului.

c) Din punct de vedere operaţional, întreprinzătorului îi este proprie o ridicată capacitate de a acţiona,
asociată cel mai adesea cu o abordare creativă, inovaţională. Aşa cum afirma Schumpeter,
„întreprinzătorul improvizează, revoluţionează rutinele, obişnuinţele şi realizează combinaţii noi“.
Deci, întreprinzătorii fac parte din categoria aşa numiţilor realizatori.
Rolurile si dimensiunile intreprinzatorilor