25.

Urechea interna mecanisme de stimulare a receptorilor

Receptori (mecanoreceptori) sunt celulele paroase (cu stereocili,nu sunt neuroni, sunt celule epiteliale). Stimulul este
reprezentat de indoirea stereocililor. Indoirea in sensul de miscare al stereocililor mai lungi (catre stereocilii mai lungi)
determina depolarizarea si se produce un potential de receptor, indoirea in sensul opus (de la stereocilii mai lungi)
determina hiperpolarizarea celulelor paroase. Stereocilii proemina de la polul apical, iar contactul cu fibra nervoasa se
face la polul bazal al celulelor paroase.

Celulele paroase interne transduc sunetul, in timp ce celulele paroase externe amplifica semnalul. Organul Corti este
asezat pe membrana bazilara si cuprinde 4 randuri de celule paroase: 3 de celule paroase externe si un rand de celule
paroase interne. Celulele paroase sunt inconjurate de celule de support, cu polul apical cu stereocili indreptat spre
endolimfa din scala medie. Stereocilii celulelor paroase interne plutesc liber in endolimfa. Stereocilii celulelor paroase
externe se proiecteaza in membrane tectoria, atasata ferm doar la un capat, la celalalt fiind liber sa se deplaseze.
Atat scala vestibulara, cat si scala timpanica contin perilimfa, comunicand intre ele prin helicotrema de la varful cohleei.
Perilimfa contine Na in cantitate mare si K in cantitate mica. Scala medie (ductul cohlear) contine endolimfa, fiind foarte
bogat in K. Endolimfa are un potential de +80mV relativ la perilimfa, este generat prin secretia continua a ionilor de K in
endolimfa, secretie realizata de stria vascularis. Potentialul endocohlear este important deoarece varfurile celulelor

paroase sunt scaldate de endolimfa, in timp ce baza ceulelor paroase sunt scaldate de perilimfa. Celulele paroase au un
potential intracelular de -70mV relativ la perilimfa si de -150mV relativ la endolimfa.

Miscarea scaritei fata de fereastra ovala determina unde de presiune in lichidele cohleare.
1. Scarita se misca spre exterior, drept consecinta fereastra ovala se misca spre exterior, determinand scaderea
presiunii lichidului din scala vestibulara sa scada. Deoarece perilimfa este incompresibila, iar cohleea este o
cavitate osoasa inchisa fereastra rotunda se misca spre exterior.
2. Presiunea din scala vestibulara scade sub presiunea din scala timpanica
3. Deoarece membrane Reissner este foarte subtire si flexibila, presiunea mica din scala vestibulara ridica scala
medie, ceea de determina deplasarea in sus a membranei bazilare.
4. Deplasarea in sus a membranei bazilare creeaza o forta intre stereocilii celulelor paroase externe si membrana
tectoria atasata lor.
5. Stereocilii celulelor paroase externe se inclina in directia stereocilului mai lung.
6. Canalele de K din stereocilii celulelor paroase externe se deschid, iar astfel celulele paroase externe se
depolarizeaza (transductie mecanica-electrica), determinand un potential de receptor.
7. Celulele paroase externe prezinta nivele mari de prestina (o proteina motor), prestina se contracta ca raspuns la
depolarizare. Contractia produsa de moleculele de prestina, fiecare atasata de o alta molecula de prestina
determina contractia celulei paroase externe (transductie electrica-mecanica). In contrast, atunci cand
membrana bazilara se deplaseaza spre inferior, hiperpolarizarea determina elongarea celulei paroase externe.
8. Contractia celulelor paroase externe accentueaza deplasarea spre superior a membranei bazilare. In contrast
elongarea celulelor paroase externe accentueaza deplasarea spre inferior a membranei bazilare. Astfel celulele
paroase externe actioneaza precum un amplificator cohlear (receptand si amplificand rapid miscarile
membranei bazilare).
9. Deplasarea in sus a membranei bazilare, accentuata de celulele paroase externe forteaza endolimfa sa se
deplaseze catre capatul liber al membranei tectoria (catre exterior, stereocilii mai lungi ai celulelor paroase fiind
situati spre exterior)
10. Drept urmare, stereocilii celulelor paroase interne se deplaseaza in directia stereocililor mai lungi.
11. Canalele de K din stereocilii celulelor paroase interne se deschid, iar astfel celulele paroase interne se
depolarizeaza.

12. Depolarizarea celulelor paroase interne deschide canale voltaj-dependente de Ca, crescand concentratia Ca in
celula.
13. In consecinta din veziculele din citoplasma celulelor paroase interne este eliberat glutamat, care determina un
PA in fibra nervoasa aferenta, initiand astfel transmiterea semnalului auditiv.

Celulele paroase raspund diferit la depolarizare: cele externe se contracta, cele interne elibereaza neurotransmitatorul.
Atunci cand este inversata directia de miscare a scaritei, sunt inversate si toate celelalte procese. Membrana bazilara se
deplaseaza spre inferior, celulele paroase externe sunt depolarizate, urmand elongarea acestora si accentuarea
deplasarii membranei bazilare spre inferior, ceea ce determina miscarea endolimfei spre capatul atasat al membranei
tectoria si inclinarea stereocililor celulelor paroase interne dinspre stereocilii mai scurti, urmata de hiperpolarizarea
acestor, fara eliberare de neurotransmitator.
Celulele paroase interne primesc 90-95% din terminatiile nervoase aferente (dendrite ale neuronului din ggl spiral Corti).
Celulele paroase externe primesc majoritatea terminatiilor nervoase aferente (axoni ai nucleului olivar superior).
Guyton: pg 652-653 Anatomia functionala a cohleei, pg 655 Functia organului Corti, Stimularea celulelor
paroase, Impulsurile auditive sunt transmise in principal de celulele paroase interne; pg 656 Potentialele de
receptor ale celulelor paroase si stimularea fibrelor nervului cohlear, Potentialul endocohlear.