Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
1 – Introducere
În cele mai multe țări, exercițiul financiar coincide cu anul calendaristic 1 ianuarie – 31
decembrie. Există situații în care perioada de raportare financiară se abate de la forma normală.
De exemplu în Marea Britanie, Canada și Japonia exercițiul financiar începe pe 1 aprilie în timp
ce în cazul Statelor Unite ale Americii acesta începe la 1 octombrie și se termină pe data de 30
septembrie. Există de asemenea situații în care obiectul de activitate al unei intreprinderi are un
accentuat caracter sezonier, care nu permite plierea perioadei de raportare pe anul calendaristic.
În cazul activităților economice care se desfășoară în sezonul rece nu este oportună întocmirea
situațiilor financiare pentru un exercițiu financiar ce se încheie în plin sezon. Pentru aceste
situații este mai degrabă oportună raportarea financiară intermediară, condițiile acestei raportări
fiind stabilite prin Ias 34. Acest Standard Internaţional de Contabilitate intră în vigoare pentru
situaţiile financiare aferente perioadelor începând de la 1 ianuarie 1999. Standardul IAS 34 nu
stabileşte care sunt societăţile care trebuie să publice rapoarte financiare intermediare, cât de
frecvent sau la ce termen după încheierea perioadei de raportare interimară. Totuşi, guvernele,
comisiile de valori mobiliare, bursele şi alte organisme contabile solicită deseori întreprinderilor
ale căror titluri de valoare sunt tranzacţionale public să publice rapoarte financiare interimare.
Obiectivul Ias 34 este acela de a stabili conţinutul minim al unui raport interimar şi de a stabili
principiile de recunoaştere şi evaluare pentru situaţiile financiare complete sau condensate
întocmite pentru o perioadă interimară. O raportare financiară interimară corectă şi oportună
îmbunătăţeşte abilitatea investitorilor, creditorilor şi a altor factori de a cunoaşte capacitatea
întreprinderii de a genera venituri şi fluxuri de numerar, precum şi condiţia financiară şi
lichiditatea acesteia. Acest Standard stabileşte conţinutul minim al unui raport financiar, ce
trebuie să cuprindă situaţii financiare condensate şi note explicative specifice. Raportul financiar
interimar trebuie să constituie o actualizare a ultimului set complet de situaţii financiare anuale.
În consecinţă, se concentrează asupra noilor activităţi, evenimente şi circumstanţe, şi nu reia
informaţiile raportate anterior.
Slide nr. 3 – Componente minime ale unui raport financiar interimar
Un raport financiar interimar trebuie să includă cel puţin următoarele componente:
(a) bilanţ condensat;
(b) cont de profit si pierdere condensat;
(c) situaţia condensată ce arată fie (i) toate modificările capitalurilor proprii, fie (ii) modificările
capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din tranzacţiile de capital cu proprietarii şi din
distribuirile către aceştia;
(d) situaţia condensată afluxurilor de numerar;
(e) note explicative specifice.
Nici un element al acestui Standard nu este menit să interzică sau să descurajeze o întreprindere
de la publicarea, în raportul financiar interimar, a unui set complet de situaţii financiare (aşa cum
este descris în IAS 1), mai degrabă decât a situaţiilor financiare condensate şi a notelor
explicative specifice. De asemenea, acest Standard nu interzice şi nu descurajează o întreprindere
de la includerea în situaţiile financiare interimare condensate mai mult decât minimum de
elemente-rânduri sau note explicative specifice, aşa cum este prevăzut prin prezentul Standard.
Recomandările din acest Standard cu privire la recunoaştere şi evaluare se aplică şi situaţiilor
financiare complete pe o perioadă interimară, iar astfel de situaţii vor include toate prezentările
cerute prin acest Standard
Slide nr. 4 – Perioade pentru care se prevede prezentarea situațiilor financiare interimare
Rapoartele interimare trebuie să includă situaţii financiare interimare (condensate sau
complete) pe perioade după cum urmează:
(a) bilanţul la sfârşitul perioadei interimare curente şi un bilanţ comparativ, aşa cum se prezintă
la sfârşitul exerciţiului financiar imediat anterior;
(b) conturile de profit şi pierdere pentru perioada interimară curentă şi, cumulativ, pentru
exerciţiul financiar curent până la data întocmirii, cu conturile de profit şi pierdere comparative
pentru perioadele interimare comparabile (curente şi anuale la zi) exerciţiului financiar imediat
anterior.
(c) situaţia care să prezinte modificările capitalurilor proprii, cumulativ pentru exerciţiul
financiar până la zi, cu o situaţie comparativă pentru perioada comparabilă a exerciţiului
financiar imediat anterior; şi
(d) situaţia fluxului de numerar cumulativ pentru exerciţiul financiar curent până la zi, cu o
situaţie comparativă pentru perioada comparabilă a exerciţiului financiar imediat anterior.
Pentru o întreprindere a cărei activitate prezintă un puternic caracter sezonier, ar putea fi
folositoare informaţii financiare pentru cele douăsprezece luni care se încheie la data de raportare
interimară şi informaţii comparative pentru perioada de douăsprezece luni precedentă. În
consecinţă, întreprinderile ce au o activitate cu un puternic caracter sezonier sunt încurajate să
aibă în vedere raportarea unor astfel de informaţii suplimentar informaţiilor cerute de paragraful
anterior.
Slide-uri finale Concluzii
· În cel mult 120 de zile de la încheierea exercițiului financiar, de către societățile care aplică
reglementările armonizate cu directiva a IV-a CEE și cu standardele internaționale de
contabilitate aprobate prin OMFP nr. 94/2001