Celula

Membrana celulară:
 Este alcătuita în principal din fosfolipide și proteine.
 Fosfolipidele sunt astfel dispuse, încât porțiunea lor hidrofilă formează un bistrat ,în interiorul
caruia se află cuprinsă porțiunea lor hidrofobă.
 Acest miez hidrofob restricționează pasajul transmembranar al moleculelor hidrosolubile și al
ionilor.
 Componenta proteica este cea care realizează funcțiile specializate ale membranei și
mecanismele de transport transmembranar.
 Proteinele se pot afla pe fața internă sau externă a membranei, precum și transmembranar.
 Deoarece proteinele nu sunt uniform distribuite în cadrul structurii lipidice, acest model
structural a fost denumit modelul mosaic fluid.
 Membrana conține și glucide (glicoproteine și glicolipide), atașate pe fața ei externă, acestea
sunt puternic incarcate negative.
 La unele celule citoplasma prezintă diferite prelungiri acoperite de plasmalemă.
 Unele pot fi temporare și neordonate de tipul pseudopopodelor (leucocitelor).
Altele permanente:
 Microvilli
 Cili
 Desmozomi (corpusculi de legătură care solidarizează celulele epiteliale).

Citoplasma:

Citoplasma are o structura complexă, la nivelul ei desfășurăndu-se principalele funcții vitale.

Citoplasma este un sistem coloidal în care mediul de dispersie este apa ,iar faza dispersată este
ansamblul de micelii coloidale ce se găsesc în mișcare browniană.
Funcțional, citoplasma are o parte nestructurală hialoplasma.
O parte structurală organitele celulare.
Organite specifice:
 Miofibrilele sunt elemente contractile din sarcoplasma fibrelor musculare.
 Neurofibrilele constituie o rețea care se întinde în citoplasma neuronului, în axoplasma și apoi
în dendrite.
 Corpii Nissl (corpii trigoizi) sunt echivalenți ai ergastoplasmei pentru celula nervoasa.
În afara organitelor comune și specifice , în citoplasmă se mai gasesc și incluziunile citoplasmatice ,
care au caracter temporar și sunt reprezentate prin granule de substanță de rezervă, produși de
secreție și pigmenți.

1. Reticulul endoplasmatic(RE)

 Sistem circulator intracitoplasmatic.

 Sistem canalicular, care leagă plasmalema de stratul extern al membranei nucleare.
2. Reticul endoplasmatic neted

 Rol important în metabolismul glicogenului.

 Rețea de citomembrane cu aspect diferit în funcție de activitatea celulară.
3. Retivulul endoplasmatic rugus(ergastoplasma)
o Rol în sinteza proteica.
o Forma diferențiata a RE.
o Pe suprafața externa a peretelui membranos prezinta ribozomi.

a. Ribozomii(corpusculii lui Palade)

 Sediul sintezei Proteice.
 Organite bogate în ribonucleoproteine, de forma unor granule ovale sau rotunde 150-
200𝐴0 .
 Exista ribozomi liberi în matricea citoplasmatică și asociați RE neted, care formează
ergastoplasma(RE rugus).

b. Aparatul Golgi(dictozomi)
 Excreția unor substanțe celulare
 Sistem membranar format micro- și macrovezicule și din cisterne alungite, situat în
apropieria nucleului, zona cea mai activa a citoplasmei.
c. Mitocondriile
 Sediul fosforilari oxidative cu eliberare de energie.
 Formă ovală, rotundă, cu perete de structură trilaminară.
 Prezintă un înveliș extern urmat de un interspațiu și spre interior o membrană internă
plicaturată formând creste mitocondriale.
 În interior se găsește matricea mitocondrială, în care se află sistemele enzimatice care
realizează fosforilarea oxidativă.

d. Lizozomi
 Digestia substanțelor și particulelor care pătrund în celulă precum și a fragmentelor de
celule și țesuturi.
 Corpusculi sferici raspândiți în întreaga hialoplasmă.
 Conțin enzime hidrolitice cu rol important în celulele fagocitare.

e. Centrozomul
Rol în diviziunea celulară
Situat în apropierea nucleului, se manifestă în timpul diviziunii celulare.
Este format din doi centrioli cilindrici orientați perpendicular unul pe celălalt și înconjurați
de o zona de citoplasmă vâscoasă (centrosfera)
Nucleul:
 Nucleul este partea constitutivă cu rol de a coordona procesele biologice celulare
fundamentale.
 Nucleul conține materialul genetic, controlează metabolismul celular, transmite
informația genetică.
 Poziția nucleului poate fi centrală.
 Poziția nucleului poate fi excentrică în celulele adipoase și mucoase.
 Celule binucleate hepatocilele.
 Celule polinucleate fibra musculară striată.
 Celule anucleate hematia adultă.
 Dimensiunile nucleului 5-20y.
 În raport de 1/3-1/4 cu citoplasma.
 Sub membrană se află carioplasma o soluție coloidală cu aspect omogen.
 La nivelul ei se află o rețea de filamente subțiri , formate din granulații fine de cromatină.
Cromozomii sunt alcatuiți din:
 ADN
 ARN
 Proteine histonice
 Proteine nonhistonice
 Cantitați mici de lipide și ioni de Ca și Mg.
 Propietațile celulei:

Membrana celulară prezintă permeabilitate selectivă pentru anumite molecule și majoritatea ionilor.
Aceasta permite un schimb bidirecțional de substanțe nutritive și produși ai catabolismului celular
precum și transfer ionic, care determina apariția curenților electrici.
Mecanisme care nu necesita prezența unor proteine membranare transportoare (cărauși):
 Difuziunea
 Osmoza
Mecanisme care necesită unor astfel de proteine:
 Difuziunea facilitată
 Transportul activ
Transportul pasiv care nu necesită consum de energie:
 Difuziunea
 Osmoza
 Difuziunea facilitată
Transport activ care necesită consum de energie(ATP)
Transportul activ este:
Primar pentru funcționarea proteinei transportoare este necesară hidroliza directă a ATP-ului.
În acest caz proteinele transportoare se numesc pompe.
Secundar energia se obține prin transferul altei energii conform gradientului ei de concentrație
(ex. pompa Na/K).
O categorie specială de transport este este cel vezicular:
o Endocitoza
o Exocitoza
Forme particulare de Endocitoza sunt:
 Fagocitoza
 Pinocitoza

Potențialul de membrană:
 Potențialul membranar de repaus are valoarea medie de -65 pana la -85mV
 Valoare apropiata de cea a potențialului de echilibru pentru K+.
 Valoarea acestui potențial se datorează activitații pompei Na/K care reintroduce în celula K
difuzat la exterior și expulzează Na pătruns în celulă intr-un raport 2K la 3Na.
 Potențialul de acțiune este modificarea temporară a potențialului de membrană.
 Potențialul de acțiune este un răspuns de tip (tot sau nimic).
 Potențialul de membrană variază de la -65mV la +40mV.
 I. Țesut epitelial de acoperire
 Simplu unistratificat:
Pavimentos: tunica internă a vaselor sangvine și limfatice
Cubic: mucoasa bronhiolelor
Cilindric ciliat și neciliat: mucoasa tubului digestiv

 Pseudostratificat:
Cilindric ciliat și neciliat: epiteliul traheal

 Pluristratificat:
Pavimentos keratinizat și nekeratinizat: epiteliul mucoasei bucale.
Cubic și cilindric: canalele glandelor exocrine
De tranziție: uroteliu

II. Glandular secretor

 Tip endocrin
 În cordoane celulare adenohipofiza, glandele paratiroide
 Tip folicular tiroida
  Tip exocrin
 Simplu tular, acinos
 Compus tubulo-acinos

 Tip mixt
 Pancreas
 Testicul
 Ovar

III. Senzorial intra în structura organelor de simț

IV. Conjunctiv

 Moale
 Lax: însoțește alte organe, leagă unele organe
 Reticulat: ganglioni limfatici, splină
 Adipos: în jurul unor organe și subcutant
 Fibros: tendoane, ligamente, aponevre
 Elastic: tunica medie a arterelor și venelor
  Semidur
 Cartilaginos
 Hialin: cartilaje costale, laringele, traheale
 Elastic: pavilionul urechii și epiglota
 Fibros: discurile intervertebrale și meniscurile articulare
 Dur
o Osos
 Haversian:compact diafizele oaselor lungi
 Spongios:trabercular epifizele oaselor lungi și în interiorul celor scurte și late

 Fluid sangele
V. Muscular
 Striat muschii scheletici
 Neted visceral și multiunitar
 Striat de tip cardiac miocardul
VI. Nervos
 Neuronul celulă nervoasă
 Nevroglia celulă glială
Analizatori

 Sementul periferic (receptorul) este o formațiune specializată care poate percepe o

anumită formă de energie din mediul extern sau intern sub formă de stimuli.
 Segmentul intermediar (de conducere) este format din caile nervoase prin care
impulsul nervos este transmis la scoarța cerebrală.
Căile directe cu sinapse puține impulsurile sunt conduse rapid și proiectate într-o
arie corticala specifică fiecărui analizator.
Căile indirecte impulsurile sunt conduse lent și proiectate cortical în mod difuz și
nespecific.
 Segmentul central ete reprezentat de aria din scoarța cerebrală la care ajunge calea
de conducere unde impulsurile sunt transformate în senzații specifice.
Analizatorul Cutanat (Pielea)
În piele se găsesc receptori:
 Tactili
 Termici
 Durerosi
 Presiune
 Vibrații
Epidermul este un epiteliu pluristratificat keratinizat. Profund prezintă stratul germinativ iar
superficial stratul cornos.
Epidermul conține terminații nervoase libere.

Dermul este o pătură conjunctivă densă în care se gasesc:

 vase de sânge
 vase limfatice
 terminații nervoase
 anexe cutanate(firele de păr și canalele glandelor exocrine)
Stratul reticular este constituit din fibre de colagen și fibre elastice formând fascicule groase.
 Hipodermul este alcătuit din țesut conjunctiv lax cu numar variabil de celule adipoase.
În hipoderm se află:
 bulbi firului de păr
 glomerulii glandelor sudoripare
 corpusculii Vater-Pacini

sunt arborizații dendrice ale neuronilor senzitivi din ganglionii spinali, distribuite
printre celulele epidermului.

Corpusculii Golgi-Mazzoni sunt o varietate a corpusculilor Vater-Pacini mai mici și localizați în

hipodermul pulpei degetelor.

Receptori pentru durere sunt în special terminați nervoase libere.

Receptori pentru durere sunt stimulați de 3 categori de factori:

 Mecanici
 Termici
 Chimici
 Suprafața câmpului receptor este în raport invers proporțional cu densitatea receptorilor din
regiune.

Analizatorul Kinestezic

Receptori analizatorului kinestezic sunt situati în:

Muschii
Tendoane
Articulații
Periost
Ligamente

Receptorii kinestezici din din periost și articulații sunt corpusculi Vater-Pacini identici cu
cei din piele.
Corpusculi neurotendinosi Golgi sunt situați la joncțiunea muschi-tendon, în corpuscul
patrund 1-3 fibre nervoase.
Fusurile neuromusculare sunt formate din 5-10 fibre musculare modificate numite fibre
intrafusale.
Inervația senzitivă este asigurată de dendrite ale neuronilor senzitivi din ganglionul spinal.
Inervația motorie este asigurata de axonii neuronilor y din cornul anterior al măduvei.
Impulsurile pentru sensibilitatea kinestezică sunt conduse prin fascicule spinobulbare.
Impulsurile pentru sensibilitatea propioceptivă prin fascicule spinocerebeloase ventral și
dorsal.
Dispunerea în paralel a fibrelor intrafusale face ca întinderea fibrelor extrafusale să
determine și întinderea celor intrafusale.
Corpusculi Ruffini se află în stratul superficial al capsulei articulare și recepționează poziția
și mișcările din articulații.
 Analizatorul olfactiv
Axonii formează tractul olfactiv care în final se proiectează pe fața medială a lobului
temporal.
Calea olfactivă NU are legaturi directe cu talamusul.

Analizatorul gustativ
Papilele filiforme NU au muguri gustativi.
La polul apical muguri gustativi prezintă un microvil
La polul bazal sosesc terminații nervoase ale nervilor:
 Faciali
 Glosofaringieni
 Vagi

Protoneuronul căii gustative se află în ganglionii anexați nervilor enumerați.

Al doi-lea neuron se află în nucleul solitar din bulb.

Axonii deutoneuronilor se încrucișează după care se îndreaptă spre talamus.

Analizatorul vizual
Tunica externă:

Sclerotică
Cornee

Corneea transparentă neavănd vase de sânge.

Sclerotica tunică opacă reprezintă 5/6 din tunica fibroasă.

Pe sclerotică se inseră muschii extrinseci ai globului ocular.

Tunica medie:

Coroida
Corpul ciliar
Iris

Corpul ciliar se află imediat înaintea orei serrata și prezintă în structura sa procesele ciliare și
mușchiul ciliar.

Fibrele radiale sunt inervate de parasimpatic.

Fibrele radiare sunt inervate de simpatic.

Procesele ciliare sunt alcătuite din aglomerări capilare și secretă umoarea apoasă.

Irisul este o diafragmă în fața anterioară a cristalinului.

Irisul are rolul unei diafragme care permite reglarea cantității de lumină ce sosește la retină.

Tunica internă este reprezentată de retină.

Retina este o membrană fotosensibilă care realizează recepția și transformarea stimulilor

luminosi în influx nervos.

Celule cu bastonaș 125 de milione vedere nocturnă.

Celule cu conuri 6-7 milioane vedere diurnă.

 Mediile refrigerente sunt:

 Corneea
 Umoarea apoasă
 Cristalinul
 Corpul vitros

Cristalinul are forma unei lentile biconvexe localizat intr iris și corpul vitros.

Corneea putere de 40 de dioptrii.

Cristalinul 20 de dioptrii.

Ochiul poate fi considerat ca o lentilă convergentă cu o putere de 60 de dioptrii și cu centrul optic la

17mm în fața retinei.

Dând pe retină o imagine reală mai mica și rasturnată.

Organul activ al acomodării este mușchiul ciliar.

Acomodarea este un act reflex reglat de centri corticali și de coliculii cvadrigemeni superiori.
Ochiul emetrop la care retina se află la 17mm în spatele centrului optic.

Ochiul hipermetrop la care retina se află la mai putin de 17mm de centrul optic. Persoana depărtează
obiectele de ochi. Corectare cu lentile convergente.

Ochiul miop la care retina se află la mai mult de 17mm în patele centrului optic. Persoana apropie
obiectele de ochi. Corectare cu lentile divergente.

Astigmatismul este un viciu de refracție datorat existenței mai multor raze de curbură ale suprafeței
corneei. Se corectează cu lentile cilindrice.

Retina este sensibilă la radiațiile electromagnetice de undă cuprinsă între 390 și 770nm.

Bastonașele conțin un singur fel de piment vizual numit Rodopsină.

Conurile conțin 3 feluri de pigmenți Iodopsine.

Prin expunerea mult timp la lumină puternică pigmentul vizual din conuri și bastonașe este
descompus în: Retinen și Opsine.

Retinenu este transformat în vitamina A.

Timpul de adaptare la lumină este de 5 minute.

Sensibilitatea unui Bastonaș la întuneric este de 10 ori mai mare decat la lumină.

Receptorii căii optice sunt celule fotosensibile cu conuri și bastonașe.

Neuronul I se află la nivelul celulelor bipolare din retină.

Neuronul al II-lea se află se află în retină mai profund și este reprezentat de celulele multipolare.

Axonii neuronilor multipolari proveniți din din câmpul intern al retinei se încrucișează formând
chiasema optică după care ajung în tractul optic opus.

Axonii proveniți din câmpul extern al retinei NU se încrucișează și trec în tractul optic de aceiași
parte.

Tractul optic ajunge la metatalamus unde majoritatea fibrelor tractului optic fac sinapsă cu cel de al
III-lea neuron.

Aria vizuală primară se întinde mai ales pe fața medială a lobilor occipitali și de o parte și de alta a
scinzuri calcarine.
Analizatorul acustico-vestibular
Nervul Cohlear și cel vestibular se unesc și formează perechea a VIII – a de nervi cranieni.

Analizatorul vestibular el are funcția de a furniza informații asupra poziției și mișcărilor corpului în
spațiu.

Urechea medie este o cavitate săpată în stănca temporalului.

La nivelul peretelui anterior se deschide trompa lui Eustachio prin care casa timpanului comunică cu
nazofaringele.

Urechea internă este format dintr-un labirint osos săpate în stânca temporalului.

Labirintul osos este format din:

 vestibulul osos
 canale semicirculare osoase
 melcul osos

Melucul osos este situat anterior de vestibul și prezinta o formă conica.

Pe columelă se prinde lama spirală osoasă.

Rampele vestibulară și timpanică conțin perilimfă.

Canalul cohlear conține endolimfă.

Vestibulul membranos este format din utriculă și saculă.

În utriculă se deschid cele 3 canale semicirculare membranose.

Organul Corti este așezat pe membrana bazilară.

În centrul organului Corti se găseste un spațiu triunghiular numit tunelul Corti.

La polul bazal al celulelor auditive sosesc terminații dendrice ale neuronilor din ganglionul spiral.

La polul apical se gasesc cilii auditivi.

Primul neuron al caii acustice se găsește în ganglionul spiral Corti.

Primul neuron al caii vetibulare se află în ganglionul vestibular Scarpa.

Recepori maculari sunt stimulați mecanic de catre otolite.

Otolitele sunt mai dense decât endolimfa.

Sistemul nervos

Sistemul nervos are rol în special în reglarea activității musculaturii și a glandelor endocrine.

Sistemul endocrin reglează în principal funcțiile metabolice.

Între sistemul nervos și sistemul endocrin există o strânsă interdependență.

Fiecare centru nervos poate fi impărțit în două compartimente:

 Senzitiv unde sosesc informațiile culese de la receptori.

 Motor care transmite comenzile la efectori.

La nivelul emisferelor cerebrale mai apare și funcția psihică.

Neuronul
Forma neuronilor este variabilă;

Stelată – coarnele anterioare ale măduvei

Sferică/Ovalară – în ganglionii spinali
Piramidală – zonele motorii ale scoarței cerebrale
Fusiformă – în stratul profund al scoarței cerebrale

În funcție de numărul de prelungiri pot fi:

 Unipolari – celule cu conuri și bastonaș

 Pseudopolari – ganglionul spinal
 Bipolari – ganglionii spiral Corti și vestibular Scarpa din retină și mucoasa olfactivă
 Multipolari – scoarța cerebrală, cerebeloasă, coarnele anterioare ale maduvei spinării
Celulele nevoase motorii, senzitive și de asociație au nucleu unic cu 1-2 nucleoli.

Celulele vegetative centrale sau periferice prezintă deseori nucleu excentric, poate avea nuclei dubli
sau multipli.

În dendrite se găsesc neurofibrile.

Axonul este o prelungire unica uneori de 1m, este format din axoplasmă în care se găsesc
mitocondrii ,RE și neurofibrile.

Butoni terminali conțin mici vezicule pline cu mediatori chimici care înlesnesc transmiterea
influxului nervos la nivelul sinapselor.

Butonul mai conține neurofibrile și mitocondrii.

Axoni cu diametrul mai mic de 2y NU au teacă de mielină.

Tipuri de nevroglii:

o Celula Schwann
o Astrocitul
o Oligodendroglia
o Microglia
o Celulele ependimare
o Celulele satelite

Nevrogliile NU conțin neurofibrile si corpi Nissl.

Celula nervoasă are propietățile de excitabilitate si conductibilitate.

Axoni Amielici: potențialul de acțiune poate să apară în orice zonă a membranei. Potențialul este
condus intr-o singură direcție.

Axoni Mielinzați: potențialul de acțiune poate aparea doar la nivelul nodurilor Ranvier, acest tip de
conducere permite viteze mult mai mari de până la 100m/s față de 10m/s în fibrele amielice.

Sinapsa este conexiunea funcțională dintr un neuron si o altă celulă.

La nivelul sinapselor transiterea se face intr-un singur sens.

Sinapse chimice alcatuire:

 Terminație presinaptică
 Fantă sinaptică
 Celulă postsinaptică

Sub acțiunea impulsului nevos se eliberează cuante de mediator chimic.

Mediatorul chimic intracționează cu receptorii specifici.

Ex: aproape toate sinapsele SNC, placă motorie, SN vegetativ

Sinapse electrice conducerea este bidirecțională.

Ex: miocard, mushi neted, în anumite regiuni din creier.

Arcul reflex este alcătuit din 5 componente:

 Receptorul
 Calea aferentă
 Centri nervoși
 Calea eferentă
 Efectorul

Receptorul este o structură excitabilă care răspunde la stimuli prin variații de potențial gradate
proporțional cu intensitatea stimulului.

Majoritatea Receptorilor sunt celule epiteliale.

La nivelul receptorilor are loc transformarea energiei stimulilor în influx nervos.

În funcție de proveniența stimulului avem:

 Exteroreceptori
 Interoreceptori
 Propioreceptori (muschi, tendoane, articulații(
 În funcție de energia pe care o prelucrează:

 Chematoreceptori muguri gustativi epiteliul olfactiv corpii carotidieni și aortici ,nociceptorii

 Fotoreceptorii celule cu conuri și bastonșe
 Termoreceptori
 Mecanoreceptori
 Fazici receptorul olfactiv
 Tonici receptorul vizual

Calea aferentă

Receptorii vin în contact sinaptic cu terminațiile dendrice ale neuronilor senzitivi din ganglioni
spinali sau de pe traiectul unor nervi.

Prin Centri unui reflex se înțelege totalitatea structurilor din SNC care participă la actul reflex.
Calea eferentă reprezintă axonii neuronilor motori somatici și vegetativi prin care se transmite
comanda către organul efector.

Efectorii Principalii efectori sunt:

 Muschii striați
 Muschii netezi
 Glandele exocrine

De o parte si de alta a conului meular și a filumului terminal nervii lombari si sacrali formează coada
de cal.

Meningele spinale:

 Dura Mater
 Arahnoida are o structură conjunctivă separată de Pia Mater printr-un spațiu care conține lichid
cefalorahidian.
 Pia Mater este o membrana conjunctivo-vasculară cu rol nutritiv care învelește măduva.