Sunteți pe pagina 1din 5

COORDONATELE REGLEMENTARII AUDITULUI

2.1. Standardizarea auditului



Tendinta predominanta pe plan mondial in domeniul auditului o reprezinta standardizarea in vederea formularii unei teorii
care sa fie utila in descrierea, explicarea si prognozarea activitatilor practice de audit.
Fundamentele care stau la baza teoriei auditului sunt:
- postulatele;
- conceptele;
- standardele;
- procedurile.
Acestea sunt independente si fiecare element succesiv este logic legat si derivat din elementul precedent.
2.1.1. Postulate
Postulatele sunt definite ca un ansamblu de ipoteze, premise, principii si conditii care constituie baza elaborarii standardelor
de audit, exprimari adevarate sau adecvate considerate adevarate fara a fi demonstrate.
Potrivit Organizatiei Internationale a Institutiilor Supreme de Audit - INTOSAI, exista un numar de 11 postulate de baza,
constand in urmatoarele:
- aplicabilitatea standardelor de audit INTOSAI in domenii considerate importante. Anumite standarde nu pot fi aplicate unor
segmente de activitate,mai ales in cazul institutiilor supreme de audit (SAI-uri), organizate sub forma Curtii de Conturi, nici a
unor activitati deosebite, decat cele de audit. In aceste sfere de activitate se impune ca SAI sa stabileasca standarde
specifice,aplicabile domeniului respectiv;
- examinarea tuturor situatiilor care apar pe parcursul auditarii finantelor publice;
- verificarea tuturor entitatilor care gestioneaza banul public, concomitent cu informarea opiniei publice in acest sens;
- elaborarea unor sisteme de informatii, control, evaluare si raportare in cadrul administratiei care sa contribuie considerabi l
la aprecierea calitatii gestiunii;
- adoptarea de standarde de contabilitate pentru raportare financiara de catre autoritatile competente, concomitent cu
necesitatea ca entitatile auditate sa-si fixeze obiective specifice si cuantificabile, in domeniul lor de activitate;
- implementarea sistemelor contabile trebuie sa asigure o prezentare fidela a situatiei si a rezultatelor financiare;
- reducerea la maximum a riscurilor aparitiei erorilor si abaterilor prin organizarea unui sistem de control intern performant;
- necesitatea elaborarii unor acte normative care sa conduca la asigurarea accesului SAI la toate datele necesare evaluarii
complete a activitatilor auditate;
- necesitatea imputernicirii SAI pentru auditatea tuturor activitatilor;
- necesitatea perfectionarii tehnicilor de auditare de catre SAI in ceea ce priveste validitatea nivelului rezultatelor obtinute;
- evitarea aparitiei conflictului de interese intre auditor si entitatea auditata.

2.1.2. Concepte

Conceptele sunt generalizari, idei centrale fundamentale pentru rationamentul teoretic deduse din postulatele auditului si
cuprind urmatoarele:
- probele de audit, care contin toate informatiile care influenteaza si determina rationamentul auditorilor;
- respectarea profesiei de auditor, caracterizata, in primul rand, prin preocuparea permanenta pentru calitatea probelor de
audit pe baza carora se fundamenteaza rationamentul auditorului, in exprimarea opiniei;
- corectitudinea raportarii, care se refera la obligatia auditorului de a arata fundamentul opiniei sale, respectiv de a indica
intinderea examinarilor efectuate, probele de audit obtinute, procedeele si tehnicile utilizate etc.;
- independenta auditului, care consta in necesitatea ca auditorul sa fie liber, nepartinitor si fara prejudecati;
- conduita etica, care impune auditorului sa respecte deontologia profesiei.

2.1.3. Standarde
Standardele de audit sunt declaratii dezvoltate la cel mai inalt nivel de conceptualizare si care stau la baza indeplinirii unei
misiuni de audit. Prin urmare, standardele asigura criteriile atat pentru indeplinirea, cat si pentru evaluarea activitatii de
audit, constituind fundamentul unui inalt nivel de profesionalism in practica auditarii.
Standardele de audit sunt influentate de mediul legislativ, politic si administrativ si ajuta la asigurarea consistentei si calitatii
raportului de audit, sustinand in acelasi timp credibilitatea auditorului in fata utilizatorilor rapoartelor de audit.
In domeniul auditului de atestare financiara, pe plan mondial au fost elaborate si adoptate standardele Federatiei
Internationale a Contabililor (IFAC).
Aceste standarde se aplica si in Romania in auditarea situatiilor financiare de catre auditorii membri ai Camerei Auditorilor
din Romania.
In domeniul auditului de regularitate si auditului performantei, domeniul care tine aproape in exclusivitate de mandatul
institutiilor supreme de audit (SAI), abilitate prin legi proprii sa efectueze auditul finantelor publice, s-au adoptat standardele
de audit ale Organizatiei Internationale a Institutiilor Supreme de Audit (INTOSAI).
Datorita caracterului lor stiintific, a valorii lor teoretice si practice, a recunoasterii lor pe plan international si nu in ultimul
rand datorita noutatii lor pentru tara noastra, in cele ce urmeaza sunt prezentate mai in detaliu standardele de audit
INTOSAI.
Referindu-se la domeniul de actiune al SAI, privind finantele publice, standardele de audit INTOSAI disting auditul
regularitatii si auditul performantei.
In conceptia acestor standarde, auditul regularitatii cuprinde certificarea raspunderii financiare atat a entitatilor auditate, cat
si a administratiei publice ca intreg. Acest audit are ca obiective auditarea sistemelor financiare si al tranzactiilor, auditarea
controlului intern si a functiilor acestuia, auditarea corectitudinii deciziilor administrative din cadrul entitatilor auditate,
precum si orice probleme constatate in urma auditului pe care SAI considera util sa le faca cunoscute.
Conform standardelor de audit INTOSAI, chiar daca in multe tari mandatul pentru auditul performantei nu include
examinarea principiilor politice pe care se bazeaza programele publice, acestea trebuie sa delimiteze clar si precis
competentele si responsabilitatile SAI in domeniul auditului performantei privind activitatile guvernamentale, concomitent cu
facilitatea aplicarii de catre SAI a standardelor de audit corespunzatoare.
Standardele de audit INTOSAI cuprind:
. standarde generale;
. standarde aplicabile auditului finantelor publice;
. standarde de raportare.
Standardele generale de audit includ standarde comune auditorilor si SAI si standarde proprii numai SAI.
a) Standardele generale comune auditorilor si SAI se refera la independenta, competenta, calitatea recrutarii personalului.
Independenta. Pentru a putea exercita mandatele de audit in mod impartial, institutiile supreme de audit trebuie sa-si
mentina independenta fata de puterea politica si trebuie sa aiba libertate in elaborarea deciziilor referitoare la sarcinile de
audit, inclusiv asupra programului de audit.
Chiar in situatia in care auditul este desfasurat in numele sau la solicitarea legislativului, modul de organizare, desfasurare si
valorificare a constatarilor se impune a fi la latitudinea SAI
O alta cerinta privind asigurarea independentei SAI rezida in existenta resurselor financiare care sa-i permita realizarea in
bune conditii a responsabilitatilor sale.
Standardele de audit INTOSAI releva existenta unor interdictii privind participarea la actiunile de auditare din partea
membrilor SAI care au legaturi stranse (de ordin social, personal etc.) cu conducerea entitatii auditate, si care ar putea
diminua obiectivitatea auditorului.
Competenta. Standardele generale comune auditorilor si SAI prevad, de asemenea, ca un imperativ detinerea competentei
necesare exercitarii atributiilor acestora.
Necesitatea detinerii competentei, deriva din faptul ca SAI si auditorii acesteia, exercita, prin mandat, prerogative vizand
formularea de opinii asupra situatiilor financiare verificate, intocmesc rapoarte si formuleaza concluzii si recomandari.
Indeplinirea tuturor atributiunilor conferite impune SAI, pe langa utilizarea in audit a unor metodologii si practici de cel mai
inalt nivel calitativ, sa detina si personal calificat cu experienta bogata, necesar indeplinirii cu eficienta a mandatului de
audit.
Totodata, mandatul de audit extern care confera, printre altele, latitudinea SAI de a stabili frecventa auditurilor si natura
rapoartelor ce urmeaza a fi intocmite, impune un management competent si de inalta calificare in cadrul SAI.
Calitatea recrutarii personalului. Standardele de audit acorda o atentie speciala calitatii recrutarii personalului, SAI avand
obligatia sa adopte politici si proceduri de recrutare in masura sa asigure incadrarea persoanelor cu calificarile
corespunzatoare.
In virtutea standardului mai sus invocat, personalul SAI trebuie sa posede diplome universitare adecvate si sa aiba
pregatirea si experienta necesare, in acelasi context, SAI are sarcina sa examineze periodic cerintele minime de pregatire
ale auditorilor si sa asigure permanent perfectionarea profesionala a personalului sau.
Detaliind natura cunostintelor pe care trebuie sa le posede auditorii, standardele de audit subliniaza necesitatea cunoasterii
de catre personal, a contextului institutional, prevederile legale si institutionale referitoare la activitatea entitatilor publice, in
paralel cu aceste cunostinte, standardele de audit reliefeaza obligativitatea cunoasterii corespunzatoare a standardelor de
audit, politicilor, procedurilor si metodelor precum si a sistemelor de contabilitate publica si control utilizate in cadrul
entitatilor auditate.
Standardele aplicabile in auditul finantelor publice sunt numite si standardele de aplicare si sunt urmatoarele:
a) programarea auditului. Potrivit standardelor de audit aplicabile in auditarea finantelor publice, programarea consta in:
- colectarea de informatii asupra entitatilor auditate pentru evaluarea riscurilor si a importantei relative a diferitelor
elemente;
- stabilirea obiectivelor auditului si a domeniilor auditate;
- efectuarea in prealabil a unor analize pentru a stabili modul de abordare a auditului, cel mai adecvat;
- natura si intinderea investigatiei care urmeaza a se realiza;
- concentrarea atentiei asupra problemelor speciale care au fost avute in vedere inainte de planificarea auditului;
- stabilirea nevoilor de resurse umane si constituirea echipei de audit;
- incunostiintarea entitatii auditate asupra ariei obiectivelor si a criteriilor de evaluare a auditului, prin initierea unor decizii,
dupa caz, cu cei interesati.
Odata stabilit programul de audit, se recomanda prin standarde sa fie modificat, numai daca situatia creata o impune.
b) supervizarea muncii de audit. Supervizarea si examinarea, componente ale standardelor aplicabile in auditarea
finantelor publice, privesc concomitent continutul si metodele auditului si urmaresc daca:
- membrii echipei de audit si-au insusit programul de audit;
- auditul este conform standardelor de audit si metodologiei SAI;
- planul de munca a fost respectat in totalitate, fiind parcurse toate etapele programului de audit;
- documentele de lucru cuprind probe care sustin opiniile, concluziile si recomandarile formulate;
- auditorul realizeaza toate obiectivele planificate;
- raportul de audit cuprinde opiniile, concluziile si recomandarile adecvate;
c) examinarea si evaluarea controlului intern. Standardele de aplicare prevad necesitatea evaluarii controlului intern, inainte
de a se proceda la determinarea domeniului si amplorii auditului. in acest sens, se precizeaza ca examinarea si evaluarea
controlului intern trebuie sa se adapteze tipului de audit efectuat, astfel:
- in situatia unui audit financiar de atestare, examinarea si evaluarea controlului intern priveste mai ales verificarile desti nate
protejarii activelor si pasivelor, confirmandu-se totodata exactitatea si caracterul complet al inregistrarilor contabile;
- in cazul unui audit de conformitate sunt examinate si evaluate controalele interne care ajuta conducerea in respectarea
legilor si reglementarilor in vigoare;
- in situatia unui audit al performantei sunt evaluate controalele interne care concura la desfasurarea activitatii entitatii
auditate in conditii de economicitate, eficienta si eficacitate;
d) verificarea conformitatii cu legile si reglementarile in vigoare, in virtutea acestui standard, auditorul aplica masuri si
proceduri de audit care sa asigure detectarea erorilor, abaterilor si ilegalitatilor cu consecinte directe asupra sumelor din
situatiile financiare sau asupra rezultatelor auditului. Efectuand auditurile conform acestui standard, auditorii trebuie sa
urmareasca aplicarea de masuri si proceduri de audit adecvate, in masura sa faciliteze obtinerea de probe de audit care sa
asigure fundamentul aprecierilor si concluziilor.
Concluziile si recomandarile auditului trebuie sa se bazeze pe probe, iar auditorii trebuie sa dea dovada de o cunoastere
serioasa a tehnicilor si procedurilor de colectare a probelor de audit;
e) obtinerea de probe de audit suficiente si adecvate pentru fundamentarea aprecierilor si concluziilor. Avand in vedere
dezideratele exprimate in standarde privind calitatea probelor, acestea trebuie sa fie competente, relevante, rezonabile si
documentate, in asa fel incat sa ateste si sa sustina opiniile si rapoartele auditorului, sa constituie sursa de informatii pentru
elaborarea rapoartelor, sa contribuie la planificarea si supervizarea auditului, sa conserve rezultatele muncii depuse pentru
valorificarea acesteia in perioada urmatoare;
f) analiza situatiilor financiare in vederea stabilirii daca entitatile auditate s-au conformat sau nu normelor contabile de
raportare financiara. Standardele de aplicare prevad necesitatea analizei situatiilor financiare pentru a stabili daca acestea
sunt in conformitate cu normele de raportare financiara si de publicare.
Potrivit concluziilor formulate de aceste norme, auditorul trebuie sa se pronunte asupra concordantei situatiilor financiare cu
standardele contabile acceptate, prezentarea situatiilor financiare in corelatie cu circumstantele existente in entitatea
audiata, prezentarea de informatii suficiente privind elementele situatiilor financiare, cuantificarea si prezentarea reala a
tuturor elementelor situatiilor financiare inregistrate de catre entitatile auditate.
Similar altor standarde de aplicare, tehnicile analizei financiare sunt dependente in mare masura de natura, aria si obiectivul
auditului, precum si de cunostintele si experienta auditorului.
Standardele de raportare in auditul finantelor publice. Pornind de la definirea termenului de "raportare", care
reprezinta atat opinia auditorului si observatiile sale asupra situatiilor financiare ca urmare a efectuarii unui audit de
regularitate, cat si raportul auditorului la finalizarea unui audit standardele de raportare stipuleaza ca auditorul, la finele
fiecarui audit trebuie sa emita o opinie sau, dupa caz, un raport scris, cuprinzand constatarile sale intr-o forma adecvata,
cuprinzand informatii care trebuie argumentate cu probe de audit competente si relevante, iar constatarile auditului
trebuie sa fie independente, obiective, corecte si constructive;
Standardele de raportare stabilesc principii generale privind forma si continutul rapoartelor si opiniilor de audit.
Corespunzator acestor principii, opiniile si rapoartele auditorului trebuie sa fie precedate de un titlu sau de un antet adecvat,
trebuie sa fie semnate, datate si sa se refere la obiectivele si intinderea auditului.
Totodata, opiniile si rapoartele auditorului trebuie prezentate asa cum au fost ele intocmite, incluzand toate informatiile
pertinente, cu exceptia celor care nu pot fi publicate din motive de interes national.
In ceea ce priveste criteriile de evaluare, auditul financiar examineaza operatiunile care sunt definite a fi corecte sau
incorecte, legale sau ilegale, in timp ce in cadrul auditului performantei, aceste criterii sunt mai cuprinzatoare, atat in
legatura cu cele trei principii (economicitate, eficienta si eficacitate), cat si cu criteriile de evaluare care sunt particularizate
de la un audit la altul.
Referitor la efectuarea auditului, standardele de audit disting modalitati diferite in cazul auditului financiar si in situatia
auditului performantei.
Astfel, in timp ce, cu ocazia efectuarii auditului de conformitate, auditorul poate opta in a alege o abordare bazata pe
sisteme sau pe o testare directa, in cazul auditului performantei trebuie adoptat un sistem mixt, datorita faptului ca
presupune nu numai identificarea punctelor slabe, ci si identificarea cauzelor si motivelor acestora.
2.1.4. Proceduri
In timp ce standardele de audit sunt exprimari generalizate ale principiilor auditului, procedurile de audit reprezinta etape
detaliate pentru aplicarea acestor principii.
Procedurile de audit pot varia de la un caz la altul, ele putand fi adaptate si modificate in functie de specificul entitatii
auditate si de mediul de control. Trebuie, insa, mentionat ca alegerea, adaptarea si modificarea procedurilor de audit tin
exclusiv de rationamentul si capacitatea profesionala a auditorilor.
In functie de tipul auditului, in practica se intalnesc:
- procedurile auditului financiar, specifice auditului de atestare a sinceritatii intocmirii situatiilor corelabile, de exemplu
procedura auditarii conturilor de profit si pierdere, procedura auditarii bilantului contabil etc.;
- procedurile auditului de legalitate, specifice auditului privind conformarea conducerii entitatii la normele legale in domeniu,
de exemplu procedura auditarii achizitiilor publice, procedura auditului cheltuielilor de exploatare etc.;
-procedurile auditului performantei, specifice auditurilor care examineaza respectarea principiilor celor "3E", de exemplu
procedura auditarii programelor finantate din fonduri publice; procedura auditarii economicitatii etc.
Fiecare procedura de audit cuprinde un ansamblu de procedee si tehnici pe care auditorul le aplica in vederea culegerii
probelor de audit care sustin opinia exprimata in raportul de audit.
2.2. Deontologia auditului intern

Conduita auditorilor trebuie sa fie dincolo de orice repros, in orice moment si in orice conditii. Orice deficienta in condui ta lor
profesionala sau orice comportament inadecvat in viata lor personala poate pune intr-o lumina nefavorabila integritatea
morala a auditorilor, institutia pe care o reprezinta, calitatea si valabilitatea activitatii lor de audit si poate suscita i ndoieli
asupra calitatii si competentei chiar a activitatii acestora.
Adoptarea si aplicarea unui cod etic pentru auditorii din sectorul public promoveaza increderea in auditori si in activitatea
lor. Este de importanta fundamentala ca auditorii sa fie priviti cu respect, siguranta si credibilitate.
Activitatea legislativa si/sau executiva, opinia publica si entitatile auditate sunt indreptatite sa se astepte la o conduita si
metodolgie a auditorilor publici care sa fie dincolo de orice dubiu sau repros si demne de incredere si respect. Auditorii
trebuie sa se comporte astfel incat sa favorizeze cooperarea si bunele relatii dintre ei si in cadrul profesiei lor. Sprijinul si
cooperarea reciproca sunt elemente esentiale ale profesionalismului, increderea publica si respectul de care se bucura
auditorii sunt, in general, rezultatul realizarilor cumulate, trecute si prezente, ale tuturor auditorilor, de aceea este in
interesul auditorilor insisi, ai publicului in general, sa existe relatii corecte si echilibrate in desfasurarea auditurilor.
Activitatea legislativa si/sau executiva, opinia publica si entitatile auditate trebuie sa primeasca asigurari cu privire la
corectitudinea si impartialitatea intregii activitati a auditorilor, fiind esential sa existe un cod etic national sau un document
similar care sa guverneze prestarea serviciilor de audit.
La toate nivelurile societatii exista nevoia de credibilitate si de aceea este primordial ca rapoartele si opiniile auditoril or sa fie
considerate absolut exacte si de incredere de catre utilizatorii rapoartelor de audit. in legatura cu corectitudinea si cu
respectarea codului etic national.
Codul privind conduita etica a auditorului intern reprezinta un ansamblu de principii si reguli de conduita care trebuie sa
guverneze activitatea auditorilor interni.
Prevederile Codului privind conduita etica a auditorului intern se aplica salariatilor care ocupa functia de auditor intern i n
cadrul entitatilor publice care au obligatia de a organiza structuri de audit public intern
Scopul Codului privind conduita etica a auditorului intern este crearea cadrului etic necesar desfasurarii profesiei de auditor
intern, astfel incat acesta sa isi indeplineasca cu profesionalism, loialitate, corectitudine si in mod constiincios indatoririle
de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea sa aduca prejudicii institutiei sau autoritatii publice in care isi
desfasoara activitatea. Realizarea scopului prezentului cod privind conduita etica a auditorului intern presupune
indeplinirea urmatoarelor obiective:
a) performanta - profesia de auditor intern presupune desfasurarea unei activitati la cei mai ridicati parametri, in scopul
indeplinirii cerintelor interesului public, in conditii de economicitate, eficacitate si eficienta;
b) profesionalismul - profesia de auditor intern presupune existenta unor capacitati intelectuale si experiente dobandite prin
pregatire si educatie si printr-un cod de valori si conduita comun tuturor auditorilor interni;
c) calitatea serviciilor - consta in competenta auditorilor interni de a-si realiza sarcinile ce le revin cu obiectivitate,
responsabilitate, sarguinta si onestitate;
d)increderea in indeplinirea sarcinilor de serviciu,auditorii interni trebuie sa promoveze cooperarea si bunele relatii cu ceilalti
auditori interni si in cadrul profesiunii, iar sprijinul si cooperarea profesionala, echilibrul si corectitudinea sunt elemente
esentiale ale profesiei de auditor intern, deoarece increderea publica si respectul de care se bucura un auditor intern
reprezinta rezultatul realizarilor cumulative ale tuturor auditorilor interni;
e)conduita - auditorii interni trebuie sa aiba o conduita ireprosabila atat pe plan profesional, cat si personal;
f)credibilitatea - informatiile furnizate de rapoartele si opiniile auditorilor interni trebuie sa fie fidele realitatii si de incredere.
Codul privind conduita etica a auditorului intern este structurat in doua componente esentiale:
a) principiile fundamentale pentru profesia si practica de audit public intern;
b) regulile de conduita care impun normele de comportament pentru auditorii interni.
In desfasurarea activitatii auditorii interni sunt obligati sa respecte urmatoarele principii fundamentale:
Conform acestui principiu, auditorul intern trebuie sa fie corect, onest si incoruptibil, integri tatea fiind suportul increderii si
credibilitatii acordate rationamentului auditorului intern.
B. Independenta si obiectivitatea
1. Independenta, independenta fata de entitatea auditata si oricare alte grupuri de interese este indispensabila; auditorii
interni trebuie sa depuna toate eforturile pentru a fi independenti in tratarea problemelor aflate in analiza;auditorii interni
trebuie sa fie independenti si impartiali atat in teorie, cat si in practica; in toate problemele legate de munca de audit
independenta auditorilor interni nu trebuie sa fie afectata de interese personale sau exterioare; auditorii interni au
obligatia de a nu se implica in acele activitati in care au un interes legitim intemeiat.
2. Obiectivitatea, in activitatea lor auditorii interni trebuie sa manifeste obiectivitate si impartialitate in redactarea
rapoartelor, care trebuie sa fie precise si obiective; concluziile si opiniile formulate in rapoarte trebuie sa se bazeze exclusiv
pe documentele obtinute si analizate conform standardelor de audit; auditorii interni trebuie sa foloseasca toate informatiile
utile primite de la entitatea, auditata si din alte surse. De aceste informatii trebuie sa se tina seama in opiniile exprimate
de auditorii interni in mod impartial. Auditorii interni trebuie, de asemenea, sa analizeze punctele de vedere exprimate de
entitatea auditata si, in functie de pertinenta acestora, sa formuleze opiniile si recomandarile proprii; auditorii interni trebuie
sa faca o evaluare echilibrata a tuturor circumstantelor relevante si sa nu fie influentati de propriile interese sau de
interesele altora in formarea propriei opinii.
C. Confidentialitatea
1. Auditorii interni sunt obligati sa pastreze confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau documentele despre
care iau cunostinta in exercitarea atributiilor lor; este interzis ca auditorii interni sa utilizeze in interes personal sau
in beneficiul unui tert informatiile dobandite in exercitarea atributiilor de serviciu.
2. In cazuri exceptionale auditorii interni pot furniza aceste informatii numai in conditiile expres prevazute de normele legale
in vigoare.
D. Competenta profesionala
Auditorii interni sunt obligati sa isi indeplineasca atributiile de serviciu cu profesionalism, competenta, impartialitate si la
standarde internationale, aplicand cunostintele, aptitudinile si experienta dobandite.
E. Neutralitatea politica
1. Auditorii interni trebuie sa fie neutri din punct de vedere politic, in scopul indeplinirii in mod impartial a activitati lor; in
acest sens ei trebuie sa isi mentina independenta fata de orice influente politice.
2. Auditorii interni au obligatia ca in exercitarea atributiilor ce le revin sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea
convingerilor lor politice.
Regulile de conduita sunt norme de comportament pentru auditorii interni si reprezinta un ajutor pentru interpretarea
principiilor si aplicarea lor practica, avand rolul sa indrume din punct de vedere etic auditorii interni.
1. Integritatea:
a) exercitarea profesiei cu onestitate, buna-credinta si responsabilitate;
b) respectarea legii si actionarea in conformitate cu cerintele profesiei;
c) respectarea si contributia la obiectivele etice legitime ale entitatii;
d) se interzice auditorilor interni sa ia parte cu buna stiinta la activitati ilegale si angajamente care discrediteaza profesia de
auditor intern sau entitatea publica din care fac parte.
2. Independenta si obiectivitatea:
a) se interzice implicarea auditorilor interni in activitati sau in relatii care ar putea sa fie in conflict cu interesele entitatii
publice si care ar putea afecta o evaluare obiectiva;
b) se interzice auditorilor interni sa asigure unei entitati auditate alte servicii decat cele de audit si consultanta;
c) se interzice auditorilor interni, in timpul misiunii lor, sa primeasca din partea celui auditat avantaje de natura materiala
sau personala care ar putea sa afecteze obiectivitatea evaluarii lor;
d) auditorii interni sunt obligati sa prezinte in rapoartele lor orice documente sau fapte cunoscute de ei, care in caz contrar
ar afecta activitatea structurii auditate.
3. Confidentialitatea: se interzice folosirea de catre auditorii interni a informatiilor obtinute in cursul activitatii lor i n scop
personal sau intr-o maniera care poate fi contrara legii ori in detrimentul obiectivelor legitime si etice ale entitatii auditate.
4. Competenta:
a)auditorii interni trebuie sa se comporte intr-o maniera profesionala in toate activitatile pe care le desfasoara, sa aplice
standarde si norme profesionale si sa manifeste impartialitate in indeplinirea atributiilor de serviciu;
b)auditorii interni trebuie sa se angajeze numai in acele misiuni pentru care au cunostintele, aptitudinile si experienta
necesare;
c)auditorii interni trebuie sa utilizeze metode si practici de cea mai buna calitate in activitatile pe care le realizeaza;in
desfasurarea auditului si in elaborarea rapoartelor auditorii interni au datoria de a adera la postulatele de baza si la
standardele de audit general acceptate;
d)auditorii interni trebuie sa isi imbunatateasca in mod continuu cunostintele, eficienta si calitatea activitatii lor; seful
compartimentului de audit public intern, respectiv conducatorul entitatii publice, trebuie sa asigure conditiile necesare
pregatirii profesionale a auditorilor interni, perioada alocata in acest scop fiind de minimum 15 zile lucratoare pe an;
e)auditorii interni trebuie sa aiba un nivel corespunzator de studii de specialitate, pregatire si experienta profesionale
elocvente;
f)auditorii interni trebuie sa cunoasca legislatia de specialitate si sa se preocupe in mod continuu de cresterea nivelului
de pregatire, conform standardelor internationale;
g)se interzice auditorilor interni sa isi depaseasca atributiile de serviciu.