EM

TEMA 2. ÎNTREPRINDEREA ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ

2.1. Economia de piață: esența, prioritățile și mecanismele. Rolul
statului în economia de piață.
2.2. Întreprinderea: definiție, sarcini și funcții.
2.3. Clasificarea întreprinderilor în Republica Moldova.
2.4. Baza legislativă de reglementare a activității întreprinderilor.
2.5. Statistica agenților economici din ramură în economia RM

BD
2.1.Economia de piață: esența, prioritățile și mecanismele.
Rolul statului în economia de piață
Actualmente, una din cele mai răspunde forme de organizare a
economiei este economia de piață. Economia de piață reprezintă un
sistem care se axează pe diviziunea muncii, având la bază
proprietatea privată asupra mijloacelor de producție.
Funcționarea economiei de piață impune existenta unor
condiții, cum ar fi: specializarea producătorilor; schimbul de bunuri
și servicii; monedă, libertatea economică, pluralismul formelor de
FIE
proprietate cu dominația proprietății private; concurenta; profitul;
formarea în mod liber a prețurilor pe baza mecanismelor pieței;
funcționarea unui stat democrat care monitorizează respectarea
regulilor pieței.
Economia de piață are un șir de trăsături specifice care o
deosebesc de celelalte forme de organizare a economiei și o
avantajează, și anume:
 Specializarea - reprezintă cel mai important factor de progres
pentru o persoană și pentru societate, deoarece ea duce la
M

perfecționarea forțelor de producție, creșterea producției prin

folosirea acelorași resurse, utilizarea pe scară largă a tehnicii și
tehnologiei moderne etc.
 Autonomia și independența producătorilor presupune că
agenții economici dispun de dreptul de decizie și de libertate în
UT

acțiune. Autonomia este axată pe dominația proprietății private

ca principală formă de proprietate.
 Pluralismul formelor de proprietate – deși predomină
indiscutabil proprietatea privată, există totodată și proprietatea
1
 EM
publică ce aparține statului sau unităților administrativ-
teritoriale.
 Producția de mărfuri generalizează schimbul prin intermediul
banilor – dacă în condițiile economiei naturale bunurile se
creau majoritar pentru consumul propriu, economia de piață
presupune crearea bunurilor prioritar pentru vânzare, acestea
devenind marfă.
Activitatea economică gravitează în jurul pieței, deoarece

BD
anume piața stabilește relațiile dintre producători și consumatori,
reflectă legătura dintre cerere și oferta de mărfuri, stabilește prețul de
echilibru etc.
Cu toate că în condițiile economiei de piață rolul statului pare
a fi unul secundar, deoarece statul nu se implică în mod direct în
activitatea agenților economici, totuși, statul deține o poziție
importantă în reglementarea activității economice a agenților
economici. În acest context, implicarea statului se face sub aspectul
juridic al reglementării activității economice.
FIE
Principalele funcții pe care le exercită statul în domeniul
economiei prin intermediul guvernului sunt:
 Funcția de control – statul monitorizează activitatea agenților
economici prin legislație și prin politicile sale (fiscală,
bugetară, monetară, vamală, de creditare etc.).
 Funcția de stabilizator – se manifestă prin activitatea statului
care determină cererea și oferta agregată de bunuri în vederea
echilibrării acestora prin intermediul politicilor sale.
 Funcția de producător de bunuri și prestator de servicii – deși
M

majoritatea agenților economice dețin proprietate privată,

există și întreprinderi publice care desfășoară activitate.
Totodată, există domenii în care anume statul deține cea mai
puternică poziție, și anume: educația, sănătatea, apărarea,
protecția socială etc.
 Funcția de redistribuire a veniturilor – se manifestă pe baza
UT

instrumentelor politicii fiscale, care prevede formarea unui

buget din impozitele și taxele aferente activității agenților

2
 EM
economici, apoi utilizarea acestuia spre utilizare în sectorul
public.

2.2.Întreprinderea: definiție, sarcini și funcții

În conformitate cu legislația Republicii Moldova, prin
activitate de antreprenoriat este subînțeleasă activitatea de fabricare
a producției, executare a lucrărilor și prestare a serviciilor desfășurată
de cetățeni și de asociațiile acestora în mod independent, din proprie

BD
inițiativă, în numele lor, pe riscul propriu și sub răspunderea lor
patrimonială cu scopul de a-și asigura o sursă permanentă de venituri.
Întreprinderea este unitatea structurală de bază a economiei de
piață care atrage, combină și utilizează factorii de producție în scopul
producerii și comercializării bunurilor economice (prestării
serviciilor) pentru a satisface cerințele consumatorilor și a obține
profit [4].
Întreprinderea este un grup de persoane organizate potrivit
anumitor cerințe juridice, economice, tehnologice și manageriale,
FIE
care concep și desfășoară un complex de procese de muncă, folosind
cel mai adesea și anumite mijloace de muncă, concretizate în produse
și servicii în vederea obținerii unui profit, de regulă, cât mai mare
[15].
Scopul de bază al întreprinderii presupune maximizarea
profitului prin satisfacerea cerințelor societății.
Întreprinderea este privită ca un sistem, având un șir de
trăsături:
 întreprinderea este un sistem complex – îmbinând o varietate
M

de resurse: materiale, financiare, umane;

 întreprinderea este un sistem socioeconomic – resursele umane
ale întreprinderii sunt constituite de colectivele de oameni care
își desfășoară activitatea în vederea atingerii obiectivelor
organizaționale;
 întreprinderea este un sistem tehnico-material – în activitatea
UT

sa întreprinderea utilizează o diversitate de resurse materiale

(specifice domeniului de activitate) și necesită o dotare tehnică
corespunzătoare;
3
 EM
 întreprinderea este un sistem deschis – existența unui flux
continuu de intrări de resurse materiale, tehnologice,
informaționale, umane etc.;
 întreprinderea este un sistem organic adaptiv – sub influența
factorilor endogeni și exogeni întreprinderea se află într-o
schimbare permanentă, adaptându-se la condițiile mediului în
vederea asigurării competitivității sale pe piață.
Ansamblul de activități omogene sau complementare necesare

BD
pentru realizarea obiectivelor de bază ale întreprinderii poartă
denumirea de funcții ale întreprinderii care includ:
 funcția de cercetare-dezvoltare cuprinde totalitatea activităților
prin care firma își perfecționează cadrul său tehnic, tehnologic
și organizatoric;
 funcția de producție cuprinde ansamblul activităților prin care
se realizează obiectivele din domeniul fabricării produselor /
prestării serviciilor întreprinderii;
 funcția comercială cuprinde activitatea privind dezvoltarea
FIE
relațiilor dintre întreprindere și exterior în vederea
aprovizionării acesteia cu resursele materiale și tehnologice
necesare, precum și în vederea comercializării produselor sale;
 funcția de personal cuprinde activitățile aferente selectării,
pregătirii, perfecționării, promovării și retribuirii muncii
personalului;
 funcția financiar-contabilă cuprinde activitățile legate de
obținerea și folosirea mijloacelor financiare necesare
întreprinderii, precum și înregistrarea și evidența activităților
M

economice desfășurare în cadrul acesteia.

2.3.Clasificarea întreprinderilor în Republica Moldova

Întreprinderile care își desfășoară activitatea în Republica
Moldova pot fi clasificate în funcție de diverse criterii.
1. În funcție de forma de proprietate întreprinderile se divizează
UT

astfel:
 întreprinderi private;
 întreprinderi de stat;
4
 EM
 întreprinderi cu proprietate mixtă.
2. În funcție de natura activității întreprinderile se divizează astfel:
 întreprinderi industriale;
 întreprinderi agricole;
 întreprinderi de servicii;
 întreprinderi de distribuție.
3. În funcție de destinația economică întreprinderile se divizează
astfel:

BD
 producătoare de mijloace de producție;
 producătoare de bunuri de consum.
4. În funcție de obiectul muncii întreprinderile se divizează astfel:
 extractive;
 prelucrătoare.
5. În funcție de mărime întreprinderile se divizează în:
 microîntreprinderi;
 întreprinderi mici;
 întreprinderi mijlocii;
FIE
 întreprinderi mari.

Tabelul 2.1. Clasificarea întreprinderilor în Republica Moldova în

funcție de mărime
Valoarea
Numărul Suma anuală
anuală totală
Criterii de mediu anual a veniturilor
de bilanț a
atribuire de salariați, din vânzări,
activelor,
persoane mil. lei
mil. lei
M

Microîntreprinderi Cel mult 9 Cel mult 3 Cel mult 3

Întreprinderi mici 10-49 Cel mult 25 Cel mult 25
Întreprinderi
50-249 Cel mult 50 Cel mult 50
mijlocii
UT

Mai mult de Mai mult de Mai mult de

Întreprinderi mari
250 50 50

5
 EM
6. În funcție de forma organizatorico-juridică întreprinderile se
divizează astfel:
 întreprindere individuală;
 societate în nume colectiv;
 societate în comandită;
 societate pe acțiuni;
 societate cu răspundere limitată;
 cooperativă de producție;

BD
 cooperativă de întreprinzător;
 întreprindere de arendă;
 întreprindere de stat și întreprindere municipală.
Întreprinderea individuală este întreprinderea care aparține
cetățeanului, cu drept de proprietate privată sau membrilor familiei
acestuia cu drept de proprietate comună. Are următoarele drepturi:
 Patrimoniul întreprinderilor individuale se formează pe baza
bunurile cetățeanului (familiei).
 Întreprinderea individuală se prezintă în cadrul raporturilor de
FIE
drept ca persoană fizică.
 Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă
răspundere nelimitată pentru obligațiile acesteia cu întreg
patrimoniul său.
 În agricultură întreprinderea individuală-gospodăria țărănească
(de fermieri).
 Activitatea este reglementată de Legea nr. 1353-XIV din 3
noiembrie 2000 privind gospodăriile țărănești (de fermieri).
Societatea în nume colectiv este o întreprindere fondată din
M

două sau mai multe persoane fizice și/sau juridice care și-au asociat
bunurile în scopul desfășurării în comun a unei afaceri, în baza
contractului de constituire încheiat între acestea, are următoarele
caracteristici:
 Numărul asociaților societății în nume colectiv nu poate fi mai
mic de 2 și nici mai mare de 20 persoane fizice sau juridice.
UT

 Se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică.

 Partenerii asociației poartă răspundere nelimitată pentru
obligațiile acesteia cu întreg patrimoniul său.

6
 EM
Societatea în comandită este o întreprindere fondată din două
sau mai multe persoane fizice și/sau juridice care și-au asociat
bunurile în scopul desfășurării în comun a unei activități de
antreprenoriat în baza contractului de constituire încheiat între
acestea, și se caracterizează prin următoarele:
 Se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică.
 Are în componența sa cel puțin un comanditar și un comanditat.
 Comanditații sunt fondatorii care conduc societatea și răspund

BD
cu tot patrimoniul său unanim față de obligațiile societății.
 Comanditarii sunt fondatorii care exercită servicii în activitatea
societății, dar nu au dreptul la conducere și răspund pentru
datoriile societății numai în limitele cotei de participare.
Societatea cu răspundere limitată este societatea comercială
al cărui capital social este divizat în părți sociale conform actului de
constituire și ale cărei obligații sunt garantate cu patrimoniul
societății, și se caracterizează prin următoarele:
 Se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană juridică.
FIE
 Răspunderea asociaților este limitată.
 Este fondată de una sau mai multe persoane. Numărul maximal
de asociați este de 50 persoane.
 Activitatea este reglementată de Legea nr. 135-XVI din
14.06.2007 privind societățile cu răspundere limitată.
Societatea pe acțiuni este societatea comercială al cărui
capital este divizat în acțiuni și ale cărei obligații sunt garantate cu
patrimoniul societății.
Societatea pe acțiuni poate fi:
M

 de tip deschis – în care acționarii au dreptul să-și vândă

acțiunile sale unui cerc nelimitat de persoane. Numărul
acționarilor este nelimitat;
 de tip închis – în care acționarii au dreptul să-și vândă
acțiunile sale numai în cadrul societății. Numărul
acționarilor este limitat – 50 de persoane.
UT

Societatea pe acțiuni are următoarele caracteristici:

 Se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană juridică.
 Răspunderea asociaților este limitată.

7
 EM
 Capitalul social minimal pentru înregistrare - 20000 lei.
 Activitatea este reglementată de Legea nr. 1134-XIII din
02.04.1997 privind societățile pe acțiuni.
Cooperativa de producție este o întreprindere înființată de
către cinci sau mai multe persoane fizice, în scopul desfășurării în
comun a activității de producție și a altei activități economice, bazate
preponderent pe munca personală a membrilor ei și pe cooperarea
cotelor de participare la capitalul acesteia.

BD
Cooperativa de întreprinzător este o întreprindere înființată
de către cinci sau mai multe persoane fizice și/sau juridice, care
practică activități de întreprinzător, ce are scopul de a contribui la
obținerea de către membrii săi a profitului, și se caracterizează prin
următoarele:
 Se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană juridică.
 Cooperatorii poartă răspundere pentru obligațiunile
cooperativei în limitele cotelor ce le aparțin, în cazul că
valoarea cotei este insuficientă, atunci poartă răspundere
FIE
suplimentară cu averea personală.
Întreprinderea de stat și întreprinderea municipală este o
întreprindere în care statul (sau organele administrației locale) este
unicul fondator și întreg patrimoniu îi aparține lui, și se caracterizează
prin următoarele:
 În activitatea economică sunt subordonate organelor de stat și
organelor administrației locale.
 Fondatorul își exercită dreptul de gestiune al întreprinderii prin
consiliul de administrație și administratorul întreprinderii.
M

 Se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană juridică

și poartă răspundere pentru obligațiile asumate cu întreg
patrimoniul lor.
 Organele administrației de stat (organele administrației locale)
nu portă răspundere pentru obligațiile întreprinderii de stat
(municipale).
UT

 Activitatea este reglementată de Legea nr. 146-XiiI din

16.06.1994 cu privire la întreprinderile de stat.

8
 EM
2.4.Baza legislativă de reglementare a activității
întreprinderilor
În vederea reglementării activității agenților economice, statul
se implică preponderent prin aspectul juridic. Printre principalele
documente legislative care reglementează activitatea agenților
economici în Republica Moldova pot fi menționate:
 Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845-XII
din 03.01.1992 - prezenta Lege stabilește agenții economici

BD
care au dreptul, în numele lor, să desfășoare activitate de
antreprenoriat în RM și determină principiile juridice și
organizatorice ale acestei activități.
 Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și
a întreprinzătorilor individuali nr. 220-XVI din 19.10.2007 -
prezenta Lege reglementează:
 procedura înregistrării de stat a persoanelor juridice și a
întreprinzătorilor individuali (documentele necesare pentru
înregistrare, cerințe față de denumirea întreprinderii, sediul);
FIE
 ținerii registrelor de stat ale persoanelor juridice și
întreprinzătorilor individuali;
 stabilește statutul juridic al organului înregistrării de stat și
al registratorului.
 Codul fiscal - stabilește principiile generale ale impozitării în
Republica Moldova și relațiile ce țin de executarea obligațiilor
fiscale în ce privește impozitele și taxele generale de stat și
principiile generale de determinare și percepere a impozitelor
și taxelor locale.
M

2.5.Statistica agenților economici din ramură în economia RM

Reieșind din criteriile de clasificare a întreprinderilor
examinate în conformitate cu legislația Republicii Moldova, se vor
prezenta datele statistice oficiale care se referă la repartiția entităților
UT

economice în funcție de diverse criterii.

Deși legislația Republicii Moldova permite organizarea
activității de antreprenoriat în conformitate cu cele 9 forme

9
 EM
organizatorico-juridice, unele forme sunt mult mai solicitate în raport
cu altele datorită multiplelor sale avantaje.
La data de 01.01.2019, Registrul de stat conținea informații
despre 166 217 persoane juridice și întreprinzători individuali, dintre
care [http://www.cis.gov.md/statistica, accesat 07.01.2019]:
 99 810 societăți cu răspundere limitată;
 51 572 întreprinzători individuali;
 4 416 societăți pe acțiuni;

BD
 3 672 cooperative (cooperative de producție, cooperative de
consum și cooperative de întreprinzător);
 1 552 întreprinderi de stat și municipale;
 5 195 altele (filiale, reprezentanțe, societăți în comandită,
întreprinderi de arenă, întreprinderi intergospodărești,
colhozuri, asociații de gospodării țărănești și alte).
Figura 2.1 reflectă structura întreprinderilor înregistrate în
Republica Moldova la 01.01.2019 în funcție de forma organizatorico-
juridică.
FIE
Cooperative (cooperative de Întreprinderi de s tat Al tele (filiale, reprezentanțe, societăți în
producție, cooperative de consum ș i municipale coma ndită, întreprinderi de arenă,
ș i cooperative de întreprinzător) 0,93% întreprinderi intergospodărești,
2,21% col hozuri, asociații de gospodării
ță ră nești ș i alte întreprinderi)
3,13%
Soci etăți pe a cțiuni
(SA)
2,66%
M

Întreprinzători
i ndividuali (ÎI)
31,03%
Soci etăți cu ră spundere
l i mitată (SRL)
60,05%

Figura 2.1. Structura întreprinderilor înregistrate în Republica

UT

Moldova la 01.01.2019 în funcție de forma organizatorico-juridică

Sursa: Elaborat de autor pe baza datelor statistice prezentate pe
http://www.cis.gov.md/statistica

10
 EM
Ponderea principală în structura întreprinderilor înregistrate în
Republica Moldova la 01.01.2019 în funcție de forma
organizatorico-juridică le revine societăților cu răspundere limitată
care dețin 60,05% din numărul total. Pe al doilea loc în ordine de
rang se situează întreprinderile individuale care dețin o pondere de
31,03%, ceea ce e de circa 2 ori mai puțin în raport cu societățile cu
răspundere limitată. Astfel, societățile cu răspundere limitată și
întreprinderile individuale constituie în ansamblu 151382 de

BD
întreprinderi, ceea ce reprezintă 91,08% din numărul total.
În baza structurii prezentate se poate conclude că businessul
din Republica Moldova se axează pe societățile cu răspundere
limitată și întreprinderile individuale.
Situația politico-economică din țară, precum și multitudinea
altor factori de influență determină tendințele dezvoltării
antreprenorialului, în fiecare înregistrându-se afaceri noi și, totodată,
unele afaceri fiind radiate (tabelul 2.2).
Numărul de întreprinderi noi înregistrate anual în Republica
FIE
Moldova diferă de la un an la altul, în medie anual fiind înregistrate
circa 7000 de întreprinderi noi. Totodată, are loc și procesul de
lichidare a afacerilor, astfel anual fiind radiate în medie circa 2900
de entități economice. Examinarea în dinamică a raportului dintre
numărul de întreprinderi noi înregistrate și celor radiate permite a
conclude că acest raport are o tendință pronunțată de scădere. Cea
mai favorabilă situație se contată în anul 2004, când numărul de
întreprinderi înregistrate noi a depășit de 7,16 ori numărul
întreprinderilor radiate. Cea mai problematică situație se constată în
M

anul 2017, când numărul întreprinderilor înregistrate noi a constituit

doar 75% din numărul întreprinderilor radiate, acesta fiind unicul an
din perioada analizată când mai multe întreprinderi au fost radiate,
decât s-au înregistrat.
UT

11
 EM
Tabelul 2.2. Evoluția numărului de întreprinderi noi înregistrate și
celor radiate în Republica Moldova în anii 2000-2017
Raportul dintre
Numărului de Numărului de
numărul de
Anii întreprinderi noi întreprinderi
întreprinderi noi
înregistrate radiate
înregistrate și radiate
2000 5794 2177 2,66
2001 6041 1914 3,16

BD
2002 6848 1774 3,86
2003 5749 1686 3,41
2004 7030 982 7,16
2005 7251 1524 4,76
2006 8396 1830 4,59
2007 11480 1915 5,99
2008 9902 3001 3,30
2009 7220 3274 2,21
FIE
2010 6488 3177 2,04
2011 6740 3430 1,97
2012 6273 3218 1,95
2013 6231 2808 2,22
2014 6263 2770 2,26
2015 5985 3905 1,53
2016 5673 4055 1,40
2017 6406 8540 0,75
Sursa: Sistematizat de autor pe baza datelor statistice prezentate pe
M

http://www.cis.gov.md/statistica
În figura 2.2 este reflectată structura întreprinderilor
înregistrate în Republica Moldova specifică anului 2017 în funcție
de mărime.
UT

12
 EM
Mijlocii (1328 unități);
Mari (740 unități); 2,45%
1,36%
Mici (6061 unități);
11,16%

Micro (46184 unități);

85,03%

Sursa: Elaborat de autor pe

http://www.statistica.md
BD
Figura 2.2. Structura întreprinderilor înregistrate în Republica
Moldova în funcție de mărime în 2017
baza datelor statistice

Cea mai mare pondere în numărul de întreprinderi înregistrate

prezentate pe
FIE
o dețin întreprinderile micro cărora le revine 85,03% din numărul
întreprinderilor active din țară. Numărul ÎMM (întreprinderi micro-,
mici și mijlocii) în ansamblu deține o pondere de 98,64% din
numărul întreprinderilor active, fapt care a determinat o atenție
sporită a politicilor de stat față de aceste întreprinderi.
M
UT

13
 EM
Mari (43 unități); Mijlocii (53 unități);
4,53% 5,58%
Micro (653 unități);
68,81% Mici (200unități);
21,07%

BD
Figura 2.3. Structura întreprinderilor din industria alimentară
înregistrate în Republica Moldova în funcție de mărime în 2017
Sursa: Elaborat de autor pe baza datelor statistice prezentate pe
FIE
http://www.statistica.md

Micro (129 unități); Mari (40 unități);

53,97% 16,74%

Mijlocii (21 unități);

8,79%
M

Mici (49 unități);

20,50%
UT

Figura 2.4. Structura întreprinderilor din industria de fabricare a

băuturilor în Republica Moldova în funcție de mărime în 2017
Sursa: Elaborat de autor pe baza datelor statistice prezentate pe
http://www.statistica.md

14
 EM
În structura întreprinderilor din industria alimentară
înregistrate în Republica Moldova întreprinderile micro dețin
68,81%, iar întreprinderile mari – 4,53%. O situație deosebită se
constată în structura întreprinderilor din industria de fabricare a
băuturilor în care întreprinderile micro- dețin 53,97%, iar
întreprinderile mari – 16,47%.
Mijlocii (28 unități);
Mari (2 unități); 0,11% Mici (247 unități);
1,60%

BD
14,09%
Micro (1476 unități);
84,20%
FIE
Figura 2.5. Structura restaurantelor și întreprinderilor cu alte
activități de servicii de alimentație înregistrate în Republica
Moldova în funcție de mărime în 2017
Sursa: Elaborat de autor pe baza datelor statistice prezentate pe
http://www.statistica.md
Structura restaurantelor și întreprinderilor cu alte activități de
servicii de alimentație în funcție de mărime este destul de deosebită
față de structura întreprinderilor din industria alimentară și a
băuturilor. În structura restaurantelor și întreprinderilor cu alte
M

activități de servicii de alimentație sunt doar două entități mari,

constituind 0,11% din numărul întreprinderilor active din acest
domeniu. În schimb, numărul întreprinderilor micro în structura
restaurantelor și întreprinderilor cu alte activități de servicii de
alimentație este foarte mare, ponderea acestora constituind 84,20%.
Deși structura întreprinderilor în funcție de mărime diferă de
UT

la un domeniu de activitate la altul, un lucru este cert: economia

Republicii Moldova se axează preponderent pe ÎMM, cu dominația
întreprinderilor micro.
15