Aparatul vestibular si echilibrul

Aparatul vestibular se poate împărți in doua părți:

-utricula si sacula
-canalele semicirculare

• Utricula si sacula sunt • Canalele semicirculare

implicate in: sunt implicate in:
– detectarea accelerației – detectarea accelerației
liniare angulare
– Stabilirea poziției capului
(gravitația)
 Utricula si sacula
• Sunt cavități membranoase
• Conțin fiecare o arie mica senzoriala
(macula)de aproximativ 2 mm situata
in plan orizontal pentru utricula si
respectiv in plan vertical (in plan
sagital) pentru sacula când capul este
inclinat cu 25 grade cu fata in jos
(plimbare)
• Fiecare macula este formata din celule
păroase acoperite de o membrana
gelatinoasa mucopolizaharidica
(otolitica) care conține cristale mici de
carbonat de Ca si proteine –otolite sau
otoconii- cu diametru de 1-5 pm
• Macula utriculei detecteaza mișcarea
capului in plan orizontal iar macula
saculei in plan vertical
• Cristalele de CaCO3 au o densitate mai
mare decat a endolimfei din jur
 Dispoziția stereocililor celulelor
vestibulare
• Sacula
– Poziția verticala (in plan
sagital)
– kinocilul este cel mai
îndepărtat dintre cilii celulei
ciliate de linia de curbare
inversa sau linia de întoarcere
(împarte macula in doua
părți)
• Utricula
– Poziția orizontala (in plan
transversal)
– kinocilul este cel mai
apropiat dintre cilii celulei de
linia de curbare inversa
(împarte macula in doua
părți)
 LINIA DE INTOARCERE
• Cili celulelor vestibulare ciliate
-sunt orientați / polarizați într-o
maniera precisa
• Linia de întoarcere este linia de tranziție a
polarității
• De o parte si de alta a cililor celulele sunt
orientate precis:
- pentru sacula celulele ciliate au
kinocilul cat mai îndepărtat de linia de tranziție si
pentru sacula celulele ciliate au kinocilul cat mai
apropiat
 Celulele păroase/ciliate vestibulare
• Celula de tip vestibular 1
– Partea bazala cu aspect bulbar
– Terminație aferenta caliciforma
• Celula de tip vestibular 2
– Aspect cilindric
– Terminație aferente si eferente butonate
• Stereocili sau stereovili
– kinocilul Nu exista la celulele auditive
– 50-150 /celula
– Sunt conectați la nivel apical cu cili vecini prin
intermediul cadherinei 23 si protocadherinei 15
– Conexiunile de la vârf dau rigiditate
– Histologic:
– Doar kinocilul are structura de cil 9+2 microtubuli fără
un rol clar definit
– Stereovilii nu sunt cili adevărați, dar au structura
asemănătoare cu aceștia,
– Stereovilii conțin actina
– 1-2 canale cationice /stereocil
– 0,2-0,8 micron diametru x 4-10 micron lungime
 Celulele păroase/ciliate vestibulare
• Endolimfa: produsa de un epiteliu specializat care
este format din celulele vestibulare întunecate care
secreta cantități mari de K 140 mM/l si de asemenea
HCO3 30 mM/l si potențialul electric 0 mV.
• Perilimfa asemănătoare LCR
• Mecanismul de stimulare a celulelor păroase
– Valoarea potențialului de repaus -40 mv
– Canale mecanoreceptor –sunt canale cationice
neselective; conductanța mare
– Deschidere canale de Ca --: mobilizare vezicule cu docarea
acestora la membrana bazala si eliberarea de mediator
(glutamat)
• Stereocilii
– In poziție verticala: curent minim de K
– Inclinare in sensul kinocilului creste curentul de K
– Inclinare in sensul invers kinocilului scade curentul de K
– Răspuns detectabil la inclinare cu 0.5nm
– Răspuns saturat la inclinare cu 150nm (sau diametru unui
cil sau 1 gr de deflecție angulara)
Celulele păroase/ciliate
vestibulare
• celulele păroase descarcă
neurotransmițător care
influențează rata de descărcare a
fibrelor vestibulare nervoase
componenta a nervul vestibulo-
cohlear VIII
• Repaus: 100 imp/sec
• Depolarizare >100imp/sec
• Hiperpolarizare < 100 imp/sec
 Detectarea pozitiei capului
• Daca capul este in poziție ridicata
/verticala
– macula utriculei este situata in poziție
orizontala si va detecta mișcările in
plan orizontal:
• Stânga/dreapta
• Înainte/înapoi
– macula saculei este situata in poziție
vertical si va detecta mișcările in plan
vertical:
• Sus/jos
• Înainte/înapoi
• Daca capul este in poziție orizontala
macula saculei este situata in poziție
orizontala si va detecta mișcările in
plan orizontal:
– Stânga/dreapta
– Înainte/înapoi
 Detectarea accelerației liniare
• Deplasarea capului determina o
mișcare a otolitelor in sens opus
datorita densității de 2-3 ori mai
mare decât al lichidului din jur
• Se produce o inclinare o cililor si
secundar o depolarizare respectiv
hiperpolarizare a celulelor Rata de descarcare a fb nerv
păroase (in funcție de tipul de Viteza de deplasare
inclinare: spre kinocil sau invers)
• Inclinarea la 90 de grade de linia
de sensibilitate determina un
răspuns de 10 ori mai slab
• Deplasarea are loc atâta timp cat timp
exista accelerație .
Utricula

Kinocil

Depolarizare
maxima

Hiperpolarizare
maxima

Linia de intoarcere

Linia de sensibilitate
 Canalele semicirculare
• Sunt in număr de trei:
– Anterior: situat anterior si lateral la 41 gr de planul sagital
– Posterior: situat posterior si lateral la 56 gr de planul sagital
– Orizontal: inclinat 25 gr înapoi de planul orizontal (transversal)
 Canalele semicirculare
• Conțin endolimfa
• La nivelul fiecărui duct exista o
porțiune dilatata = ampula
• Organul senzorial ampula = Crista Rotirea capului într-o parte
amputară care este acoperit de o determina excitație ampulei
masa gelatinoasa laxa – cupula canalului semicircular de
• Rotația in planul canalului aceeași parte si inhibiție de
semicircular face ca endolimfa sa parte opusa
se miște “in sens opus” (rămâne
pe loc datorita inerției)
• Toate celule cu par sunt orientate
in aceeași direcție astfel ca rotația
va determina fie hiperpolarizarea
fie depolarizare in funcție de
direcția rotației
 Canalele semicirculare
• Detectarea sensului de rotație a
capului prin poziția pe care o au
canalele si prin organizarea
celulelor cu par de la nivelul
ampulei
• Determinarea accelerației
angulare
– Rotația capului si a ductelor
precum si inerția endolimfei
determina o deplasare a cupulei
in raport cu ampula.
– Se produce o inclinare o cililor
urmata de o depolarizare sau o
hiperpolarizare a celulelor
păroase in funcție de tipul de
inclinare: spre kinocilul respectiv
in sens contrar kilociclului
– Deplasarea are loc atâta timp cat
exista accelerație .
 Reflexul vestibulo-ocular
• La inclinarea capului se
produce o modificare a poziției
ochilor care ar duce la
pierderea imagini
• Pentru menținerea unei
imagini stabile are loc o
mișcare automata a globilor
oculari in sens opus mișcării
capului
• Reflexul include: canale
semicirculare→ nervul
vestibular → fasciculul medial
longitudinal → nucleii
oculomotori
CHEMORECEPȚIA
Chemorecepția substanțelor externe -
- sensibilitatea gustativa si olfactiva
• Virtual orice neuron si chiar celula din organism este
chemoreceptoare.
• Pentru a putea interacționa si a realiza schimbul de
informații o celula prezinta la suprafața o multitudine de
chemoreceptori.
• Prin stimularea chemoreceptorilor membranari se inițiază o
serie de evenimente care determina un răspuns specific.
• Receptorii de suprafață ai celulei pot răspunde la una sau
mai multe substanțe. Specificitatea unui receptor pentru o
substanța poate fi mai mare sau mai mica in funcție de tipul
de receptor dar si de asemănarea intre diferitele substanțe
care stimulează celulei.
ANALIZATORUL GUSTATIV
 Papilele gustative
• Celulele receptoare implicate in
sensibilitatea gustativa se afla in
principal pe fata dorsala a limbii in
mci proeminente la suprafața
acesteia denumite papile gustative.
Si alte regiuni (pilierii tonsilari,
epiglota, esofagul proximal) prezinta
papile gustative.
• In funcție de forma, mai multe tipuri
de papile se exprima la suprafața
limbii:
• - circumvalate, dispuse la baza limbii
pe fata dorsala in V
• -foliate, pe partea laterala in
apropierea marginii V-ului desenat
de papilele circumvalate
• -fungiforme, situate pe partea
laterala anterior de circumvalate si la
vârful limbii.
• Fiecare papila conțină mai mulți
muguri gustativ.
 Mugure gustativ
– 50-150 de celule receptoare,
– numeroase celule bazale si
– celule de suport.
2000-5000 muguri gustativi
Celule epiteliale receptoare prezinta
• un pol apical cu câțiva microvili care se orientează spre
porul gustativ si
• un pol bazal in jurul căruia sunt terminațiile nervoase
senzitive.
La baza se afla numeroase celule bazale cu rol in înlocuirea
celulelor epiteliale receptoare. Durata de viată a celulelor
receptoare este de aproximativ 14 zile.

NB 4 tipuri de celule:
tip I –de suport
tip II- celula receptoare
tip III celule realizează sinapsa cu terminațiile aferenta
tip IV –celule bazale (celule stem)
• Tip II (chemoreceptori) – sinapsa chimica (cu aferentele
nervoase) si electrica cu celulele tip III (prezinta SNAP25) –
sinapse chimice cu aferentele nervoase

Mediatori celulelor gustative

• Mecanism non vezicular pentru eliberarea de ATP
• 5HT (hydroxytryptamine)/serotonina
 Chemoreceptorii pentru sărat
• Gustul sărat este dat de diferitele săruri
ingerate si care prin dizolvare in saliva
disociază.
• papile gustative de pe părțile laterale ale
limbii.
• Cea mai importanta sare este clorura de
sodiu care prin disociere in Na si Cl
• Na → canalele de Na ENaC din membrana
celulara in citosol modificare potențialul
receptor din celuiala.
• Transducția gustului pentru sărat se
bazează pe permeabilitatea fixa a canalele
de Na la gradiente diferite de Na →
• Atunci când concentrația Na in saliva
creste datorita permeabilității constante a
EnaC influxul de Na creste in celulele
pentru gustul sărat determinând
depolarizarea celulei. Influxul de Ca prin
canalele voltaj dependente determina
eliberarea de mediator in fanta sinaptica
 Chemoreceptorii pentru acru
• papilele din partea posterioara a fetei
dorsale a limbii si in regiunea palatului
moale.
• Gustul acru este dat de cantitatea de acizi
dizolvați in saliva. Prin disocierea acizilor
creste concentrația protonilor in saliva cu
scăderea pH-ului. Protonii stimulează
celulele pentru gustul acru prin mai multe
mecanisme:
– Canal neselectiv cationic TRPP3 (PKD2L1) si
PKD1L3)
– Canalele selective de cationi activate de
hiperpolarizare (HCN - hyperpolarisation
activated channel)
– ASIC (acid sensitive ionic channel) care produc
depolarizarea celulei
– alte mecanisme propuse implica toxicitatea
directa a protonilor

NB exprima o Anhidraza carbonica IV exterioara

care catalizează reacția CO2 cu HOH si generarea
de H2CO3
Acetazolamida -> blochează Anhidraza
carbonica→ se modifica gustul băuturilor
carbogazoase
Chemoreceptorii pentru dulce, amar si
umami
• Pentru fiecare din aceste gusturi specifice pentru dulce, amar si umami
(delicios) exista celule chemoreceptoare specializate ce prezinta la
suprafață receptori GPCR (receptor cuplat cu proteina G) codați de doua
mari familii de gene (T1R si T2R). Cascada intracelulara este similara
pentru toate aceste celule gustative. Majoritatea acestor celule se afla in
papilele din vârful limbi.
• Fiecare celula are receptori specifici care răspund la o clasa de substanțe:
• -pentru dulce receptorul este un dimer T1R2-T1R3. Acest receptor leagă
cu mare specificitate zaharuri dar si alte molecule diferite de glucide
precum aspartatul sau zaharina.
• -pentru amar receptorul este unul din cei 25 monomeri T2Rs. In general
gustul amar este asociat cu otrava si determina respingerea alimentației
din partea individului
• -pentru umami receptorul este dimer T1R1-T1R3. Aminoacizi sunt
esențiali in formarea de proteine cu rol enzimatic sau structural. Senzația
de delicios pe care aminoacizi o formează este esențială in asigura un
aport echilibrat.
Transducția pentru gust amar, dulce,
delicios
 Calea de semnalizare a rec. cuplați cu
proteina G
• Proteina G activata de receptorul de
suprafață stimulează PLC
• PLC desface fosfoinozitolfosfatul (PIP2) in
inozitol trifosfat (IP3) si diacilglicerol (DAG).
• IP3 permite trecerea Ca din RE in citosol.
• Creșterea Ca intracitoplasmatic se activează
canalele TRPM5 (transient receptor
potențial) care permit pătrunderea Na
intracelular.
• Depolarizarea celulei gustative
• Deschiderea canalelor de Ca voltaj
dependente
• Docarea veziculelor cu mediator la
suprafața membranei si eliberarea
conținutului in fanta sinaptica.
 Căile de conducere

• - 2/3 anterioare ale limbii--> nervul lingual -->nv.

coarda timpani--> nv. facial --> tractul solitar
• -1/3 posterioara a limbii --> nervul glosofaringian-
-> tractul solitar
• -regiunea faringiana --> nv. Vag --> tractul solitar
• In tractul solitar se face sinapsa cu cel de-al doilea
neuron. →neuronii de releu talamici din nc
ventral posteromedial. →girusul postcentral in
partea inferioara ( ușor lateral de aria
somestezică I a limbii) si in aria operculară a
insulei.
 Reflexul salivar

• Fibre din tractul solitar fac sinapsa cu neuroni din

nucleul salivar superior si inferior
• pe cale nervilor VII si IX stimulează glandele
salivare parotida, sublinguala si submandibulara
• Ingestia de alimente stimulează receptorii din
mugurii gustativi care prin stimularea neuronilor
tractului solitar care vor stimula la rândul lor
neuronii din nucleii salivar care vor determina
salivație.
• Saliva este extrem de importanta in formarea
bolului alimentar si deglutiție.
ANALIZATORUL OLFACTIV
 Celulele olfactive
• Epiteliul olfactive conține (10 cm2): celule
receptoare olfactive, celule de sprijin si
celule stem
• Celulele olfactive sunt nervi bipolari
situați in mucoasa nazala (durata de viată
4-8 săptămâni)
• Sunt in număr de 100 milioane
• Numeroase celule de susținere din
epiteliu olfactiv sunt răspândite in jurul
celulelor olfactive
• Au o prelungire dendritica cu o umflătura
(buton olfactiv) de la care pleacă o
arborizație din 4-25 cili la nivelul cărora se
afla receptorii olfactivi
• Prezinta un axon scurt care străbate lama
ciuruita si care face sinapsa cu celule
mitrale la nivelul glomerulilor din bulbul
olfactiv
 Mucusul olfactiv
• Este produs de epiteliul olfactiv
• 20-50 microni
• Este înlocuit la fiecare 10 minute
• Conține Ac, prot. de legare a substanțelor
odorizante, enzime
• Proteinele de legare a substanțelor odorizante
– Facilitează accesul sb odorizante la receptori
– Asigura îndepărtarea sb odorizante la receptori
 Transducția semnalului olfactiv
• Mai mult de 400.000 de substanțe diferite pot
fi mirosite
• 80% miros neplăcut
• Mirosul are un rol protectiv prin atenționarea
nocivității mediului
• Exista o multitudine de receptori dar aceștia
activează aceeași cascada de mesageri secunzi
•
 Transducția semnalului olfactiv
• Receptori olfactivi se situează la nivelul membranei cililor si aparțin
familiei GPCR (1000 gene diferite – rozătoare, ~350 -om )
• Stimulează proteina GOlf cuplata cu adenilat ciclaza (AC)
• Stimularea proteinei G activează AC care transforma ATP in AMPc
• AMPc deschide canale cationice CNG (crescând permeabilitatea
membranară pentru Na, Ca,K)
– CNG (cyclic nucleotide gate) are structura similara cu CNG din fotoreceptorilor
• Creșterea concentrației de Ca citosolic determina deschiderea de canale
anionice activate de Ca, Anoctamin 2
• Efluxul de Cl din celula determina o depolarizare suplimentara a celulei.
• Potențial local gradual (receptor) → Potențial de receptor + vârfuri →
Potențial de acțiune
• Când celula depășește potențialul prag se produc PA (“spike”) care se
propaga prin axoni scurți care traversează lama cribriforma
Transducția semnalului olfactiv
 Transmiterea semnalului olfactiv
• Mii de glomeruli la nivelul bulbului
olfactiv
• Fiecare glomerul
– 25000 de terminații ale celulelor
olfactive
– 25 celule mitrale
– 60 de celule “smoc” sau in ciucure
• Tractul olfactiv se divide in doua
tracturi
– Aria mediala olfactiva -- porțiunea
mediobazala a creierului anterior de
hipotalamus—sistemul limbic
→comportament + lingerea buzelor,
salivația
– Aria laterala olfactiva –cortexul
piriform si porțiunea corticala a
amigdalei→ hipocampul → plăcere/
respingere a diferitelor alimente bazata
pe experiența anterioara
Calea cea mai noua →talamus—lobul
orbitofrontal – analiza conștienta a
mirosului
 Tranductia senzoriala
• Proces cognitiv al SNC
– Receptori senzoriali →transducție senzoriala →
semnal electrochimic
– Transducția stabilește limitele de baza ale percepției
– Modalități senzoriale: conștiente, din mediul extern
(văz, auz, etc), inconștiente, din mediul intern
(monitorizare mediul intern)
– Receptori care evaluează numai un tip de energie →
produc senzații adecvate indiferent de modul de
activare (UNIVALENTA)
 MECANISME DE SEMNALIZARE IN
TRANSDUCTIA SENZORIALA
• Proteina G cuplata cu un receptor(protein
transmembranară)
• 1000 membri, GTP, Proteina G heterometric (α- leaga si
hidrolizează GTP, βγ- ancora a complexul trimer la
membrana, modificare permeabilitate canal de K)
– Cai de semnalizare AC, PLC, PLA2
– Efecte ionice si metabolice
• Mecanoreceptori si Canale ionice modificate
– Potential receptor local
– Amplificare semnal (modificare gradient ionic/PA)
– Efecte ionice, mecanice, etc
Structura pielii
-Epiderma
-Start bazal
-Strat spinos
-Strat granulos
-Strat lucidum
-Strat cornos
-Derm

Hipoderm –țesutul adipos subcutanat

Layers of the skin – Epidermis (0.15-
1.5 mm): outermost protective layer,
renews fast, contains, e.g., pigment
cells and keratin – Dermis (0.3-3.0
mm): beneath epidermis, contains,
e.g., most of the skin receptors, nerve
endings, capillaries – Subcutaneous
tissue (thickness varies greatly): for
insulation and storage of energy,
contains, e.g., fat, nerves and larger
blood vessels
ch 14 39
Fig. 14-1, p. 331
ch 14 40
Fig. 14-2, p. 332
 • Adaptare rapida la stimulare
Corpusculul Pacini
• Cel mai mare mecanoreceptor cu
o lungime de 2mm si un
diametru de 1mm
• Este situat in hipoderm
• Receptorul este format dintr-o
terminație nervoasa încapsulată.
Capsula este formata din 20-70
de straturi dispuse asemănător
foitelor de ceapa, aceste lamele
fiind celulele Schwann
modificate, plate foarte subțiri.
Intre aceste foite se afla un
lichid, gelatinos, vâscos care se
poate deplasa printre foițe si
care permite distribuția
uniforma a presiunii pe
terminația nervoasa.
 • Prin presiune →stimularea
mecanoreceptorilor care deschid
canalele de Na →producerea unui
potențial local.
Corpusculii Pacini • Potențialul locat → prag
→deschiderea canalelor de Na voltaj
dependente →potențial de acțiune.
• Codificarea intensității → prin
frecventa de descărcare de PA
• Redistribuția presiunii prin
intermediul lichidului din capsulei.
• Prin puterea mare de adaptare sunt
asociați cu stimuli vibratili cu
frecventa intre 50 si 500Hz, optim
200-300Hz).
• Stimularea oferă senzația de zbârnâit
• Totuși mai multe studii arata ca sunt
mai degrabă legați de presiunea
constanta si mai puțin de stimuli
vibratili (comprimare /decomprimare
repetitiva)
• Câmpul receptor este extrem de vast
Sensitivity for mechanical vibration increases above
100 Hz and decreases above 320 Hz – 250 Hz is said
to be the optimum
Corpusculii Meissner
•se afla situați in digitațiile pielii glabre
la nivelul dermului
•Sunt de 10 mai mici decât corpusculii
Pacini
•Sunt terminații nervoase încapsulate
cu adaptare rapida la stimul dar mai
lenta decât a corpusculilor Pacini
•Sunt implicați in detectarea stimulilor
vibratili de joasa frecventa 2-80 Hz si in
discriminare spațiala
•Câmpul receptor este foarte mic
 Discurile Merkel
Corpusculii Rufini

•Sunt formate din celule epiteliale • Sunt asemănători cu corpusculii

plate fără origine neuroectodermală Pacini
care fac sinapsa cu terminația nervoasa • Sunt situați in derm pielii glabre
•Sunt situate la limita dintre dermul si cat si cu par
epidermul pielii glabre • Adaptarea lor este lenta de aceea
•Se adaptează greu si au rol in a sunt implicați in detectarea
detecta presiune tactila, textura stimulilor vibratili cu frecventa
obiectului examinat
joasa ”fâlfâire”
•Locul unde se formează potențialul
local determinat de presiunea pe disc
este in discuție (celula epiteliala sau Merkel
terminație nervoasa) receptor
•Câmpul receptor este foarte mic
Corpusculii Krause
Meissner
•Terminatiile nervoase apar inodate corpuscle
•Ei inerveaza pielea la limita cu
mucoasa (pielea peribucala) Ruffin
•Se adapteaza rapid cu rol in detectarea cylinder Pacini
presiunii usoare corpuscle
 • pornește dintr-un folicul păros care este
situat in hipoderm →Conține bulbul
firului de par cu rol in creștere.
Firul de par • Pe traiectul firul de par care străbate
dermul si epidermul se deschid glande
sebacee.
• La nivelul foliculului se atașează
mușchiul erector al firului de par.
• In jurul folicului se afla terminații
nervoase bogate in mecanoreceptori cu
rol de a prelua mișcarea indusa firului
de par.
• Aplecarea firului de par induce
deformarea folicului si a țesuturilor din
jur precum si deformarea terminațiilor
nervoase ce îmbracă foliculul.
 • Reprezintă suprafața de piele inervata de
o singura terminație senzitiva.
Câmpul receptor • La nivelul pielii fiecare fibra senzitiva se
ramifica într-un număr variabil de
terminații nervoase. Cu cat ramificarea
este mai întinsă pe suprafața pielii cu
atât câmpul receptor este mai vast.
• Variază cu tipul de sensibilitate cat si de
regiunea inervata.
• Câmpul receptor este mai mic pentru
pielea mâinii, fetei si mare pentru
trunchi, abdomen, membre inferioare
• Corpusculii Pacini au câmpul receptor
extrem de larg iar corpusculi Meissner si
discurile Merkel au câmpul receptor este
foarte mic. Prin urmare ultimii doi
receptori sunt implicați in sensibilitatea
epicritică a vârfurilor degetelor cu o
mare rezoluție spațiala.
Discriminare spațiala si
identificarea tactila
Discriminarea spațiala sau
sensibilitatea diferențierii spațiale

- 1.Dimensiunea câmpului receptor --

densitatea câmpurilor receptoare pe
suprafața tegumentara

-2. densitate terminații nervoase

poate avea o densitate diferita de
receptori --→creșterea gradului de
ramificare a fibrei senzitive cu
creșterea a numărului de terminații
dar cu menținerea suprafeței de piele
inervata duce la creșterea capacitații
de identificare a unor stimuli slabi.
 • TRPC (canale cationice neselective)
Transductia – transduc sensibilitatea
somatosenzoriala – asocierea cu o proteina Non-TRP –
Piezo2 –pentru receptori fazici
Identitățile moleculelor (adaptare rapida)
rămâne neclara
Rolul diferitelor molecule • TRPA1 da si TRPV4
identificate este • KCNKs (cu doi pori)
controversat • Canale de Na degenerin/epiteliale,
Mecanismul transducției
este divers
• ASIC1 si ASIC3 (rol controversat)
- Ancore externe
- Ancore interne
- Receptori canal
- Deformare strat bilipidic
cu declanșarea de
cascade intracelulare
(PLC, DAG, IP3)

http://jcb.rupress.org/content/191/2/237/tab-pdf
https://www.nature.com/articles/ncomms9512
 • stimularea terminațiilor senzitive din piele
implica deformarea acestora →se deschid
Transducția stimulului canalele de Na cuplate cu mecanoreceptorul cu
producerea unui influx de Na direct proporțional
senzorial in impuls nervos cu gradul de deformare al terminației nervoase
respectiv cu nr de mecanoreceptori stimulați.
• Potențialul receptor când atinge valoarea prag
determina deschiderea canalelor de Na voltaj
dependente cu generarea de potențial de
acțiune.
• Potențialul de acțiune este condus prin fibrele
nervoase in majoritatea cazurilor săltătorii spre
centrul nervos.

• Relația dintre intensitatea stimulului si

potențialul de receptor
– creșterea valorii acestuia induce creșterea frecventei
de descărcare a fibrei senzitive pana când valoarea
potențialului de receptor atinge maximum --
atingerea unui nivel maxim de depolarizare.
– > canalele de Na voltaj dependente se deschid
repetitiv foarte rapid cu generarea unei frecvente de
descărcare a PA maxime.
 Adaptarea receptorilor
• Depinde de aspectul histologic al receptorului
– Terminațiile nervoase încapsulate prezinta un grad mare de adaptare fiind implicate in
detectarea stimulilor vibratili dar si a stimulilor tactili fina.
– Terminațiile neîncapsulate se adaptează lent si permit detectarea stimulilor tactili grosieri si
răspund la presiunea executata asupra tegumentului.
• Viteza de adaptate
– diferita pentru diferiți mecanoreceptori
– adaptare foarte rapida (sutimi de secunda corpusculilor Pacini)
– adaptare lenta de 1-2 zile cum sunt baroreceptori (receptori de presiune din sistemul
circulator arterial)
– adaptează foarte lent - receptorii pentru durere.
• Mecanismul de adaptare
– implica structura receptorului
– scădere a răspunsului mecanoreceptorilor la deformare cu scăderea influxului de Na si
scăderea frecventei de descărcare a fibrei senzitive.
– Acomodarea poate fi de asemenea cauzata de a hiperpolarizarea terminației prin activarea
canalelor de canalele de K dependente de Ca.
– Mecanisme centrale
• Tipuri de receptori
– Receptorii care se adaptează rapid --receptori fazici si sau de mișcare -modificările de stare de
la nivelul pielii.
– Receptorii cu adaptare lenta sunt receptori tonici si mențin descărcarea de impulsuri pe
durata lunga -minute, ore - cu rol in anunța persistenta acțiunii stimulului la nivelul pielii.
 Receptori tegumentari
Receptori Adaptare Localizare Camp Frecventa Functii
ai pielii receptor stimulilor

Discuri Adaptare Superficiala 2-3 mm 0-30 Hz Detectare presiune,

Markel lenta margini si intensitate
Corpusculii Adaptare Profunda >10 mm 0-15 Hz Detectare directiei de
Ruffini lenta intindere si tensiunea
Corpusculi Adaptare Superficiala 3-5 mm 2-80 Hz Detectare deformare
Messneer rapida locala a pielii si stimuli
cu frecventa joasa
Corpusculi Adaptare Profunda >20 mm 80-400 Hz Vibrații cu frecventa
Pacini rapida joasa, utilizare scule
 • Intensitatea stimulului este codata
Codificarea intensității
prin sumarizare de frecventa si
stimulului
spațiala.

– Sumarizarea de frecventa --
reprezintă relația dintre intensitatea
stimulului si frecventa potențialelor
de acțiune-impulsuri nervoase
transmise prin fibra senzitiva
– Sumarizarea spațială- numărul de
câmpuri receptoare stimulat.
 Sensibilitatea termica

• La nivelul pielii sunt o multitudine de terminații libere

implicate in detectarea temperaturii.
• menținerea temperaturii corporale este cruciala in a
menține homeostazia interna.
– Creșterea excesiva a temperaturii corporale duce la deces.
– scăderea temperaturii corporale (hipotermia) este însoțită
de scăderea metabolismului general cu deprimarea
activității cardiace si nervoase ca in final sa se producă
decesul.
– Neuroni capabili de a detecta temperatura sunt situați si in
SNC respectiv in hipotalamus. Rolul acestor neuroni este
de a controla temperatura corporala.
Sensibilitatea termica
- neuronii implicați in sensibilitatea termica de la nivelul pielii → percepția
aparenta a temperaturii.
-densitatea receptorilor termici nu este uniforma la nivelul tegumentului
Exista doua timpuri de neuroni implicați in detecția temperaturi:
- receptori pentru cald si
-receptori pentru rece.
Acești receptori pot detecta variații de 0,01 gr Celsius.
 • - au un interval termic de răspuns mult mai larg
decât al celor pentru cald.
Receptorii pentru rece: • - terminațiilor nervoase prezinta o serie de
receptori care fac parte din clasa TRP (Transient
Receptor Potential) cum ar fi TRPM8 si TRPA1.
TRPM8
– TRPM8 poate fi activat de mentol.
– Prin aplicarea la nivelul pielii de mentol se activează
canalele TRPM8 care produc senzația falsa de rece.
Descarcă când temperatura scade sub 27 gr C si atinge
maximum de activitate la temperatura de 8 gr C.
• Raspunsul receptorilor pentru rece:
– Activitatea receptorilor pentru rece începe sub
temperatura de 40 C si atinge un maxim de activare la
24-28 grC
– Raspunsul dinamic apare ca urmare a modificărilor
bruște de temperatura. Acest răspuns este cu atât mai
amplu cu cat variația de temperatura este mai mare si cu
cat durata in care se produce modificarea este mai mica.
– Raspunsul static este strict legat de temperatura pielii.
Acest răspuns este minim la 40 de grC creste la un
maxim la 28 grC ca apoi o rata de descărcare rămâne
relativ constanta pana la 24 gr C care apoi descrește
pana la 10 grC. Urmărind graficul observam ca receptorii
pentru rece au aceeași rata de descărcare la temperatura
de 30 de grade respectiv 20 de grade. Sub temperatura
de 10 frigul are un efect anestezic local.
 • au o plaja de detecție a temperaturii
mult mai restrânsa 30-46 gr C.
Receptorii pentru cald
• terminațiile nervoase pentru cald
prezinta receptori din aceeași clasa TRP.
Receptorii pentru cald din piele sunt
TRPV1 - 4 sau receptorii vaniloid.
– TRPV1 este activat de substanțe din
clasa vaniloidelor cum ar fi capsaicina.
Capsaicina se găsește in boabele de
piper, ardei iute, usturoi si activează
aceste canale dând senzația de
fierbinte.
– Pragul de temperatura pentru TRPV1
este de 43 de grade C si ajuta la
modularea senzației de durere in cadrul
percepției termice. Tot in modularea
dureri sunt implicați si rec TRPV2
– Pentru senzația de căldură obișnuită
TRPV3 si TRPV4
Transmiterea sensibilității
pielii

Fibrele senzitive

Diametrul
axonului

Viteza de
conducere