Segmentele analizatorului auditiv

1. Segmentul periferic (receptor)

Segmentul periferic al analizatorului auditiv este reprezentat de organul Corti, situat pe membrana bazilara din
structura cohleei.Organul Corti este format din celule senzoriale auditive si celule de sustinere.Celulele senzoriale
auditive prezinta la polul apical cili.Cilii strabat membrana reticulata iar varful lor patrunde in membrana Tectoria.
2. Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului auditiv este reprezentat de calea auditiva formata din patru neuroni.
I.Primul neuron (protoneuronul) este situat in ganglionul spinal Corti din columela.Columela este axul central al
cohleei.Dendritele sale sunt conectate cu celulele senzoriale auditive, iar axonii sai formeaza ramura auditiva a
nervului acustico-vestibular.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in puntea lui Varolio.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se afla in mezencefal.
IV.Al patrulea neuron se afla in metatalamus.
3.Segmentul central
Segmentul central se afla in girusul temporal superior.
Fiziologia analizatorului auditiv
Pavilionul urechiei capteaza si dirijeaza undele sonore catre conductul auditiv extern.La capatul acestui conduct unele
sonore pun in vibratie timpanul care la randul sau antreneaza lantul celor trei oscioare.
Lantul de oscioare nu transmit pasiv vibratiile, ci prin muschii ciocanului si scaritei contribuie la modificarea
intensitatii sunetului:
- contractia muschiului ciocanului diminueaza sunetele prea puternice
- contractia muschiului scaritei amplifica sunetele prea slabe
De la oscioare unda sonora este transmisa succesiv ferestrei ovale, perilimfei si endolimfei.Vibratiile perilimfei
determina si vibratii ale endolimfei, deoarece membrana vestibulara este extrem de subtire.Vibratiile perilimfei
determina deformarea membranei bazilare pe care se afla organul Corti.
Cilii celulelor senzoriale auditive se indoaie fata de membrana Tectoria si se declanseaza un influx nervos.Influxul
nervos este transmis prin calea auditiva la segmentul central, aflat in girusul temporal superior, unde se transforma in
senzatie de auz.
Analizatorul vizual
Simtul vazului, alaturi de simtul auditiv si cel kinestezic, are rol important in orientarea constienta in spatiu si in
mentinerea echilibrului corpului. Vederea furnizeaza peste 90% din informatiile asupra mediului inconjurator si are o
importanta fiziologica considerabila nu numai in diferentierea luminozitatii, formei si culorilor obiectelor, dar si in
mentinerea tonusului cortical, atentiei.
Analizatorul optic este alcatuit din receptorul vizual, calea optica si centrii corticali de analiza si sinteza a informatiilor
vizuale.
.Segmentul periferic
Ochiul este un organ pereche format din globul ocular si organele anexe globului ocular; el este asezat in orbita si are o
forma mai mult sau mai putin sferica, putin turtit de sus in jos (diametrul vertical este de cca 23 mm, iar cel anteroposterior este de 25 mm - acesta numit si axul anatomic al ochiului, poate avea variatii mai mici sau mai mari si poate
influenta functionarea ochiului.
Segmentul de conducere al analizatorului vizual (calea optica) este format din doua parti:
calea infrageniculata, constituita din proto- si deutoneuronii retinieni care ajung pana la corpii geniculati externi din
metatalamus si
calea suprageniculata, reprezentata de axonii neuronilor din corpii geniculati externi (drept si stang) = al III-lea
neuron, care va proiecta informatiile de la retina pe scoarta cerebrala.
Segmentul central este reprezentat de ariile corticale unde informatiile sunt transformate in senzatii specifice dupa
procese de analiza si sinteza.
Structura Globului Ocular
Globul ocular este invelit, de la locul de patrundere a nervului optic pana aproape de cornee, de o membrana
conjunctiva, fibroasa, numita capsula Tenon; intre aceasta si peretele osos orbitar exista o masa de tesut adipos cu rol
protector.
Globul ocular este format din trei tunici suprapuse (tunica externa, mijlocie si interna), care intregescperetele globului,
si trei medii transparente cuprinse in interiorul acestuia: umoarea apoasa, cristalinul sicorpul vitros.
Tunica externa este fibroasa si alcatuita din sclerotica si cornee; prima este o membrana alba, dura si opaca, care
prezinta in partea sa posterioara o regiune perforata, prin care ies fibrele nervului optic, numitalama ciuruita, iar in
partea anterioara se continua cu corneea - o membrana epitelial-conjunctiva transparenta.
Tunica mijlocie (tunica vasculara) este reprezentata de coroida, corpul ciliar si iris.

Coroida, de culoare bruna-negricioasa, in structura sa predomina vase sanguine si celule pigmentare; are rol trofic in
special pentru retina si contribuie la formarea camerei obscure.
Corpul ciliar (zona ciliara) se compune din muschiul ciliar si procesele ciliare.
Irisul este o membrana circulara care continua tunica mijlocie in partea anterioara a globului ocular; el prezinta la
mijloc un orificiu circular - pupila. Rolul irisului se manifesta prin:
dozarea luminii care va ajunge la retina (similar diafragmei unui aparat de fotografiat);
impiedica patrunderea luminii prin partile periferice ale cristalinului si
prin micsorarea pupilei, creste adancimea focarului ocular.
Tunica interna - retina este cunoscuta ca tunica nervoasa; ea captuseste tunica mijlocie pe toata intinderea ei; din punct
de vedere topografic prezinta trei regiuni: retina propriu-zisa, ciliara si iridiana.
Regiunea posterioara, retina propriu-zisa sau retina optica, prezinta pata galbena exact la capatul posterior al axului
vizual al ochiului, unde se formeaza imaginile cele mai clare, si papila optica (punctul orb) - o regiune circulara
asezata mai jos, unde se afla punctul de convergenta al tuturor fibrelor nervoase care formeaza nervul optic. Retina
optica fotoreceptoare, acopera 2/3 din suprafata posterioara a coroidei.
Retina optica are o structura complexa, formata din zece straturi de celule, dintre care stratul al doilea (extern) este
structurat din celulele vizuale cu conuri si cu bastonase, denumite astfel dupa forma conica sau cilindrica a
segmentului lor extern.
Celulele cu conuri, in numar de 5-7 milioane, sunt raspunzatoare de vederea in lumina puternica; ele au un prag de
sensibilitate mai performant in perceptia culorilor si a formelor.
Conurile contin un numar mare de pigmenti fotosensibili, dintre care iodopsina este cel mai important; el se
descompune sub influenta luminii si se recompune in prezenta vitaminei A. Celulele cu con se intalnesc in numar
foarte mare la nivelul petei galbene (macula lutea).
Celulele cu bastonase, aproximativ 125-130 milioane sunt mai numeroase la periferie ,mai putine in pata galbena si
lipsesc din fovea centralis (zona cu acuitate vizuala maxima).Pigmentul fotosensibil al acestora este rodopsina.
Celulele cu bastonase asigura vederea la lumina slaba,vederea nocturna.