UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE ADMINISTRATIE SI AFACERI

SPECIALIZAREA ADMINISTRAREA AFACERILOR

FENOMENUL ANTREPRENORIAL IN SUA

STUDENTI GRUPA 203: GUSU ADRIAN

LAPADATONI GEORGE

HASSAN AIMEN
 CUPRINS:

ARGUMENT

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1: APARITIA ANTREPRENORIATLUI SI IMPORTANTA

ACESTUIA PENTRU CRESTEREA SI DEZVOLTAREA ECONOMIC A
STATULUI SUA…………………………………………………………………………

1.1 Antreprenor si antreprenoriat

1.2 Caracteristicile antreprenoriatului in SUA
1.3 Antreprenor- Expresie a creativitatii
1.4 Teoria celor 3T-uri

CAPITOLUL 2: SUA- ROLUL, CONDITIILE SI FACTORII

ANTREPRENORIATULUI …………………………………………………………….

2.1 Rolul Guvernului

2.2 Factorii neconomici care influenteaza dezvoltarea antreprenoriatului in America

2.3 Conditiile oportune pentru antreprenoriatul Americane

CONCLUZII
FINALE………………………………………………………………………………………

INTREBARI ………………………………………………………………………………..

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………
Am ales aceasta tema deoarece vrem sa ilustram contributiile antreprenoriatului in dezvoltarea
economica a statului si trebuie promovat ca alternativă serioasă pentru cariera profesională
clasica, SUA este statul cu cei mai multi si mai buni antreprenori din lume

1.1INTRODUCERE:

Antreprenoriatul reprezintă un factor fundamental al evoluției economice. De

asemenea, acesta reprezintă, în mod distinct, un proces spațial, neuniform și, prin urmare,
un factor important al dezvoltării economice inegale al regiunilor și națiunilor. Această
lucrare abordează o temă de actualitate ce a stârnit interesul cercetătorilor din diferite
domenii, dar și a practicienilor, instituțiilor publice și a guvernelor. Antreprenoriatul este
asociat frecvent cu creșterea și dezvoltarea economică, îmbunătățirea condițiilor de trai,
generarea de noi locuri de muncă, progresul tehnologic, altfel spus cauza prosperității într-
o societate. Conceptul de antreprenoriat este unul larg și nedeslușit, fiind definit de
specialiștii din varii domenii, fiecare având o altă perspectivă asupra definiției și a factorilor
care influențează mediul economic și social al acestuia. Opiniile diferite nu trebuie
concepute neapărat ca fiind contradictorii, ci mai degrabă ca oferind o interpretare dintr-
un alt punct de vedere, utilizând o altă “lentilă” în observarea antreprenoriatului.
Multidiscipliniaritatea și natura complexă a antreprenoriatului sunt motive cheie pentru
lipsa unui fundament teoretic unanim acceptat pentru înțelegerea acestuia drept un
fenomen economic și social distinct. Cu toate că nu există o definiție unanim acceptată a
ceea ce reprezintă și cum se manifestă fenomenul acesta, antreprenoriatul este considerat
a fi important datorită rolului său în creșterea și dezvoltarea economică. Dovada
importanței antreprenorului constă în interesul crescut al economiștilor și a specialiștilor
din alte domenii, dar și a inițiativelor publice la nivel regional sau național de susținere a
antreprenoriatului. Societatea actuală evoluează cu o viteză uluitoare, suprinzând printr-un
ritm accelerat schimbările care vizează toate aspectele existenței umane. Antreprenoriatul
este considerat motorul principal al dezvoltării economice, deoarece generează creștere și
servește ca un vehicul al schimbării și inovării. Rolul antreprenoriatului în economia
contemporană este unul bine conturat, fiind cel care dezvoltă noi modele, aduce soluții
inovatoare, își asumă riscurile asociate dezvoltării afacerii și caută mereu formula de
succes. Pe măsură ce factorul globalizare influențează tot mai mult economia mondială și
progresul tehnologic, care generează incertitudini tot mai mari în economie și societate,
dinamismul antreprenoriatului este considerat un factor în măsură să contribuie tot mai
mult la consolidarea noii economii și la soluționarea provocărilor sociale, economice și de
mediu. Mai mult, specialiștii consideră antreprenoriatul și inovarea cheia competitivității
economiei. Pentru a face față provocărilor existente, întreprinderile trebuie să inoveze mai
mult ca oricând. Antreprenorii care investesc în inovații vor avea de câștigat în următorii
ani, pe baza obținerii de avantaje competitive. Acestea sunt realizabile în cazul în care
inovațiile vor fi prezente în cadrul tuturor activităților întreprinderii, pornind de la
activitatea antreprenorului, cu aplicarea noilor metode de gestiune, a noilor produse,
noilor procese tehnologice, a ambalajelor, modalităților de desfacere a producției și a
noilor segmente de piață. În studiul prezent, inovația și antreprenoriatul sunt tratate ca
două elemente complementare. Orice afacere pornește de la o idee nouă, ce trebuie
mereu dezvoltată pentru a obține creștere economică și un grad înalt de competitivitate.
Antreprenoriatul produce inovație prin crearea de noi produse și servicii, însă inovația este
cea care face ca antreprenoriatul să existe și să prospere
http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2012-10-30-13516330-0-studiu-
antreprenoriat.pdf
I) CAPITOUL I
1.1 ANTREPRENORUL SI ANTREPRENORIATUL
Peter Drucker afirma: “ Antreprenorul cauta mereu schimbarea, ii raspunde si o exploreaza
ca pe o oportunitate”.
Antreprenoriatul este procesul de a initia o afacere ca urmare a identificarii de
oportunitati.
De cele mai multe ori, antreprenoriatul este dificil de initiat,iar o mare parte din aceste
initiative demarcate falimenteza. Activitatile antreprenoriale sunt substantial
diferite,depinzand de tipul de organizatie initiate,iar antreprenoriatul in sine,poate lua
diferite forme, de la proiecte individuale pana la initiative de proportii mari, care sa creeze
locuri de munca. In efortul lor de a derula astfel de activitati ,viitorii antreprenori sunt
sustinuti in demersul lor de un numar mare de organizatii, agentii guvernamentale,
incubatoare de afaceri sau chiar organizatii non-guvernamentale.
Primul factor asupra căruia ne-am focusat analiza a fost “cultura antreprenorială”.
Conceptul a devenit popular şi acceptat internaţional ca o expresie a atitudinii faţă de
comerţ la un anumit nivel al afacerii. El descrie o atitudine pozitivă - predominantă,
permisivă şi de susţinere la scară socială faţă de activitatea antreprenoriala. Înainte de a
analiza și calcula noua variabilă la nivel european, am studiat stabilitatea variabilei cultură
în timp. Există două motive pentru care am realizat această analiză. În principal, trebuie să
ne asigurăm că măsurarea culturii pe o axă atât de îndelungată nu oferă rezultate concrete.
În al doilea rând, caracteristicile distinctive pe care le-am obținut după compararea
antreprenorilor cu cele două grupuri de referință, ar putea reflecta atitudini în loc de valori.
Din păcate, nu este posibil calculul acestor scoruri pe baza caracteristicilor distinctive în alți
ani și corelarea acestora în timp. Cu toate acestea, putem calcula scorurile pentru diferitele
grupe de vârstă și putem efectua o analiză de cohorta.
De asemenea, am realizat testarea relației dintre cultura antreprenorială și inovație, și
dintre cultura antreprenorială și creșterea economică. Datele limitate cu privire la numărul
de noi firme și a celor care nu mai sunt pe piață, numărul efectiv de întreprinderi la nivel
regional, nu ne-a permis utilizarea acestor variabile. În analiza de regresie utilizăm cultura
antreprenorială drept o varibilă potențial explicativă pentru inovație și creștere economică.
Utilizăm un cadru standard de creștere regională, pe baza căruia creșterea economică este
explicată printr-o serie de variabile cheie.
Variabile cognitive - inteligenţă - cunoştinţe - capacităţi tehnice - talente speciale Variabile
de mediu - factori politico-religioşi - factori culturali. Creativitate - factori socioeconomici ca
realizare - factori educaţionali. Variabile de personalitate - motivaţie internă - încredere -
non-conformitate - creativitate . Creativitatea este centrul activităţii umane, reprezintă
activul intangibil de creare a ceva nou, inovativ şi valoros, este sursa antreprenoriatului.
Ideile inovative şi utile reprezintă „sufletul” antreprenoriatului. Pentru a avea succes,
antreprenorii trebuie să genereze idei valoroase în vederea satisfacerii cerinţelor unor
anumite pieţe cu noi bunuri sau servicii şi transformării propriilor proiecte în realitate. Pe
lângă acestea, antreprenorii trebuie să convingă şi alte persoane de viabilitatea şi efectul
promiţător al propriilor aspiraţii. Potrivit unor autori, activitatea antreprenorială poate fi
privită drept una episodică. Astfel, Shane susţine că „oamenii prezintă un comportament
antreprenorial numai în unele momente particulare drept răspuns la unele situaţii
specifice”. Gartner este de părere că „antreprenoriatul se termină în momentul în care
etapa de creare a firmei ia sfârşit”. Antreprenoriatul reprezintă mai mult decât un proces
economic şi se extinde în afara procesului de creare a unei noi afaceri. Astfel, creativitatea
exercitată de antreprenor este o performanţă ce are loc într-un anumit domeniu sau sector
economic, într-un anumit context şi situaţie, este rezultatul interacţiunii dintre indivizi şi
circumstanţe într-un anumit moment. Succesul performanţei creative a antreprenorului
este influenţat de doi factori principali: cunoaşterea domeniului de activitate şi experienţa
personală şi profesională. Creativitatea are multiple feţe şi dimensiuni. „Antreprenoriatul
este un caz specific al fenomenului mai larg de creativitate şi antreprenorii sunt, înainte de
toate, creatori care aplică propria creativitate în domeniul de percepere a oportunităţilor,
creare şi dezvoltare a afacerilor”
De asemenea, analiza urmărește să determine importanța antreprenorului în creșterea și
dezvoltarea economică și a rolului său în noua economie.
În vederea îndeplinirii scopului propus am trasat următoarele obiective:
identificarea factorilor care conduc la apariția sau la eșecul apariției antreprenoriatului;
 identificarea și argumentarea importanței culturii antreprenoriale
; identificarea rolului inovațiilor în creșterea economică;
 studierea relației dintre cadrul instituțional și antreprenor;
 studierea activității antreprenoriale în raport cu teoria firmei, a monopolului și a
echilibrului economic; rolul antreprenorilor în noua economie;
 analiza la nivel de țară cu privire la susținerea și promovarea activității antreprenoriale,
 inclusiv crearea și dezvoltarea infrastructurii inovaționale; identificarea relației dintre
aglomerările economice și activitățile antreprenoriale;
 elaborarea unor recomandări și propuneri practice în vederea dezvoltării economice.
Metodologia de cercetare utilizată în scopul atingerii obiectivelor sus-menționate
cuprinde metode calitative (meta-analiza literaturii de specialitate) și metode cantitative
(metode econometrice-analiza de regresie și corelație, teste de autocorelație, analiza
comparativă și analiza corespondențelor). Combinarea metodelor utilizate în cadrul
cercetării doctorale presupune un procedeu de triangulare care minimizează
incovenientele specifice fiecărei metode de cercetare, ce ajută cercetătorul să ajungă la
rezultatele dorite prin mai multe moduri . Abordarea teoretică a fost fundamentată prin
studiul bibliografic al conceptului de antreprenor, fapt ce a condus la fundametarea
temeinică a demersului empiric realizat în celelalte capitole ale cercetării. Noutatea
științifică a tezei rezidă în: determinarea importanței culturii în dezvoltarea
antreprenoriatului;
 identificarea celor mai bune practici în crearea și dezvoltarea infrastructurii
 inovaționale; argumentarea impactului inovațiilor asupra activității de antreprenoriat;
 identificarea și argumentarea rolului antreprenoriatului în noua economie.. Ținând cont
de relevanța antreprenoriatului pentru generarea creșterii economice, trebuie să coborâm la
nivelurile de aramă în ceea ce privește găsirea unei măsuri sau a unui indicator adecvat
pentru nivelul de antreprenoriat într-o economie înainte de a începe inițiativele politice. Au
fost făcute o serie de încercări în acest sens pentru a colecta datele relevante și a găsi proxies
adecvate pentru antreprenoriat (a se vedea, de exemplu, Acs, Audretsch și Evans 1994;
Blanchflower 2000; Blanchflower et al.2001; Grilo și Thurik 2008; Román 2006). De la
înființarea sa din 1999, consorțiul de cercetare Global Entrepreneurship Monitor (GEM) a
lucrat pentru măsurarea și compararea activității antreprenoriale între țări. Cea mai
 cunoscută măsură de antreprenoriat folosită de cercetătorii GEM este indicele Total
Activity-Entreprenoryial Activity (TEA). Cu toate acestea, utilitatea indicelui TEA ca
măsură a antreprenoriatului are câteva limitări pentru comparațiile dintre țări (Hindle, 2006).
Alții au criticat TEA pentru că nu au capturat antreprenoriatul în întreprinderile existente,
inconsistența datelor și interpretările contradictorii ale întrebărilor dintr-o țară pentru alta
(Audretsch 2002, OCDE 2006, Baumol și colab. 2007, Godin și colab., 2008). În ultimul
deceniu, contextul contextual al antreprenoriatului a primit o atenție din ce în ce mai mare.
Indicatorii larg aplicați ai antreprenoriatului (angajare independentă, TEA, crearea de noi
riscuri) se concentrează exclusiv pe agregate individuale sau la nivel de firmă, fără să țină
cont în mod adecvat de calitatea mediului (instituțional). Indicele Ease of Doing Business,
Indexul Competitivității Globale și Indexul Libertății Economice încearcă să surprindă
caracteristicile instituționale ale țărilor participante (Djankov și colab. 2002, Miller 10 și
Holmes 2010, Sala-I-Martin și colab. 2007; Porter și Schwab, 2008; Porter și colab., 2007).
În același timp, în contextul antreprenoriatului, în timp ce instituțiile sunt vitale pentru
dezvoltare, acestea oferă doar o parte din imagine. Cel mai important dezavantaj al acestor
indici este lipsa lor de fundamentare microeconomică. Dintr-o examinare a unui amplu grup
de date referitoare la antreprenoriat colectate în țări, perioade de timp și sondaje, se constată
că nu există încă un efort cuprinzător, acceptat în mod uniform, de colectare a datelor pentru
antreprenoriat. Suntem de acord cu Ahmad și Hoffman (2007) că niciuna dintre măsurile
existente nu surprinde pe deplin esența antreprenoriatului, empiric sau conceptual. În acest
scop, creăm un indice independent pentru a oferi o măsură cuprinzătoare de antreprenoriat.
Indicele se bazează pe măsurile anterioare de libertate economică, competitivitate și
activitate antreprenorială, dar se îmbunătățește pe fiecare dintre acestea, oferind o abordare
mai concentrată și orientată spre calitate (Acemoglu și Johnson, 2005; Acemoglu, Johnson și
Robinson, 2001).

1.2CARACTERISTICILE ANTREPRENORIATULUI

I. Identitatea antreprenorului

a) individual colectiv

b) current general- outsider

1) indigen-migrant-strain

2) dominant-minoritati
c) familie- nefamilie f) vechi-noi

d) originea socio-economicana g) privat-public

e) orientarea reliigioasa

II) Tipuri ale antreprenoriatului

a) Expansiunea b) inovatii

1)initiala 1) factorul

2) consecutive 2) procesul de productie; piata

III) Nivelul schimbarilor

a) Nivelul expansiunii
b) Nivelul inovatiilor

In continuare, vom expune modul in care antreprenoriatul American a raspuns la crearea

conditiilor favorabile economice opportune.

Inovatiile. Cresterea industrial dintre anii 1810-18810 a fost accelerate de inovatiile

tehnologice, organizationale, material si de productie, care au fostaduse din Europa de catre
imigranti. Totodata, antreprenorii autohtomi au facut multe inovatii. Multe dintre aceste
inovatii erau mai mult organizationale decat tehnologice.Talentul antreprenorilor americani s-a
manifestat in abilitatea lor de a adopta ori imbunatati inovatiile care, particular, au fost
relevante in contextul american.

Modelul inovatiilor tehnologice a fost analog celui din Marea Britanie aplicatla inceput in
industria de textile, pe urma, extins in metalurgie. Contributia americanilor I industria de textile
a fost ring-spinning masine.

Industria metalurgica a inceput sa sedezvolte mai rapid dupa Razboiul Civil si dupa adoptarea
proceselor Bessemer si Siemens-Martin de prelucrare a metalului.

Contributia antreprenorilor americani la inovatiile tehnologice a constatat in crearea masinilor

si in producerea instrumentelor pentru masini, in special, in industria electrica, de asamblare a
masinilor automate.
1.3 ANTREPRENORIATUL- EXPRESIE A CREATIVITATII

Richard Florida, autorul lucrării „The rise of the creative class”, identifică 3 tipuri de
creativitate:

1) creativitate tehnologică sau inovaţie;

2) creativitate economică sau antreprenoriat;
3) creativitate artistică sau culturală.
Aceste trei categorii se influenţează reciproc. Localităţile care asigură un mediu creativ
încurajează activitatea antreprenorială, care, fiind una dintre dimensiunile creativităţii,
încurajează alte tipuri de creativitate, precum inovaţiile şi arta. Un exemplu potrivit este
Sillicon Valley, regiune considerată drept lider în domeniul tehnologiilor şi inovaţiilor în
business, mediu fertil care promovează generarea de idei originale şi completată în schimb
prin vitalitate socială, economică şi culturală. Universităţile şi corporaţiile existente aici
servesc drept focar pentru inovaţii. Arta şi cultura contează tot atât de mult din moment ce
atrag lucrători creativi şi creează un mediu favorabil pentru inovaţiile din diverse domenii
de activitate, inclusiv cel de afaceri. Creşterea economică a fost întotdeauna privită ca un
proces regional. Potrivit încercărilor timpurii de a explica acest fenomen, importanţa
economică a unei zone rezidă în amplasarea acesteia în apropierea unor rute importante
de transportare sau înzestrarea acesteia cu resurse naturale. Potrivit altei teorii, unele
localităţi sunt mai importante din punct de vedere economic, deoarece firmele au tendinţa
de a forma clustere. În prezent însă, s-a conturat opinia conform căreia oamenii reprezintă
motorul creşterii economice, şi anume: prin bogăţia unei regiuni în persoane cu studii,
productive şi talentate; adică, prin formarea de „clustere ale capitalului uman” sunt atrase
firmele existente şi este creat mediul favorabil pentru crearea de noi afaceri. Abilitatea de a
concura şi prospera în cadrul economiei mondiale nu mai ţine numai de comerţul cu bunuri
şi servicii şi fluxurile de capital şi investiţii, ci este tot mai strâns legată de abilitatea
naţiunilor de a atrage, reţine şi dezvolta persoane creative. Prin urmare, a apărut o cerere
atât din partea ţărilor dezvoltate, cât şi din partea celor în dezvoltare pentru mijloace şi
metode de măsurare a creativităţii unei ţări, comunităţi sau a unui oraş în vederea
elaborării unor politici ce ar putea da un imbold societăţii de a deveni mai creativă.
1.4 Teoria celor 3T-uri
Pentru a deveni atractivă pentru persoanele creative, a căror activitate ulterior va duce la o
dezvoltare economică, o regiune trebuie să combine cele „3T”-uri conform teoriei
elaborate de Richard Florida, şi anume:
 1) Tehnologia;
2) Talentul;
3) Toleranţa.
Prin prisma acestor factori poate fi explicat de ce astfel de regiuni ale SUA, bogate în
tehnologii şi universităţi recunoscute în plan mondial, precum Baltimore şi Pittsburg, dar
care nu sunt suficient de tolerante şi deschise pentru a reţine „talentul” şi a stimula
comportamentul riscant sau regiuni deschise la maxim pentru noile idei şi diverse stiluri de
viaţă, precum Miami şi New Orleans, dar care nu posedă baza tehnologică necesară, nu pot
concura cu San Francisco (considerat principalul centru de creativitate economică din SUA),
Boston sau Washington D.C. care îmbină aceşti trei factori decisivi. În studiul „Creative
Class and Regional Growth – Empirical Evidence from Eight European Countries”, autorii
Ron A. Boschma şi Michael Fritsch au analizat distribuţia regională în cadrul a 8 state
europene a persoanelor angajate în activităţi creative şi efectele acestora asupra creşterii
economice regionale. Rezultatele obţinute de aceştia au confirmat în mare parte teoria
sugerată de Richard Florida, potrivit căreia „mediul uman” influenţează dezvoltarea
regională în măsură mai semnificativă decât mediul de afaceri. Prin urmare, pentru a reuşi
ca naţiune şi pentru a promova inovaţia şi antreprenoriatul, orice ţară trebuie să formeze o
comunitate creativă multidimensională, adică să investească în talent, dar şi în tehnologii şi
să se asigure ca societatea să devină receptivă şi tolerantă faţă de risc şi diversitate. Pentru
a deveni competitive pe plan internaţional, ţările trebuie să ia direcţia economiei creative,
deoarece firmele au tendinţa de a urma talentele, şi nu invers. În cele ce urmează sunt
prezentaţi cei trei factori ai dezvoltării economice şi felul în care au fost măsuraţi aceştia
pentru a determina indicele creativităţii în câteva ţări din Europa. De asemenea, sunt
reflectate unele rezultate ale studiului „Europe in the creative age” efectuat de R.Florida şi
I.Tinagli.
Talent:
Clasa creativă – se măsoară ca ponderea specialiştilor, artiştilor, muzicienilor,
arhitecţilor, inginerilor, oamenilor de ştiinţă, economiştilor, managerilor şi a altor lucrători
angajaţi în activităţi creative în totalul forţei de muncă ocupate.

Potrivit studiilor în domeniu, SUA este ţara cu cea mai mare pondere (30%) a clasei creative în
totalul forţei de muncă angajate. Însă, aşa ţări precum Belgia, Olanda şi Finlanda deţin ponderi
cu puţin mai mici (29,97%, 29,54%, 28,61%). În Irlanda, ponderea clasei creative este de
26,01%, însă, începând cu 1995, acest stat a înregistrat cea mai înaltă rată medie anuală de
creştere (7,6%). Indicele capitalului uman – se bazează pe calcularea ponderii populaţiei cu
vârsta cuprinsă între 25 şi 65 ani, având diplomă de licenţiat.
 În ceea ce priveşte capitalul uman, SUA şi Olanda deţin întâietatea. Indicele talentului ştiinţific
– se bazează pe numărul cercetătorilor ştiinţifici şi al inginerilor la 1000 de lucrători. La acest
capitol, Finlanda este pe primul loc, fiind urmată de Suedia şi SUA.

Tehnologie:

Indicele inovaţional – se bazează pe numărul de brevete la 1 mln. de persoane. Indicele de

inovaţii high-tech – se bazează pe numărul de brevete în domeniul tehnologiilor de vârf la 1
mln. de persoane. La prima vedere, potrivit U.S. Patent and Trademarks Office, SUA păstrează
întâietatea în ceea ce priveşte inovaţiile, în general, şi cele din domeniul tehnologiilor de vârf, în
special, statele europene rămânând puţin în urmă, Suedia având cea mai bună poziţie dintre
acestea. Însă, în cazul utilizării datelor din statistica europeană, SUA urmează Olanda şi Finlanda
la distanţe semnificative în ceea ce priveşte brevetarea high-tech. 9 Indicele de cercetare şi
dezvoltare – se calculează ca pondere în PIB a cheltuielilor pentru cercetare şi dezvoltare.

ToleranTA:

Indicele de atitudini – reprezintă procentajul populaţiei cu atitudine tolerantă faţă de

minorităţi. 9 Indicele valorilor – se bazează pe o serie de întrebări ce ţin de religie, naţionalism,
autoritate, drepturile femeii, familie etc. şi reprezintă gradul în care o societate se bazează mai
mult pe valorile tradiţionale comparativ cu cele raţionale. Indicele de autoexprimare – reflectă
gradul în care naţiunea recunoaşte şi preţuieşte drepturile individuale şi autoexprimarea. În
prezent este recunoscut faptul că, în timp ce talentul şi tehnologia sunt activele indispensabile
ale unei economii creative, toleranţa sau, altfel spus, existenţa unui mediu cultural ce atrage,
mobilizează şi susţine creativitatea este nu mai puţin importantă.

Este considerat că SUA este ţara cea mai deschisă şi tolerantă din lume. Însă, chiar dacă în SUA
numărul de imigranţi este mai mare comparativ cu majoritatea ţărilor dezvoltate, aceasta nu
presupune că societatea îi tolerează pe aceşti „venetici”. Mai mult ca atât, studiile au arătat că
astfel de ţări precum Suedia şi Danemarka, cu politici restrictive în domeniul migraţiei, totuşi
prezintă cele mai înalte grade de toleranţă faţă de grupurile de minorităţi. „Este incorect a numi
modificările culturale „americanizare”. Societăţile industrializate în general nu devin
asemănătoare cu SUA. De fapt, poporul american ţine cu mult mai mult la valorile şi credinţele
tradiţionale decât popoarele altor state la fel de prospere” . Determinarea indicelui de
creativitate al Republicii Moldova şi a regiunilor ţării nu reprezintă un scop al prezentului
articol. Totuşi, este un domeniu care cere de a fi studiat din moment ce Moldova, fiind un stat
ce tinde spre prosperitate, trebuie să se adapteze la cerinţele „noii economii” căreia îi aparţine
viitorul şi în care creativitatea reprezintă cheia succesului.
* Florida Richard. Entrepreneurship, creativity, and regional development.

II) CAPITOLUL II

2.1) Rolul guvernului

Referitor la atitudinea fata de antreprenoriatul industrial, putem afirma ca guvernul a fost

influentat de politica laisser-faire, dar nu putem spune ca era indifferent. El si-a jucat rolul si a
contribbuit la imbunatatirea conditiilor oportune pentru antreprenori.

Guvernul a promovat inovatiile oferind sectorului privat specialist-tehnicieni, a sustinut

promovarea facilitatilor de transport, a promovat dezvoltarea formelor corporative, precum
societatile cu raspundere limitata. Comenzile de statpentr produse, de asemenea, nu au
constituit o component esentiala din cererea totala. Din materialele expuse, rezulta ca guvernul
American a sustinut si sustine in continuare antreprenoriatul, aceste actiuni avand drept
consecinta cresterea influentei antreprenoriatului in promovarea politicii conform intereselor
sale. Antreprenorii joaca un rol important in sistemul politic, ca sa nu fie dependent de
politicieni.

2.2 Factorii neeconomici

Apare intrebarea: de ce raspunsul antreprenorilor americani idustriali a fost mai putin

dynamic decat ar putea fi? Noi am aratat ca riscurile economice pentru antreprenoriat nuau
fost asa de mari

Stiind cat de importanta a fost dezvoltarea industriei in SUA,in secoulul XX, ne mira faptul ca
existau diferite opinii in privinta legalitatii antreprenorului in secolul XIX.

Totodata in perioada timpurie, exista o pozitie puternica impotriva folosirii unor astfel de forme
organizationale, precum cooperatia in perioada de tranzitie industrial. Noii veniti in America au
gasit comunnitati deschise fara o conducere stabilita, in Europa o asemenea a fost constituita
de nobilime, care in SUA nu exista. Dreptul proprietatii private a fost asigurat si guvernul,
practice, nu intervenea in activitatea antreprenoriala.

Factorii principali neeconomici ai antreprenoriatului in SUA sunt concurentii locali.

Conditiile economice oportune pentru antreprenoriatul American sunt cele mai favorabile dupa
Japonia, antreprenorii avand afaceri in care totul se lucreaza cu ajutorul masinariilor, absolute
toate industriile fiind automatizate.
2.3 Conditiile oportune antreprenoriatului

Oferta capitalului circulant era limitata la inceputul perioadei de tranzitie in SUA, caci si rata
dobanzii capitalului era mai mare, in comparative cu alte tari dezvoltate.

Piata financiara a fost cu mult mai dezvoltata in partea de nord-est in jurul comertului strain si
comertului cu bumbac, dar exista o competitive mare din partea altor sectoare din economie.
Echipamentul pentru transport era foarte costisitor si cerea sume mari de capital. In plus,
investitorii straini au evitat sa investeasca in manufactura, in perioada aceea,dar,totudi,
sistemul bancar s-a dezvoltat pana la ultimul nivel.

Fig.1 Small Businesses and large numbers

Statele Unite ocupă cel mai înalt rang în sub-indice de aspirație antreprenorială. Acest
lucru indică faptul că, în ansamblu, în Statele Unite, există încă eforturi semnificative în
acest sens parte a antreprenorilor din stadiul incipient pentru a introduce noi produse și
servicii, dezvolta noi procesele de producție, pătrund pe piețele externe și creează firme
cu creștere ridicată. Statele Unite se situează relativ mai scăzute pe sub-indice de
atitudini antreprenoriale cu un rangul 6, sub Noua Zeelandă, Australia, Canada și două
dintre țările nordice. Cu toate acestea, se descurcă mult mai bine decât majoritatea
țărilor europene, cu excepția Suediei și Danemarca. Regatul Unit s-a clasat pe locul 11
pe indicele de atitudine, iar Franța și Germania, 23, respectiv 24. Relativ relativ scăzut
(al 8-lea) Este posibil să urmăriți modul în care sub-indexurile și GEDI s-au schimbat în
timp. În Pentru a face acest lucru, calculăm valorile GEDI și ale celor trei sub-indici
pentru United State pentru anii 2006-2007, 2007-2008 și 2008-2009. Publicația
anterioară (Acs și Szerb 2009) a fost o valoare comună pentru 2006-2008, astfel încât
datele de trei ani nu sunt strict comparabil. De asemenea, calculăm datele colectate
pentru 2002-2008, dar din nou datele nu sunt strict comparabile. Cu toate acestea, ele
relevă tendințe foarte interesante în atitudini, activitate, și aspirații. loc) poziția United
Statele care fac parte din subindexul activității antreprenoriale sunt o surpriză și o
posibilă cauză îngrijorare. Este un indicator care în ultimii zece ani au fost Statele Unite
a rămas în urmă în ceea ce privește demararea oportunităților și calitatea forței de
muncă, precum și activitățile sale în cadrul sectorului tehnologic. Ceea ce este și mai
surprinzător este o listă a țărilor acel plumb. În timp ce țări precum Danemarca și
Suedia au avut performanțe constante, prezența Irlandei și a Puerto Rico este oarecum
neașteptată
CONCLUZII FINALE

Să promoveze includerea aptitudinilor și competențelor antreprenoriale atât în programele

de educație inițială a cadrelor didactice/formatorilor, cât și în dezvoltarea profesională
continuă. Să încurajeze sinergiile dintre educația și formarea în materie de antreprenoriat și
orientarea profesională, astfel încât să sprijine dobândirea competenței-cheie referitoare la
antreprenoriat și să reflecte crearea de întreprinderi ca fiind o posibilitate de carieră. Să
promoveze și să sprijine inițiativele de întreprinderi studențești, de exemplu încurajând crearea
unor medii de învățare adecvate, furnizarea unor servicii de orientare profesională fiabile la
toate nivelurile de educație și formare și, în special în domeniul învățământului superior și al
învățământului profesional și tehnic (VET), disponibilitatea mentorilor și asigurarea de
incubatoare de afaceri pentru antreprenorii ambițioși. Să faciliteze și să stimuleze implicarea
antreprenorilor în procesul de învățare, valorificând, de asemenea, experiențele din trecut ale
absolvenților, de exemplu prin invitarea antreprenorilor în instituțiile de învățământ și de
formare pentru a discuta experiențele lor cu elevii, studenții, cadrele didactice și formatorii sau
prin furnizarea de posibilități de învățare la locul de muncă, stagii și ucenicii. Să utilizeze, în
măsura în care este posibil, informațiile privind monitorizarea absolvenților la evaluarea calității
și eficienței educației și formării în materie de antreprenoriat. Să promoveze experiențele
antreprenoriale practice, cum ar fi posibilitățile de demonstrare a creativității, întreprinderile
nou-înființate, simulările de activități economice sau învățarea pe bază de proiect
antreprenorial, având în vedere necesitatea de a utiliza o abordare în funcție de vârstă. Să ia
act de activitatea desfășurată de Grupul de lucru tematic privind educația în materie de
antreprenoriat.

Intrebari

1) Ce ati schimba la modul de gandire American?

2) Credeti ca noi in decurs de peste 10 ani vom evolua ca stat asa cum a facut America
datorita intreprinzatorilor?
3) Ati adauga o a4-a teorie pentru a imbunatati si pentru a sustine in continuaare
antreprenoriatul?
4) Tinand cont ca Japonia este la conducere din acest punct de vadere, cu ce idei stralucite
ati veni in ajutorul Americanilor pentru a urca pe primul loc?
 BIBLIOGRAFIE:

1) file:///C:/Users/Gusu%20Adrian/Desktop/Antreprenoriatul-diversitatea....pdf
2) https://doctorat.feaa.uaic.ro/doctoranzi/pagini/Roibu_Paula/Documents/Paula_Roibu_
teza_rezumat.pdf
3) http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2012-10-30-13516330-0-studiu-
antreprenoriat.pdf
4) http://old.upm.ro/facultati_departamente/ea/onm2007/SECTIUNEA
%202/Orhei_Elisabeta.pdf
5) https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Antreprenoriat_expresie%20a
%20creativitatii.pdf
6) file:///C:/Users/Gusu
%20Adrian/Downloads/Global_Entrepreneurship_and_the_United_States.pdf