Sunteți pe pagina 1din 13

Modalităţi de plată

Partea I
1. ACREDITIVUL DOCUMENTAR
În accepţiunea modernă, despre acreditive se poate vorbi după
Primul Război Mondial.
În 1974 Comisia de Tehnică şi Practică Bancară a CCI Paris, a
adoptat versiunea cunoscută de Publicaţia 274, referitoare la
acreditive. Această versiune a fost recunoscută de ONU -
Comisia Naţiunilor Unite pentru Drept Internaţional, ca
document cu aplicabilitate internaţională, fiind luate în
considerare şi sugestiile formulate de instituţiile bancare care
nu erau membre ale CCI.
În 1983 s-a adoptat o nouă versiune a Regulilor şi Uzanţelor privind
acreditivele (Publicaţia 400), iar în 1993 textul reglementarilor
privind acreditivele a fost din nou revizuit şi îmbunătăţit
(Publicaţia 500) datorită noilor tehnici de producere şi
transmitere automată a datelor şi datorită mutaţiilor în
transportul internaţional.
CARACTERISTICILE ACREDITIVULUI DOCUMENTAR:
1)- caracterul documentar (formalismul)
2)- fermitatea angajamentului bancar
3)- siguranţa părţilor implicate
- importatorul
- exportatorul
4)- independenţa faţă de contractul comercial pe care se poate baza acreditivul documentar, dar care nu poate fi
invocat băncilor implicate în derularea acreditivului;
5)- adaptabilitatea
6)- derulare complicată
7)- costuri ridicate comparativ cu celelalte tehnici de plată

 PĂRŢI IMPLICATE.
1. ordonatorul acreditivului documentar
2. beneficiarul acreditivului
3. banca emitentă (direct/indirect)
4. o altă bancă, denumită şi bancă corespondentă :
- banca notificatoare sau avizatoare
- banca plătitoare
- banca trasă / acceptantă
- banca negociatoare
- banca confirmatoare
ELEMENTELE COMPONENTE ALE UNUI ACREDITIV
DOCUMENTAR
Acreditivul documentar trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele
elemente:
 numele şi adresa băncii străine care deschide sau din ordinul căreia se
deschide acreditivul;
 numele şi adresa băncii solicitate a aviza, deschide sau confirma acreditivul;
 numărul de ordine;
 numele şi adresa cumpărătorului;
 numele şi adresa vânzătorului (beneficiarului);
 felul şi natura creditului (irevocabil, confirmat etc.);
 clauze referitoare la executarea lui (transferabil, şi divizibil) sau modul de
întrebuinţare (utilizabil parţial sau total etc.);
 valoarea în valută;
 termenul de încărcare;
 termenul de valabilitate (negociere);
 descrierea mărfii care face obiectul acreditivului şi preţul (mai ales la cele cu
livrări acceptate în tranşe);
 menţionarea documentelor care fac dovada livrării sau expedierii mărfurilor
DOCUMENTELE NECESARE UTILIZĂRII
UNUI ACREDITIV
 Factura
 Conosamentul maritim sau fluvial, frahtul aerian, duplicatul de
fracht internaţional sau dovada de preluare şi expediere emisă
de o casă de expediţie, recipisa poştală sunt documente care
probează expediţia mărfurilor.
 Poliţa de asigurare sau certificatul de asigurare
 Ca documente de recepţie calitativă pot fi utilizate: certificatul
de recepţie calitativă, cantitativă, buletine de analiză, certificatul
de origine etc.
 Mai pot fi specificate şi alte documente stabilite de parteneri,
cum sunt: certificatul de uzină, certificat de garanţie, certificate
veterinare, liste de colisaj (numărul şi marcajul coletelor) etc.
 CLASIFICAREA ACREDITIVELOR DOCUMENTARE
Acreditivele documentare pot fi clasificate în mai multe categorii.
A. DUPĂ NATURA LOR (D.P.D.V.) AL VALABILITĂŢII):
a) Acreditiv documentar revocabil
b) Acreditiv documentar irevocabil
c) Acreditiv irevocabil neconfirmat
d) Acreditiv irevocabil confirmat
B. DUPĂ DIFERITELE CLAUZE PE CARE LE CONŢIN CU
PRIVIRE LA MODUL LOR DE EXECUTARE SAU DE
UTILIZARE, ORI MODUL DE LIVRARE A MĂRFURILOR
a) Acreditivul documentar transferabil
b) Acreditiv documentar transferabil şi divizibil
c) Acreditiv utilizabil total sau parţial
d) Acreditiv care prevede livrări eşalonate
e) Acreditiv revolving
f) Acreditivul cu clauză roşie („red clause”),
g) Acreditivul documentar subsidiar
h) Acreditivul documentar „back-to-back”
C. DUPĂ LOCUL DE PLATĂ (DE DOMICILIERE)
Prin domicilierea unui acreditiv se înţelege locul, respectiv
banca la care are loc plata contravalorii documentelor
probatoare a expediţiei mărfurilor sau efectuării
serviciului.
Din punct de vedere al locului de plată acreditivele pot fi:
 acreditive domiciliate în ţara cumpărătorului;
 acreditive domiciliate în ţara vânzătorului;
 acreditive domiciliate într-o ţară terţă;
 acreditive domiciliate în ţara cumpărătorului sau o ţară
terţă, însă cu dreptul pentru banca negociatoare (banca
plătitoare) de a se rambursa telegrafic asupra băncii
ordonatoare sau asupra unei terţe bănci.
SCRISOAREA DE CREDIT (LETTER OF CREDIT-L/C) este
angajamentul unei bănci (banca emitentă) de a plăti o suma de bani unei alte
părţi (beneficiarul) contra unei cereri de plata prevăzute în scrisoare. O
scrisoare de credit (L/C) poate menţiona că plata să fie făcută la simpla cerere
sau numai dacă documentele solicitate sunt prezentate.
“Letter of credit” este termenul general adesea utilizat pentru toate instrumentele
de acest tip.
Două subcategorii principale ale scrisorilor de credit sunt:
- creditul documentar (“documentary credit”)
- “standby letter of credit”

Acreditivul standby
Creditul documentar
Commercial letter of credit
(scrisoarea de credit
comercială)
2. INCASSO-UL DOCUMENTAR
Incasso-ul documentar este modalitatea, prin care o bancă încasează suma datorată de un
cumpărător, contra remiterii documentelor.
Părţile care participă la realizarea unui incasso documentar
De obicei în această operaţiune sunt implicate patru părţi:
 Emitentul ordinului sau remitentul: de obicei, vânzătorul/exportatorul remite
documentele băncii sale şi emite ordinul de încasare.
 Banca remitentă: transmite documentele băncii însărcinate cu incasso-ul în ţara
cumpărătorului, conform instrucţiunilor din ordinul de încasare.
 Banca însărcinată cu incasso-ul sau banca prezentatoare: procedează la realizarea
incasso-ului ea însăşi sau cere trasului să îi remită acceptarea, conformându-se
instrucţiunilor primite de la banca remitentă.
 Trasul: Cumpărătorul/importatorul căruia îi sunt prezentate documentele de încasare.

 Tipuri şi forme de incasso


A. Documente contra plată (documents against payment, D/P) (cash against documents, c.a.d.)
B. Documente contra acceptare (documents against acceptance, D/A)
C. Documente contra scrisoare de angajare
D. Acceptare cu remiterea documentelor contra plăţii la scadenţă
3.Caracteristicile ordinului de plata. Conţinut.
Ordinul de plată constituie modalitatea de plată cea mai simplă de realizat a unei plaţi, respectiv încasări.
Ordinul de plată reprezintă dispoziţia dată de o persoană (ordonator) băncii de a plăti o sumă determinată în
favoarea unei alte persoane (beneficiar) în vederea stingerii unei obligaţii băneşti provenind dintr-o relaţie
directă între ordonator şi beneficiar.
Plata propriu-zisă se derulează pe o anumită filieră, prin conturi bancare, în scopul de a realiza transmiterea efectivă
a banilor către beneficiar, ceea ce îl deosebeşte de “plata” cunoscută în mod obişnuit.
Ordinul de plată este prin natura lui revocabil, putând fi anulat de către ordonator înaintea încasării lui de către
beneficiar, deoarece, până în momentul plaţii, sumele se află la dispoziţia ordonatorului.

CARACTERISTICI:

 relaţia de plată este declanşată ca urmare a unei obligaţii care se stinge odată cu efectuarea ordinului de plată
 - operaţiunea este pornită la iniţiativa plătitorului (ordonatorului). El este cel care stabileşte regulile după care
operaţiunea urmează să se deruleze.
 - revocabilitatea - trăsătura fundamentală a ordinului de plată. Aceasta constă în faptul că ordonatorul îşi poate
retrage sau modifica instrucţiunile de plată date băncii, cu condiţia ca ordinul său iniţial să nu fi fost executat
prin plata în favoarea beneficiarului. Până în momentul plăţii, suma rămâne la dispoziţia ordonatorului.
Revocarea ordinului de plată nu atrage după sine nici un fel de consecinţe, drepturi sau obligaţii pentru părţile
implicate. Ordinul de plată este din acest punct de vedere negarantat.
 - necesitatea existenţei fondurilor din care se face plata (blocare, depunere, credit). În derularea tranzacţiei
comerciale este preferat celorlalte modalităţi de decontare datorită: - derulării rapide
 - costului redus al comisioanelor şi spezelor bancare
 Din punct de vedere al MODALITĂŢILOR DE ÎNCASARE (în funcţie de instrucţiunile
ordonatorului) ordinul de plată poate fi:
1. O.P.SIMPLU, încasarea nefiind condiţionată de prezentarea vreunui document sau explicaţie cu
privire la scopul plăţii (se poate solicita doar o chitanţă). Se împarte în două categorii:
a) O.P.EMISE, care pot fi:
- O.P.definitive (acoperind importuri de mărfuri, prestări servicii etc.) cu documente atestând sosirea
mărfii sau serviciile prestate
- O.P. în avans (plata se efectuează înainte de intrarea mărfii în ţară sau înainte de executarea
serviciilor)
b) O.P. PRIMITE (plăţi ferme)
2. O.P.DOCUMENTAR, încasarea fiind determinată de obligaţia beneficiarului de a prezenta
anumite documente (facturi, certificate etc.) indicate de ordonator în ordinul de plată. Acest tip de
ordin de plată este asimilat acreditivului de import.
 Părţile implicate în derularea Ordinului de plată:
l. Ordonatorul - cel care iniţiază plata; el este cel care plăteşte, stabileşte condiţiile de plată, poate
revoca plata până în momentul efectuării ei;
2. Beneficiarul este cel in favoarea căruia se face plata; trebuie să se conformeze condiţiilor prevăzute
în ordinul de plată, până în momentul primirii sumei nu are certitudinea încasării sumei;
3. Băncile care intervin în derularea operaţiunii, au simplul rol de prestatoare de servicii. Singura
răspundere a acestora este manipularea corectă a valorilor încredinţate (fonduri băneşti şi
documente) şi respectarea instrucţiunilor date de ordonator.
- banca ordonatoare este cea la care ordonatorul dă dispoziţie privind efectuarea ordinului de plată şi
la care constituie depozitul
- banca plătitoare este cea la ghişeele căreia se achită suma beneficiarului plăţii.