Sunteți pe pagina 1din 61

FIZIOLOGIA GLANDELOR

ENDOCRINE

TRADUCTORI NEURO-ENDOCRINI
GLANDA HIPOFIZA
Generalitati
Glandele endocrine:
- structuri secretorii fara canale excretoare;
- produsii de secretie se varsa direct in umori;
- sunt transportati pe cale sanguina la celulele
tinta (la distanta de locul de secretie);
- influenteaza in sens stimulator / inhibitor
organele tinta

Principale glande endocrine: hipofiza, tiroida,


paratiroide, pancreas, suprarenale, gonade, epifiza.
Generalitati
Hormoni = substante biologic active purtatoare de
informatii care sunt deversate si transportate pe cale
sanguina la distanta si moduleaza procese celulare
pre-existente prin intermediul unor receptori
specifici.

Clasificarea hormonilor:
- sterolici: hormonii corticosuprarenali, sexuali;
- polipeptidici: hormonii hipofizari, pancreatici, paratiroidieni;
- aminoacidici: hormonii tiroidieni, medulosuprarenalieni.
Generalitati
Estimarea secretiilor hormonale = metoda RIA
(Radioimmunoassay )
Principiul RIA: proba (plasma, urina, LCR, extract tisular) este
incubata cu o cantitate prestabilita de:
- hormon marcat radioactiv (trasor)
- anticorpul respectiv
 Moleculele de hormon neradioactiv din proba intra in
competitie cu moleculele de hormon marcat pentru locurile
active ale anticorpului.

 Concentratia locurilor active (de legare) fiind fixa si


limitata, cresterile progresive ale numarului de molecule
hormonale neradioactive din proba de cercetat vor disloca un
numar de molecule de hormon marcat de pe locurile active ale
anticorpilor.
Generalitati

 La sfarsitul perioadei de incubare, moleculele de hormon


marcat legate sunt separate de cele libere.

 Radioactivitatea fractiilor legata si libera este masurata in


vederea calcularii cantitatii de hormon cu concentratii
identice de trasor si anticorp.

 In cazul in care concentratia hormonului in proba este


mare, procentajul de radioactivitate restanta in fractia legata
este mic si invers.
Actiunile biologice ale hormonilor
Majoritatea hormonilor actioneaza la nivelul celulelor-tinta
prin intermediul receptorilor specifici, cu participarea
sistemului AC/ ionilor de calciu.

Complexul hormon-receptor rezultat induce schimbari in


subunitatile reglatoare si catalitica ale AC membranare
generand c-AMP.
Receptorii hormonali: membranari, citoplasmatici si nucleari.
Receptorii hormonilor peptidici = membranari;
Receptorii hormonilor sterolici = citoplasmatici / nucleari;
Exceptie: R. hormonilor tiroidieni cu sediu membranar /
nuclear.
Reglarea secretiilor hormonale
- Mecanism de feed-back negativ (inhiba secretia hormonului
respectiv) sau pozitiv (amplifica secretia hormonului).
- Mecanismul de feed-back poate fi lung, scurt si ultrascurt dupa cum
sistemul hipotalamo-hipofizar este influentat de catre hormonii
periferici, hipofizari sau hipotalamici.

 Bucla lungă: prin care concentraţia hormonilor periferici


poate inhiba eliberarea tropilor hipofizari sau hormonilor
eliberatori de la nivel hipotalamus (releasing hormone);
 Bucla scurtă: tropii hipofizari acţionează asupra
hipotalamusului, inhibând eliberarea releasing-hormonilor de
la acest nivel.
 Bucla ultra scurtă: ↑releasing-hormonilor → ↓ propria
secretie.
Glandele endocrine sunt autoreglate de efectul propriei lor
activitati.
Traductori neuro-endocrini
 Traductorii neuro-endocrini: celule grupate in nuclei
sau dispersate, care realizeaza transformarea informatiei
nervoase (cu expresia electrica a influxului nervos) intr-un
mesaj umoral, endocrin (chimic).

 Neurosecretia este fenomenul prin care celulele nervoase


produc substante biologic active cu rol de chemiteri
(purtatori chimici de informatie nervoasa), pe care o
transmit altor celule care au receptori specifici.

Produsele de secretie:
 neurotransmitatori
 neurohormoni
 neuromodulatori
Traductori neuro-endocrini
Neurohormonii = chemiteri eliberati in circulatia sanguina,
transportati pe cale sanguina, care actioneaza pe receptori
aflati la mare distanta
(ex: ADH, ocitocina, gonadoliberina, somatoliberina,
somatostatina).

Neuromodulatori (cibernine) = sunt eliberati extrasinaptic


in tesutul interstitial perineural si actioneaza asupra celulelor
nervoase invecinate, modificandu-le excitabilitatea (nu
declanseaza potentiale de actiune)
(ex: endorfine, neurotensina).
Traductori neuro-endocrini
Neurotransmitatorii = sunt chemiteri eliberati local, la
nivelul sinapselor, a jonctiunilor interneuronale sau
neurotisulare, unde asigura declansarea potentialelor de
actiune (ex. serotonina, acetilcolina, noradrenalina,
dopamina).

Controlul nervos (prin neurotransmitatori) este rapid,


localizat pe sinapsele fibrelor nervoase, anticipativ si
dominant.
Controlul endocrin (prin hormoni) este lent, difuz (umoral).
Controlul neuro-endocrin (prin neurohormoni,
neuromodulatori) este lent, difuz (umoral) dar anticipativ si
dominant.
Glanda hipofiza

Hipofiza (glanda pituitara):


- este situata la baza creierului, in seaua turceasca a osului
sfenoid;
- are o greutate de 0,6-0,7 g;
- este formata din 2 lobi: lobul anterior (adenohipofiza-
structura glandulara) si lobul posterior (neurohipofiza /
retrohipofiza)
- asigura (prin legaturile nervoase si vasculare cu
hipotalamusul) controlul neuro-endocrin al metabolismelor,
cresterii si reproducerii.
Axul hipotalamo-hipofizar
Axul hipotalamo-hipofizar
 cuhipofiza anterioară: neuro-sanguină (sistem port
hipotalamo-hipofizar); celulele neurosecretorii
parvocelulare eliberează factori de eliberare în
capilarele sistemului port hipofizar la nivelul
eminenţei mediane, ce sunt apoi transportaţi la
adenohipofiză pentru reglarea secreţiei
hormonale;

 cu hipofiza posterioară: nervoasă (tract


hipotalamo-hipofizar); neuronii magnocelulari
din nucleii para-ventricular şi supraoptic
secretă ocitocină şi ADH direct în capilarele
lobului posterior.
Hormonii adenohipofizari
Lobul anterior reprezintă cea mai mare parte din glandă
(75%), în timp ce lobul intermediar numai 2%.
Între nucleii mijlocii hipotalamici şi adenohipofiză există o
legatură vasculară reprezentată de sistemul port hipotalamo-
hipofizar descris de Grigore T. Popa şi U. Fielding. Sistemul port
este format din vase portale (situate în lungul tijei pituitare) şi 2
plexuri capilare.

Hormonii secretaţi de lobul anterior hipofizar sunt:


 somatotropul (STH),
 prolactina (PRL),
 adrenocorticotrop (ACTH sau corticotropina),
 tireotrop (TSH sau tireostimulina),
 gonadotropi: foliculostimulant (FSH); luteinizant (LH)

Lobul intermediar secretă hormonul melanocitostimulator


(MSH).
Hormonii adenohipofizari
Adenohipofiza secreta 7 hormoni (trofine hipofizare) precum si peptide
biologic active (lipotropine, endorfine).

Hormonii adenohipofizari cu structura holoproteica: hormonul de


crestere (STH, somatotrop); hormonul adrenocorticotrop (ACTH);
prolactica (mamotrop); hormonul melanotrop (MSH,
melanocitostimulator).
Hormonii adenohipofizari cu structura glicoproteica: hormonul
tireotrop (TSH) si hormonii gonadotropi (FSH si LH)

Neuronii hipotalamusului mijlociu secretă hormoni (neurohormoni)


care:
 stimulează (realising hormon RH) sau
 inhibă (IH) secreţia adenohipofizei.
Hormonii hipofizotropi hipotalamici

Hormon eliberator / inhibitor Efect asupra hipofizei

Corticotropin releasing hormone (CRH) Stimulează secreţia de ACTH

Thyrotropin releasing hormone (TRH) Stimulează secreţia de TSH şi Prolactină


Stimulează secreţia de STH
Growth hormone releasing hormone
(GHRH)
Somatostatin Inhibă secreţia de STH (şi a altor
hormoni)
Gonadotropin releasing hormone (GnRH) Stimulează secreţia de LH şi FSH
sau LHRH
Prolactin releasing hormone (PRH) Stimulează secreţia de prolactină

Prolactin inhibiting hormone (PIH) Inhibă secreţia de prolactină


(dopamine)
Caracteristicile hormonilor eliberatori
hipotalamici
Secreţie în pulsuri
Acţionează pe receptori membranari specifici
Transducţia semnalului se face prin mesageri II
Stimulează eliberarea de hormoni hipofizari stocaţi
Stimulează sinteza de hormoni hipofizari
Stimulează hiperplazia şi hipertrofia celulelor ţintă
Îşi reglează propriul receptor
Hormonul de crestere (STH, GH)
Este un peptid cu 191 aminoacizi; GM 22 kDa
Determinarile RIA: 2 peptide imunoreactive in plasma: una
cu GM mare (45 kDa) – big growth hormon (cu functie de
pre-hormon al cresterii) si una cu GM mica (22kDa) – little
growth hormon.

Secreţia GH este pulsatilă cu un maxim secretor


noaptea, imediat după adormire. Rata secretorie a STH
scade cu vârsta ajungând la vârsta adultă la aproximativ
15% din valoarea pubertară.

Pentru copii valorile bazale pot ajunge până la 7-10


ng/ml şi cresc în perioada pubertăţii iar la adulţi de
obicei nu depăşesc 2-5 ng/ml.
Hormonul de crestere
ACTIUNI BIOLOGICE
- stimularea proceselor de crestere a oaselor, muschilor,
viscerelor, colagenului, tesutului conjunctiv, adipos;
- activarea condro- si osteosintezei;
- intensificarea sintezei proteice;
- proliferarea cartilajelor epifizare
- viscere – hiperplazie
- hiperglicemiant

 Efectele se exercită indirect prin intermediul


somatomedinelor (factori insulin-like: IGF-1, IGF-2).
 Funcţia principală a GH este aceea de a promova
creşterea, funcţie care se realizează în mare parte prin
intermediul IGF-1 (Insulin Growth Factor 1) –
cunoscută şi sub numele de somatomedina C.
Hormonul de crestere
1) Rol în creşterea ţesuturilor şi întreţinerea proceselor de
reparaţie prin ↑ anabolismului şi ↓catabolismului

 ↑rata diviziunii şi dezvoltării celulare şi tisulare


 rol puternic asupra creşterii oaselor:
a) la nivelul cartilajului de creştere ⇒↑ lungimea os
1. formare de cartilaj nou
2. transformarea cartilajului în os
3. ↑ lungimea osului.

b) stimulează osteoblastele ⇒ depunere de substanţă


osoasă ⇒ ↑ în grosime (în special la oasele late).
Hormonul de crestere
2) Roluri metabolice
a) Metabolismul proteic
 ↑sinteza proteică ⇒ anabolism
 ↓Catabolismul proteic
 ↑rata transportului intracelular de AA pentru sinteza proteică

b) Metabolismul glucidic
 ↑glicemia prin - ↑ Gluconeogeneza hepatică
- ↓ transportul intracelular al glucozei
- ↓ utilizarea glucozei la nivel celular

 ↑ insulinemia
 ↑ nivelului GH în timp ⇒ induce insulinorezistenţă (reduce
efectele insulinei) ⇒ efect diabetogen ⇒ DZ tip II.
Efectele diabetogene ale STH

Tesutul tinta Efecte

Muschi ↓ utilizarea de glucoza

Tesut celular ↑ lipolizei


subcutanat
Ficat ↑ gluconeogenezei

Muschi, ficat, tesut insulino-rezistenta


celular subcutanat
Hormonul de crestere
c) Metabolismul lipidic
 ↑ lipoliza ⇒ energogeneză bazată în special pe lipide cu
păstrarea proteinelor şi glucozei
 ↑ cetogeneza hepatică
 În sânge ↓[L], ↑[AGL], ↑[corpi cetonici]

d) Echilibrul hidromineral
 ↑ reabsorbţia de NaCl şi apă ⇒ ↑volemia
 ↑ reabsorbţia de calciu şi fosfor

3)Alte efecte
 ↑activitatea metabolică a ficatului
 ↑eritropoieza
 ↑lactogeneza
Hormonul de crestere
REGLAREA SECRETIEI
- Reglarea secreţiei se face de către nivelul
hormonului prin feed-back (pozitiv / negativ)
- Hipotalamusul prin intermediul hormonilor stimulatori
(GHRH – somatoliberina) şi inhibitori (GHIH -
somatostatina) secretaţi, reglează în sens ascendent sau
descendent secreţia de STH.

- Dopamina, noradrenalina, serotonina cresc secretia de STH


prin: stimularea factorului hipotalamic de eliberare / inhibarea
somatostatinului.
- Hipoglicemia, foamea, durerea, stresul, adrenalina,
serotonina, aminoacidemia şi hormonii tiroidieni
stimulează sinteza de STH.
- Hiperglicemia, creşterea acizilor graşi liberi, cortizonul şi
estrogenii inhibă sinteza de STH.
Hormonul adrenocorticotrop (ACTH)

Hormonul adrenocorticotrop (ACTH,


corticotrofina, corticostimulina) controleaza
dezvoltarea si secretia hormonala corticosuprarenala.
- Constituit dintr-un lant polipeptidic cu 39 aa.
- Diferente de specie apar in secventa aa 25-33 (nu
afecteaza actiunile hormonului – depind de secventa
primilor 24 aa)
- Primii 13 aa se gasesc si in structura MSH = efecte
comune de hiperpigmentare tegumentara.
- Sinteza din pro-opiomelanocortin (POMC)
Hormonul adrenocorticotrop
ACTIUNI BIOLOGICE
- primare: stimularea zonei fasciculate a gl. corticosuprarenale,
secretoare de gluco-corticoizi (cortizol, corticosteron);
- secundare: activarea metabolismului glucidic, protidic,
lipidic.
REGLAREA SECRETIEI:
- Feed-back cu ansa scurta / lunga;
- Reglarea secretiei de ACTH se realizeaza pe cale
neuroumorala cu participarea indirecta a hipotalamusului.
Principalul factor umoral de reglare il constituie concentratia
sanguina a hormonilor glucocorticoizi, indeosebi
a  cortizolului. Sub influenta acestora, secretia de ACTH
scade, printr-un mecanism de feedback negativ si, respectiv,
creste in cazul scaderii glucocorticoizilor din circulatie.
Hormonul tireotrop (TSH)
Hormonul tireotrop (tireostimulina, TSH) este sintetizat de
celulele cromafile adenohipofizare. Este o glicoproteina , GM
25 kDa, cu proprietati antigenice.

ROL BIOLOGIC:
- stimularea sintezei si secretiei de hormoni tiroidieni.

Reglarea secreţiei
- Factorul neuro-umoral hipotalamic cu rol trofic si secretor –
tireoliberina (TRF)
Hormonul tireotrop
Reglarea secreţiei
 prin feedback-ul negativ al hormonilor tiroidieni
periferici cu efect la nivel hipofizar (bucla scurtă) şi la
nivel hipotalamic (bucla lungă);
 la nivel hipotalamic atât stimulator prin TRH cât şi
inhibitor prin somatostatină şi dopamină;
 secretia de TSH este reglata si de factori externi: variatii de
temperatura; agresiuni nociceptive; stari psiho-emotionale;
etc.

- Reglarea secretiei de TSH se realizeaza pe cale nervoasa si


umorala, prin actiune directa (hipofizara) si indirecta
(hipotalamica) a hormonilor tiroidieni.
Hormonii gonadotropi

 Sunt reprezentati de FSH si LH.

 Activitatea secretorie incepe la 8-9 ani si devine


maxima la 13-14 ani.

 Secretia de gonadotrofine este continua la


barbat si variabila la femeie (in functie de fazele
ciclului estral).

 Au structura glicoproteica, GM 30kDa (FSH) si


26 kDa (LH).
Hormonii gonadotropi
ROLURI BIOLOGICE
a. Femei:
- FSH: stimuleaza cresterea in greutate a ovarului,
dezvoltarea si maturarea foliculara;
- FSH si LH: ovulatia;
- LH: actioneaza asupra ovarului pregatit de FSH.
In cursul ciclului ovarian, FSH este crescut in
primele 14 zile si scade considerabil in cea de-a
doua parte, iar LH invers.
b. Barbat:
- creste volumul testicular
Prolactina
Este polipeptid secretat de hipofiza anterioară:
- normal = este scazut
- in timpul sarcinii foarte crescut, după naştere foarte
scazut (în 15 zile)
- in perioada alăptării: ↑ intermitent (pentru 1 oră),
stimulată de supt

Secretiaare un ritm circadian: maximă în primele ore


de somn;
Corelată cu ciclul menstrual: concentratia PRL =
maxima când LH maxim;
Metabolizare hepatică, T1/2=20-30 min.
Prolactina
ROLURI BIOLOGICE

1. Mamotrop: dezvoltarea glandei mamare (începe la pubertate,


stimulată de estrogeni (ciclul lunar)
2. Lactotrop: lactogeneza - proces complex:
1.Dezvoltarea sânilor pentru secreţia lactată, dependent de:
 estrogeni → dezvoltarea sistemului ductal
 progesteron → dezvoltă lobulii şi sistemul alveolar
 aceşti hormoni inhibă secreţia lactată
2. Secreţia lactată: dependentă de PRL
 primele zile: colostrul = proteine, lactoză dar fără lipide
 apoi, prin ↓↓ Estrogeni şi Progesteron ⇒↑↑ lactaţia (pt >1 an)
Prolactina

3. Rol metabolic: PRL ≈ GH (prin somatomedine)

REGLAREA SECRETIEI
 Control hipotalamic: mecanismul principal este inhibitor:

- hipotalamus → PIH (dopamina) → inhibă hipofiza anterioară


→ ↓ PRL
 Stimularea PRL– prin mecanism neurogen:

- stimuli (supt, mulgerea sânilor, activitate sexuală, stres) ⇒


impulsuri senzoriale transmise prin nervi somatici ⇒ măduva
spinării ⇒ hipotalamus ⇒↑PRL, ↑OXT
Neurohipofiza
Lobul posterior (neurohipofiza) este legat de
hipotalamusul anterior printr-o legatură nervoasă -
tractul hipotalamo-hipofizar.
Tractul hipotalamo-hipofizar cuprinde axonii
neuronilor din nucleii supraoptic şi paraventricular ai
hipotalamusului anterior.
Axonii străbat tija pituitară şi se termină în partea
distala a neurohipofizei.
Neurohipofiza
Nucleii hipotalamusului anterior secretă: 
 hormonul antidiuretic (ADH sau vasopresină)
 ocitocină (oxitocină).

Aceşti hormoni sunt transportaţi de-a lungul


axonilor şi depozitaţi în neurohipofiză, de unde
sunt eliminaţi în circulaţie sub influenţa
hipotalamusului.

Se poate concluziona că neurohipofiza depozitează


şi eliberează hormonii secretaţi de hipotalamusul
anterior.
Hormonul antidiuretic
ADH (vasopresina) = hormon polipeptidic (9 AA)

ROLURI BIOLOGICE:
1. ADH acţionează direct pe celulele ţintă:
 Renal: pe ultima porţiune tubulară (TCD terminal)
- reabsorbţia facultativă a apei (8-14 % FG),
- secundar reabsorbţia Na+ şi Cl-
- favorizează reabsorbtia ureei (↑ reabsorbtia apei → ↑
[uree] tubular)
- rol principal în concentrarea şi diluarea urinei.
Hormonul antidiuretic
 ↑ ADH ⇒ ↑ reabsorbţia apei ⇒ ↓ diureza (0,5 l/zi) + ↑
osmolaritate (1200 mOsm/l) ⇒ ↑ volemia
 ↓ ADH ⇒ ↓ reabsorbtia apei ⇒ ↑ diureza (20 l/zi) +
↓osmolaritate (50 mOsm/l) ⇒ ↓ volemia

2.↑↑ ADH⇒ Volum circulant ⇒ ↑TA


3.↑absorbţia intestinală a apei
4.↑hidratarea celulară
5. ↓perspiraţia (pierderea apei prin respiraţie, piele)

 ADH şi aldosteronul = hormonii adaptării la cald


⇒persoanele adaptate prezintă ↑vol. perspiraţiei, ↓↓pierderii
NaCl
Hormonul antidiuretic
REGLAREA SECRETIEI

1. Modificări ale osmolarităţii → osmoreceptori din


hipotalamus şi peretele anteroventral al ventriculului III
(organum vasculosum)
- osmolaritatea (VN= 300±20 mOsm/l):
 ↑ osmolaritatii ⇒ratatinarea osmoreceptorilor ⇒ stimul pentru
↑ ADH ⇒↑reabsorbtia apei ⇒ osmolaritatea ↓
 ↓osmolaritatii ⇒ creşte volumul osmoreceptorilor ⇒↓stimul
pentru ADH ⇒↓reabsorbtia apei ⇒osmolaritatea ↑
2. Modificări ale volemiei → din sistemul cardiovascular
(Volemia= 5 l)
Hormonul antidiuretic
 ↓volemiei ⇒ ⊕baroreceptorii de înaltă presiune (sinus
carotidian şi crosa aortică) ⇒ ↑ADH ⇒ ↑reabsorbtia apei +
↓ diurezei ⇒ ↑ volemia
 ↑volemiei ⇒ ⊕baroreceptorii de joasă presiune (atrii şi
circulatia pulmonară) ⇒ aferenţă nerv X ⇒ hipotalamus ⇒
↓ ADH ⇒↓ reabsorbtiei apei + ↑ diurezei ⇒ ↓ volemia

Alte mecanisme:
 Temperatura: ↑t°C ⇒ ↑ADH ⇒ ↓diureza
 Angiotensina II ⇒↑ ADH
 Nicotina ⇒↑ ADH
 Etanol ⇒ ↓ADH ⇒ ↑diureza
 Stress, durere, somn ⇒↑ ADH
Oxitocina
ROLURI BIOLOGICE:
- Contracţia musculaturii uterine - în special în sarcină →
foarte important în timpul travaliului → ↑↑↑ contracţiile
uterine → naşterea copilului.

1. [OXT]↑↑↑: prin reflex neurogen ⇒ capul copilului dilată


progresiv cervixul, ceea ce determină:
- neuroreflex ⇒ ↑ OXT (hipotalamus)
-↑contracţiilor uterine ⇒ ↑dilatarea cervixului ⇒ feedback ⊕ ⇒
↑contracţiilor uterine
2. ↑nr. receptorilor pentru OXT din musculatura uterină
3. ↓↓activitatea oxitocinazei ⇒↑ efectul OXT
4. OXT→ uter ⇒ sinteza prostaglandine ⇒↑contractia uterina
Oxitocina

- Ejecţia laptelui prin reflex neurogen


 Suptul ⇒ stimulează mamelonul ⇒neuroreflex ⇒
Hipotalamus ⇒↑ OXT
 ↑OXT ⇒ contracţia celulelor mioepiteliale
periacinare ⇒ ejecţia laptelui în ducte
 Timp: după 30 sec -60 sec

- Reflex condiţionat: mama vede copilul ⇒ secreţie


lactată