Avieriței Georgina

Administrație Publică filiala Botoșani

Licență anul I

ROLUL ANTREPRENORULUI ÎN CADRUL ECONOMIEI ÎN

VIZIUNEA CLASICĂ

Perioada clasică a științei economice a ținut aproape un secol: secol în care

capitalismul, în faza primei revoluții industriale, căuta soluții pentru a se organiza, pentru a
reuși să satisfacă nevoile populației care, încă de pe atunci era în continuă creștere, pentru a
face față concurenței străine care își făcea resimțită prezența din ce în ce mai puternic, dar și
pentru a depăși piedicile care se opuneau progresului. Viziunea clasică, cea despre care vom
vorbi în această lucrare, era bazată pe organizarea unei economii care să își aibă bazele în
economia naturală considerându-se că piața deține virtuți autoreglatoare, susținătorii acestei
viziuni fiind recunoscuți drept participanți activi ai liberalismului economic. Viziunea clasică
precum și economiștii clasici susțineau, în mare parte, statul minim, conturat prin prisma
evitării reglementărilor, libera inițiativă și concurența fiind considerate drept bazele
progresului. Nu puteam începe această lucrare fără a explica ce înseamnă termenul de
antreprenor, dar mai ales când a apărut prima diferențiere între „ei” și „ceilalți”. Ne vine să
credem sau nu, conceptul de antreprenor a luat naștere foarte devreme, încă din cele mai
îndepărtate timpuri, când oamenii au observat că nu trebuie să muncească pentru fiecare lucru
necesar în traiul de zi cu zi ci, că pot munci pentru a deține mai multe produse din aceiași
arie, ca ulterior să le schimbe cu cele necesare, astfel luând naștere prima formă „barbară” de
antreprenoriat.
Cel care realizează existența acestui concept este Richard Cantillon, un economist
irlandez-francez. Acesta îi considera pe antreprenori drept persoanele care se angajează în
mod conștient să suporte și să depășească incertitudinea investind, plătind cheltuieli și
sperând la un venit mulțumitor. În opinia sa, întreprinzătorul profită de posibilitățile de
realizare a profitului care se ivesc în comerț și nu numai. El observă că fermierii,
meșteșugarii, comercianții și alte categorii de participanți în economie, cumpără produse la
prețuri stabile și le vând la prețuri instabile, având drept motivație profitul potențial, ce este
de fapt diferența dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare. Cu toate acestea din teoria
susținută lipsea un lucru esențial, antreprenorul lui Cantillon ajustează oferta la cererea

1
Avieriței Georgina
Administrație Publică filiala Botoșani
Licență anul I

existentă pe piață, dar acțiunile sale nu ajung niciodată să crească semnificativ, nici în cazul
cererii dar nici în cel al ofertei. Această „greșeală” este una întâlnită des în viziunea clasică,
însă este de înțeles dacă ținem cont de perioada în care aceste teorii au fost avansate și de
situațiile politico-existente în acea vreme.
Păstrând aceiași notă a viziunii clasice putem privi spre economistul J.B. Say care dă numele
de întreprinzător inclusiv persoanei care organizează procesul de fabricație prin combinarea
unor factori de protecție, Say afirmă că această organizare nu implică neapărat formarea unor
noi combinații în protecție, ci este o simplă sarcină administrativă pe care întreprinzătorul o
efectuează zilnic. În acest caz, de fapt întreprinzătorul este cel care creează profit prin plata
binemeritată pentru cunoștințele de specialitate, de nivel înalt pe care acesta le deține și pe
care le utilizează în procesul său. Conform teoriei acestuia, întreprinzătorul evaluează pe
piață cererea pentru produsele sale și în funcție de acestea își formulează propriile cereri față
de proprietarii factorilor de producție (capital, muncă, pământ). După analiza ofertelor
valabile, cererea întreprinzătorilor se va stabili, același lucru întâmplându-se și cu prețul final
al produsului, salariile, dobânda, precum și renta funciară.
În literatura economică noțiunea de antreprenor a apărut pentru prima dată în
Dicționarul Universal de Comerț, editat la Paris în anul 1723, desemnând „ persoana care își
asumă obligații în vederea gestionării construcției unui obiect”. Ca să ne conturăm în minte
perioada și importanța antreprenorilor în viziunea clasică, trebuie să știm că acest termen
apare încă din secolul XVIII-lea, în Anglia, cam în aceiași perioadă în care era în plină
desfășurare Revoluția Industrială, antreprenorii jucând un rol important în transformarea
resurselor. În anul 1934, economistul austriac Joseph Schumpeter spunea „În antreprenoriat
există o înțelegere pe care o facem în legătură cu un anumit tip de comportament, care
include: 1) inițiative; 2) organizarea și reorganizarea mecanismelor socioeconomice; 3)
acceptarea riscului și a eșecului.” După pasajul cu revoluția industrială, cercetătorul Say s-a
oprit asupra unui ”personaj cheie” al vieții economice. Acesta afirmă că:„întreprinzătorul =
agentul principal al progresului economic este omul industrial, activ, instruit, inventator
ingenios, agricultor inventiv, omul de afaceri îndrăzneț, acel om care se implică în toate în
măsura în care se fac descoperirile științifice și se extind debușeele. El este acela care, mai
mult decât capitalistul propriu-zis, care dă banii și încasează redevențele, mai mult decât

2
Avieriței Georgina
Administrație Publică filiala Botoșani
Licență anul I

proprietarul financiar relativ pasiv, mai mult decât lucrătorul care primește ordinele asupra a
ceea ce are de făcut, conduce producția și domină distribuirea bogățiilor.” 1
Fără a mai împinge istoricul cercetărilor cu privire la apariția conceptului de
antreprenor/antreprenoriat în perioada veche, în cele ce urmează voi face trimitere la tradiția
teoretică a ultimelor două secole. Tot mai mulți cercetători au afirmat de-a lungul istoriei că
perspectiva unei națiuni depinde de antreprenori. De fapt, prezența întreprinzătorului a fost
mereu necesară pentru a încuraja și introduce schimbarea în societate. O perioada lungă de
timp în locul termenului de antreprenor s-a folosit termenul de întreprinzător, de aici și
denumirea arhicunoscută de întreprindere. Szerb, în una dintre lucrările sale atrage atenția
asupra faptului că, teoriile tradiționale nu au fost niciodată foarte consistente, imaginea
antreprenorului pe care o cunoaștem astăzi, în sine lipsind câteodată cu desăvârșire. În
viziunea clasică se întipărește, treptat, în memoria colectivă a economiștilor că izvorul
bogăției fiecărei țări se regăsește în interiorul ei și că de fapt, dincolo de stat și indivizi există
o ordine naturală în economie ce de multe ori era privită ca fiind de sine stătătoare. Se
considera că fiecare antreprenor își urmărea propriul interes, cu toate acestea prin ceea ce
face el efectiv promova, fără voință, interesul societății din care făcea parte.
În ultimele decenii văzând o creștere considerabilă a IMM-urilor, a „comunității de
antreprenori” , aceștia devenind o forță din ce în ce mai greu de ignorat, cercetarea
economică a început să se ocupe intensiv de analiza relației dintre personalitatea
antreprenorului, factorii de influență și importanța lui în economia unui stat. Această
schimbare de perspectivă s-a produs abia după o analiză economică riguroasă descoperindu-
se astfel că, statul nu pierde nimic dacă susține asemenea practici ci, din contră câștigă pe mai
multe planuri (capital, forță de muncă, etc.). Cu alte cuvinte, întreprinzătorul este văzut și în
viziunea clasică dar și în cea modernă drept cel care contribuie la creșterea economică,
deoarece aceștia creează noi afaceri, care, la rândul lor, creează locuri de muncă, cresc nivelul
competiției, oferă o gamă variată de produse și servicii, cresc producția datorită schimbărilor
tehnologice și au un impact pozitiv asupra vieții individului. Față de viziunea clasică, în cea
modernă a apărut conștientizarea necesității unor metode normative de analiză economică cu
ajutorul cărora să se poată stabili modul în care statul poate interveni în viața economică cu
scopul de a motiva antreprenorii să își continue activitatea și să își lărgească orizonturile.

1
https://tehnopress.ro/webfiles/books_documents/pdf_extras/54_interior_antrepenorul.pdf ;

3
Avieriței Georgina
Administrație Publică filiala Botoșani
Licență anul I

Termenii de antreprenor și antreprenoriat au devenit din ce în ce mai utilizați,

deoarece tindeau să fie asociați cu bunăstarea unei nații și cu dezvoltarea sa economică.
Activitatea antreprenorilor, fie că a fost sau nu conștientizată de-a lungul istoriei, a avut
mereu un puternic impact asupra lumii. Astăzi, rolul antreprenorului în economia
contemporană este unul foarte bine conturat, el fiind cel care dezvoltă noi modele, aduce
soluții inovatoare, își consumă energia și își asumă riscurile asociate dezvoltării afacerii
căutând mereu formula perfectă pentru succes. Antreprenorul produce inovația prin crearea
de noi produse și servicii, însă inovația este cea care, de fapt face ca antreprenoriatul să existe
și să prospere.
Revenind la viziunea clasică, vom vedea că și atunci, o trăsătură distinctă a
economiilor dezvoltate a fost reprezentată de rolul vital al antreprenorului, acesta fiind un
pilon central al creșterii economice. În mod particular, progresul tehnologic rapid continua să
genereze noi afaceri și să ducă deseori la dezvoltarea celor existente deja, acestea constituind
un factor decisiv pentru adaptarea la noi oportunități pe piață, dobândirea de noi cunoștințe,
precum și creșterea productivității. Astfel, în literatura clasică de specialitate s-au identificat
trei tipuri de întreprinzători: (1. Întreprinzătorul conducător, al căror obiectiv principal îl
constituie siguranța; 2. Întreprinzătorul inovator al căror obiectiv principal este dorința de a
avea senzații; 3. Întreprinzătorul controlor care urmărește câștigarea și menținerea puterii.
La clasici, munca productivă reprezenta munca creatoare de capital, deci munca
generatoare de avuție sau putere absolută și prin deducție, de putere generală. Drept urmare,
esențial în determinarea muncii productive nu era utilitatea sau inutilitatea, forma materială
sau imaterială, eficiența sau ineficiența, ci capacitatea de a-și fixa rezultatele, de a conserva și
de a face astfel, posibilă angajarea lor în procesele viitoare, generând avuție sau putere
absolută. Accentul este pus de clasici pe separarea muncilor în productivitate și
neproductivitate acestea fiind dovada acceptării preocupării individului de a avea puterea
generală într-o formă particulară impusă de evoluția raporturilor de putere în direcția
egalității – avuție.
În concluzie, evoluția rolului întreprinzătorului a fost puternic influențată de
principiile și tehnicile manageriale, fiind în strânsă legătură cu mediul social din care provine
întreprinzătorul. Spre deosebire de viziunea clasică, astăzi termenul de antreprenor este unul
concret, momentul de abstractizare fiind depășit odată cu neomodernismul, acest lucru putând
fi remarcat prin ușurința cu care există atât cerere cât și interes din ce în ce mai mare pentru

4
Avieriței Georgina
Administrație Publică filiala Botoșani
Licență anul I

plasarea ”antreprenoriatului” (crearea de noi afaceri) ca element cheie în procesul de

dezvoltare și revitalizare a zonelor mai puțin dezvoltate.

Bibliografie:

1. http://www.business.mmu.ac.uk/research/wps/papers/wp01_18.pdf ;
2. ESTE CULTURA UN MODERATOR AL MOTIVAŢIEI CĂTRE
ANTREPRENORIAT? UN STUDIU COMPARATIV ÎNTRE ROMÂNIA ŞI
ISLANDA Laura Brancu1 , Svala Guðmundsdóttir2 , Delia Gligor3 şi Valentin
Munteanu4 1) 3) 4) Universitatea de Vest din Timişoara, România. 2) University of
Iceland, School of Business, Islanda;
3. Antreprenoriat și tehnici decizionale în afaceri internaționale NOTE DE CURS Prof.
dr. Carmen NASTASE;

4. https://tehnopress.ro/webfiles/books_documents/pdf_extras/
54_interior_antrepenorul.pdf ;

5. https://doctorat.feaa.uaic.ro/doctoranzi/pagini/Roibu_Paula/Documents/
Paula_Roibu_teza_rezumat.pdf ;

6. https://www.prois-nv.ro/docs/ANTREP_ceeste-1-1.pdf ;

7. https://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Cantillon ;