INTOXICAȚII ACUTE

LA COPIL

Prof. Dr. Spineanu Radu

 Epidemiologie
- Din total număr de intoxicații, 65% implică copii
și adolescenți până la 19 ani
- Dintre aceștia, 80% sunt mai mici de 6 ani, iar
9% mai mici de 12 luni. Vârf incidență 1-3 ani.
- Mortalitatea prin intoxicații la copii este joasă:
2,5% din decesele anuale ale copiilor prin
leziuni neintenționate
 Intoxicații neintenționate
(accidentale)
- reprezintă 80-85% din totalul intoxicațiilor înregistrate global.
- cea mai afectată: grupa 1-3 ani (2/3 din total) cu vârf incidență 18-24 luni.
- grupa 4-6 ani frecvență 15% - sugari, copii 7-10 ani și 11-16 ani au reprezentare egală (6,03%,
5,71%, 6,98%)
- la sugari, distribuția pe sexe este aleatorie – între 1-10 ani predomină sexul masculin la toate
subgrupele – la adolescenți predomină sexul feminin.
- la copii mici, ingestia de toxice este consecința: a) curiozitate naturală, b) mobilitate și dexteritate
în dezvoltare, c) modul de explorare orală, d) imitarea comportamentului.
- copii cu boli cronice dizabilitați psihic sau fizic sunt mai expuși. De asemenea copiii cu boli
acute intercurente, cu tratament la anumite intervale se intoxică mai frecvent, medicamentele
rămânând la îndemâna lor.
- aceste intoxicații nu au corelații cu statusul economic, ci cu mame needucate, neglijente,
nesupravegherea copilului, aptitudini parentale deficitare, izolare socială.
- în 15-16%, stres familial, familii disfuncționale, dizarmonice, dezorganizate. Uneori,
dezorganizări pasagere (mutări, vacanțe).
- intoxicațiile apar mai ales în propria casă. Cel mai frecvent în bucătărie (produse de uz menajer),
baie (detergenți, medicamente, cosmetice), dormitor (medicamente în cutii sau sertare
deschise), dependințele casei (produse menajere, pesticide, hidrocarburi).
- intoxicații în casele unor rude: copiii cunosc mai puțin substanțele menajere folosite,
distribuția în încăperi, plasarea lor în alte recipiente decât cele originale.
- intoxicații mai frecvente în timpul verii (contact mai frecvent cu pesticide, rodenticide,
plante toxice, ciuperci). Iarna, mai frecvent intoxicații cu monoxid de carbon.
- intoxicații mai ales în zilele lucrătoare. Adolescenții intoxicați cu alcool vineri –
duminică.
- teoretic, copiii intoxicați au fost sub supravegherea părinților, bunicilor, bonelor etc.
Niciun copil însă nu a fost supravegheat direct în momentul intoxicației.
- copilul, de obicei, își autoadministrează toxicul, uneori sugarilor sau copiilor mici li se
administrează din greșeală de către aparținători (medicamente, dezinfectant etc.)
- copiii mici și preșcolari intoxicați cu: cosmetice, substanțe pentru curățat, analgezice,
plante, medicamente, insecticide, pesticide, vitamine. Acestea determină efecte
minore, tranzitorii, deoarece copilul ingerează foarte puțină substanță toxică.
- efecte grave, eventual letale, chiar după 1-2 înghițituri, în caz de antidepresive
triciclice, fenotiazină, clonidină, blocanți canale de calciu, antagoniști beta-
adrenergici, substanțe caustice, pesticide.
- la adolescenți, intoxicații cu: analgezice, antidepresive, antipiretice, antitusive,
sedative, hipnotice, droguri ilicite, produse de curățenie, plante.
- adolescenți dependenți de halucinogene, amfetamine, opiacee, marijuana, vor avea
tulburări de memorie, deficit cognitiv, anomalii comportamentale.
- adolescenți se pot intoxica prin supradozare de steroizi sau suplimente dietetice care
conțin cantități mari de cafeină sau efredină. În caz de dezordini alimentare, se pot
intoxica cu vomitive sau laxative.
- în cămine cu copii, locul în care se țin medicamentele trebuie să fie în sertare, sub
cheie. Produsele toxice să fie păstrate în ambalajele originale.
 Intoxicații intenționate
ca formă de abuz
- prevalența este de 0,1-1,48%, dar nu reflectă realitatea situației, medicii nereușind să
susțină acest diagnostic sau de a include abuzul în gama de d.g.
- repartizarea pe vârste: sugari 35,58%, copii 1-3 ani 34,11%, copii 4-6 ani 20%, copii 7-10
ani 10,58%, adolescenți 4,7%. sexul masculin domină: 51,87%, față de 48,13%.
- copiii abuzați prin intoxicare au tablouri clinice deranjante: colici violente, boli respiratorii
febrile, gastroenterocolite acute. Copiii sunt iritabili, agitați psihomotor, plâns inconsolabil,
nu dorm sau somn de scurtă durată. Disensiuni maritale, copiii nedoriți sunt factori
favoranți.
- în 50%, abuzatorul este mama copilului. Se mai citează tatăl, ambii părinți, părinți sau frați
vitregi, bone.
- abuzatorii au lipsă de educație sau educație redusă în 85% din cazuri (cunoașterea limitată
a caracteristicilor de dezvoltare ale copilului, ale necesităților acestuia, ale toleranței la
medicamente, riscurile drogurilor ilicite). 25% abuzatorii au epilepsie, etilism cronic,
tulburări psihocomportamentale, depresie post partum, tentative repetate de suicid.
- pentru intoxicare acopilului sunt folosite medicamente disponibile la domiciliu:
barbiturice, benzodiazpine, antiaritmice, antihipertensive, diuretice, acetaminofen,
aspirina. Intoxicații cu sare și deprivare de apă la enuretici, plasarea în gura copiilor a unor
substanțe iritante (piper, săpun) în scop punitiv. Remedii naturiste neverificate. Intoxicații
deliberate cu alcool.
- copii abuzați cu droguri (cocaină, fenciclidină, marijuana), administrate afirmativ în
scop recreativ, uneori pentru a facilita un abuz
- administrarea unor doze mari de medicamente la copii cu simptomatologie
deranjantă (codeina la cei cu tuse frecventă, supradoze de antihistaminice în caz de
alergodermii pluriginoase)
- mai rar, este vorba de un act criminal pentru îndepărtarea unui copil nedorit.
- sindromul Munchausen by proxy: boală simulată, recurentă, istoric medical
fraudulos prezentat de părinți. Personaj vinovat 99% mamă. Intoxicarea se face cu
vomitive, laxative, hipoglicemiante orale etc.
- diagnostic dificil. Totuși: vârstă mică, istoric inexistent, discrepant, variabil, intoxicații în
antecedentele copilului, boli psihice în familie, simptome inexplicabile care dispar
după separarea de mamă.
- orice otrăvire intenționată este cea mai gravă formă de abuz ce reflectă o patologie mai
periculoasă decât cele mai violente agresiuni.
 Intoxicații intenționate
în scop de suicid
- crește progresiv suicidul și tentativele de suicid la copil
- până la 6 ani nu se poate vorbi de suicid, apoi suicidul este rar până la adolescență.
- adolescenții au o motivație variată: istoric familial de dezordini psihiatrice,
antecedente de depresie, boală fizică cronică sau debilitantă, existența unor
dezintegrări familiale, obligația de a trăi în afara căminului, istoric de abuz fizic sau
sexual. Motive psihosociale: conflicte cu părinții, stres, întreruperea unor relații
sentimentale, probleme școlare, conflicte cu justiția. În 90%, tentativa este prin
intoxicații voluntare, rar mortale. Adolescenții se bazează pe medicamentele
existente în casa părintească sau a unor rude.
- sunt folosite: medicația SNC, cea mai frecventă (neuroleptice, antipsihotice, sedative,
antidepresive); pe locul al doilea medicația cardiovasculară (cu 7,62%); medicația
analgezică antipiretică antiinflamatorie (6%); se consumă medicamente în diferite
combinații 16,5%; în 9,23% se folosesc alte substanțe (alcool sau alcool +
medicamente, insectofungicide, corozive, hidrocarburi, raticide)
- dozele de substanțe toxice pot fi reconstituite în proporție de 80% prin interogarea
adolescenților, cuantificarea stocurilor de tablete rămase etc.
- tentativele de suicid cu motivație familială, abuz, afecțiuni somatopsihice sunt
reprezentate egal de-a lungul anului. Conflictele școlare, în octombrie – iunie.
Motivația sentimentală: aprilie – septembrie.
- 90% din cazuri tentativele în perioada orelor 11-21
- 82%, tentativa are loc la domiciliul copilului
- suicidul survine în context de impulsivitate în 70% din cazuri, este premeditată la mai
puțin de o treime
- copiii 90% nu lasă bilete
 EVALUARE CLINICĂ
Anamneza
- contactul copilului cu substanța toxică de oricei este relatat de aparținător
- dacă copilul a fost scăpat din supraveghere un anumit interval, este foarte mic sau are
senzoriul alterat, cel mai important este identificarea substanței responsabile
 Se pornește de la substanțele găsite în preajma copilului
 Dacă ingredientele sau concentrația acestuia nu este precizată, trebuie consultat
Centrul de Control al Intoxicațiilor.
 Uneori substanța toxică este părtrată în recipiente fără marcaj. Acestea trebuie
aduse chiar dacă sunt cantități foarte mici.
 Alteori copilul găsește medicamente aruncate în curți, grădini, de obicei vechi,
expirate sau de uz veterinar.
 Unele tablete sunt marcate cu sifre sau litere, altele au culori speciale, dar de
cele mai multe ori nu pot fi catalogate decât după analize în laboratoare speciale.
- calea de pătrundere a toxicului (unele toxice au potențial de penetrare multiplu –
organofosforice)
- cantitatea de toxic la care a fost expus: se numără tabletele; dacă toxicul a fost lichid,
se consideră că volumul unei înghițituri este de 0,27ml / kg.
- stabilirea momentului intoxicației (interval intoxicare – prezentare)
- când a luat copilul ultima masă în raport cu ingestia toxicului.
- copiii asimptomatici vor fi ținuți un interval sub supraveghere.
- istoricul medical al copilului
 Examen clinic obiectiv
- trebuie să fie rapid
- trebuie să fie complet
- uneori subiectul este asimptomatic
- dintre copiii intoxicați, cei mai mulți au semne digestive sau elemente de depresie SNC. Mai
rar simptome ale aparatului respirator, cardiovascular etc.

Tegumente
- culoarea tegumentelor: albastru cianotic (methemoglobinizante ca nitrați, nitriți, cromați,
metlocropramid), roșu ”ca sfecla” (atropină, scopolamină, antihistaminice, antidepresive),
roșu ”ca racul” (acid boric), roz (monoxid de carbon și cianuri), gri (plumb, fenacetină),
galben (acid nitric, acid picric, atebrină), tegumente pătate cu negru sau brun (contact
cu ioduri, bromuri), culoare icterică (arsenic, acetaminofen, tetraclorură de carbon,
naftalen)
- tegumente uscate și calde în intoxicații cu anticolinergice
- hipersudorație în intoxicație cu pesticide, pilocarpină, aspirină, nicotină, amoniac, mercur,
monoxid de carbon, ipeca.
- detectare înțepături, mici cicatrici (intoxicații cu heroină sau amfetamine)
- leziuni de tip arsură: contact cu acizi, alcali, acid hidrofluoric
- bule cutanate la copii mușcați de șerpi, intoxicați cu fenobarbital; ulcere necrotice
determinate de unele specii de păianjen.
- alopecia: agenți chimioterapici, arsenic, taliu, fenitoină.
- în doze mari, unele medicamente declanșează fenomene de fotosensibilizare:
ciprofloxacină, tetraciclină, cotrimoxazol, acid nalidixic, fenotiazine.

Mucoase
- Mucoasa bucală are discolorații și lizereu la marginea liberă a gingiilor în intoxicații cu
mercur, plumb, bismut, arsenic.
- uscarea mucoasei bucale după: anticolinergice, antihistaminice, opiacee,
antidepresive, salicilați, litiu, amfetamine.
- adolescenții dependenți de narcotice și droburi pot fi diagnosticați pe baza uscăciunii
gurii.
- hipersalivații în intoxicații cu pesticide organofosforice, carbamați, fenciclidină,
nicotină, compuși mercuriali, arsenic, taliu, ciuperci muscarinice.

Mirosuri corporale și ale expirației

- miros de usturoi (arsenic, taliu, paration, seleniu), migdale amare (cianuri), ceapă
(seleniu), acetonă (etanol, alcool izopropilic, lacuri, vopsele), cremă de ghete
(nitrobenzen), pere (cloralhidrat), ouă clocite (hidrogen sulfurat), brad (ulei de pin),
pește (fosfat de aluminiu sau zinc), fân proaspăt cosit (fosgen), frânghie arsă
(marijuana), tutun (nicotină)
 Aparat respirator
- toxice cu acțiune inhibitorie asupra centrului respirator bulbar cu bradipnee,
hipopnee, diminuarea volumelor respiratorii (opiacee, barbiturați, benzodiazepine,
etanol, alcooli toxici, fenotiazine, anestezice, veninuri de șerpi și pești marini)
- toxice care stimulează centrii respiratori producând tahipnee, hipopnee (salicilați,
antihistaminice, amfetamină, cocaină, cafeină, camfor, teofilină, stricnină, fier,
veninuri)
- acțiune iritantă asupra plămânului (amoniac, clor, cloramină, bioxizi de azot și sulf,
fosgen, izocianați). Cel mai alarmant este edem pulmonar acut toxic necardiogen
(opiacee, salicilați, lidocaină, cocaină, monoxid de carbon, hidrogen sulfurat, gaze
iritante)
- fenomene de insuficiență respiratorie obstructivă superioară (edem
faringolaringian în intoxicații cu substanțe caustice)
- fenomene de insuficiență prin obstrucția căilor respiratorii inferioare (hipersecreție
bruscă după pesticide, organofosforice, carbanați, gaze toxice, ciuperci muscalinice)
- afectarea musculaturii respiratorii: organofosforice, curarizante, veninuri
 Aparat cardiovascular
- tahicardia sinusală (anticolinergice, amfetamine, cocaină, cofeină, fenciclidină,
salicilați, fier, antihistaminice, hormoni tiroidieni, oxid de carbon, blocanți canale de
calciu
- brahicardie sinusală (glicozizi digitalici, antiaritmice, chinidină, clonidină,
betaantagoniști, agenți colinergici ca organofosforice și carbamați, opiacee,
barbiturice, plumb, unele ciuperci.
- hiperexcitabilitate miocardică cu variate tulburări de ritm (glicozizi digitalici,
antidepresive triciclice, aconit, fenotiazine, metale grele, hidrocarburi halogenate,
propoxifenă, clorarhidrat, carbamazepină, cocaină, venin de scorpion,
diselectroglitemii
- tulburări de conducere (glicozizi digitalici, aconit, emetină, carbamazepină,
antidepresive triciclice, propoxifenă, arsenic, betaantagoniști, antipaludice,
hiperpotasemie, antiaritmice)
- hipertensiune arterială (amfetamine, cocaină, fenciclidină, adrenalină, dopamină,
coximetazolină, nafazolină, nicotină, ergotamină, plumb, mercur, hormoni tiroidieni.
- hipotensiune arterială (glicozizi digitalici, antagopniști betaenergici, blocanți ai
canalelor de calciu, clonidină, metildopa, prazosin, cianuri, nitrați, teofilină,
antidepresive triciclice). O categorie specială sunt agenții toxici care determină
depleție de volum (salicilați, diuretice, organofosforice, fier, arsenic, ciuperci)
 Aparat digestiv
- implicare esofagiană: disfagie, odinofagie (caustice, stricnină, săruri mercuriale,
camfor, iod, arsenic, corpi străini, concrețiuni)
- vărsătura precedată de greață (arsenic, taliu, fier, caustice, colchicină, salicilați,
nicotină, hidrocarburi, opiacee, acetaminofen, teofilină, metanol, ipeca, ciuperci)
- culorile vărsăturii: roz, purpuriu (permanganat de potasiu), verde (săruri de nichel),
albastru (iod + amidon)
- hematemeza: caustice, fluoruri, fier, arsenic, salicilați, teofilină, metanol, warfarină,
antiinflamatori
- diaree: caustice, metale, nicotină, teofilină, organofosforice, arsenic, laxative, ciuperci
- constipație: antalgice, antihistaminice, opioizi.
- dureri abdominale: caustice, fier, salicilați, săruri metalice, arsenic, ciuperci, corpi
străini
- afectare hepatică: acetaminofen, tetraclorură de carbon, arsenic, fenitoin, etanol,
izoniazid, fier, arsenic, formaldehidă, paraldehidă, DDT, ciuperci cu ciclopeptide
- colestază hepatică: ampicilină, etitromicină, rifampicină, sulfamide, clorpromazină,
barbiturice, naproxen, contraceptice orale.
- steatoză hepatică: salicilați, tetraciclină, amiodaronă, etanol.
- boala venoocluzivă: toxice vegetale
 Aparatul renourinar
- insuficiență renală acută prin trei mecanisme
 a) toxicitate renală directă (metale, aminoglicozide, tetraciclină, antineoplazice,
tetraclorură de carbon, propilenglicol, ciuperci)
 b) necroză tubulară de cauză ischemică (hipotensive, barbiturice, fier,
antiinflamatorii, ciuperci)
 c) obstrucții tubulare renale (hemolize toxice, hiperuricemie, sulfonamide,
etilenglicol, aciclovir, fluorochinilone)
- nefrită interstițială în caz de toxice administrate prelungit (sulfamide, metale,
paracetamol, fenilbutazonă, piramidon)
- sindromul nefrotic secundar: metale, captopril, cocaină, heroină, penicillamină,
fenilbutazonă, santonină
Modificări ale culorii urinei: roșie (pigmenți alimentari naturali: sfeclă roșie, mure,
afine, coacăze; coloranți alimentari: aniline, rodamicin-B, roșu de Congo;
medicamente: pavoat de priviniu, metildopa, fenitoină, adriamicină, senna, clorochin),
roz (titru feric ridicat după deferoxamină, doze mari de ampicilină, cefalosporine),
purpuriu (fenoftaleină), portocaliu (rifampicină, sulfametoxazol), galbenă
(riboflavină, antipaludice, nitrofurantoin, aloe, rubarbă), verde (amitriptilină,
adriamicină, indometacină, substanțe chimice: fenoluri, rezolrcinol, coloranți
alimentari), albastru (albastru de metilen, sulfat de cupru), brun (metronidazol,
metacarbamol, clorochină, fenacetină, metildopa, fier, coloranți alimentari, anilină,
rubarbă, nitrați, fenolihidrocarburi clorurate).
 Sistem imunohematologic
- imunosupresie: carbamazepină (hipogamaglobulinemie urmată de agranulocitoză),
fenitoină, hidrocarburi, corticosteroizi
- boli autoimune prin mecanism toxic: LES (hidralazină, fenitoină, rocaniamidă),
sclerodermie (anilină, clorură de vinil), glomeruronefrită (mercur, cadmiu), tiroidită
autoimună (amiodaronă, litiu, bifenili, policlorurați sau polibrommurați)
- hemolize toxice mediate imunologic: penicilină, cefalosporină, rifampicină,
izoniazidă, clorpromazină
- anemii aplastice: medicamente antineoplazice, antiepileptice (fenitoină,
carbamazepină), medicamente antiinflamatoare nonsteroidiene (ibuprofen,
acetaminofen, fenilbutazonă), medicamente antiinfecțioase (peniciline, sulfamide,
cloramfenicol, nitrofuran), antipaludice (cimetidină, pesticide, benzen, metale grele
(arsenic, mercur, cupru, cadmiu)
- anemii megalocitare prin deficit de acid folic: metotrexat, fenobarbital, fenitoină,
sulfamide
- anemii hemolitice nonimune: dimecaprol, albastru de metilen, metale, dapsone,
veninuri.
- tulburări de coagulare de cauză toxică sunt consecința unor coagulopatii de producție
prin deficit de sinteză a factorilor II, VII, IX, X. Foarte rar sindrom de coagulare
diseminată intravascular (Amania phaloides, colchicina, hemolize toxice) sau
fibrinoliză (arsenic).
- trombocitopenie toxică de producție (agenți alkilanți, agenți antimetabolici, vinblastin,
tiazide). Trombocitopenie toxică de consum (sulfamide, carbamazepin, cimetidină,
colchicină, furosemid, benzen, venin de șarpe)
- agranulocitoză: analgezice, carbamazepine, antipsihotice, antidepresive, sedative,
fenotiazine, agenți tiroidieni, hipnotice.
- hipereuzinofilie în intoxicațiile cu antihelmintice
 Sistemul nervos
- comele toxice, în principal reversibile (narcotice, barbiturice, fenotiazine,
benzodiazepine, cloralhidtrat, alcooli, cianuri, oxid de carbon, nicotină, benzen,
pesticide organoclorurate și organofosforice, anilină, salicilați, hidrocarburi, mercur,
acid boric, fenitoină, ciuperci)
- delir și / sau halucinații (atropină și alți alcaloizi, amfetamină, cocaină, marijuana,
antihistaminice, barbiturice, arsenic, alcool, fenciclidină, LSD, camfor, benzen,
coloranți cu anilină, DDT, digitală, antihistaminice, antipaludice, imipramină, ciuperci)
- convulsii (stricnină, camfor, cocaină, alcaloizi antimuscalinici, organofosforice,
amfetamine, plumb, cafeină, teofilină, cianuri, antidepresive triciclice, salicilați,
narcotice, acid boric, mercur, fenotiazine, arsenic, hidrocarburi, ciuperci,
hipoglicemiante orale, rodenticide, veninuri de șerpi sau scorpioni, abstinență la
alcool)
- modificarea comportamentului (supradoză de amfetamine, LSD, fenciclidină, alcool,
camfor)
- cefalee severă (atropină, monoxid de carbon, benzen, anilină, plumb, indometacin,
organofosforice)
- anomalii de mișcare:
 Tremor (monnoxid de caron, litiu, cafeină, cocaină, teofilină, amfetamine,
carbamazepine, cianuri, plumb, mercur, mangan, metoclopramid, abstinență la
alcool.
 Mișcări coreiforme: antipsihotice, oxid de carbon, marijuana, toluen, litiu,
antialergice
 Distonia: antipsihotice, anticonvulsivante, antiemetice, stricnină, fenotiazină,
camfor, floruri, plumb, venin de șerpi și păianjeni
 Diskinezia: antipsihotice, metoclopramid
 Akatizie: antidepresive, antiemetice
 Ataxia: organofosforice, plumb, taliu, alcool, fenoli, dextrometorfan, propoxifene
 Fasciculații musculare: organofosforice, teofilină
 Rigiditate musculară: antidepresive, haloperidol, fenotiazine
 Parestezii: cocaină, fenciclidină, camfor, glutamat monosodic
 Neuropatie periferică, mergând până la paralizie: alcooli, curalizante, nicotină,
cianuri, mercur, plumb, arsenic, fluoruri.
 Termoreglarea
- hipertermie: amfetamine, cocaină, antipsihotice, antidepresive, fenotiazine, agoniști alfa-
adrenergici, antipsihotice, simpaticomimetice, atropina, scopolamina, cofeină, stricnină,
salicilați, efedrină, camfor, antipaludice, izoniazid, dinitrofenol, sindrom de abstinență la
etanol, sedative, hipnotice.
- hipotermia: opioizi, fenotiazine, sedative, hipnotice, etanol, hipoglicemiante, blocanți ai
canalelor de calciu, clonidină, litiu.

Sindrom endocrino-metabolic
- hipoglicemia: antagoniști betaadrenergici, cocaină, etanol, hipoglicemiante orale, insulină,
salicilați, sulfonamide, acid valproic.
- hiperglicemia survine rar: salicilați, clorpromazină, simpaticomimetice, corticosteroizi
- hipocalcemia: etilenglicol, acid oxalic, acid hidrofluoric, EDTA, citrați, după
exsanguinotransfuzie cu sânge citratat
- hipernatremia: bicarbonat de sodiu în exces pentru corectarea acidozei, abuz de clisme cu
fosfați
- hiponatremia: pierderi extrarenale de calciu prin vărsături și diaree, pierderi renale în
intoxicații cu diuretice, diuretice osmotice, în acompaniamentul glicozuriilor.
- hipopotasemie: prin pierderi extrarenale la intoxicații cu vărsături și diaree, pierderi renale în
intoxicații cu diuretice, sau diureză forțată pentru eliminare de toxice, migrarea potasiului din
extracelular în intracelular.
- hipoerpotasemia: substanțe care determină rabdomioliza, digitală, diuretice care
economisesc potasiu, copii care ingerează în exces supliment de potasiu
- acidoza respiratorie depresie a centrului respirator: opiacee, barbiturice,
benzodiazepine, alcooli
- acidoza metabolică: acțiune directă a unor metaboliți acizi ai metanolului
etilenglicolului și toluenului, mixtură de acizi organici din intoxicațiile cu salicilați și
fier; în intoxicațiile cu cianuri și dioxid de carbon, hipoxie sau ischemie tisulară care
determină acidoză lactică; în intoxicații cu opiacee, barbiturice, benzodiazepine,
alcool

- alcaloză respiratorie: consecința scăderii CO2 în eliminare pulmonară prin tahipnee și

hiperpnee în intoxicații cu salicilați
 Sindroame clinice toxice (Toxidroame)
Sindrom toxic anticolinergic
- clinic: tegumente congestionate, calde, uscate, mucoase uscate, disfagie, hipertermie,
sete, tahicardie, hipotensiune, scăderea zgomotelor intestinale, retenție urinară,
midriază agitație, halucinații, delir
- apare în intoxicații cu: atropină, scopolamină, hiosciamină, antihistaminice, antitriptilină,
imipramină, clorpromazină, tioridazină, ciuperci care conțin muscimol sau acid ibatemic,
ciclopentolat, plante (Atropa belladona, Datura stromonium)

Sindrom toxic colinergic

- clinic: asociere de semne și simptome muscarinice, nicotinice, de afectare a SNC
 A. Stimulare respiratorie muscalinică: hiperactivitate parasimpatică, sudorație,
salivație, lăcrimare, bronhoree, vărsături, incontinență vezicală și fecală, crampe
abdominale, tulburări de vedere, bradicardie
 B. Activarea receptorilor nicotinici: tahicardie, hipertensiune arterială, slăbiciune
musculară, fasciculații, paralizii neuromusculare.
 C. Efecte asupra SNC: agitație, confuzie, convulsii, comă.
- Apar în intoxicații cu inhibitori de acetili colinesterază ca insectofungicide, neostigmină,
fizostigmină, toxice de război ca sarin, soman, tabun, unele ciuperci muscarinice,
mușcături de păianjen, lobelină, coniină, nicotină, tutun.
 Sindrom toxic simpatico-mimetic
- clinic: hipertensiune arterială, tahicardie, aritmii cardiace, tahipnee, hipertensiune,
grețuri, vărsături, dureri abdominale, piloerecție, hipersudorație, cefalee, anxietate,
agitație, convulsii, hemoragie intracraniană.
- sindromul simpatico-mimetic se aseamănă cu cel anticolinergic. Diferența: în sindromul
anticolinergic, tegumentele sunt uscate și fierbinți, retenție de urină, diminuarea
zgomotelor intestinale.
- apare după: supradozare de antihistaminice ca teofilină, albutamol, terbutalină,
efedrină, decongestante, cafeină, hormoni tiroidieni, droguri de abuz ca fenciclidină,
LSD, amfetamină, cocaină, ecstasy

Sindromul toxic opioid

- este dominat de triada: depresie SNC, depresie respiratorie, mioză. Se adaugă
bradicardie, hipotermie, hipotensiune, edem pulmonar, comă, uneori convulsii după
meperidină.
- sindromul apare după supradozare de heroină, morfină, hidromorfină, codeină,
oxicodină, hidrocodină, meperidină, metadonă, propoxifenă, pentazocină, fentanil
 Sindrom toxic sedativ hipnotic
- clinic: deprimare a stării de conștiență, dar semnele vitale sunt normale; ușoară
hipoventilație, hipotensiune, hipotonie; clorarhidratul determină grețuri, vărsături, dureri
abdominale. Depresia respiratorie este semnificativă în intoxicația cu gama
hidroxibutirat, dar în intoxicația cu benzodiazepine efortul respirator este conservat
- toxidromul survine după: benzodiazepine, barbiturice, cloralhidrat, propofol, zolpidem;
dintre produsele nefarmaceutice sunt etanol, gama hidroxibutirat, gama butirolactonă.
- evoluția spre deces este consecința intoxicației concomitente cu mai multe toxice (ex.
alcool și sedative)

Sindrom toxic serotoninic

- clinic: tahicardie, hipotensiune sau hipertensiune, midriază, diaforeză, creșterea motilității
intestinale, diaree, tablou neuromuscular hiperkinetic, tulburări psihice
- survine după supradozarea inhibitorilor specifici ai recaptării serotoninei, antidepresive
triciclice, opioizi, tramadol, buspironă, litiu

Sindromul de abstinență la substanțele toxice

- clinic: crampe abdominale, diaree, lacrimare, sudorație, tahicardie, căscat, neliniște,
halucinații
- survine după încetarea aportului de barbiturice, benzodiazepină, clorarhidrat, narcotive,
opioizi, alcool
 Investigațiile paraclinice

Unele investigații de rutină ale laboratorului oricărui spital pot furniza informații
despre probabilitatea unui anumit toxic.

Acidoza metabolică cu dehiscență anionică crescută ridică problema intoxicației cu
aspirină, salicilați, aminoglicozide, oxid de carbon, cianuri, etanol, metanol,
metformin, izoniazid, fier

Dehiscența osmolară crescută în intoxicațiile cu etanol, etilen glicol, alcool
izopropilic, supradozări de manitol

Scăderea saturației hemoglobinei, dar cu presiune parțială a oxigenului arterial
crescută sau normală, în intoxicații cu oxid de carbon sau methemoglobinemie
 Examen complet de urină poate sugera etiologia intoxicației: cristalele de oxalat de
calciu sunt cvasipatognomonice pentru etilen glicol; testul cu perclorură de fier indică
prezența fenotiazinelor, salicilaților, cetonelor. O hemoglobinurie fără hematii
sugerează hemoliză sau mioglobinerie.

Testele toxicologice cu identificarea tuturor medicamentelor sau altor substanțe
este imposibilă datorită limitării impuse de activitățile de laborator, durata procesului
analitic mai lungă decât perioada critică a bolii

Screening toxicologic: detectarea calitativă în sânge sau urinăa unui anumit
medicament sau drog specific. Poate determina mai ales droguri de abuz, narcotice,
barbiturice, benzodiazepine, tranchilizante, analgezice, antidepresive.

Nu pot fi detectate screening: etilenglicol, cianuri izoniazid, metale grele, digitală,
betablocante, blocanți canale de calciu.

Un screening poate fi discutabil dacă eșantionul a fost recoltat prea devreme sau
prea târziu (în sânge o substanță se detectează doar în timp de 6-12 ore iar în urină
în 2-3 zile.

Screening urinar detectează intoxicații cu: alcooli, sedativi hipnotici, antihistaminice,
antidepresive, antipsihotice, medicamente cardiovasculare, hipoglicemiante orale.
Dezavantaj: în urină se identifică doar metaboliții și nu substanța de bază.

Testele screening pot fi fals negative deoarece nu pot detecta toate drogurile dintr-o
anumită clasă.

Testele pot fi fals pozitive: barbiturice, benzodiazepine, marijuana pot da rezultate
fals pozitive pentru antiinflamatori nesteroidieni; amfetaminele dau rezultate fals
pozitive pentru preparate antitusive sau antirăceală; opioidele fals pozitive pentru
rifampicină.
 Teste sanguine cantitative când se decide epurarea extrarenală sau când efectele
clinice se corelează cu nivelul seric al substanței respective: alcooli, barbiturice,
anticonvulsivante, metale, antipiretice, antianalgezice, antiinflamatoare, digoxină,
teofilină, oxid de carbon, substanțe methemoglobinizante.

Eșantioane de păr înregistrate pentru diagnostic medico-judiciar (flunitrazepam).
 Tratament
Sunt 4 obiective majore:
1. inventarierea și abordarea promptă a disfuncționalităților majore a principalelor organe
și sisteme într-o secție de T.I.
2. eliminarea și neutralizarea toxicului la poarta de intrare; decontaminarea pacientului
3. scăderea dozei toxice a substanței deja absorbite prin măsuri care forțează eliminarea
acestora
4. utilizarea antidoturilor
 Înlăturarea, diminuarea sau neutralizarea toxicelor la nivelul
porții de intrare
Eliminare, neutralizare toxice ingerate
Diluarea toxicului
Recomandat în condiții de laborator. Se administrează lichid de diluție 5 mL/kg. În
intoxicația cu acizi se folosește lapte, iar în cea cu alcali se folosește apă pentru a
diminua disconfortul pacientului și a evita producerea de ulcerații orale sau
esofagiale.

Provocare de vărsături
S-a renunțat aproape complet la această metodă.
Vărsăturile pot fi provocate prin stimulare cu o spatulă a reflexului faringian.
Altă metodă: administrarea de apă caldă, eventual cu muștar.
Medicamente: sirop de ipeca sau apomorfină hidroclorică.
Siropul de ipeca nu se mai folosește de rutină. Se poate recomanda în anumite
circumstanțe: dacă se estimează că intervalul până la ajungerea într-un serviciu de
urgență este mai mare de o oră și dacă siropul nu interferează cu tratamentul care
urmează să fie instituit în spital.
 Spălătura gastrică
Este recomandată în următoarele circumstanțe:
- toxic ingerat în ultimele 60 minute; fac excepție intoxicațiile cu opioide, antidepresive
triciclice, anticolinergice, care încetinesc golirea stomacului; de asemenea ingestie
masivă de tablete cu eliberare enterică (sucralvat, lecitină, hidroxid de aluminiu, sulfat
feros)
- în ingestiile unor substanțe cu potențial letal: blocanți canale de calciu, glicozizi digitalici,
cianuri
Spălătura este contraindicată în:
- pacienți cu nivel scăzut de conștiență, alterarea reflexului faringian, convulsii, fiind risc
de aspirație; în ingestia de hidrocarburi, care pot fi ușor aspirate, determinând
pneumonii chimice; trebuie protejate căile respiratorii; după ingestia de substanțe
caustice, coingestia de produse ascuțite cu potențial lezional esofagian; dacă
substanțele nu sunt toxice; la nou-născuți și sugari mici.
Tubulatura trebuie să fie cât mai largă posibil. Sonda se inseră pe cale orală. Să se
aspire conținutul gastric înainte de introducerea lichidelor de lavaj. Apoi se introduce ser
fiziologic călduț 10 mL/kg la copiii mici și 200-400 mL la adolescenți.
Pentru neutralizare, cărbunele sau alte substanțe se administrează imediat după
inserția sondei.
Complicații: aspirația cu pneumonie consecutivă, pneumotorax, laringospasm,
epistaxis, bradidisritmie, hipotermie.
 Cărbunele activat
Este o pulbere care are o arie de suprafață absorbivă extrem de extinsă.
Greu acceptat de copii, se amestecă cu suc de fructe, cola, lapte și ciocolată.
Copiilor li se administrează 1 gram/kg (maximum 2g/kg), 10-50 g/copil, 50-110 g/
adolescent.
Administrarea orală este recomandată și în condiții ambulatorii, chiar la domiciliu, dacă
nu a trecut mai mutl de o oră de la ingerarea toxicului.
Foarte eficient în absorbția: analgezice, antiinflamatorii, droguri de abuz, alcaloizi
diverși, glicozizi digitalici, sulfamide, teofilină. Eficient și la substanțe de uz menajer:
organofosforice, camfor, fosfor, fenoli, oxalați, iod.
Cărbunele nu leagă majoritatea metalelor grele, produse care conțin alcooli cu greutate
mică (etanol, metanol), solvenți, hidrocarburi, insecticide organoclorurate, acid boric.
Cărbunele activat în doze multiple crește cleanace-ul seric al anumitor medicamente.
Efecte adverse: aspirația pulmonară a conținutului gastric sau inspirarea directă a
cărbunelui în plămâni; realizarea unei obstrucții a intestinului subțire, anomalii
electrolitice.
 Purgativul
Favorizează eliminarea toxicelor prin inducerea diareei.
Cele mai utilizate sunt: sulfatul de sodiu, sulfatul de magneziu, citratul de magneziu,
sorbitolul.
Nu sunt recomandate în intoxicațiile cu substanțe caustice sau la copii de 1-2 ani,
deoarece produc deshidratare și diselectrolitemii.
Când se recomandă doze repetate de cărbune, prugativul se va da doar în
acompaniamentul primei doze.

Irigare intestinală totală

Este irigarea întregului intestin cu o soluție de polietilen glicol.
Se recomandă la substanțe medicamentoase cu absorbție lentă sau eliberare prelungită
(blocanți ai canalelor de calciu, tablete de fier), sau a unor corpi străini, pachețele cu
droguri înghițite pentru transportul acestora.
Flux de lichid 25 mL/kg/oră pentru copiii mici și 1-2 L/oră pentru adolescent.
 Decontaminarea oculară
Cele mai agresive sunt lichidele acide sau substanțele caustice alcaline.
Decontaminarea prin irigarea ochilor cu ser fiziologic, apă distilată, călduțe, sub presiune
ușoară.
Irigarea durează 10-15 minute. Ochii sunt irigați separat, alternativ, câte 30 secunde.
Interzisă folosirea antidoturilor chimice.
Decontaminarea cutanată
Importantă pentru îndepărtarea toxicului și minimalizarea contactului cu suprafața absorbtivă,
toxicul poate produce leziuni cutanate directe (caustice) sau prin absorbție efecte grave
sistemice (organofosforice, organoclorurate).
Hainele sunt prompt îndepărtate.
Dacă sunt toxice hidrosolubile, se va iriga abundent cu apă caldă, inclusiv părul, urat apoi de o
spălare cu apă și săpun.
Dacă toxicele sunt insolubile în apă (pesticide, hidrocarburi), tegumentele se șterg cu alcool și
acetonă iar abia apoi se face spălarea propriu-zisă. Folosirea antidoturilor chimice este
contraindicată.
Decontaminarea respiratorie
Scoatere imediată a pacientului din mediul toxic, plasarea în atmosferă cu aer curat.
Oxigen la nevoie
 Diminuarea concentrației toxicului în sânge și
țesuturi
Metode de epurare

Epurare renală
Inducerea terapeutică a unei diureze forțate, abundente, echivalează cu epurarea
renală.
Epurarea prin diureză forțată utilă în intoxicațiile cu alcool etilic, alcool metilic,
etilenglicol, barbiturice, sedative.
Diureza apoasă
Administrarea unei cantități de lichide care să reprezinte dublul nevoilor fiziologice și
care să genereze o diureză superioară de 2-4 ori celei normale.
Contraindicații: pacienți cu insuficiență renală, insuficiență cardiacă, hipertensiune
arterială, edem pulmonar.
Complicații: edem celebral, edem pulmonar, hiponatremie, intoxicație cu apă.
 Administrare de diuretice
Se preferă administrarea de saluretice urmărind o diureză de 2-3 ori superioară
normalului.
Furosemid 1-2 mg / kg / doză până la 5-6 mg / kg. Repetarea dozelor la intervale mai
mari de două ore.
Diureza osmotică
Manitol 2 g / kg / zi, repartizată în 4 subdoze de 0,5 g/kg, la intervale de 6 ore. Manitolul
este livrat în soluții de 10-20%.
Diureza alcalină
Recomandată în intoxicații cu medicamente ușor acide (salicilați, barbiturice), dar și
pentru eliminarea mioglobinei.
Alcalinizarea se face cu 1-2 mEq/kg bicarbonat în prima oră, urmată de administraea
unei doze suplimentare de 2 mEq/kg în ritm constant în următoarele 6 ore.
Complicații: hipopotasemia sau o hipocalcemie care poate genera convulsii.
Alcalinizarea urinei și prin administrarea de acetazolamidă, care are o mare abilitate de
a stimula secreția urinară de bicarbonat. Riscul este acidoza sistemică, care
înrăutățește toxicitatea salicilaților.
 Diureza acidă
Medicamente sau droguri care au o reacție ușor alcalină beneficiază de o stimulare a eliminării în caz de
diureză acidă: chinină, chinidină, fenciclidină, amfetamine, imipramină.
Pentru acidifiere se folosește clorura de amoniu 75 mg/kg/zi, divizată în 4 subdoze la 6 ore interval. Doza
totală să nu depășească 4-6 g.
Obiectiv atins când ph urinar va fi 4-5.
Complicați: acidoza metabolică, hiperamonemie.

Epurare extracorporeală
Hemodializa
O substanță este hemodializabilă dacă: are greutate moleculară mică; nu este legată de proteine; volum
redus de distribuție; clearance endogen scăzut; să fie hidrosolubilă; hemodializa îndepărtează doar
toxicele din spațiul intravascular.
Hemodializa îndepărtează medicamente (aminoglicozide, barbiturice, carbamazepină, amfetamine,
izoniazid, fenciclidină, metildopa, metronidazol, procainamidă, salicilați), dar și alte produse toxice
(etilenglicol, litiu, stricnină, tiocianați, anilină, camfor, ciuperci toxice).

Hemoperfuzia
Sângele trece printr-un dispozitiv care conține cărbune sauo o rășină care absorb toxicul. Se elimină
toxine cu greutate moleculară mai mare, liposolubile, toxice legate de proteine.
Complicații: hipotensiune, leucopenie, trombocitopenie, hipocalcemie, hipofosfatemie, hipoglicemie.
 Metode de subtituție renală continuă
Îndepărtează toxine cu greutate moleculară până la 50000 daltoni; îndepărtează toxine
cu rezorbție continuă; îndepărtarea continuă evită toxicitatea de rebound; metoda
este bine tolerată.
Exsanguinotransfuzia
Folosită mai ales la substanțe cu toxicitate hemoglobinică: acetaminofen, fier, metil
salicilat, aciclovir, plumb, teofilină, paration, substanțe methemoglobinizante.
Plasmafereza
Metoda constă în îndepărtarea plasmei la schimb cu plasmă proaspătă congelată sau
albumină.
Sunt îndepărtate toxice legate de proteină, fenitoină, verapamil, propanolol, ciuperci.
Asistență hepatică extracorporeală
Pentru îndepărtarea toxinelor hidrosolubile, dar și a celor legate de proteine, la cei cu
insuficiență hepatică sau encefalopatie hepatică de grade III și IV.
Rezultate bune în tinxicațiile cu paracetamol sau Amanita phalloides.
Dializa peritoneală
Se recomandă când hemodializa nu este disponibilă precum și la copiii mici.
Constă în instilarea unui dializat în cavitatea peritoneală, toxicele din circulație difuzează
prin mezenter în dializat, după care acesta este îndepărtat.
 Antidoturi
Agenți farmacologici care neutralizează sau contracarează efectul unei substanțe toxice.
Numărul antidoturilor farmacologice cu eficacitate clinică este limitat.

SUBSTANŢĂ ANTIDOT DOZĂ EFECTE ADVERSE

Acetaminofen N-acetilcisteină P.O. 140 mg/kg, urmat de Miros neplăcut,
70 mg/kg la fiecare 4 ore, greţuri, vărsături.
17 doze.
Alcooli toxici 1) Fomepizol I.V. 15 mg/kg, doză de Greţuri, cefalee.
(metanol, încărcare în 30 minute, Dozele se cresc la
etilenglicol). apoi 10 mg/kg/doză la 12 pacienţii dializaţi.
ore, 4 doze, apoi 15
mg/kg/doză la 12 ore.
I.V. Doză de încărcare 10
mL/kg din soluţia 10%, Hipoglicemie la
2) Etanol apoi întreţinere cu 1-2 copii, depresia SNC
mL/kg/oră din soluţia 10%. şi a respiraţiei.
P.O. 2,5 mL/kg din soluţia Doza se dublează la
40% ca doză de încărcare, pacienţii dializaţi.
apoi 0,3 – 0,5 mL/kg/oră
din soluţia 40%.
Anticolinergice Fizostigmină. I.V. 0,02 mg/kg, administrare Simptome
(atropină, lentă în 5 minute. colinergice în caz de
scopolamină) Doza maximă 0,5 mg, doza supradozare. Nu se
se poate repeta după 10 foloseşte în
minute. intoxicaţii cu
antidepresive
ciclice.
Antidepresive Bicarbonatul I.V. 1-2 mEq/kg în bolus; se Alcaloză excesivă,
triciclice de sodiu urmăreşte un pH seric se hipopotasemie,
7,50 – 7,55; eventual doze hipernatremie,
adiţionale sau perfuzie scăderea calciului
continuă. ionizat.
Benzodiazepine Flumazenil I.V. 0,01 mg/kg lent, la Contraindicat în
fiecare minut, până la max. 1 intoxicaţiile cu
mg. antidepresive
triciclice. Scade
pragul convulsivant,
nu se administrează
copiilor predispuşi la
convulsii.
Blocanţi ai Glucagon I.V. 0,10 mg/kg în bolus, apoi Greţuri, vărsături,
receptorilor perfuzie cu 0,05 – 0,10 hiperglicemie,
beta-adrenergici mg/kg/oră. hipopotasemie.
Blocanţi ai 1) Calciu I.V. din soluţia 10%, 20 Greţuri, vărsături,
canalelor de clorat mg/kg (0,2 mL/kg), confuzie,
calciu. administrat lent. hipercalcemie.
I.V. din soluţia 10% 60 mg/kg Interzis în caz de
(0,6 mL/kg). toxicitate digitalică.
2) Calciu
gluconic Aceleaşi doze ca în cazul Ca adjuvant al
blocanţilor beta-adrenergici. tratamentului cu
calciu.
3) Glucagon

Digoxin Digibind Pentru concentraţii serice de Hipopotasemie,

(fragmente de digoxid necunoscute sau agravarea
anticorpi supradoză acută insuficienţei
specifici) necunoscută, 10 – 20 fiole. O cardiace.
fiolă (40 mg) leagă 0,5 mg
digoxin.

Fier Deferoxamină I.V. 5 – 15 mg/kg/oră Hipotensiune,

(desferal) (maximum 6 g/zi). congestia feţei,
I.M. 1 g/doză de încărcare, urticarie.
apoi 0,5 g la fiecare 4 ore.
Cianuri 1) Nitrit de amil Fiole sau perle care se zdrobesc, Produce o
se îmbibă un tifon şi se inhalează methemoglobinemie
câte 30 secunde, la fiecare minut, de 3 – 7%.
până la tratamentul I.V.
I.V. soluţie 3%, 0,15 – 0,30 mL/kg
(maximum 10 mL), administrat
lent pe un parcurs de 5 minute (la Produce o
2) Nitrit de sodiu o hb de 12 g). methemoglobinemie
de 10 – 15%.
I.V. soluţie 25%, 1,65 mL/kg, 2,5 – Cefalee, tulburări de
5 mL/minut la o hemlogină de 12 vedere.
g.
Se poate repeta la 30 – 60
minute, până la un maximum de Confuzii, artragii,
3) Tiosulfat de 50 mL. greţuri, vărsături,
sodiu hipernatremie.
Heparina Sulfat de I.V. 1 mg pentru neutralizarea a Hipotensiune,
protamină 100 U.I. heparină. hipersensibilitate la
pacienţi alergici la
peşti.

Hipoglicemiante 1) Octreotide I.V./S.C. 1-2 mcg/kg la fiecare 6 Greţuri, dureri

orale – 12 ore, maximum 50 mcg. abdominale, diaree.
I.V. 0,5 – 1 g/kg (din soluţia 25%
2-4 mL/kg)
2) Glucoză

Izoniazid Piridoxină I.V. dacă doza de INH este Cefalee, neuropatie

(INH) cunoscută, se administrează g senzorială.
piridoxină pentru fiecare 1 g de
INH ingerat.
Dacă doza este necunoscută, se
administrează 1 g I.V. lent.
Metale 1) Dimercaprol. I.M. 25 mg/kg/zi divizat în 6 În intoxicaţiile severe cu
(plumb, (DMP, BAL) subdoze, timp de 5 zile; în plumb (encefalopatii) se
arsenic, intoxicaţia cu plumb, prima utilizează în asociere cu
mercur, doză trebuie să preceadă EDTA.
zinc, prima doză de EDTA cu 4 ore. Greţuri, vărsături,
cupru, urticarie.
nichel)
I.V. 20 – 30 mg/kg/zi în Greţuri, vărsături,
perfuzie continuă, 5 zile; hipercalcemie,
perfuzia începe la 4 ore după nefrotoxicitate, flebită.
2) EDTA – CaNa2 prima doză de dimercaprol.
P.O. 10 mg/kg la 8 ore, 5 zile, Vărsături, diaree,
apoi 10 mg/kg la 12 ore, 14 urticarie.
zile.
În intoxicaţiile severe cu
3) DMSA (Acid plumb (encefalopatii)
dimercaptosuccinic) tratamentul se începe cu
bal şi edeter.
Chelator de linia a doua
pentru plumb, arsenic,
P.O. 25 – 35 mg/kg/zi divizat în mercur, cupru.
4 subdoze, maximum 1 g/zi.
Contraindicat în
insuficienţă renală şi
sarcină.
4) Penicillamină
Methemoglobini-zante Albastru de metilen I.V. 1-2 mg/kg (0,1- Ineficient la pacienţii
(nitriţi/nitraţi, anilină, 0,2 mL/kg din soluţia cu deficit de G6PD.
cloraţi, fenacetină, 1%), administrare
nitrobenzen) lentă; se poate repeta
după o oră.
Metotrexat Acid folinic I.V./P.O. Dacă doza Pentru Leucovorin se
(Leucovorin) de metotrexat este recomandă perfuzie
cunoscută, se lentă datorită
administrează o conţinutului crescut în
cantitate echivalentă calciu.
de Leucovorin.
Dacă doza este
necunoscută, se
administrează
Leucovorin 10
mg/m2/doză la
intervale de 6 ore
timp de 72 de ore.

Monoxid de carbon Oxigen hiperbar Inhalare oxigen 100% Perforaţia membranei

la 2-3 atmosfere timp timpanice,
de 30 minute. Contraindicat în caz
de pneumotorax.
Opiacee Naloxon I.V./I.M./S.C./E.T. Semne de sevraj acut
(narcotice) 0,1 mg/kg max 2 mg; doza dacă se
se poate repeta la nevoie; administrează
se poate administra şi ca pacienţilor
perfuzie. dependenţi.
Pesticide 1) Atropina I.V./I.M./E.T. Multă precauţie la
organofosforice şi Doză test 0,05 mg/kg, apoi pacienţii cu miastenia
carbamaţi doza se dublează la fiecare gravis, hipertensiune,
5–10 minute, până la obstrucţii urinare,
apariţia semnelor de glaucom.
atropinizare. Pentru
administrare E.T. se
diluează cu 1-2 mL ser
fiziologic.
I.V. 25-50 mg/kg în 5-10 În caz de administrare
rapidă: greaţă,
2) Pralidoximă minute. Doza se poate cefalee, rigiditate
(toxogonin) repeta la 1 oră dacă este
nevoie şi apoi la 6 ore dacă musculară,
simptomatologia reapare. bronhospasm.
Veninuri de origine Seruri antiveninoase I.V. 1-10 fiole Hipersensibilitate
animală (şerpi specifice administrate lent pe imediată.
veninoşi, păianjeni, o durată de 5-10 După 10-14 zile
scorpioni). minute. boala serului.

Warfarina Vitamina K1 1-5 mg/doză. Se preferă calea

P.O. O doză la 6-8 S.C./P.O.
ore. Administrare I.V.
S.C./I.V. O doză la doar în cazuri care
6-8 ore. ameninţă viaţa.