Cursul I

Principii de organizare funcțională ale capului și gâtului. Anatomia funcțională a craniului. Structuri de
rezistență ale calvariei și bazei craniului.

• Apariţia, dezvoltarea şi perfecţionarea extremităţii cefalice este rezultatul unui lung proces
evolutiv.

• Filogenetic, craniul vertebratelor prezintă o mare varietate morfologică datorită

numeroaselor relaţii topografice şi funcţionale cu sistemul nervos central, organele de simţ şi
segmentele iniţiale ale aparatelor respirator şi digestiv. Craniul prezintă două componente
principale: neurocraniul care adăposteşte encefalul şi segmentele periferice ale unor analizatori
şi viscerocraniul , constituit din arcurile faringiene; ambele componente ale extremităţii cefalice
conţin oase de cartilaj şi oase de membrană.

• Ontogenetic, extremitatea cefalică se dezvoltă:

• a. Din mezodermul paraaxial iau naştere pereţii şi cea mai mare parte a
planşeului neurocraniului, muşchii voluntari cranio-faciali, duramater craniană şi ţesutul
conjunctiv al regiunii dorsale a extremităţii cefalice şi respectiv dermul pielii capului.

• b. Din mezodermul lateral ia naştere o parte din ţesutul conjunctiv al gâtului şi

unele cartilagii ale laringelui (cricoid, aritenoide).

• c. Din placodele ectodermice ia naştere o parte din scheletul bazei craniului şi

segmente periferice ale unor analizatori.

• Osificarea oaselor craniului poate fi:

• a. osificarea de membrană, desmală, endoconjunctivă sau de investiţie;

• b. osificarea endocondrală, encondrală sau de substituţie;

• c. osificarea mixtă în care porţiuni dintr-un os se osifică endoconjunctiv alături de alte porţiuni
cu osificare endocondrală.

Structuri de rezistență

Bolta craniului sau calvaria are o structură relativ omogenă. Baza craniului este mai fragilă,
constituienții săi fiind de grosime diferită.

Clasic, structurile de rezistență ale neurocraniului sunt reprezentate de arcuri le nivelul bolții, căpriori la
nivelul bazei și stâlpi sau pilieri la locul de întâlnire între arcuri și căpriori, stâlpii reprezentând totodată
legătura dintre structurile de rezistență ale neurocraniului și viscerocraniului.
Arcurile de rezistență pot fi:

A. Sagitale care sunt în număr de trei: medio sagital sau fronto-occipital și două laterale sau latero-
sagitale, drept și stâng.
B. Transversale: anterior și posterior

Căpriorii de rezistență:

- Etmoido-frontal
- Sfeno-frontal
- Temporal
- Occipital.

Nodurile de rezistență sunt âmpărțite în:

A. noduri principale: frontal, occpipital, zigomatic și mastoidian;

B. Noduri accesorii: pterigoidian și condilian.