Printr-o combinare adecvata a testelor de procedura cu controalele substantive sau numai prin

controalele substantive sunt obtinute elementele probante.

Auditorul trebuie sa intruneasca elemente probante suficiente si adecvate pentru a ajunge la

concluzii rezonabile, pe care sa isi intemeieze opinia.
Elementele probante sunt obtinute plecand de la o combinatie adecvata de teste de procedura si de
controale substantive.
Elementele probantedesemneaza informatiile obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe
care sa se bazeze opinia sa. Aceste informatii constau in documente contabile care sprijina situatiile
financiare si coroboreaza informatiile provenind din alte surse.
Testele de procedura desemneaza testele care permit sa se obtina elementele probante asupra
eficacitatii conceperii si functionarii sistemelor contabile si controlului intern.
Controalele substantive desemneaza procedurile folosite de auditor vizand obtinerea unor
elemente probante, cu scopul de a detecta anomaliile semnificative din situatiile financiare. Ele sunt
de doua tipuri:
a) controale referiltoare la detaliile operatiunilor si soldurilor;
b) procedurile analitice.
Elemente probante suficiente si adecvate
Principii fundamentale
In cursul activitatii de obtinere a elementelor probante pornind de la testele de proceduri, auditorul
trebuie sa determine daca aceste elemente sunt suficiente si juste pentru a-si fundamenta evaluarea
nivelului de risc legat de control.
In cursul obtinerii elementelor probante pornind de la controalele semificative, auditorul trebuie sa
determine daca elementele rezultate din aceste controale si teste sunt suficiente si adecvate pentru
a fundamenta asertiunile care tin de stabilirea situatiilor financiare.
In cazul existentei unui dubiu asupra unei asertiuni semnificative tinand de stabilirea situatiilor
financiare, auditorul se va stradui sa obtina elemente probante suficiente si adecvate pentru a
elimina acest dubiu. Daca auditorul nu reuseste sa intruneasca elemente probante suficiente si
adecvate, el trebuie sa formuleze o opinie cu rezerve sau sa precizeze ca se afla in imposibilitatea de
a-si exprima o opinie.
Adjectivele suficiente si juste sunt indisociabile si se aplica elementelor probante obtinute ca
urmare a testelor de proceduri si controale substantive. Primul se raporteaza la calitatea de
elemente probante, iar al doilea la calitatea lor si la pertinenta lor, aplicata la o anume asertiune, si la
validitatea lor. In general, auditorul se va sprijini pe elemeltele probante care duc mai mult la
deductii decat la convingeri si va cauta elementele probante aparute din mai multe surse sau de
natura diferita, cu scopul de a verifica o astfel de asertiune.
Pentru a-si fonda opinia, auditorul nu verifica, in genere, ansamblul informatiilor disponibile, caci
concluziile asupra soldului unui cont, asupra unei categorii de tranzactii sau asupra unui control pot fi
obtinute prin aplicarea unor proceduri bazate pe rationament personal sau pe esantionare statistica.
Rationamentul auditorului pentru a determina daca elementele probante sunt suficiente si juste
depind de mai multi factori, in special:
- evaluarea naturii si nivelului de risc inerent atat la nivelul situatiilor financiare, cat si la al soldului
unui cont sau al unei categorii de tranzactii;

- Natura sistemelor contabile si a controlului intern si evaluarea riscului legat de control;

- Caracterul semnificativ al elementului exeminat;
- Experienta acumulata in cursul auditurilor precedente;
- Rezultatele procedurilor de audit, inclusiv fraudele si alte erori sesizate eventual;
- Originea si fiabilitatea informatiilor disponibile.
aspecte legate de sistemele contabile si de controlul intern pe care auditorul isi va reuni elementele
probante sunt:
a) conceperea: sistemele contabile si controlul intern sunt concepute in asa fel incat sa previna si/sau
sa detecteze si corecteze anomaliile semnificative;
b) functionarea: sistemele exista si au functionat satisfacator pentru toata perioada respectiva.
Asertiunile care tin de stabilirea situatiilor financiare constituie ansamblul criteriile , explicite sau nu,
utilizate de conducere pentru pregatirea situatiilor financiare si care pot fi clasificate dupa cum
urmeaza:
a) existenta: un activ sau o datorie , existente la data respectiva;
b) drepturi si obligatii: un activ sau un pasiv se raporteaza la entitatea de la data respectiva;
c) atasarea: tranzactie sau eveniment care se raporteaza la entitate si care s-au produs in cursul
perioadei respective;
d) exhaustivitatea: ansamblu al activelor, datoriilor, tranzactiilor sau evenimentelor au fost
inregistrate si toate faptele importatnte au fost mentionate;
e) evaluarea: inregistrarea unui activ sau a unei datorii la valoarea sa;
f) masura: o operatiune sau un eveniment a fost inregistrat la valoarea sa de tranzaactionare si un
venit sau o cheltuiala este atasata perioadei corespunzatoare;
g) prezentarea informatie date: o informatie este prezentata, clasata si descrisa in conformitate cu
sistemul contabil de referinta aplicabil.
Ca regula generala, elementele probante sunt reunite pentru fiecare asertiune a situatiilor financiare.
Elementele financiare referitoare la o asertiune, de exemplu existenta unui stoc, nu compenseaza
absenta unui element probant referitor la o alta asertiune, evaluarea sa, de exemplu. Natura,
calendarul si marimea contralelor de coroborare depind de asertiunile respective. Unele controale
pot furniza elemente probante pentru mai multe asertiuni. Astfel, recuperarea creantelor de la clienti
poate furniza elemente probante pentru existenta si pentru evaluarea creantei, dar nu si pentru
solvabilitaea debitorului.

Elementele probante ntr-o misiune de audit, aa cum sunt ele prezentate de standarde sunt
reprezentate de: documentele justificative, documentele contabile, situaiile financiare i
informaiile din alte surse, potrivit Contzilla.ro. Ele trebuie s ndeplineasc cumulativ dou
condiii: s fie juste i s fie suficiente.
Suficiena elementelor probante este raportat la numrul de elemente probante.
Condiia ca elementele probante s fie juste presupune s fie n raport cu gradul de adecvare, cu
pertinena i fiabilitatea lor. Aceste elemente permit auditorului s i fac o opinie cu privire la
situaiile financiare anuale. Acesta nu examineaz toate informaiile dar aplic tehnici care l ajut
la formarea opiniei despre soldurile conturilor.
n general auditorul folosete n eliberarea opiniei elemente probante care nu sunt concludente
prin ele nsele dar l ajut la elaborarea convingerii sale. Elementele probante sunt obinute n
urma tehnicilor folosite de auditor: teste de procedur coroborate cu controale substantive sau

numai controalele substantive. Testele de procedur sunt acele teste care permit obinerea de
elemente probante privind eficacitatea conceperii i funcionarii sistemelor contabile i de control
intern. Controalele substantive sunt acele controale pe care le efectueaz auditorul pentru a obine
elemente probante care pot detecta anomaliile semnificative. Controalele substantive sunt de dou
feluri: Controale pivind operaiile, tranzaciile i soldurile conturilor; Proceduri analitice care
constau n analiza tendinelor i a rapoartelor semnificative, a variaiilor i examene de coerent
cu alte informaii. n funcie de informaiile obinute n urma controalelor auditorul i stabilete
programul de control a conturilor. Acest program are rolul de a reuni elementele probante pentru
ca auditorul s i exprime o opinie motivat asupra conturilor anuale.
Reguli de care trebuie s in cont auditorul
Regulile de care trebuie s in cont auditorul sunt: regulile de prezentare i de evaluare stipulate
n normele legale i n cele profesionale; reguli de pruden; regulile referitoare la inventarieri;
reguli de inere a registrelor i a contabilitii; existena activelor i faptul c acestea aparin
ntreprinderii; pasivele patrimoniale, veniturile i cheltuielile privesc ntreprinderea n cauz.
In functie de informatiile obtinute in urma controalelor auditorul isi stabileste programul de control a conturilor.
Acest program are rolul de a reuni elementele probante pentru ca auditorul sa isi exprime o opinie motivata
asupra conturilor anuale.
Regulile de care trebuie sa tina cont auditorul sunt:
regulile de prezentare si de evaluare stipulate in normele legale si in cele profesionale;
reguli de prudenta;
regulile referitoare la inventarieri;
reguli de tinere a registrelor si a contabilitatii;
existenta activelor si faptul ca acestea apartin intreprinderii;
pasivele patrimoniale, veniturile si cheltuielile privesc intreprinderea in cauza.