Nr.

1) Care este obiectivul auditului financiar?

a) situațiile financiare auditate nu conțin denaturări semnificative ca urmare a unor abateri sau erori,
permițând astfel să se exprime o opinie cu privire la măsura în care acestea sunt întocmite de către
entitate în conformitate cu cadrul de raportare financiară, respectă principiile legalității și
regularității și oferă o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare și a celorlalte
informații referitoare la activitatea desfășurată de entitatea respectivă;
b) modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-
teritoriale, precum și execuția bugetului de venituri și cheltuieli al entității verificate sunt în
concordanță cu scopul, obiectivele și atribuțiile prevăzute în actele normative prin care a fost
înființată entitatea verificată și respectă principiile legalității, regularității, economicității, eficienței
și eficacității

2. Care sunt riscurile de audit?

În funcţie de factorii care favorizează apariţia şi nedescoperirea erorilor se definesc şi
componentele riscului de audit: riscul inerent, riscul de control şi riscul de
nedetectare

3. Ce probe trebuie să culeagă auditorul pentru a evidenţia adecvat capacitatea

entităţii de a continua activiatea?
Probe de audit Îndoiala privind capacitatea entităţii de a continua să
funcţioneze în viitorul previzibil determină auditorul să culeagă probe adecvate şi
suficiente pentru a-şi fundamenta opinia referitoare la continuitatea activităţii. Pentru
aceasta auditorul trebui să analizeze:
• dacă perioada avută în vedere de administratori la evaluarea continuităţii
activităţii este rezonabilă;
• dacă există şi funcţionează în entitate sisteme pentru identificarea la timp a
semnalelor privind riscurile viitoare şi incertitudinile cu care s-ar putea
confrunta entitatea;
• bugetul şi prognozele entităţii (mai ales cele referitoare la fluxul de numerar);
• calitatea sistemelor informaţionale care oferă date pentru fundamentarea
bugetului şi elaborarea prognozelor;
• realismul ipotezelor esenţiale pe care se bazează bugetele şi prognozele.
La planificarea auditului pentru obţinerea probelor de fond, se ţine cont şi de
posibilitatea ca aceste probe să fie folosite ca probe pentru susţinerea concluziilor
referitoare la adecvarea principiului continuităţii activităţii exprimat de conducere în
situaţiile financiare. Pe durata auditului, când se ridică o întrebare cu privire la
principiul continuităţii activităţii, se folosesc ca probe rezultatele procedurilor de
fond, se efectuează proceduri adiţionale sau se actualizează informaţiile obţinute
anterior. Procedurile care sunt relevante în aceste situaţii pot include:
! citirea proceselor verbale ale Adunărilor Generale ale Acţionarilor
(Asociaţilor), ale Consiliului de Administraţie şi ale întrunirilor comitetelor
importante pentru a identifica referirile la dificultăţile financiare ale
entităţii;
! investigarea avocatului entităţii în legătură cu litigiile şi reclamaţiile;
 ! analiza şi discutarea cu conducerea a celor mai recente situaţii financiare
interimare disponibile ale entităţii;
! analiza şi discutarea cu conducerea a fluxului de numerar, a profitului şi a
altor previziuni relevante;
! verificarea termenilor împrumuturilor obligatare şi a acordurilor de credit şi
identificarea situaţiilor în care acestea nu pot fi respectate;
! confirmarea existenţei şi legalităţii suportul financiar al terţilor şi estimarea
capacităţii acestora de a oferi fonduri suplimentare;
! analiza atitudinii entităţii cu privire la comenzile neonorate;
! verificarea evenimentelor produse după depunerea raportului pentru
elementele care afectează capacitatea entităţii de a continua activitatea.
Auditorul va lua în considerare dacă ipotezele pe care se fundamentează
previziunile par adecvate în circumstanţele date. În plus, auditorul va compara datele
prognozate pentru perioadele anterioare recente cu rezultatele istorice efective şi va
compara datele prognozate pentru perioada curentă cu rezultatele realizate până la
data respectivă.

4) Care sunt responsabilităţile legale şi profesionale ale auditorului aflat în misiune?

- efectuarea auditul în conformitate cu Standardele internaţionale de audit (respectarea
cerinţeleor etice profesionale, planificarea şi efectuarea auditul pentru asigurarea rezonabila dacă
situaţiile financiare conţin sau nu denaturări semnificative.
- efectuarea de proceduri pentru a obţine probe de audit cu privire la sumele şi prezentările
din situaţiile financiare.
- evaluarea riscului de denaturare semnificativă a situaţiilor financiare, fie ca urmare a
fraudei sau a erorii.
- evaluarea gradului de adecvare a politicilor contabile folosite şi gradul de rezonabilitate a
estimărilor contabile făcute de conducere
- evaluarea prezentării generale a situaţiilor financiare
- cercetarea existenţei şi funcţionarii controlul intern,
- comunicarea în scris a oricaror deficienţe semnificative identificate în legătură cu controlul
intern,
- deficiențele relevante pentru auditul situaţiilor financiare pe care le-am identificat pe
parcursul auditului.

5. Care sunt caracteristicile eșantionării statistice în audit?

Eşantionarea statistică“ reprezintă o abordare a eşantionării ce are următoarele
caracteristici:
(a) Selecţia eşantionului se face aleator;
(b) se foloseşte teoriei probabilităţilor pentru a evalua rezultatele eşantionării,
inclusiv măsurarea riscului de eşantionare.
O abordare a eşantionării care nu prezintă caracteristicile (a) şi (b) este
considerată o eşantionare „nonstatistică“, bazată exclusiv pe experienţa profesională a
auditorului (eşantionare bazată pe raţionament).
Alegerea metodei de selectare depinde de pregătirea profesională a auditorului
şi de credibilitatea pe care acesta doreşte să o aibă concluziile sale. Auditorul ar trebui
să poată să decidă care este abordarea care-i va permite să ajungă la o opinie
eficientă, dar şi credibilă.
Selecţia prin metode statistice necesită cuantificarea riscului de audit asociat
fiecărui domeniu şi utilizarea acestorinformaţii pentru a determina statistic mărimea
eşantioanelor de audit.
Metoda de eşantionare adoptată este rezultatul alegerii fiecărui auditor. Cei
care susţinselecţia prin metode statistice aduc ca argument faptul că, fiind
fundamentată pe principii matematice, aceasta creşte certitudinea că s-a stabilit corect
dimensiunea eşantioanelor utilizate şi că se vor trage concluzii obiective.