Cursul 3. Morfogeneza aparatului faringian. Derivatele arcurilor. Aria faringiană ventrală.

Dezvoltarea
glandelor endocrine regionale.

• Multe din structurile gâtului apar din arcurile branhiale.

• Derivatele arcurilor faringiene şi ţesuturile lor de origine:

• Arcul I

• Artera arcului

• ramura terminală a arterei maxilare

• Elementele scheletice

• derivate din cartilajele arcurilor (cu originea în creasta neurală):

• din cartilajul maxilar - aripile sfenoidului, nicovala

• din cartilajul mandibular (a lui Meckel) - ciocanul

• derivate pin osificare directă din mezenchimul arcului dorsal - maxilarul superior, zigomaticul,
solzul temporalului, mandibula

• Muşchii

• masticaţiei (temporal, maseter şi pterigoidieni), milohiodian, burta anterioară a digastricului,

tensorul timpanic, tensorul vălului palatin (cu originea în somitomerele craniene 4)

• Nervul cranian

• ramurile maxilară şi mandibulară ale nervului trigemen (V)

• Arcul II

• Artera arcului

• Artera scăriţei embrion

• Artera corticotimpanică la adult

• Elementele scheletice

• Scăriţa, apofiza stiloidă, ligamentul stilohioidian, coarnele superioare şi porţiunea superioară a

hioidului (derivate din cartilajul arcului al doilea al lui Reichert; cu originea în creasta neurală).

• Muşchii
• Muşchii expresiei faciale (orbicularul pleoapelor, orbicularul gurii, risorius, platyisma,
auricularul, fronto-occipitalul şi buccinatorul), burta posterioară a digastricului, stilohioidianul,
stapedius (cu originea în somitomerul cranian 6)

• Nervul cranian

• Nervul facial (VII)

• Arcul III

• Artera arcului

• Artera carotidă comună (rădăcina carotidei interne)

• Elementele scheletice

• Partea inferioară a corpului şi coarnele mari ale hioidului (derivate din cartilajul celui de-al
treilea arc; cu originea în creasta neurală)

• Muşchii

• Stilofaringian (cu originea în somitomerul cranian 7)

• Nervul cranian

• Nervul gloso-faringian (IX)

• Arcul IV

• Artera arcului

• Arcul aortei, artera subcalaviculară dreaptă, mugurii de origine ai arterelor pulmonare

• Elementele scheletice

• Cartilajele laringiene (derivate din al patrulea cartilaj; cu originea în placa mezodermică laterală)

• Muşchii

• Constrictorii faringieni, cricotiroidianul, ridicătorul vălului palatin (cu originea în somitomerele

occipitale de la 2 la 4)

• Nervul cranian

• Nervul laringeu superior din nervul vag (X)

• Arcul VI

• Artera arcului
• Ductus arteriosus

• Elementele scheletice

• Cartilajale laringiene (derivate din cartilajul arcului 6; cu originea în placa laterală mezodermică)

• Muşchii

• Muşchii intrinseci ai laringelui (cu originea în somitele occipitale 1 şi 2)

• Nervul cranian

• Nervul laringeu recurent din nervul vag (X)

• Şanţurile faringiene sau pungile exofaringiene sunt 4 perechi de şanţuri aşezate transversal, care
apar pe faţa laterală a extremităţii cealice , la nivelul ectodermului Se numerotează cu cifre
arabe (1,2,3,4). Prelungirile anterioare involuează. Prelungirile posterioare vor da:

• punga 1 – pielea conductului auditiv extern; extremităţile dorsale ale arcurilor I şi II se unesc şi
formează pvilionul urechii;

• pungile 2,3,4 involuează.

• Pungile endofaringiene se formează la nivelul endodermului.

• Punga endobranhială 1’ dă:

• din prelungirea anterioară – mucoasa trompei lui Eustachio;

• din prelungirea posterioară – mucoasa urechii medii, epiteliul intern al timpanului, mucoasa
antrumului mastoidian.

• Punga endobranhială 2’ dă:

• din prelungirea anterioară – fosa amgdaliană, amigdala palatină;

• restul pungii este incorporate faringelui.

• Punga endobranhială 3’ dă:

• din prelungirea anterioară – timusul;

• din prelungirea posterioară – paratiroidele inferioare.

• Punga endobranhială 4’:

• prelungirea anterioară se uneşte cu punga 5’

• prelungirea posterioară dă paratiroidele superioare;

• Punga endobranhială 5’ formează împreună cu prelungirea anterioară a pungii 4’ corpul ultimo-

branhial sau telofaringian. Participă la formarea tiroidei prin celulele C care secretăcalcitonina.

• Aria mezobranhialăe sau aria faringiană ventrală este aria cuprinsă între extremităţile anterioare
ale arcurilor ventrale. În aceasta arie se dezvoltă, în succesiune cranio-caudală:

• proeminenţele linguale laterale ale arcului I;

• tuberculul lingual impar (median);

• foramen caecum, o depresiune din care pleacă mugurele tiroidian;

• copula, situată între arcurile II;

• eminenţa hipobranhială, furcula sau eminenţa epiglotică, situată între extremităţile anterioare
ale arcurilor III şi IV;

• şanţul laringo-traheal care reprezintă viitorul orificiu laringian;

• proeminenţele aritenoide;

• şanţul terminal.

• Limba se dezvoltă în săptămâna 5.

• Porţiunea bucală sau corpul limbii se dezvoltă din mugurele lingual median şi laterali. Porţiunea
faringiană sau rădăcina limbii se formează din copulă şi furculă.