Dreptul administrativ face parte din dreptul public.

In studiul dreptului administrativ

notiunea de administratie publica ocupa pozitia centrala. Sub aspect etimologic,
cuvantul administratie provine din limba latina, fiind compus din prepozitia „AD” care
inseamna „CĂTRE” si „MINISTER” care inseamna „SERVITOR”, „SUPUS”. Se
invoca astfel o activitate subordonata, la comanda, pusa in slujba cuiva.
Notiunea de administratie publica a fost folosita in perioada interbelica in tara noastra
si s-a revenit la ea dupa 1990. In perioada postbelica a fost folosita exclusiv notiunea
de administratie de stat. Cele doua notiuni nu se identifica, astfel, notiunea de
administratie publica acoperea atat activitatea administratiei statale cat si activitatea
administratiei locale, pe când administratia de stat s-a limitat la activitatea organelor
centrale ale administratiei de stat. Astfel, sfera administratiei publice este mai larga
decat a administratiei de stat.
Intre ele exista un raport de la intreg la parte, administratia de stat reprezentand o
componenta a administratiei publice alaturi de administratia locala.
Administratie publica are doua sensuri majore:pe de o parte, administratie publica are
un sens functional,material, cu intelesul de activitate,de organizare a executarii si de
executare in concret a legilor,urmarindu-se satisfacerea interesului public prin
asigurarea bunei functionari a serviciilor publice si prin executarea unor prestatii catre
particular; un alt sens este cel organic, conform caruia administratia publica capata un
ansamblu de autoritati publice prin care in regim de putere publica se aduc la
indeplinire legile sau in limitele legii se presteaza servicii publice.
Administratia publica este infaptuita de anumite organisme denumite generic „structuri
administrative” si pentru care, in legislatie, se foloseste fie notiunea de autoritate a
administratiei publice, fie de organ al administratiei publice sau chiar cea de institutie.
Prin autoritate publica sau organ public se desemneaza un colectiv de oameni care
exercita prerogative de putere publica la nivel statal sau local, sau, intr-o formulare
mai succinta, o structura organizatorica ce actioneaza in regim de putere publica pt
realizarea unui interes public. Cu privire la notiunea de institutie publica se au in
vedere fie anumite structuri centrale(institutia prezidentiala), fie structuri subordonate
unor autoritati ale administratiei publice care functioneaza cu venituri bugetare sau
extrabugetare( ex. institutii de invatamant, instiutii de cercetare din subordinea
Academiei Romane).
Alte notiuni pe care le foloseste dreptul administrativ sunt cele de putere publica si
interes public.
Puterea publica desemneaza drepturile speciale, exorbitante de care dispune orice
autoritate a administratiei publice si implicit orice autoritate publica in vederea
exercitarii atributiilor sale si pt satisfacerea interesului public care in cazul unui
conflict particular trebuie sa se impuna.
Notiunea de interes public desemneaza necesitatile materiale si spirituale ale
cetatenilor la un moment dat.
Notiunea de serviciu public desemneaza activitatea cu caracter continuu organizata sau
autorizata de un organ al administratiei publice in vederea satisfacerii unor necesitati
de interes public.
Trasaturile esentiale ale serviciului public sunt: continuitatea, egalitatea tuturor si
necesitatea adaptarii lui la nevoile utilizatorilor.