MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII DIN REPUBLICA

MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

Catedra: Științe Economice

REFERAT
Evoluția Macroeconomiei. Rolul statului în economie

A realizat: Mînăscurtă Andrei,

student anul I, specialitatea business și administrare
grupa 103 BA
A verificat: Țurcan Aurelia

CHIȘINĂU 2022

1
 CUPRINS

REZUMAT.............................................EROARE! MARCAJ ÎN DOCUMENT NEDEFINIT.

ROLUL STATULUI ÎN ECONOMIE............................................................................................3

BUGETUL DE STAT.....................................................................................................................5

FUNCŢIILE STATULUI................................................................................................................8

STABILIREA CADRULUI LEGAL AL ACTIVITĂŢII ECONOMICE..........................9

IMBUNĂTĂŢIREA ALOCĂRII RESURSELOR...........................................................10

REDISTRIBUIREA VENITULUI....................................................................................10

STABILIZAREA ŞI CREŞTEREA ECONOMICĂ.........................................................11

FORMELE IMPLICĂRII STATULUI ÎN ECONOMIE..............................................................12

STATUL ŞI COMBATEREA INFLAŢIEI.......................................................................12

ROLUL STATULUI ÎN COMBATEREA ŞOMAJULUI................................................14

EVOLUŢIA VIEŢII ECONOMICE DIN PERSPECTIVA RELAŢIEI PRACTICE STAT-

ECONOMIE.............................................................................................................................16

CRIZA ACTUALĂ ŞI IMPACTUL EI ASUPRA RELAŢIEI STAT-ECONOMIE.......17

CONCLUZIE.....................................................................................................................14

BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................19

2
 REZUMAT

Intervenția statului în economie este extrem de complexa în perioada contemporana.

Evoluțiile economice, sociale, curentele de gândire economica au antrenat profunde
transformări în ceea ce privește rolul statului in economie, mai ales după primul război
mondial. O forma importanta de intervenție a statului in economie îl reprezintă politica
economica.

Prin politica economica se înțelege ansamblul masurilor pe care le ia statul pentru a

influența viața economica. Aceste masuri pot fi elaborate de puterea centrala (guvern,
parlament) si au o acțiune de obicei la scara macroeconomica (pe ansamblu economiei),
cu efecte la acest nivel sau pot aparține administrațiilor locale si in acest caz se refera la
a 636g67g (perioada elenistica (323 - 31 î. Hr.), cân 636g67g d s-a petrecut amestecul cu civilizația
orientala și e) perioada romana, când cultura helena pătrunde în Imperiul roman.) activitatea de pe un
teritoriu mai restrâns, bine definit.

Statul are un rol important și în corectarea mecanismelor pieței astfel încât anumite

dezechilibre sa fie estompate si chiar înlăturate. In acest scop, se propun anumite
obiective cum ar fi: achiziționarea de către stat a anumitor bunuri pentru armata,
administrație etc., creșterea volumului serviciilor in domeniul sănătății, învățământului,
culturii etc. Intervenția statului se realizează și prin ajustarea externalizărilor mai ales în
domeniul protejării mediului si a unei mai bune îngrijiri a populației.

Intervenția indirecta se realizează mai ales prin politica bugetara si fiscala. Prin

intermediul politicii bugetare statul poate influenta economia modificând volumul și
structura veniturilor și a cheltuielilor.

ROLUL STATULUI ÎN ECONOMIE

Intervenția statului in economie este extrem de complexa in perioada contemporana.

Evoluțiile economice, sociale, curentele de gândire economica au antrenat profunde
transformări in ceea ce privește rolul statului in economie.

Crizele economice, războaiele, precum si necesitatea susținerii unor lucrări de mari

proporții in domeniul infrastructurii au făcut necesara reconsiderarea rolului statului.
Aceasta a constat in sprijinirea dezvoltării industriei, protecția economiei naționale,
dezvoltarea comerțului exterior etc. După primul război mondial, statul se implica tot
mai mult in economie, la început sprijină reconstrucția, apoi susține diverse programe,
ceea ce conduce la sporirea cheltuielilor publice. Implicarea statului prin subvenționarea
transporturilor, creșterea numărului de societăți comerciale mixte, subvenționarea
exporturilor etc. determina o schimbare a mentalității. Triumful politicilor economice de
inspirație keynesista este evident, iar statul preia și atribuții legate de protecția sociala,
redistribuirea veniturilor și susținerea activității economice.
3
Interventia statului in economie se realizeaza prin intermediul politicilor economice.

Prin politica economica se intelege ansamblul masurilor pe care le ia statul pentru a

influenta viata economica. Aceste masuri pot fi elaborate de administratia centrala
(guvern, parlament), si au o actiune de obicei la scara macroeconomica (pe ansamblu
economiei), cu efecte la acelasi nivel sau pot apartine administratiilor locale si in acest
caz se refera la a 636g67g ctivitatea de pe un teritoriu mai restrans, bine definit. Politica
economica adoptata la nivel central difera deci, atat ca perspectiva cat si a
instrumentelor de aplicare si a efectelor scontate, de cele la nivel local. De exemplu,
masurile legate de stoparea inflatiei nu pot fi luate decat la nivel central unde
administratia are parghiile necesare pentru actiune.

Politicile macroeconomice pot fi de conjunctura si de structura. Prima vizeaza

indeosebi cererea agregata si indeosebi componentele ei, respectiv din sectorul public si
privat si modul in care acestea pot fi influentate in vederea realizarii unei stabilitati
macroeconomice. A doua vizeaza oferta agregata, si se refera la instrumente prin care
pot fi influentate volumul capitalului, a muncii si incorporarea progresului tehnic in
productie.

Din punctul de vedere al perioadei de timp, politica economica poate fi construita pe

baza unor obiective si instrumente care sa vizeze termenul scurt sau o perioada mai
lunga.

Obiectivele politicii economice se refera la urmatoarele aspecte: controlul inflatiei si

asigurarea unei stabilitati a preturilor; controlul somajului si realizarea unei piete a
muncii dinamice si echilibrate; realizarea unei balante de plati echilibrate; realizarea
unui buget de stat echilibrat; distribuirea echilibrata a veniturilor si redistribuirea
acestora; protejarea mediului inconjurator.

Aceste obiective nu pot fi intotdeauna delimitate cu precizie, ele intrepatrunzindu-se si

uneori chiar intrand in contradictie, cum ar fi politicile legate de reducerea somajului si
a inflatiei. De asemenea, masurile de stabilizare a preturilor pot afecta echilibrul de pe
piata muncii si realizarea unei cresteri economice sustinute precum si a unei balante de
plati favorabile.

Autoritatile politice pot interveni in viata economica prin forme directe si indirecte.

Interventia directa a statului se realizeaza prin urmatoarele instrumente: politica

preturilor, a salariilor si a veniturilor; balanta de plati care poate fi influentata la randul
ei, de politicile comerciale, in special prin masuri permanente legate de importurile si
exporturile de bunuri si capital; investitii ale statului menite sa asigure o crestere
4
economica sanatoasa si sa sprijine unele domenii cum ar fi: industria, transporturile,
telecomunicatiile, precum si evitarea degradarii mediului ambiant sau atenuarea unor
conflicte sociale generate de lipsa locurilor de munca; concurenta, in vederea diminuarii
posibilitatilor de abuz, mai ales in ceea ce priveste calitatea bunurilor sau a unor
domenii de activitate.

Obiectivele politicilor economice se fundamenteaza pe teoria economica, pe relatiile

economice ale etapei, si tine cont de preferintele publice ale partidului aflat la guvernare
sau ale partidelor din coalitia guvernamentala, interesele grupurilor de presiune si nu in
ultima instanta de situatia internationala.

Interventia indirecta se realizeaza mai ales prin politica bugetara si fiscala. Prin

intermediul politicii bugetare statul poate influenta economia modificand volumul si
structura veniturilor si al cheltuielilor.

BUGETUL DE STAT

Una din cele mai eficiente instrumente de interventie a statului in economiile tuturor
tarilor lumii este bugetul de stat.

Acesta reprezinta un document care cuprinde pe de-o parte, cheltuielile publice si pe de

alta parte, veniturile aferente acestora, pe o perioada de un an. Se calculeaza anticipat,
pe baza previziunilor privind activitatea economica, evolutia veniturilor si a cheltuielilor
necesare activitatii publice.

Bugetul de stat se bazeaza pe trei principii: anualitatii, ceea ce inseamna ca se

calculeaza pe un an; unitati, ceea ce inseamna ca toate veniturile si cheltuielile sunt
cuprinse intr-un singur act; universalitatii, ceea ce inseamna ca toate veniturile se
contopesc intr-o masa comuna si servesc acoperirii cheltuielilor prevazute.

Cheltuielile bugetului de stat include urmatoarele domenii: administratia publica,

invatamant si educatie, cultura, sanatate, asistenta sociala, aparare, dobanzi care trebuie
platite pentru imprumuturile primite de stat sau colectivitatile locale.

Structura cheltuielilor publice desi este diferita de la o tara la alta cuprinde in linii mari
urmatoarele:

1. consumul intermediar, format din bunuri si servicii destinate functionarii

administratiilor publice centrale si locale;

2. subventii si ajutoare banesti pentru investitii, in domenii bine precizate si aprobate de

puterea legislativa;

5
3. salarii platite lucratorilor din domeniul public;

4. prestatii sociale concretizate in: alocatii familiale, alocatii de somaj, pensii;

5. dobanzi varsate pentru imprumuturile contractate de stat;

6. alte cheltuieli.

Cheltuielile bugetare pot fi clasificate dupa mai multe criterii.

Astfel:

- dupa profilul activitatilor publice: cheltuieli cu functionarea administratiei publice

centrale si locale, justitie, armata, invatamant, cultura, actiuni economice, actiuni
sociale;

- dupa natura institutiilor care obtin venituri de la bugetul de stat: unitati administrativ-

teritoriale, alte institutii publice;

- dupa fondurile din care se finanteaza cheltuielile: bugetul central, bugete locale,

conturi speciale ale trezoreriei etc.;

- dupa rolul cheltuielilor in activitatea economica: cheltuieli pentru consum public:

armata, intretinerea aparatului administrativ, justitie etc., si cheltuieli care asigura
largirea activitatii economice: investitii in noi intreprinderi publice, reutilarea celor
existente, investitii in sectorul energetic, invatamant, infrastructura, sisteme de irigatii;

- dupa natura economica a cheltuielilor publice: 

1. cheltuieli cu functionarea si intretinerea administratiilor publice, ale institutiilor

publice (salarii, procurarea unor materiale, servicii, iluminat, posta, telefon, incalzit
etc.);

2. cheltuieli de transfer, cuprinzand sume din fondurile publice alocate diferitelor

persoane fizice sau juridice cu titlu definitiv si nerambursabil (dobanzile la datoria
publica, ajutoare de somaj, pensii, subventii acordate firmelor etc.);

3. cheltuieli pentru investitii destinate construirii de noi intreprinderi, reutilarii celor

existente, construirii unor institutii publice (ca de exemplu: scoli, spitale, etc.);

Veniturile bugetare provin din urmatoarele surse: venituri obtinute din activitatea

proprie, desfasurata in intreprinderile publice, partea din profiturile obtinute in
societatile mixte (cu capital privat si public), precum si din impozite si taxe. In primul
6
caz, fondurile banesti rezulta in urma repartitiei primare a venitului, iar al doilea caz, ele
provin din redistribuirea venitului national. In unele cazuri exceptionale, statul recurge
la imprumuturi interne sau externe sau la emisiunea monetara.

Impozitele si taxele sunt principalele forme de venit la bugetul de stat. Ele constituie o
prelevare asupra diferitelor forme de venit, cu titlu obligatoriu, definitiv, deci
nerambursabil. Atributele esentiale sunt: obligativitatea, nerambursabilitatea, dreptul de
urmarire in caz de neplata si generalitatea, adica extinderea asupra tuturor categoriilor
sociale.

Impozitele si taxele pot fi: directe si indirecte. Cele directe includ: impozitele asupra
salariilor, profiturilor, veniturilor agricole, veniturilor liber profesionistilor si asupra
altor forme ale veniturilor. Impozitele indirecte sunt formate din: taxa pe valoarea
adaugata, accize, taxa asupra produselor petroliere, taxele vamale etc.

Sistemul de impunere poate fi de doua feluri: in cote fixe si cote procentuale. Acestea
din urma se aplica in urmatoarele forme: impunere proportionala (la o cota de impozit
fixa, marimea impozitului va fi proportionala cu nivelul venitului), impunere progresiva
(cotele de impozit cresc odata cu cresterea marimii materiei impozabile), si impunere
regresiva (in cazul in care, pe masura sporirii veniturilor scade cota de impunere).

In conditiile in care veniturile au fost integral cheltuite si au acoperit aceste cheltuieli,

deci veniturile sunt egale cu cheltuielile, bugetul este echilibrat si are un efect neutru
asupra evolutiei preturilor.

In majoritatea cazurilor, datorita actiunii unor factori cum ar fi: cresterea preturilor,
scaderea neprevazuta a activitatii economice, aparitiei unor cheltuieli neprevazute,
evaziunile fiscale etc, cheltuielile bugetare pot depasi veniturile. Apare, in acest mod
deficitul bugetar. Se pune intrebarea: de ce nu se stabilesc taxe si impozite mai mari
pentru a preintampina o asemenea situatie?

Prelevarile fiscale apasatoare micsoreaza veniturile agentilor economici si posibilitatea

lor de a crea locuri noi de munca, de a moderniza si de a eficientiza activitatea
economica. Felul in care presiunea fiscala influenteaza asupra veniturilor fiscale, a fost
studiata cu ajutorul curbei lui Laffer (economist american):

Presupunem ca in momentul t0 creste presiunea fiscala si, ca urmare, sporesc veniturile

bugetului de stat (R0) din aceasta sursa. Daca aceasta politica se mentine, agentii
economici isi restrang activitatea, creste de asemenea pericolul evaziunilor fiscale, iar
unii investitori sunt descurajati si renunta sa initieze activitatile pe care si le-au propus,
deoarece cu un impozit devenit impovarator, actiunile lor sunt nerentabile. Asa se
7
explica ca in perioada urmatoare t1, scad veniturile fiscale la R1. Daca, insa, nivelul
impozitelor se diminueaza dar se mareste baza de impozitare, activitatea economica
tinde sa se relanseze, iar veniturile statului cresc.

Cauzele deficitelor bugetare pot fi de ordin conjunctural si structural. In prima categorie

scaderea activitatii economice, ocupa un loc important. Orice diminuare a productiei de
bunuri si servicii sau orice crestere mai slaba decat previziunile realizate de organismele
statului conduce la micsorarea veniturilor din impozite si taxe, deci a intrarilor fiscale.
In unele cazuri, cheltuielile pot depasi previziunile datorita unor factori cum ar fi:
cresterea alocatiei pentru somaj, a pensiilor sau a unor subventii. Dintre cauzele de
ordin structural cele legate de evolutia somajului ocupa un loc important. Orice crestere
a acestuia va impovara bugetul de stat cu cheltuieli suplimentare si este legat tot de
recesiunea economica.

O serie de alti factori contribuie, de asemenea, la cresterea cheltuielilor bugetare, dintre

care pot fi enumerati: sporirea numarului personalului din administratiile publice si a
investitiilor in acest domeniu, generate de necesitatea dotarii cu mijloace moderne,
sporirea investitiilor in sectorul public, mai ales in infrastructura, energetic, participarea
statului la societati mixte, acordarea de subventii, dezvoltarea cercetarii stiintifice
fundamentale si aplicative; sporirea cheltuielilor in domeniul invatamantului, sanatatii,
culturii ca urmare a cresterii populatiei si cerintelor tot mai mari ale vietii economice si
sociale; dezvoltarea retelelor de asigurari sociale, extinderea retelei de mass-media,
pretind sporirea cheltuielilor bugetare.

Sistematizarea teritoriului si protectia mediului inconjurator sporesc cheltuielile

bugetare, alaturi de alte domenii ca: aparare, participarea tarii la diferite institutii si
organisme internationale precum si cresterea obligatiilor legate de serviciul datoriei
publice.

Deficitul bugetar are cateva influente negative: conduce la cresterea masei monetare in
economie, deci la inflatie, la indatorarea generatiilor viitoare si la sporirea fiscalitatii.

Unii economisti considera ca pentru a acoperi deficitele bugetare nu este necesar sa

sporeasca fiscalitatea. In conceptia lor, se poate actiona prin cresterea bazei monetare,
daca inflatia nu este foarte ridicata si, de asemenea, prin imprumuturi de stat.

FUNCŢIILE STATULUI
Funcţiile pe care poate sau trebuie să le îndeplinească statul au constituit o temă în
jurul căreia s-au născut controverse între economişti, sociologi şi politologi. Încă din
epoca lui Platon, filosofii au dezbătut rolul statului, iar oamenii politici au elaborat
8
concepţii diferite referitoare la stat. Unii argumenteau că statul trebuie să asigure numai
acele bunuri şi servicii care nu pot fi furnizate de către pieţe. Pentru alţii, nu ar trebui să
existe limite în definirea obiectivelor statului, deoarece acesta reprezintă întruchiparea
dorinţei cetăţenilor şi expresie a procesului politic.

STABILIREA CADRULUI LEGAL AL ACTIVITĂŢII ECONOMICE

Prima funcţie a statului, adică determinarea cadrului legal, se concretizează în fixarea

regulilor pieţei. Aceste reguli se referă la definirea proprietăţii, legile privind
contractele şi falimentul, obligaţiile mutuale ale lucrătorilor şi firmelor, reglementări
privind relaţiile dintre membrii societăţii etc.

Chiar dacă cadrul legal condiţionează comportamentul economic, majoritatea legilor

adoptate de stat nu au nimic de a face cu o analiză economică în termeni de costuri –
beneficii.

Mai mult, unele legi vin din epoca romană, altele din tradiţia naţională, iar originea
unor legi moderne se găseşte în raţionamentul utilitarist sau sunt expresia unor idei
politice de dată recentă.

Oricare ar fi sursa legilor, cadrul legal influenţează puternic activitatea economică.

Firmele sunt responsabile de acţiunile şi produsele lor, de securitatea produselor şi a
locurilor de muncă.

IMBUNĂTĂŢIREA ALOCĂRII RESURSELOR

Eficacitatea economică constă în utilizarea resurselor disponibile în aşa fel încât să se

obţină maximum de satisfacţie pentru indivizi.

Analiza economică recunoaşte unele situaţii în care iniţiativa privată şi piaţa liberă nu
permit asigurarea unei alocări optime a resurselor. De aceea unul din principalele
obiective economice ale statului îl reprezintă asigurarea unei alocări optime din punct
de vedere social a resurselor. Aceasta este latura microeconomică a politicii statului
care se concentrează asupra a ceea ce trebuie şi cum trebuie să producă economia.

9
 Politica microeconomică diferă de la o ţară la alta potrivit obiceiurilor şi concepţiilor
politice dominante. Unele politici privilegiază o politică de nonintervenţie, de laissez-
faire şi lasă majoritatea deciziilor pe seama pieţei. Alte ţări optează pentru
reglementarea statală în care decizii de producţie sunt luate de organisme publice.

Economia contemporană din ţările dezvoltate este o economie de piaţă şi oamenii

consideră că piaţa este capabilă să rezolve operativ probleme microeconomice. Dar,
uneori, guvernul este îndreptăţit să nu ţină seama de deciziile cu privire la repartiţie care
rezultă din jocul forţelor pieţei.

Piaţa nu este ideală, ea are limite. Modul în care aceste limite ale pieţei pot duce la
necesitatea intervenţiei statului se poate prezenta astfel:

Discriminarea pe piaţa muncii. Când anumite grupuri sunt excluse de la activităţi

foarte bine remunerate, statul poate decide luarea unor măsuri de înlăturare a acţiunilor
discriminatorii şi a barierelor între grupuri care le face a nu fi egale.

Eşecul concurenţei perfecte. Când monopolurile practică înţelegeri pentru a reduce

rivalitatea sau pentru a determina firmele concurente să-şi înceteze activitatea, statul
poate aplica politici antitrust sau de reglementare.

Existenţa unor externalităţi semnificative. Acestea se pot manifesta sub formă de prea
multă poluare sau prea puţină investiţie în cunoaştere. În asemenea situaţii, statul
trebuie să controleze emisiunile poluatorilor şi, respectiv, să susţină cercetarea ştiinţifică
fundamentală.

Este evident că statul se confruntă cu multe probleme ce implică alocarea de resurse.

REDISTRIBUIREA VENITULUI

Chiar şi atunci când funcţionează eficient, mâna invizibilă poate da naştere la o

repartiţie inegală a veniturilor.Într-un sistem liberal oamenii ajung bogaţi sau săraci în
funcţie de averea pe care o moştenesc, de însuşirile şi eforturile lor, nivelul competenţei
lor. Pentru unii oameni, distribuţia veniturilor pe care o generează libera concurenţă este
foarte arbitrară.
10
 Statul operează o redistribuire directă între diferiţi agenţi economici prin prelevări
obligatorii (impozite, taxe, cotizaţii sociale) şi prin transferuri (ajutoare, subvenţii,
prestaţii sociale etc.).

Încercând să modifice distribuţia venitului după mărime, guvernul este preocupat de

veniturile mari şi cele mici, indiferent de sursa acestora. Majoritatea guvernelor adoptă
măsuri care reduc veniturile celor care se află la un capăt al scării veniturilor. Procedând
astfel, guvernele se confruntă însă cu un schimb între eficienţă şi echitate.

STABILIZAREA ŞI CREŞTEREA ECONOMICĂ

Stabilizarea constituie funcția economică cea mai recentă asumată de către stat. În
prezent guvernele încearcă să atenueze ciclul economic cu scopul de a preveni șomajul,
stagnarea economică și inflația și de a încuraja o creștere economică rapidă. Politicile
monetare și cele fiscale constituie instrumentele esențiale ale statului pentru a controla
fluctuațiile economice și de a promova creșterea economică.

În domeniul funcției de stabilizare, în mod frecvent se rețin ca obiective următoarele

patru noțiuni: creșterea economică, locuri de muncă, stabilitatea prețurilor și echilibrul
extern.

Creșterea economică este măsurată prin procentajul sporirii anuale a produsului

intern brut pe locuitor. Pe termen lung, creșterea economică este cel mai puternic
determinant al standardului de viaţă. De regulă, creşterea economică a fost percepută ca
un fenomen macroeconomic corelat cu economisirea şi investiţiile totale. Şi schimbarea
tehnologică, inovaţiile în materie de produse şi procese de producţie susţin creşterea
economică, dar acestea solicită schimbări continue şi adaptări în întreaga economie.

Dacă politicile guvernamentale descurajează schimbarea, creşterea economică va fi

încetinită. O serie de politici destinate îmbunătăţirii echităţii pot să nu aibă nici un
stimulent pentru schimbare. În acelaşi timp, alte politici sunt orientate spre eficienţă sau
au ca obiectiv primar creşterea economică pe termen lung.

11
 Creşterea economică permite sporirea locurilor de muncă şi a venitului pe cap de
locuitor, însă antrenează presiuni asupra creşterii preţurilor şi stimulează importurile.
Acest obiectiv este, deci, compatibil cu ocuparea, dar intră în contradicţie cu stabilitatea
preţurilor şi cu echilibrul extern.

Numărul locurilor de muncă este un obiectiv ce semnifică o utilizare optimă a

factorilor de producţie (muncă şi capital), adică angajări care permit obţinerea celor mai
ridicate productivităţi. Mai des este folosit sensul de utilizare deplină a mâinii de lucru.
Obiectivul constă în reducerea şomajului la nivelul şomajului voluntar necesar bunei
funcţionări a pieţei muncii.

Stabilitatea preţurilor este exprimată prin rata inflaţiei. Un minimum al creşterii

preţurilor (1-3%) pare un fapt inevitabil într-o economie în creştere unde se exercită
permanent presiuni din partea cererii de bunuri. Obiectivul stabilităţii preţurilor vizează,
deci, o rată a inflaţiei nu atât nulă, cât mai ales, redusă.

Echilibrul extern se referă la echilibrul balanţei de plăţi, ca expresie a sumei plăţilor

primite sau vărsate în restul lumii. Realizarea sa este dependentă de cele trei
componente esenţiale: plăţile curente, mişcările de capitaluri non-monetare şi variaţia
rezervelor de schimb ale sectorului bancar sau oficial (trezoreria). Inventariind funcţiile
multiple pe care statul le joacă în economie, se poate concluziona că mecanismul optim
al implicării statului în economie presupune talentul obligatoriu de actor desăvârșit al
acestuia.

FORMELE IMPLICĂRII STATULUI ÎN ECONOMIE

 STATUL ŞI COMBATEREA INFLAŢIEI

Inflaţia reprezintă o problemă majoră pentru teoria şi practica economică. Ea

constituie totodată un fenomen cu care toate ţările s-au confruntat în timp. La sfârşitul
anilor ’60 şi în anii ’70 inflaţia a devenit o problemă primordială pentru lumea
occidentală. Faptul că multe dintre ţări au reuşit să reducă ritmul de creştere al preţurilor
demonstrează ca inflaţia nu este un fenomen inevitabil.

12
 Inflaţia contemporană reprezintă un dezechilibru macroeconomic monetaro-material,
care exprimă existenţa în circulaţie a unei mase monetare ce depaşeşte nevoile reale ale
economiei (circulaţiei), fapt ce conduce la deprecierea banilor, la creşterea durabilă şi
generalizată a preţurilor bunurilor şi serviciilor unei economii şi la scăderea puterii de
cumpărare a banilor.

Una dintre temele legate de inflaţie, care a constituit în timp subiectul unor
controverse între economişti, o reprezintă analiza inflaţiei ca fenomen monetar.

După M. Friedman, „inflaţia este peste tot şi întotdeauna un fenomen monetary”

Astfel, inflaţia îşi are originea în deciziile eronate ale agenţilor economici specializaţi
privind suplimentarea cantităţii de bani în circulaţie.

Alţi economişti consideră că inflaţia este datorită excesului de cerere. Cererea

solvabilă se dovedeşte prea puternică la un anumit nivel de preţ în raport cu o ofertă
rigidă. Creşterea cantităţii de bani în circulaţie şi sporirea veniturilor nominale ale
populaţiei constituie suportul pentu efectuarea unor cheltuieli tot mai mari. Restabilirea
echilibrului dintre cerere şi ofertă se realizează doar în uma creşterii preţurilor. Pe
termen scurt, inflaţia poate să aibă unele efecte pozitive, ca spre exemplu, încurajarea
investiţiilor, a creşterii activităţii economice, o anumită atenuare a şomajului etc.

Inflaţia ca stare de dezechilibru economic este preponderent negativă, având

numeroase consecinţe asupra populaţei, agenţilor economici şi asupra mersului de
ansamblu al economiei.

Incertitudinile pe care le creează inflaţia şi influenţele lor asupra deciziilor şi

comportamentului agenţilor economici sunt reale şi importante.

Inflaţia atrage după sine scăderea puterii de cumpărare a populaţei. La un volum dat
al veniturilor băneşti ale acesteia, sau în condiţiile majorării lor sub nivelul ratei de
creştere a preţurilor, se micşorează cantitatea de bunuri şi servicii ce pot fi cumpărate, se
reduce nivelul consumului pentru cea mai mare parte a populaţei. În mod deosebit, sunt
afectate persoanele cu venituri mici şi fixe. Creşterea generală a preţurilor este potrivită
drept cauză unor reduceri nedorite ale salariului real, ale venitului real, în general.
13
 O altă consecinţă a inflaţiei o reprezintă redistribuirea de venituri şi de avuţie; prin
intermediul preţurilor ridicate, o parte a veniturilor cumpărătorilor de mărfuri este
preluată de către vânzătorii de mărfuri sau prestatorii de servicii. Este stimulată
inclinaţia spre consum şi este descurajată inclinaţia spre economisire, mai ales cea pe
termen lung; subiecţii economici sunt mai mult incitaţi să cheltuiască resursele baneşti
disponibile, a căror putere de cumpărare scade pe măsura trecerii timpului. Se consideră
că persoanele în vârstă sunt mai vulnerabile la inflaţie decât tinerii, în sensul că prin
mărirea preţurilor le este afectată puterea de cumpărare a economiilor de o viaţă,
economii destinate finanţării consumului lor, după pensionare. Deprecierea banilor
generează renunţarea la lichidităţi şi preferinţa pentru plasarea disponibilităţilor baneşti
în bunuri durabile neproductive.

Deoarece consecinţele fenomenului inflaţionist sunt negative, este evident că în

politicile guvernamentale, obiectivele de combatere a inflaţiei vor fi prioritare, cu atât
mai mult cu cât ea afectează întreaga populaţie a ţării.

 ROLUL STATULUI ÎN COMBATEREA ŞOMAJULUI

Prin amploarea îngrijorătoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile
ce îşi schimbă ritmurile şi sensurile, şomajul a devenit o problemă ce face obiectul unor
aprige dispute teoretice, metodologice şi politico-ideologice.

În general, fenomenul şomaj este definit în literatura economică, ca fiind o stare

negativă a economiei, concretizată într-un dezechilibru structural şi funcţional al pieţei
muncii, prin care oferta de forţă de muncă este mai mare decât cererea de forţă de
muncă din partea agenţilor economici.

Cea mai cunoscută şi larg utilizată definiţie a şomajului este cea adoptată de Biroul
Internaţional al Muncii - organizaţie din Sistemul Naţiunilor Unite - care elaborează
statistici şi analize pe problemele muncii şi, potrivit căreia, este şomer oricine are mai
mult de 15 ani şi îndeplineşte concomitent următoarele condiţii

14
 - este apt de muncă;
- nu are loc de muncă;
- este disponibil pentru o muncă salariată;
- caută un loc de muncă.

Fenomenul şomajului generează o serie de costuri atât personale, familiale, cât şi

sociale. Costul individual al şomajului este egal cu diferenţa dintre salariul real pe care
salariatul îl pierde atunci când intră în şomaj şi indemnizaţia sau ajutorul de şomaj
acordate acestuia de către autoritatea publică. Efectele şomajului se răsfrâng nu numai
asupra celor care au intrat în somaj, ci şi asupra celor care fac parte din populaţia
ocupată, deoarece aceştia participă cu o parte din veniturile lor la constituirea fondurilor
publice de asigurări sociale. Un alt cost important al şomajului îl constituie (în anumite
condiţii) pierderile de producţie şi de venit pe care acesta le antrenează.

Sintetizând, se poate aprecia ca şomajul reprezintă un fenomen care afectează, în

diferite măsuri, toate ţările lumii şi care are numeroase consecinţe economice şi sociale
negative. Dintre cele mai importante, amintim:

- inutilizarea şi irosirea unei părţi din resursele de muncă ale unei ţări, aspect cu atât
mai negativ cu cât societatea suportă cheltuieli însemnate cu educaţia şi pregătirea
forţei de muncă neocupate, cheltuieli care ramân încă nerecuperate;
- conduce la reducerea veniturilor populaţiei şi la creşterea tensiunilor sociale,
constituind un factor de scădere a standardului de viaţă şi de înrăutăţire a calităţii
vieţii;
- contribuie la creşterea costurilor sociale pe care o economie trebuie să le suporte sub
forma ajutoarelor de şomaj.

Cel mai puternic remediu, însă, pentru diminuarea şomajului este creşterea
economică de ansamblu, care presupune un volum ridicat al investiţiilor productive din
economie şi implicit sporirea numărului de locuri de muncă.

15
 EVOLUŢIA VIEŢII ECONOMICE DIN PERSPECTIVA RELAŢIEI
PRACTICE STAT-ECONOMIE

Pentru a înţelege cât mai bine evoluţia vieţii economice pe plan mondial, este
necesară cunoaşterea diferitelor tipuri de economii de piaţă, precum şi modul în care
acestea acţionează.
Pentru început, trebuie subliniat faptul că economia de piaţă reprezintă o modalitate
complexă şi deosebit de eficientă de realizare a activităţii economice, adică de
transformare a resurselor în bunuri şi servicii necesare nevoilor oamenilor. Sistemul
economic reprezintă elementele sau subsistemele economice dispuse într-o anumită
ordine ierarhică, în care acestea funcţionează pe baza interacţiunii dintre elementele
componente.
Economia de piaţă reprezintă acel mod de organizare şi funcţionare a activităţii
economice în care raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de prioritate în
producerea diferitelor bunuri şi servicii, a metodelor de organizare şi combinare a factorilor
de producţie, personale şi categoriile de persoane care au acces la rezultatele producţiei
prin dinamica preţurilor.
Trăsăturile specifice economiei de piaţă sunt:
- pluralismul formelor de proprietate în care ponderea principală revine proprietăţii
private;
- profitul reprezintă obiectivul pentru care se asumă riscul concurenţial;
- concurenţa este regulatorul principal al activităţii economice;
- este o economie de întreprindere, unde spaţiul economic de decizie şi acţiune se
realizează în unitatea economică;
- majoritatea preţurilor se formează liber, influenţându-le şi pe cele din administraţie;
- predomină structurile tehnico-economice moderne;
- intervenţia directă şi indirectă a statului se rezumă la respectarea regulilor de
funcţionare a pieţei şi a instituţiilor juridice şi economice.

16
 CRIZA ACTUALĂ ŞI IMPACTUL EI ASUPRA RELAŢIEI
STAT-ECONOMIE

Criza mondială actuală este mai gravă decât cea din anii `30 deoarece are loc într-o
lume "complet globalizată". Actuala criză are implicaţii dincolo de pieţele financiare, în
special în ceea ce priveşte viabilitatea întreprinderilor, locurile de muncă, dar si
veniturile personale. În ceea ce priveşte actuala criza economică, o posibilă soluţie
constă în atragerea şi dirijarea resurselor financiare care există către producţie, către
realizarea de investiţii, şi nu către consum.
Pe măsură ce trec anii, devine tot mai clar că sistemul pe care-l cunoaştem este unul
învechit, incapabil să dea răspunsurile adecvate. Pe toate fronturile, guvernele naţionale
sunt incapabile să-şi protejeze populaţiile de evenimentele externe pe care nu le înteleg
şi nici nu le pot controla. Am putea afirma că statul se află dintr-o dată în
imposibilitatea de a răspunde aşteptărilor oamenilor. Nu se mai ştie dacă mecanismul
redistribuie în sensul bun şi dacă suprimând inegalităţile într-o parte, nu sunt recreate în
altă parte. Aplicarea a mii de legi privind reglementarea socială nu mai poate fi
controlată, existând şi serioase semne de întrebare dacă cei care primesc ajutorul statului
sunt cu toţii adevăraţii beneficiari. În acelasi timp, este contestată şi intervenţia
economică din partea statului.
În prezent, îndoiala cetăţenilor în privinţa statului s-a generalizat: nu unele sau altele
dintre cheltuielile sale sunt contestate, ci statul în ansamblul său, rolul şi intervenţia sa
în societate. Societatea contemporană se află într-un amplu proces de tranziţie spre o
nouă civilizaţie globală. Deşi la nivel naţional şi regional, diversele state se confruntă cu
o multitudine de probleme specifice procesului economic şi social, cele esenţiale ale
dezvoltării lor sunt comune, indiferent de regiunea geografică sau gradul de dezvoltare
al acestor state. Actuala societate a generat probleme cu caracter global, a căror
conducere depăşeşte frontierele naţionale şi necesită o largă cooperare a divizunilor
statale în cadrul relaţiilor internaţionale.
România ar putea sa aibă mai mult de câştigat decât de pierdut din actuala criză
financiară internaţională, în condiţiile în care aceasta ar contribui la temperarea ritmului
de creştere a creditării şi la restrângerea deficitului de cont curent. "Sunt tentat să afirm
17
că impactul crizei financiare internaţionale asupra economiei româneşti a fost mai
degrabă unul pozitiv. În cazul în care criza persistă, riscul ar fi să se tempereze prea
mult creşterea economică, însă, din ce am văzut până acum, nu sunt semne de
încetinire", a afirmat în acest sens Mugur Isărescu, la Forumul Financiar Central şi Est-
European.

CONCLUZIE
Scopul acestui referat a fost de a răspunde la întrebările : “Care este rolul statului în
economia tării? “, “De cât si de ce fel de stat avem nevoie? “

Definirea rolului statului în societățile moderne și mai ales a raporturilor sale cu

cetățenii, cu economia, cu celelalte forţe care structurează relaţiile sociale este o
dezbatere intelectuală vastă şi de stringentă actualitate. Acest lucru implică faptul că
statul, în încercarea sa de a reproduce pe cât de mult posibil realităţile şi interacţiunile la
nivelul societăţilor, trebuie să rămână un model deschis, adaptiv, capabil să se schimbe,
să evolueze, să integreze viziunile critice asupra sa şi să ofere răspunsuri adecvate
acestor critici, să tolereze opiniile diferite şi să încurajeze proiectele alternative.

A defini în mod corect rolul statului în societatea noastră şi mai ales în economia
noastră a fost dintotdeauna una din marile mele preocupări, Astăzi, sfidarea consistă în
găsirea unui echilibru între stat şi piaţă, între acţiunea colectivă locală, naţională şi
mondială, între sectorul guvernamental şi cel non-guvernamental. Când condiţiile
economice evoluează, aceste aspecte trebuie regândite: statul trebuie să abandoneze
vechile sarcini şi să-şi asume altele noi. Am intrat într-o epocă a mondializării: ţările şi
popoarele lumii sunt mai integrate ca niciodată. Dar mondializarea ne impune şi o
reechilibrare: acum este nevoie de acţiuni colective internaţionale mai susţinute, iar
problemele democraţiei şi ale justiţiei sociale, la nivel mondial, au devenit esenţiale”.
Această discuţie despre stat, rolul şi funcţiile sale nu ar fi completă şi nu ar avea
finalitate dacă excludem din dezbatere cetăţeanul şi democraţia. Pentru ca democraţia să
funcţioneze, cetăţenii trebuie deci să înţeleagă natura şi implicaţiile problemelor
fundamentale cu care se confruntă societatea.

18
 Se poate afirma, aşadar, că o democraţie nu poate exista în absenţa statului, care este
cadrul său de funcţionare şi în condiţiile demisiei cetăţeanului de la responsabilităţile
sale.

BIBLIOGRAFIE

1. Anghelache G., Belean P., Finanţele publice ale României, Editura Economică,
Bucureşti ,2003
2. Dobrotă N., Economia politică, Ed. Economică, Bucureşti, 1997
3. Hardwick P., Langmead J., Khan B., Introducere în economia politică modernă,
Editura. Polirom, Bucureşti, 2002
4. Heyene P., Modul economic de gândire, Editura. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1991
5. Hoanţă N. , Economie şi finanţe publice, Editura Polirom, Iaşi, 2000
6. Huidumac C., Rogojanu A., Introducere în studiul economiei de piaţă, Editura. All,
Bucureşti, 1999
7. Nemec J., Wrigh G., Finanţe publice – Teorie şi practică, Editura Ars Longa,
Bucureşti, 1997
8. Platiş M., Economia sectorului public , Editura Universitară , Bucureşti, 2002
9. Popescu G., Fundamentele gândirii economice , Editura Anotimp, Bucureşti, 2002
10. https://ro.wikipedia.org/wiki/Stat
11. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Rolul%20statului%20in
%20evolutia.pdf
12. https://ro.scribd.com/home

19