Ingrijirea Pacientului Cu Apendicita

INTRODUCERE
Nursing-ul conform definiţiei OMS, este parte integrantă a sistemului de îngrijire a

sănătăţii şi cuprinde:
- promovarea sănătăţii
- prevenirea bolii
- îngrijirea persoanelor bolnave de toate vârstele, în toate unităţile sanitare în
aşezări comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.
Îngrijirea unui bolnav nu este un act mecanic, încastrat în anumite canoane,
deoarece fiecare bolnav îşi „face boala lui" în funcţie de reactivitatea pe care o are. Pe
drept cuvânt se spune că „noi nu tratăm boli, ci bolnavi", care provin din diverse medii, cu
grade de cultură diferite şi cu personalităţi proprii. De aceea pentru a îngriji corect un
bolnav, este necesar să cunoşti foarte bine patologia, deoarece numai în acest fel se pot
evita unele greşeli care, în anumite situaţii, pot avea urmări nefaste.
Îngrijirea bolnavilor este o muncă de mare răspundere care reclamă cunoştinţe
profesionale temeinice şi calităţi morale deosebite ce reprezintă o mare răspundere faţă de
viaţă şi sănătate a bolnavului, faţă de colectivitate dar, în special, faţă de conştiinţa
profesională.
Din acest motiv, avem datoria de a consacra toată ştiinţa şi energia noastră pentru
îngrijirea oricărui bolnav, indiferent de vârstă, sex şi naţionalitate.
Medicina s-a dezvoltat în mod deosebit, atât în latura sa terapeutică, cât şi privitor
la cunoaşterea modului de a produce îmbolnăvirea, precum şi condiţiile în care apare
aceasta.
Dezvoltarea societăţii contemporane, cu marile aglomeraţii de oameni care
stabilesc între ei multiple relaţii, a făcut necesar ca medicina să evolueze pe o nouă treaptă
socială a medicinii, care şi-a creat cadre instituţionale, care o susţin şi o promovează.
Medicina priveşte omul integral în mediul său de viaţă şi de muncă.
Astfel, dezvoltarea medicinii şi dezvoltarea vertiginoasă a relaţiilor sanitare, pretind
un personal sanitar mult mai calificat, cu orizonturi mai largi. Pregătirea temeinică şi
permanentă a cadrelor medii înlătură rutina, una din piedicile cele mai mari în calea
progresului, iar munca devotată, conştiincioasă, făcută la timp, este o muncă de calitate,
care are un scop măreţ.
Nici un sacrificiu depus în interesul bolnavului nu poate fi destul de mare, căci
orice minut bine folosit, poate salva viaţa unui om.
CAPITOLUL I
1.1. Noţiuni de anatomie şi fiziologie
Apendicele vermiform este un segment rudimentar al intestinului gros, transformat

într-un organ limfoid. El este implantat în cec la 2-3 cm sub vărsarea ileocolonului şi are
forma unui tub cilindro-conic sau fusiform, aspectele depind de modificările de lungime
ale mezoapendicelui sau de prezenţa unor bride peritoneale care modifică direcţia şi forma
organului. Are o lungime variabilă între 6-12 cm şi un diametru de 5-8 cm.
La făt şi la nou-născut apendicele prelungeşte în jos fundul cecului şi abia pe la
vârsta de 5 ani dobândeşte forma şi poziţia sa definitivă. Forma fetală se poate păstra
rareori şi la adult (2-3% din cazuri).
Situaţie:
Apendicele este situat în fosa iliacă, împreună cu cecul. El îl va urma pe acesta în
diferitele lui poziţii (normală, înaltă, joasă).
În afară însă de situaţia lui determinată de poziţia cecului, apendicele poate lua
poziţii variate şi faţă de cec.
Variaţiile de sediu au o mare importanţă din punct de vedere al semiologiei
apendicitei, al explorării punctelor dureroase apendiculare, al complicaţiilor posibile ale
apendicitei precum şi în alegerea inciziei şi a tehnicii operatorii în apendicectomie.
Situaţia apendicelui în raport cu intestinul / cec / ileon / bazinul şi peritoneul sunt
supuse unor variaţii atât de mari încât cu greu se poate stabili o poziţie „normală". Oricare
ar fi poziţia apendicelui, punctul de intersecţie este totdeauna acelaşi: se găseşte la 2-3 cm
sub deschiderea ileonului în cec şi este marcat la exterior prin inhalarea celor trei tenii
musculare.
Mijloace de fixare
Apendicele poate fi liber, deci mobil sau fixat. El este legat de ileonul terminal
printr-o cută peritoneală - mezo-apendicele - care îi permite o mobilitate destul de mare.
Alteori, peritoneul îl fixează de organele din jur.
Raporturile apendicelui
Acestea variază după poziţia sa faţă de cec. Vom avea astfel apendicele descendent
laterocecal şi apendicele ascendent mediocecal.
Apendicele descendent ar fi cel mai frecvent; se găseşte în partea medială a fosei
iliace drepte. Apendicele laterocecal coboară pe dinapoia vârfului cecului, în unghiul
diedru format de peretele abdomenului anterior cu fosa iliacă.
Apendicele mediocecal se îndreaptă spre interiorul cavităţii peritoneale şi ia contact
cu oasele iliace. Apendicele ascendent sau retrocecal se insinuează înapoia cecului şi chiar
a colonului ascendent.
Structura apendicelui
Structura apendicelui este reprezentată de cele patru tunici ale intestinului:
 mucoasa formată din epiteliu simplu şi conic dispuse în pliuri longitudinale şi
transversale, cuprinde foliculii limfatici izolaţi şi glande;
 submucoasa este constituită din fibre conjunctive şi nu are caractere particulare;
 musculara este formată în interior de fibre circulare şi la exterior din fibre
longitudinale. Stratul muscular longitudinal este mai subţire la nivelul proiecţiei
mezoapendicelui, constituindu-se sub forma a trei fascicole;
 seroasa este reprezentată de peritoneul visceral.
Caracteristica structurii apendicelui este faptul că sub epiteliul mucoasei, precum şi
în jurul tubilor glandulari, se găseşte o abundentă infiltraţie limfoidă care, pe alocuri,
formează grammi ce constituie foliculi cu structura analogă ganglionilor limfatici sau
amigdalelor.
În mod normal, în lumenul apendicelui se găseşte mucus clar, secretat de
numeroase glande. Mezo-apendicele conţine între cele două foiţe peritoneale grăsimi, iar în
marginea sa liberă artera apendiculară cu venele şi limfaticele respective.
Artera apendiculară, ramură a arterei ileo-cecale, după ce se desprinde de trunchi
trece pe dinapoia ileonului terminal pentru a pătrunde în mezo-apendice.
Vasele limfatice apendiculare formează o reţea bogată care ia naştere în jurul
glandelor tubulare ale mucoasei şi în jurul foliculilor; aceasta se uneşte cu reţeaua din
stratul submucos pentru a ajunge în trunchiurile colectoare.
Vasele colectoare merg în lungul vaselor mezenterice şi se varsă înapoia
pancreasului în trunchiurile limfatice ale colonului drept, trecând prin grupul ganglionilor
ileocecali, grupul mezenteric şi grupul duodeno-pancreatic.
1.2. Apendicita acută
1.2.1. Definiţie
Apendicita acută este inflamaţia acută a apendicelui ileo-cecal care impune

extirparea sa de urgenţă.
1.2.2. Etiopatologie
Apariţia şi evoluţia procesului inflamator apendicular acut se află sub influenţa

unor factori determinanţi şi a unor factori favorizanţi:
1. Factorii determinanţi sunt microbii: colibacili strepto şi stafilococii care ajung
în apendice fie direct prin lumen, fie prin cale sangvină. Pătrunderea germenilor direct prin
lumenul apendicelui este favorizată de leziunile mucoasei, create de un corp străin, de
leziuni vasculare. Fenomenele acute apendiculare care survin în cursul bolilor infecţioase
se datoresc infecţiei apendicelui pe cale sangvină.
2. Factorii favorizanţi sunt:
 de ordin anatomic - conformaţie şi poziţie anormală;
 de ordin mecanic - corpi străini, sâmburi şi fructe;
 traumatisme.
Apendicele este un organ cavitar; lumenul redus sau închis la o extremitate
favorizează staza intraapendiculară a materialului bogat în floră bacteriană.
Procesul inflamator este favorizat şi de funcţia apendicelui (organ limfoid), datorită
participării ţesutului limfatic apendicular la procesele inflamatorii microbiene determinate
local.
1.2.3. Anatomie patologică
Procesul inflamator începe la nivelul mucoasei de unde trece la straturile externe,

inclusiv peritoneu.
În funcţie dedezvoltarea procesului inflamator se descriu mai multe aspecte
morfologice ale apendicitei acute:
a) Apendicita acută catarală - este leziunea iniţială, în care apendicele este
îngroşat sub tensiune, hiperemiat şi foarte lucios, uneori cu mici pierderi de substanţă,
infiltrat granulocitar în submucoasă. Foliculii limfatici prezintă o reacţie moderată. Se
poate vindeca sau croniciza, în funcţie de procesul inflamator.
b) Apendicita acută flegmonoasă - este forma în care apendicele este mult mărit
în volum, acoperit de false membrane. Apendicita flegmonoasă reprezintă tocmai
propagarea infiltratului inflamatos în toate straturile peretelui apendicular. Mezo-
apendicele infiltrat prezintă adenopatie.
c) Apendicita acută gangrenoasă - apare ca urmare a unor tromboze inflamatorii
ale vaselor apendicelui sub acţiunea germenilor anaerobi, ducând la modificarea şi
gangrenarea ţesuturilor ce ajung rapid la perforaţie. Apendicele poate fi gangrenat total sau
parţial.
1.2.4. Stadiul clinic
Simptomatologia apendicitei acute este poliformă, în funcţie de stadiul evolutiv,

reactivitatea organismului, septicitatea germenilor şi leziunile anatomice.
TABLOU CLINC
A) Semne subiective
• durerea de debut este localizată în fosa iliacă dreaptă, violentă şi continuă.
Durerea iradiază în epigastrul periombilical şi uneori în hipogastru;
• senzaţii de greaţă, însoţite de vărsături care sunt inconstante;
• tulburări de tranzit.
B) Semne obiective
Semne generale:
• febra nu concordă cu gravitatea procesului anato-patologic. Adeseori, febra nu
depăşeşte 38°C. De obicei, bătrânii nu fac temperatură ridicată dar copiii fac
deseori 39-40°C.
• pulsul mărit - dacă depăşeşte 120 bătăi / min. şi are amplitudine redusă este semn
de evoluţie gravă.
• tensiunea arterială - de obicei normală. Scade numai în stări toxice grave.
Semne locale:
• la inspecţie se înregistrează poziţie antalgică de flexie a coapsei drepte pe bazin.
• la palpare se evidenţiază în fosa iliacă dreaptă apărare musculară, durere
provocată, hiperestezie cutanată.
Durerea provocată poate fi cercetată prin cercetarea punctelor apendiculare:
• punctul lui May Burney - la jumătatea liniei care uneşte ombilicul cu splina iliacă
anterosuperioară.
• Morris - la 2 cm lateral de ombilic, pe linia spinoombilicală.
• triunghiul Iacobovici - zona dureroasă delimitată de linia spinoombilicală,
marginea laterală a muşchiului drept abdominal şi orizontală care pleacă de la spina
iliacă superioară până la intersecţia cu muşchiul drept abdominal.
• semnul Rowsing — palparea în fosa iliacă stângă produce dureri în fosa iliacă
dreaptă prin distensia cecului şi apendicelui inflamat.
• semnul Blumberg - comprimarea şi decomprimarea abdomenului determinată de
contractura musculară pe peritoneul inflamat. Bolnavul simte o durere vie - semnul
Blumberg pozitiv are semnificaţia de extindere a procesului inflamator şi în alte
zone ale cavităţii peritoneale.
Hiperestezia cutanată - se pune în evidenţă prin durere la palpare, chiar la cea mai
mică atingere a pielii în zona iliacă dreaptă. Contractura musculară netă apare doar în stadii
avansate ale apendicitei acute şi anume în cele în care apare procesul la seroasa
peritoneală. Ea e un semn care arată evoluţia gravă a procesului inflamator şi obligă
grăbirea intervenţiei chirurgicale. Tuşeul rectal şi/sau vaginal care trebuie să se execute
obligatoriu arată sensibilitatea fundului de sac Douglas.
Examene de laborator:
 hemoleucograma dă indicaţii asupra stadiului de evoluţie a bolii:
leucocitoza este, de obicei, peste 9.000-10.000 globule albe/cm3;
 examenul de urină ajută la diagnosticul diferenţial cu colica renală. În
apendicita acută nu se găsesc hematii şi leucocite în urină, în timp ce în
colica renală se găsesc hematii şi uneori leucocite.
1.2.5. Diagnostic
Diagnosticul pozitiv se stabileşte pe baza examenului clinic şi de laborator: durere,

contractară, hiperestezie cutanată, leucocitoză. Această asociere o găsim în faza iniţială a
bolii sau în perioada de stare. Într-o fază evolutivă mai avansată diagnosticul devine mai
dificil datorită atingerii peritoneului.
Diagnosticul diferenţial
Apendicita acută în colică trebuie diferenţiată cu:
 colica hepatică - sediul înalt al durerii, în hipocondrul drept.
 colica renoureterală - diagnosticul este dificil, mai ales în cazurile de
apendice retrocecal. Sunt utile, pentru stabilirea diagnosticului: iradierea
durerii spre rădăcina coapsei şi organele genitale, prezenţa fenomenelor
urinare, examen sumar de urină, radiografia renovezicală ajută la stabilirea
diagnosticului.
 afecţiuni genitale la femei se pot manifesta: sindrom dureros în fosa iliacă
dreaptă, iar un apendice descendent pelvin poate simula o afecţiune
genitală. Tuşeul vaginal şi rectal ajută la stabilirea diagnosticului.
 pneumonia la copii - poate debuta cu durere abdominală, se remarcă în
acest caz roşeaţa pomeţilor, semne chimice şi radiologice de condensare
pulmonară.
Apendicita acută perforată se va diferenţia de restul peritonitelor prin perforaţia de
organ cavitar, prezenţa febrei, durerea cu maxim de intensitate în fosa iliacă dreaptă la
debut, ajută la diagnosticul de apendicită acută.
1.2.6. Forme clinice ale apendicitei acute
Apendicita acută se poate prezenta clinic sub forme diferite după topografie, vârstă,
evoluţie.
a) Forme topografice
• apendicita acută retrocecală - durerea apare în regiunea lombară dreaptă,
asemănătoare colicii renale sau ureterale, durerea provocată apare deasupra crestei
iliace drepte (bolnavul stă în decubit lateral stâng).
• apendicita acută pelviană - se manifestă prin: disurie, tenesme vezicale. La tuşeul
rectal se constată durerea în partea dreaptă a pelvisului.
• apendicita acută subhepatică - simulează colecistita acută prin localizarea durerii
şi a contracturii în flancul şi hipocondrul drept.
b) Forme etiologice
Apendicita acută la sugari îmbracă aspectul de:
• sindrom toxic, ascensiune termică, vărsături, agitaţie. După sedare, la palparea
abdomenului şi la tuşeul rectal se constată o uşoară reacţie de apărare locală.
Apendicita acută la copil:
• copilul este apatic, refuză să se joace, somnul este agitat, este prezentă durerea
abdomenului. La examenul clinic se constată abdomen dureros, puls tahicardic
discordant cu temperatură, oligurie.
Apendicita acută la bătrâni:
• deşi se constată histologic o regresie a apendicelui, apendicita apare sub forme
grave. Evoluţia este subacută datorită reactivităţii mai reduse a organismului.
Se remarcă trei forme clinice:
• plastronul este rar întâlnit datorită diminuării puterii plastice a peritoneului, chiar
format are tendinţa de a se rupe cu uşurinţă.
• forma ocluzivă - se caracterizează prin dureri abdominale, meteorism, febră.
Corespunde unei peritonite difuze consecutive miei perforaţii cu evoluţie rapidă.
• forma tumorală - corespunde unei apendicite acute cu plastron, asemănătoare cu o
tumoră a cecului.
Apendicita acută la femeile gravide debutează insidios.
c) Forme clinice evolutive
Apendicita acută gravă încă de la început (peritonita generalizată) se caracterizează
prin debut brusc, cu dureri în fosa iliacă dreaptă sub formă de „lovituri de pumnal"
generalizată rapid în tot abdomenul, vărsături, contractură musculară limitată sau
generalizată. Durerea are intensitate maximă în fosa iliacă dreaptă.
Bolnavul prezintă hiperestezie cutanată, abolirea reflexelor cutanate abdominale;
fundul de sac Douglas este dureros la tuşeul rectal. Sindromul de infecţie este net şi
precoce: febră, tahicardie, leucocitoză.
Apendicita acută gangrenoasă debutează brusc prin dureri abdominale difuze,
frecvent cu frison, vărsături, diaree, starea generală este alterată, bolnavul are o privire
ştearsă, abdomen dureros în punctul apendicular, dar fără contractură.
Apendicita acută toxică - se datorează infecţiei cu germeni foarte virulenţi, starea
generală se alterează foarte rapid, bolnavul prezintă o paloare extremă în contrast cu
cianoza buzelor şi a extremităţilor, vărsăturile sunt abundente, apar scaune diareice. Local,
durerile sunt reduse sau lipsesc.
1.2.7. Evoluţie şi complicaţii
Sub acţiunea tratamentului medical, repausului, regimului alimentar, în formele

catarale ale apendicitei acute procesul inflamator poate ceda treptat, trecând într-o formă
cronică.
În celelalte forme, cu tot tratamentul medical, boala are o evoluţie progresivă, dând
o serie de complicaţii: plastrorn, abces, peritonită sau ocluzie.
A) Plastronul apendicular - reprezintă reacţia peritoneală locală, blocând
extinderea infecţiei în cavitatea peritoneală. În fosa iliacă dreaptă apare o tumoră care
creşte relativ în dimensiuni, ajungând de mărimea unui pumn, această tumoră dă senzaţia
că dublează peretele abdominal, făcând corp comun cu el, alungită vertical, este dură,
dureroasă, cu limite nete.
Din punct de vedere clinic, plastrornul apendicular se caracterizează prin debut de
colică apendiculară care cedează spontan sau trece neobservată de bolnav, în special la
bătrâni, vărsăturile dispar, pulsul şi temperatura scad, fosa iliacă dreaptă redevine
nedureroasă. După 4-7 zile de la colica iniţială, reapare suferinţa în fosa iliacă dreaptă, iar
la palpare se evidenţiază o tumoră.
Plastronul apendicular nu se agravează de urgenţă sub influenţa tratamentului
medical local şi general, blocul apendicular poate să dispară în 15-20 zile. În această
situaţie, bolnavul se externează cu indicaţia de apendicectomie după 6-8 săptămâni.
B) Abcesul apendicular - este complicaţia unei apendicite perforate, fiind o
peritonită localizată. Construirea abcesului trece prin două stadii:
Stadiul presupurativ - este pur inflamator, caracterizat prin apariţia puroiului cu
bacili coli. Cauzele favorizante sunt reprezentate de:
• prezenţa aderentelor secundare crizelor anterioare;
• caracterul subacut al infecţiei;
• sediul retrocecal al apendicelui;
• diagnosticul tardiv.
Abcesul apendicular poate fi descoperit în două cazuri:
• după o criză de apendicită acută atipică, urmată de o fază de acalmie, iar la 3-4
zile se formează o supuraţie localizată;
• după o criză de apendicită acută aparent banală şi se constată intraoperator un
apendice perforat cu puroi.
Stadiul supurativ — în acest stadiu tabloul clinic este diferit
• semne generale (caracteristice supuraţiei localizate): curba termică oscilantă,
transpiraţii, frisoane, stare generală alterată, curba leucocitelor ascendentă;
• semne locale - durere vie în fosa iliacă dreaptă.
În lipsa unui tratament adecvat, abcesul poate genera o serie de complicaţii:
• complicaţii locale: abcesul să adere la peretele abdominal, determinând o fistulă,
poate să fistuleze în rect sau în vezica biliară, în cavitatea peritoneală şi determină
peritonită generală;
• complicaţii generale: septicemie, septicocemie cu multiple metastaze, abcese
hepatice, abcese pulmonare.
Abcesul descris cu localizare în fosa iliacă dreaptă are o frecvenţă mică comparativ
cu abcesele apendiculare secundare infecţiei apendicelui care prin localizarea lor evoluează
fără semne abdominale obiective, întârzie diagnosticul şi favorizează formarea abcesului.
În funcţie de topografie, abcesul apendicular prezintă o serie de particularităţi
chimice.
Abcesul apendicular pelvin este localizat în fundul de sac Douglas. La semnele de
supuraţie profundă se asociază semne vezicale (retenţie de urină).
La bărbat este mai uşor de diagnosticat deoarece prin tuşeul rectal se percepe
colecţia în sacul Douglas.
La femei se palpează o împăstare a fundului de sac vaginal drept. Absenţa leucoreei
şi unilateralitatea leziunii permit, de regulă, stabilirea diagnosticului.
Abcesul retrocecal este situat în regiunea retrocecală. Această formă de apendicită
este adeseori recunoscută abia în stadiul de abces, când la semnele de supuraţie profundă
se adaugă şi semne de localizare ca: durere lombară joasă, nevralgii cerebrale. Prin
palparea fosei renale, bolnavul stând în decubit lateral stâng, se percepe deasupra crestei
iliace drepte o durere şi o colecţie profundă.
1. Câteva forme etiologice prezintă aspecte clinice particulare:
• la bătrâni, abcesul apendicular are aspectul de ocluzii febrile sau de tumoră colică.
• la femeile gravide, diagnosticul fiind mai dificil, se ajunge frecvent la abcesare.
Diagnosticul diferenţial al abceselor apendiculare ridică probleme. Diagnosticul
diferenţial se face cu:
• cancerul de cec şi abces perineoplazic. Antecedentele trebuie să sugereze
necesitatea irigograticii care va preciza diagnosticul;
• flegmon pionefritic.
C) Peritonitele apendiculare
Peritonită apendiculară poate constitui modul de debut al unei apendicite acute
(peritonite apendiculare primitive) sau apare ca o complicaţie a unei apendicite acute
(peritonită secundară în doi timpi) sau a unui abces apendicular (peritonită secundară în
trei timpi).
Peritonita secundară în doi timpi se produce prin difuziunea sau prin perforaţia
apendicelui. Peritonita prin „difuziune" prezintă următorul tablou clinic:
• bolnavul a avut în urmă cu mai multe zile o colică apendiculară (primul timp) a
cărei simptomatologie s-a agravat însoţită fiind de vărsături frecvente, febră
ridicată, tranzit intestinal întârziat, puls în discordanţă cu temperatura, leucocitoză.
La inspecţie, abdomenul este meteorizat.
• timpul doi corespunde perforaţiei apendicelui în peritoneul liber, adesea
declanşată de o clismă sau un purgativ. Debutul este cu dureri în fosa iliacă dreaptă
şi alterarea stării generale.
Peritonita secundară în trei timpi
• primul timp este reprezentat de colica apendiculară care nu atrage atenţia,
deoarece evoluează subacut.
• în al doilea timp se constituie abcesul apendicular.
• în al treilea timp abcesul perforează în cavitatea peritoneală şi produce peritonita
generalizată.
În stadiul de abces, acesta poate fi sugerat de două categorii de semne:
• apariţia semnelor generate de supuraţie profundă, febră oscilantă cu frisoane şi
transpiraţii;
• transformarea locală a plastronului care devine dureros central şi uneori fluctuant.
Forme clinice
Există mai multe forme clinice de peritonită apendiculară, în funcţie de unele
particularităţi simptomatice, topografice, evolutive şi etiologice.
Forma simptomatică - forma ocluzivă, mai frecventă la bătrâni.
Forma topografic - peritonita generalizată este frecventă ca o complicaţie a
apendicitei acute din fosa iliacă dreaptă şi mezencefalică, peritonita localizată este mai
frecventă în complicaţia apendicitei pelvine şi retrocecale.
Forma evolutivă - în prezent domină formele mascate, forme în care peritonita nu
mai poate fi rezolvată decât chirurgical.
Forma etiologică:
• peritonitele la copil sunt mai frecvente şi mai grave din cauza rapidităţii leziunilor
la vârste mici;
• peritonitele la gravide sunt foarte severe. Diagnosticul se stabileşte foarte greu
deoarece lipseşte contractura abdominală.
Diagnosticul într-o peritonită generalizată la adult: se urmăreşte etiologia
peritonitei cu apendicită acută perforată. Se face diagnosticul cu perforaţia unei
piocolecistite, cu perforaţia unui ulcer gastroduodenal. La copil pot apărea manifestări
(gastroduodenale) abdominale în cursul pneumoniei, febrei tifoide, reumatism articular
acut, care pot fi confundate cu peritonitele.
Alte cauze ale peritonitei generalizate la copil: perforaţia diverticulului Meckel,
ulcerul gastric, peritonitele primitive gonococice, streptococice, pneumococice.
În cazul unei peritonite generalizate secundare, sunt importante două aspecte:
• recunoaşterea difuzării unui proces inflamator peritoneal;
• recunoaşterea, la timp, a formării abcesului apendicular din anamneză.
D) Ocluziile apendiculare
Apendicita este o cauză destul de frecventă de ocluzie intestinală.
Mecanismul ocluziei este foarte variat:
• mecanic - prin strangularea unei anse intestinale;
• mixt - prin aglutinarea anselor intestinului subţire în jurul focarului apendicular.
Cauza ocluziei este, de asemenea, foarte variată:
• apendicitele pot fi factori de strangulare, mai ales dacă vârful este fixat;
• leziunile periapendiculare sunt, de asemenea, răspunzătoare de bride inflamatorii
precoce, abces apendicular care determină ocluzia prin aglutinarea anselor.
Apendicita acută mezocolică este tipul apendicitei ocluzive. Există mai multe
forme clinice, în funcţie de particularităţile simptomatice, topografice şi etiologie:
• forme simptomatice: în unele cazuri apendicita acută determină ocluzia, care poate
fi mecanică sau paralitică (apendicita mezocolică). În alte cazuri, apendicita apare tardiv
consecutiv peritonitei;
• forme topografice: ocluzie complicată mai frecventă datorită rapidităţii difuziunii
leziunilor la peritoneu. La bătrâni, frecvenţa acestor complicaţii se explică prin întârzierea
diagnosticului, ajungându-se la stadiul de abces.
1.2.8. Prognostic
Acesta depinde de stabilirea corectă a diagnosticului, de stadiul evolutiv al

leziunilor, de reactivitatea organismului, de momentul intervenţiei chirurgicale şi
corectitudinea tehnicii chirurgicale.
Apendicectomia efectuată în primele ore de la debutul crizei, este uşor suportată de
bolnav şi are o evoluţie bună.
1.2.9. Tratament
Apendicita acută beneficiază atât de tratament chirurgical, cât şi medicamentos.

Tratament chirurgical - constă în apendicectomie (extirparea apendicelui) şi se
execută cu caracter de urgenţă, imediat după stabilirea diagnosticului de apendicită acută.
În caz de plastrom apendicular se iau măsuri dietetice restrictive (regim hidric 2-
3 zile) şi se aplică pungă cu gheaţă pe fosa iliacă dreaptă. Bolnavul este ţinut în repaus la
pat şi se va relua alimentaţia obişnuită numai dacă evoluţia locală şi generală este bună. Se
vor administra calmante şi antibiotice.
Foarte utilă este vaccinoterapia: vaccin DELBET şi POLIDIN.
Dacă procesul s-a resorbit clinic (nu se mai palpează formaţiunea tumorală
caracteristică plastromului apendicular) bolnavul va putea merge la domiciliu şi va reveni
la spital pentru apendicectomie „la rece" după 60-90 zile, interval variabil în funcţie de
ritmul în care a evoluat procesul de resorbţie.
Dacă formaţiunea tumorală creşte în volum şi devine fluctuentă, sunt semne de
abcedare şi în acest caz se va interveni chirurgical de urgenţă.
1.2.10. Pregătirea preoperatorie a bolnavului
Bolnavii care se internează pentru a fi operaţi au, într-o măsură mai mare sau mai
mică, teamă de intervenţia chirurgicală.
De aceea, asistenta medicală va trebui să-i facă bolnavului o primire caldă şi să
arate de la început bolnavului că are în personalul spitalului prieteni care se vor ocupa de
sănătatea lui şi că aceştia vor face tot ce trebuie pentru ca el să iese din spital sănătos.
Asistenta medicală va conduce bolnavul la patul ce urmează să-l ocupe, va avea
grijă să amplaseze bolnavul nou internat într-un salon cu convalescenţi care nu au avut
complicaţii postoperatorii, optimişti, care nu necesită tratamente medicale multiple.
Asistenta medicală va discuta cu bolnavul în mod foarte încurajator, asigurându-l
că totul se va desfăşura în condiţii perfecte, că echipa operatorie (chirurgi, anestezişti,
cadre medii) va face totul ca intervenţia să se desfăşoare bine.
Ea va da câteva detalii generale asupra modului în care bolnavul va fi transportat la
sala de operaţie, despre echipa de acolo care va prelua bolnavul. De altfel şi echipa din
blocul operator va face acelaşi lucru când preia bolnavul, ca totul se va desfăşura normal,
să explice fiecare gest pe care urmează să-l facă, faptul că se va trezi la salonul de terapie
intensivă sau la pat, operat cu stare generală bună.
Punerea în temă a bolnavului cu toate aceste acţiuni care se desfăşoară asupra lui,
este de mare importanţă pentru a îndepărta teama de necunoscut şi surprizele neplăcute
dureroase, adeseori factor de stres extrem de important, care poate determina accidentele
grave.
Asistenta va recolta toate probele de laborator indicate de medic şi se va îngriji să-i
facă bolnavului toate investigaţiile preoperatorii şi să introducă în foaia de observaţie
documentele în legătură cu examenele efectuate.
Actul chirurgical şi cel anestezic produc unele modificări organismului operat.
Printr-un tratament adecvat pre, intra şi postoperator se vor remedia aceste modificări
astfel ca organismul să suporte bine operaţia. Inima, plămânii, ficatul, aparatul urinar sunt
cele care suferă cel mai mult în timpul unei intervenţii chirurgicale. Pentru a stabili starea
lor funcţională şi modul cum vor răspunde intervenţiei chirurgicale se vor executa câteva
examene obligatorii şi anume:
• dacă bolnavul tuşeşte se va efectua o radiologie a plămânilor pentru a depista o
eventuală boală pulmonară care, necunoscută şi netratată în prealabil, poate
complica intervenţia operatorie;
• se va executa EKG şi se va măsura tensiunea arterială, se va număra frecvenţa
pulsului şi se va cerceta calitatea acestuia;
• analiza simplă de urină va da informaţii asupra stării funcţionale a rinichilor;
• examinarea sângelui - hemoleucograma - ajută la stabilirea diagnosticului.
Determinarea ureei sangvine este obligatorie. Prezenta unei urei crescute cu peste
0,50 ‰ relevă tulburări renale sau hepatice. În această situaţie mersul postoperator va fi
îngreunat, urmat chiar de riscuri grave, motiv pentru care în afara cazurilor de extremă
urgenţă, când se face corectarea intraperator, se va amâna operaţia până la remedierea
funcţiilor renale hepatice.
Determinarea glicemiei peste 1-1,5 ‰ arată că bolnavul are un diabet zaharat. Un
bolnav cu diabet nu va fi supus unei intervenţii chirurgicale, în afara cazului de maximă
urgenţă, atunci când s-a realizat o reducere a glicemiei la normal sau cel puţin la valori
superioare normalului. Aceasta se obţine prin administrarea de insulină şi printr-un regim
hipoglucidic. Tratamentul se va continua şi intro şi postoperator.
Tulburările de sângerare şi coagulare se vor remedia prin administrarea de
vitamina C şi K în caz că se depistează o prelungire a timpului de sângerare (peste 3
minute) sau a celui de coagulare (peste 7 minute). Tuturor persoanelor trecute de 50 de ani
şi foştilor suferinzi hepatici li se vor face obligatoriu probele hepatice.
Determinarea grupei sanguine şi a factorului RH este obligatoriu înaintea oricărei
intervenţii care pune cât de cât problema administrării introoperatorii de sânge.
De mare importanţă este, de asemenea, să se cunoască şi să se trateze dacă bolnavul
are alergie la unele medicamente.
Bolnavii care au folosit tranchilizante preoperator sau hipotensoare, de tip Hipazin,
pot să facă scăderi tensionale intraoperatorii care adeseori sunt foarte greu de remediat
şi de aceea intervenţia operatorie la aceşti bolnavi trebuie făcută la 5-8 zile după ce au fost
luate ultima oară medicamentele.
Starea de nutriţie a bolnavului trebuie să fie bună înaintea operaţiei. Un bolnav
deshidratat şi denutrit face importante complicaţii postoperatorii.
Femeile trebuie întrebate în legătură cu data la care trebuie să apară ciclul
menstrual pentru că, pe de o parte, nu este recomandabil a se face intervenţia chirurgicală
în timpul menstruaţiei, iar pe de altă parte pentru că tulburările de ciclu relevă stări
patologice sau genitale ori prezenţa unei sarcini.
În cazul apendicitei acute „la rece", bolnavul va servi prânzul şi cina în mod
normal, şi nu în cantităţi crescute, pentru ca tractul digestiv să fie cât mai liber. El va bea o
cantitate normală de lichide. Pentru asigurarea unui somn bun şi înlăturarea stării de
anxietate preoperatorie, bolnavul va primi seara, înainte de culcare, câte o tabletă de
Luminai şi Romergan.
Înaintea operaţiei se va efectua:
• raderea pilozităţii din regiunea învecinată cu zona de unde urmează a se practica
incizia;
• efectuarea unei clisme care este foarte necesară pentru bolnavii operaţi pe tractul
digestiv.
Femeile îşi vor lega strâns părul. Bolnavii nu vor avea la gât lănţişoare, obiecte de
podoabă la mâini, la gât. Unghiile vor fi tăiate scurt şi nu vor fi lăcuite pentru a se putea
observa capilarele extremităţilor degetelor. Protezele dentare vor fi scoase pentru ca
acestea să nu se deplaseze în timpul anesteziei şi să astupe căile respiratorii.
Bolnavilor bătrâni cu varice este bine să li se aplice bandaj elastic pe gamba şi
treimea interioară a coapsei, cu scopul de a evita staza şi o acumulare prea mare de sânge
în aceste vene, aceasta ar contribui la reducerea masei sangvine, motiv de producere a unui
şoc intra sau postoperator precum şi pentru împiedecarea apariţiei tromboflebitei
postoperatorii. Cu circa 45 min. înainte ca bolnavul să fie introdus în sala de operaţie i se
va administra o fiolă de Mialgin intramuscular, iar cu 30 min. înainte o fiolă de Atropină,
medicaţie aşa numită preanestezică.
În toată această perioadă preoperatorie, asistenta medicală de anestezie şi cea din
blocul operator se vor preocupa de starea psihică a bolnavului, asigurându-l că totul se va
desfăşură în condiţii normale.
1.2.11. Anestezia şi actul chirurgical
ANESTEZIA
În general, este bine ca intervenţia chirurgicală pentru apendicita acută, date fiind
surprizele care pot surveni la deschiderea cavităţii peritoneale, să se desfăşoare sub
anestezie generală, obţinută fie pe cale respiratorie prin intubaţie traheală, fie prin
introducerea unui anestezic intrarahidian. Se introduce 1,5 - 3 ml de anestezic, în funcţie de
greutatea bolnavului şi de durata presupusă intervenţiei chirurgicale.
Bolnavii cu rahianestezie trebuie supravegheaţi în permanenţă şi perfuzaţi cel puţin
cu ser glucozat în timpul operaţiei pentru a menţine la normal constantele biologice care au
tendinţa de a se altera ca urmare a efectuării rahianesteziei.
În timpul actului chirurgical se va controla foarte des tensiunea arterială, pulsul,
numărul respiraţiilor pe minut, faciesul, culoarea extremităţilor şi starea generală a
pacientului. Se administrează permanent oxigen pe sonda nazală. Ori de câte ori se face
anestezie generală cu intubaţie traheală, pentru ca bolnavii să suporte bine sonda, se
administrează miorelaxante. Se folosesc ca miorelaxante Miorelaxinul, Floxedilul.
ACTUL CHIRURGICAL
Constă în apendicectomie. Incizia MacBurney este calea cea mai des folosită pentru
abordarea apendicelui, fiind convenabilă pentru rezolvarea celor mai multe situaţii.
Este o incizie oblică în flancul şi regiunea inghinală dreaptă, lungă de 6-8 cm.
Lungimea inciziei cutanate trebuie să fie proporţională cu gradul de adipozitate al
individului, ca şi cu leziunea presupusă a fi găsită deoarece prelungirea acesteia, după
deschiderea cavităţii peritoneale şi după efectuarea manevrelor infructuoase de găsire a
apendicului este greoaie ca execuţie, necesitând modificarea câmpurilor de izolare,
ridicarea penselor de reper, execuţia unei noi hemostaze etc.
De aceea, este indicat ca la bolnavii cu adipozitate marcată sau la cei la care se
bănuieşte existenţa unei leziuni apendiculare mai complexe să se efectueze încă de la
început o incizie cutanată mai lungă, de circa 10-15 cm.
După ce apendicele a fost extirpat, se face sutura „plan cu plan" a peretelui
abdominal şi pansamentul steril.
1.2.12 . Îngrijiri postoperatorii
Odată adus bolnavul în salon, sau în salonul de terapie intensivă, asistentei

medicale îi revine sarcina de a-i acorda o deosebită atenţie. Ea trebuie să nu uite că orice
operaţie poate fi marcată de complicaţii grave şi să acorde oricărui semnal de alarmă pe
care îl dă bolnavul sau oricărui semn patologic pe care-l constată în starea generală a
bolnavului maximum de atenţie.
Dacă bolnavul trebuie să continue o perfuzie de sânge sau soluţii de electroliţi,
asistenta medicală va informa asupra cantităţii pe care o are de administrat şi o va
administra.
De asemenea, va da medicaţia prescrisă de medic postoperator de câte ori este
necesar şi va administra medicaţia calmantă în limita prescrisă de medic.
Asistenta medicală nu va părăsi nici un moment bolnavul, atâta timp cât el este sub
influenţa substanţelor narcotice. Acţiunea acestora poate să revină cu toate că bolnavul a
plecat din sala de operaţie trezit, cu reflexele căpătate, poate să recadă sub acţiunea
drogurilor administrate şi dacă nu este supravegheat limba poate să-i cadă în fundul
laringelui, să astupe glota şi bolnavul să moară asfixiat.
În caz că bolnavul a transpirat îi va schimba lenjeria. Va crea bolnavului cea mai
bună poziţie în pat aşezându-i perna, ridicându-i spătarul patului, ajutându-1 să se mişte pe
o parte şi pe alta, făcându-i masaje şi frecţii pe piept şi pe spate.
Copiii operaţi, ca şi adulţii care nu sunt conştienţi, au tendinţa să-şi smulgă
pansamentele şi de aceea trebuie imobilizaţi la pat şi supravegheaţi foarte îndeaproape.
Majoritatea bolnavilor care au fost operaţi sunt transportaţi în saloanele de terapie
intensivă, unde rămân un timp. Aici se trezesc în prezenţa unui personal nescunoscut, într-
un pat şi într-un spaţiu de asemenea străin. Această situaţie poate să le creeze nelinişte,
anxietate. De aceea, trebuie să li se explice că spitalizarea lor într-un salon de terapie
intensivă este un procedeu obişnuit după narcoză şi un procedeu special pentru respectivul
bolnav.
I se va arăta că în terapia intensivă lucrează cadre de aceeaşi calitate cu cele din
saloanele obişnuite şi li se va vorbi în oarece măsură familiarizat cu noul loc în care se află.
Rămâne apoi sarcina asistentei de terapie intensivă să demonstreze bolnavului că este în
deplină securitate. Acelaşi lucru se va explica şi familiei care poate să fie alarmată că
bolnavul respectiv a fost reţinut într-un salon de terapie intensivă.
Asistenta medicală trebuie să ştie că imediat ce pacientul este în situaţie de a pune
întrebări în legătură cu evoluţia operaţiei, o va face şi că majoritatea pacienţilor se vor
interesa dacă afecţiunea lor nu a fost extrem de gravă.
Asistenta este datoare să asigure bolnavul că totul a decurs normal, că nu a fost
nimic grav şi, prin răspunsurile clare şi simple pe care le dă bolnavului, nu trebuie să dea
acestuia impresia că îi ascunde ceva ci pur şi simplu că ea ştie că nu a fost nimic deosebit,
că totul s-a desfăşurat normal, că totul a evoluat bine.
ÎNGRIJIREA PLĂGII OPERATORII

În obligaţiile asistentei medicale intră şi îngrijirea plăgii operatorii. De la sala de
operaţie bolnavul vine cu plaga acoperită cu un pansament steril. Asistenta medicală
trebuie să examineze acest pansament, să-l schimbe zilnic şi să observe dacă acest
pansament este îmbibat cu sânge sau cu puroi. Dacă este îmbibat, ea trebuie să anunţe
imediat medicul, care va examina pansamentul bolnavului şi va da instrucţiunile necesare
suplimentare în funcţie de caz.
SCOATEREA FIRELOR
Firele de sutură se scot, în general, între a patra şi a cincea zi de la operaţie, iar
bolnavul este externat în a şasea sau a şaptea zi de la operaţie, dacă nu există complicaţii.
1.2.13. Complicaţiile post-operatorii şi prevenirea lor
Complicaţiile post-operatorii care pot apărea sunt:

a) Complicaţii hemoragice;
b) Complicaţii bronşice;
c) Complicaţii supurative;
d) Tromboembolii.
a) Hemoragia intropertoneală este urmarea unei defecţiuni sub o formă sau alta în
modul de execuţie a ligaturii mezoapendicelui. Ea necesită reintervenţie, printr-o cale de
acces largă pentru identificarea arterei ileocecoapendiculare şi ligaturarea ei în mod corect.
b) Complicaţiile respiratorii sunt cele mai frecvente complicaţii postoperatorii.
Complicaţiile respiratorii pot fi atelectazia pulmonară, bronşita, pneumonia.
Atelectazia se datoreşte unei bronhii mai mult sau mai puţin importante şi
imposibilitatea de circulaţie a aerului în zona de sub acest segment.
Pneumonia este de cele mai multe ori urmare a unei atelectazii. Din cauza
neventilării zonei respective, germenii microbieni existenţi aici se dezvoltă şi dau naştere
unei pneumonii, care poate cuprinde şi zone mai largi.
De obicei, complicaţia apare la 24-48 de ore de la operaţie şi se manifestă printr-un
puls mai frecvent, respiraţii mai numeroase, tuse, dureri toracice, cianoză şi stare de
agitaţie, în scurt timp apare expectoraţia mai mult sau mai puţin abundentă.
Aceste complicaţii apar, de obicei, la cei în vârstă, la fumători sau la cei care varsă
în timpul intervenţiei operatorii şi au aspirat o parte din conţinutul vomat.
Intubaţia traheală şi substanţele narcotice administrate pe cale respiratorie
favorizează complicaţiile pulmonare ca şi unele infecţii ale arborelui respirator,
preexistente operaţiei. Complicaţiile respiratorii apar la bolnavii care au stat mai mult în
decubit dorsal după operaţie.
Terapia acestei complicaţii constă, în primul rând, în prevenirea apariţiei ei în
timpul operaţiei, apoi în aranjarea corectă a poziţiei bolnavului în pat, evitarea ca acestea
să stea pe un cearceaf îmbibat cu transpiraţii sau secreţii, plasarea sa într-o cameră bine
aerisită şi lipsită de germeni infecţioşi. Cu deosebire bolnavii mai în vârstă vor fi aşezaţi
imediat după operaţie alternativ câte o jumătate de oră în decubit dorsal, în decubit lateral
stâng, în decubit lateral drept. Secreţiile nazofaringiene vor fi aspirate cu insistenţă la
bolnavii încă inconştienţi, iar după trezire bolnavii pot fi puşi să le evacueze singuri şi cât
mai complex. Imediat ce bolnavul se poate mobiliza din pat, el trebuie să facă mişcări cât
mai lente, mai ales mişcări respiratorii iar ori de câte ori se constată că are arbore bronşic
încărcat va fi invitat să tuşească şi să expectoreze.
Asistenta medicală trebuie să cunoască bine posibilitatea apariţiei unei astfel de
complicaţii, adeseori gravă şi să ajute bolnavul să execute o respiraţie profundă, să-l
sfătuiască să expectoreze, să-i administreze medicaţie ajutătoare pe care o prescrie
medicul.
c) Complicaţii supurative - marea majoritate a operaţiilor se vindecă
„perprimam", fără să supureze. Uneori însă plaga se infectează din diferite motive (de
obicei intraoperator) şi către a 5-a sau a 6-a zi apare un sindrom peritoneal însoţit de toate
semnele peritonitei localizate. În acest caz, este indicată reintervenţia chirurgicală de
urgenţă, cu drenajul colecţiei purulente, prin introducere de tuburi de dren în fundul de sac
Douglas.
d) Complicaţii circulatorii - cea mai frecventă şi cea mai gravă din complicaţiile
circulatorii este boala tromboembolică. Formarea de cheaguri în venele bazinului şi ale
membrelor inferioare prezintă un pericol postoperator frecvent. Aceste cheaguri se
datoresc încetinirii circulaţiei venoase, unor traumatisme sau iritaţii care s-au produs
asupra venelor sau prin compresiune ce încetineşte circulaţia venoasă postoperatorie.
Anestezia şi actul chirurgical, oricât de novice pot fi ele, pot determina uneori
apariţia acestui accident.
Decubitul dorsal prelungit, lipsa de mobilizare precoce a membrelor (mai ales cele
inferioare) chiar imediat după operaţie sunt factori determinanţi ai apariţiei cheagurilor în
venele membrelor inferioare şi ale micului bazin.
La apariţia acestui incident, participă adesea depresiunea respiratorie (amplitudinea
foarte scăzută a mişcărilor toracice) cauzată de decubitul dorsal prelungit. Din cauza unei
amplitudini mult scăzute a mişcărilor respiratorii, circulaţia sângelui venos către inimă,
mai ales în vena cavă inferioară, este mult încetinită, cauză frecventă precum formarea de
cheaguri. Printre factorii predispozanţi se numără obezitatea, vârsta înaintată, afecţiuni
cardio-vasculare, debilitatea, stările de nutriţie defectuoase, focarele de infecţie, prezenţa
de vene varicoase. Trombii formaţi în venele bazinului mic sau ale membrelor inferioare
pot să se dezvolte dând tulburări locale (situaţia cea mai frecventă) sau pot să pornească de
aici către plămâni, dând naştere unei embolii pulmonare, urmată deseori de moartea
bolnavului. Afecţiunea embolică poate depăşi plămânul, ajungând la creier unde poate da
naştere unei embolii cerebrale urmată de tulburări grave nervoase sau chiar moarte.
Boala trombolitică (feblotromboza sau tromboflebita) debutează, de obicei, prin
dureri la pulpa gambei molet, dureri sesizate de bolnav fie când merge, fie chiar când stă în
pat. De multe ori, aceşti bolnavi pot fi surprinşi de asistenta medicală masându-şi pulpa, cu
intenţia de a-şi calma durerea. Este un gest indicativ, adeseori extrem de periculos, pentru
că prin masaj bolnavul poate să-şi mobilizeze cheagul prins încă de tendoane care pornind
apoi de-a lungul venei poate da o embolie gravă, chiar mortală.
Tratamentul preventiv constă în mobilizarea foarte precoce în pat şi imediat ce
este posibil, mişcarea pe propriile picioare.
Tratamentul curativ constă în administrarea de Heparină, urmată de Trombostop
sub controlul examenelor de laborator (timp Quick, timp Hawell, coagulograma), a stării
generale şi locale a bolnavului.
Aceste complicaţii nu au nimic specific pentru intervenţia în sine, ele putând
surveni după orice act operator. În ceea ce priveşte frecvenţa cu care survin după
apendicectomie, ca şi gravitatea lor, acestea depind de multiplii factori (care este modul
de soluţionare operatorie, urmărirea şi tratamentul postoperator).
CAPITOLUL II
STUDII DE CAZ
CAZUL 1
Surse pentru informare

• sursa directă primară: pacienta (observarea pacientei, interviul).
• surse secundare (indirecte):
• familia şi anturajul pacientei;
• membrii echipei de sănătate;
• dosarul medical: actual sau anterior;
• scheme de referinţă: consultarea unor date.
DATE FIXE (STABILE)

Informaţii generale
Nume: J
Prenume: F
Data naşterii: 17 octombrie 1970
Sex: feminin
Naţionalitatea: română
Grupa sanguină: 01
Rasa: albă (europeană
Ocupaţia: studentă
Starea civilă: necăsătorită
DATE VARIABILE
Bolnava J. F., în vârstă de 22 ani, internată la data de 20.01.2013, locuieşte în loc.
Rovinari, jud.Gorj. Bolnava nu a suferit de alte boli infecţioase, cu excepţia celor specifice
copilăriei. Nici ceilalţi membrii ai familiei (părinţii ei) nu au suferit de boli infecto-
contagioase.
Nu este alergică la mâncare, nu are preferinţe alimentare, consumă rar cafea şi
alcool, nu fumează. Nu este alergică la nici un medicament.
MOTIVELE INTERNĂRII
• dureri în epigastru şi fosa iliacă dreaptă;
• greţuri;
• vărsături;
• febra;
• insomnie.
ISTORICUL BOLII
Boala actuală a debutat în urmă cu trei săptămâni; debutul a fost acut, cu dureri
difuze în epigastru şi în fosa iliacă dreaptă, iradiind în membrul pelvin drept în pusee, cu
greţuri şi vărsături. Pacienta acuză insomnii, spunând că nevoia de a dormi şi a se odihni
nu este satisfăcută calitativ şi cantitativ.
Simptomatologia s-a accentuat în urmă cu 24 ore, bolnava prezentând vărsături
repetate şi febră, motiv pentru care apelează la serviciul de urgenţă.
Pacienta se internează prin serviciul de urgenţă cu semne clinice şi simptome de
apendicită acută.
EXAMEN CLINIC GENERAL - extras din foaia de observaţie

• stare generală alterată.
• tegumente şi mucoase normal colorate.
• ţesut muscular normoton, normokinetic.
• sistem osteo-articular normal.
• sistem ganglionar limfatic nepalpabil.
• sistem respirator: căi respiratorii superioare permeabile; vibraţii vocale normal
transmise; nu prezintă matitate pulmonară; amplitudinea respiraţiei în limite
normale,
• sistem cardiovascular: şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng pe linia
medioclaviculară; zgomote cardiace normale; artere pulsatile; T.A. = 120/70
mmHg; puls = 65 bătăi/min.
• sistem uro-genital: loji renale libere; rinichi nepalpabili; micţiuni fiziologice;
semn Giordani absent,
• sistem digestiv: abdomen normal conformat; durere în fosa iliacă dreaptă; greţuri,
vărsături; redoare uşoară la palpare; tranzit intestinal absent.
• SNC: ROT, RFM, RCA prezente.
EDUCAŢIE SANITARĂ
Bolnava trebuie instruită în legătură cu:
• regimul igieno-dietetic pe care trebuie să-l respecte: se recomandă evitarea
alimentelor care provoacă greţuri şi vărsături;
• i se explică necesitatea operaţiei de apendicectomie recomandată de medic în
urma examenului fizic medical;
• menţinerea confortului fizic şi psihic.
ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE

Evaluarea celor 14 nevoi fundamentale:
1) A respira
Nevoia este satisfăcută. Pacienta are căi respiratorii permeabile, centrul respirator
este maturizat, cutia toracică are o expansiune bună, centrii care reglează respiraţia
funcţionează bine - are o respiraţie normală, frecvenţa respiratorie este bună (17
resp./min.); este suplă, ritmică, amplă pe nas, mişcările toracice sunt simetrice. Respiră
bine în poziţiile ortostatism, şezând, culcat. Respiraţia este de tip costal superior.
2) A se alimenta şi a se hidrata (a bea şi a mânca)
Pacienta prezintă o dentiţie bună, mucoasa bucală integră, roză şi umedă, limba este
roz, gingiile sunt roz şi aderente unghiilor. Masticaţia este uşoară, eficace, cu gura închisă.
Refluxul de deglutiţie este prezent, programul meselor constă în: 3 mese şi 2 gustări
urmate de 10 ore de repaus nocturn, consumă lichide în funcţie de nevoie, nu are obiceiuri
alimentare deosebite. De câteva zile, nevoia este deficitară - pacienta prezintă o dificultate
în digestia şi absorbţia alimentelor, prezintă greţuri şi vărsături, alimentare ocazională,
pierdere în greutate.
3) A elimina
Nevoia este alterată. Prezintă oligurie (urina excretată este sub 800 ml în 24 ore
datorită vărsăturilor incoercibile), prezintă hiperstenurie, urina este foarte concentrată (are
densitate crescută), prezintă greţuri şi vărsături.
Bolnava este constipată, scaunul este absent de 2 zile din cauza unui tranzit
intestinal deficitar, pierzând astfel orarul obişnuit al eliminării (1 scaun/zi).
Pacienta prezintă iritabilitate şi cefalee din cauza vărsăturilor şi a imposibilităţii de
a defeca.
4) A se mişca, a păstra o bună postură
Nevoia este parţial satisfăcută. Pacienta realizează mişcări de abducţie, abducţie,
flexi-extensie, rotaţie, pronaţie, supinaţie, circumdicţie, uneori execută exerciţii fizice în
scopul de a îmbunătăţii randamentul muşchilor şi circulaţia.
Pacienta prezintă o postură inadecvată („cocoş de puşcă") datorită disconfortului
abdominal (dureri în epigastru) şi dureri localizate în regiunea fosei iliace drepte, durerea
iradiind în membrul pelvin drept, generând dificultate de deplasare.
5) A dormi şi a se odihni
Pacienta obişnuieşte să doarmă 6-7 ore pe noapte şi 1-2 ore pe zi după ce a servit
masa de prânz, să se culce la aceeaşi oră; uneori, înainte de culcare face cu plăcere o baie
caldă, serveşte un ceai cald şi citeşte revistele preferate (ultimele apariţii).
Somnul este regenerator, calm, fără coşmaruri, fără întreruperi, adoarme cu uşurinţă
şi se trezeşte odihnită, are vise agreabile, plăcute. În ultimele două zile, pacienta este
obosită deoarece somnul nocturn din ultimele 24 de ore nu a fost calitativ şi cantitativ; din
cauza durerilor din epigastru şi fosa iliacă dreaptă a avut insomnie.
6) A se îmbrăca şi a se dezbrăca
Nevoia este satisfăcută. Pacienta prezintă maturitate psiho-motorie, este ordonată, îi
place să poarte haine curate tot timpul, în orice activitate este funcţională, estetică; poartă
veşminte adecvate climatului, statutului socio-cultural.
7) A-şi menţine temperatura corpului în limite normale
Nevoia este deficitară. Pacienta are hipertermie (are 39° - febră moderată);
constituie un mod de apărare al organismului la acţiunea procesului inflamator (invazie
microbiană), determinând producerea de anticorpi printr-o creştere a metabolismului.
Tegumentele sunt fierbinţi, roşii, fără transpiraţii.
8) A fi curat, a-şi proteja tegumentele şi mucoasele
Nevoia este satisfăcută şi nu este alterată. Pacienta îşi face duş zilnic, are obiceiuri
de igienă şi curăţenie potrivit modei: o coafură anume, foloseşte produse cosmetice pentru
menţinere şi înfrumuseţare; are păr lung pe care deseori îl face coc, urechile sunt curate; de
configuraţie normală, nasul are mucoasa nazală umedă, fosele nazale sunt libere; cavitatea
bucală: dentiţie bună, completă, fără carii, mucoasa bucală umedă şi roz; gingiile sunt
aderente dinţilor şi roz; unghiile sunt curate, tăiate scurt, au culoare roz, pielea e curată,
netedă, catifelată, pigmentată normal; îşi spală dinţii de 3 ori/zi, foloseşte produsele
Colgate; îşi spală părul o dată pe săptămână cu şampon din gama Pantene, îşi limpezeşte
părul cu infuzie de muşeţel.
9) A evita pericolele
Nevoia este deficitară:
• acuză dureri în epigastru şi în fosa iliacă dreaptă, manifestate prin facies crispat.
• pacienta practică religia creştin - ortodoxă ceea ce-i permite să-şi menţină o
securitate psihologică, practică metode de destindere, de relaxare şi de control a
emoţiilor, trăieşte într-un mediu salubru cu umiditate cuprinsă între 30-60%, fără
poluare fonică.
• pacienta prezintă anxietate datorită incertitudinii faţă de prognosticul bolii,
manifestată prin insomnie, iritabilitate, îngrijorare.
• pacienta prezintă predispoziţie la infecţii respiratorii (gripă, amigdalită).
10) A comunica
Nevoia este satisfăcută. Organele de simţ ale pacientei sunt într-o stare de bună
funcţionare (acuitate vizuală, acuitate auditivă, fineţe gustativă şi olfactivă, sensibilitate
tactilă şi dureroasă), are un debit verbal uşor cu ritm moderat, foloseşte un limbaj clar,
precis. Îşi exprimă clar gândurile, are o imagine pozitivă despre sine, are o atitudine
receptivă şi de încredere în alţii, stabileşte relaţii armonioase în familie, cu prietenii,
comunică cu personalul medical.
11) A acţiona conform propriilor convingeri şi valori de a practica religia
Nevoia este satisfăcută. Pacienta este de credinţă creştin-ortodoxă, asistă la slujbele
religioase din zilele de duminică şi la sărbătorile mari, ţine posturile mari şi pe cele de
miercurea şi vinerea (uneori şi lunea) de peste an, poartă un şirag de mătănii la mâna
stângă cu care se roagă, are icoane cu Maica Domnului şi cu câţiva Sfinţi în casă, citeşte
versete din biblie; îşi face timp pentru rugăciune şi meditaţii, participă la fapte de
umanitate, uneori donează lucruri în scopuri caritabile.
12) A se realiza
Nevoia nu este alterată. Pacienta este integră din punct de vedere fizic şi psihic,
funcţiile fiziologice îndeplinesc o activitate optimă; uneori are tendinţa la autocritică
(atitudine critică faţă de ideile şi acţiunile proprii) şi este receptivă faţă de opiniile celor din
jur, încearcă să ia hotărâri pe baza chibzuinţei proprii (ca formă de exprimare a
independenţei voinţei). Sunt prezente stările de stimă de sine şi imagine de sine pozitivă.
13) A se recreea
Nevoia este satisfăcută. Pacienta efectuează diverse tehnici de relaxare, organizează
activităţi recreative individuale sau în grup (jocuri distractive, de echilibrare şi tonificare,
audiţii muzicale, vizionări de filme), citeşte cu plăcere orice tip de cărţi, reviste etc.
14) A învăţa cum să-şi păstreze sănătatea
Nevoia este deficitară. Pacienta are cunoştinţe insuficiente despre boala sa, îşi
doreşte să afle mai multe amănunte despre acest lucru, este dornică de a acumula
cunoştinţe noi; nu cunoaşte metode de a preveni infecţiile respiratorii la care este
predispusă.
Nevoi Diagnostic de Obiective Intervenţii Evaluare
fundamentale nursing
20.01.2013
A se alimenta şiAlimentaţie Pacienta să nua) Asistenta ajută pacienta în timpul vărsăturilor, sprijinind-o: Pacienta este
hidrata inadecvată prinprezinte greţuri şi• Protejează lenjeria cu muşama şi aleza în funcţie de poziţia pacientei; echilibrată
deficit din cauzavărsături, să fie• Aşează pacienta în decubit lateral cu capul la marginea patului; nutriţional.
greţurilor şiechilibrată • Face bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate; Greutatea
vărsăturilor, hidroelectrolitic şi• Reduce sau opreşte aportul de lichide, eventual o serveşte cu puţin corporală se
manifestată prinnutriţional în 24 deceai rece de muşeţel (neîndulcit); menţine
constipaţie ore. • Administrează substanţe acidulate cu lămâie (reci), fără a fi dulci la 2- constantă.
Pacienta să fie3 ore în porţii mici (100 ml); Pacienta are
echilibrată psihic,• Calculează numărul de calorii în funcţie de starea pacientei, adăugând o stare de
să aibă a stare depentru fiecare grad de temperatură peste 37°C câte 13% (260 de calorii bine şi
bine. peste cele 2000 calorii de care are ea nevoie zilnic); confort.
• Alimentează pacientul parenteral, substituind perfuzii cu glucoză 5%
(500 ml/zi) şi ser fiziologic (1500 ml/zi), hidrolizate de proteine şi
amestecuri de aminoacizi şi electroliti (4 g Na, 3 g K, 2 g Ca, 0,15 mg
Mg, 18 mg Fe, 6 g Cl);
• Aplică tratamentul medicamentos la indicaţia medicului: antibiotice,
antitermice, vitamine, săruri minerale;
• Administrează la indicaţie laxative;
• Efectuează, la nevoi, clisma evacuatoare simplă (sanuleioasă).
• Administrează: Metroclopramid 1 f/zi; NO-Spa 1 f/zi; B 1 1 f/zi; B6 1
f/zi
20.01.2013
b) • Asigură un climat cald, confortabil, bine aerisit;
• Încurajează pacienta să-şi exprime emoţiile şi sentimentele în legătură
cu starea sa;
• Îi explică scopul intervenţiilor
Deficit de volumPacienta să fie• o Asistenta supraveghează: pulsul, tensiunea arterială, apetitul, Pacienta este
lichidian din cauzaechilibrată volumicsemnele de deshidratare, scaunul şi greutatea corporală; echilibrată
vărsăturilor, şi nutriţional în 24• Pregăteşte pacienta preoperator; nutriţional, nu
manifestat prinde ore. • Face bilanţul zilnic hidroelectrolitic; prezintă semne
scăderea ponderală • Administrează soluţiile perfuzabile prescrise de medic. de deshidratare.
A se mişca şi aDisconfort Pacienta să nu• Asistenta asigură repausul la pat fizic şi psihic în perioadele evolutive; Durerile
păstra o bunăabdominal dinprezinte dureri în• Administrează medicaţia prescrisă de medic (antiinflamatoare, abdominale s-au
postură cauza procesuluiepigastru şi fosaantiinfecţioasă, antialgice) şi urmăreşte efectele medicaţiei; redus.
inflamator iliacă dreaptă în 2• Administrează medicaţia antiseptică (la indicaţia medicului).
intestinal zile.
manifestat prin
dureri în epigastru
şi fosa iliacă
dreaptă şi greţuri
A evita pericolele Anxietate dinSă diminueze • Furnizează pacientului cunoştinţele necesare despre boală, despre
cauza anxietatea tratamentul de întreţinere;
Incertitudinii faţăpacientei, să i se• Asistenta ajută pacientul să identifice factorii care-i alterează
de prognosticulatragă atenţiacapacitatea de a-şi conserva sănătatea;
bolii manifestatăasupra normelor• Face cu pacienta un bilanţ al forţelor şi deficienţelor sale;
prin insomnie,medicale şi de viaţă• Asigură un climat cât mai personal posibil: obiecte personale
îngrijorare, ce trebuieaduse de acasă etc.;
iritabilitate. respectate în 24 de• Ia măsuri de evitare a receptivităţii la infecţii intraspitaliceşti;
Dificultate în a - şiore. Pacienta săInformează şi stabileşte împreună cu pacienta planul de recuperare a
păstra sănătatea,beneficieze de unstării de sănătate şi creştere a rezistenţei organismului, efectuează
manifestată prinmediu de siguranţăimunizările specifice şi nespecifice necesare
predispoziţie lafără infecţii.
infecţii din cauza
sistemului imunitar
deficitar.
20.01.2013
A-şi menţine Hipertermie Pacienta să-şi • Asistenta aplică comprese reci, împachetări reci, punga cu
temperatura datorată menţină gheaţă, fricţiuni;
constantă procesului temperatura • Aeriseşte încăperea;
infecţios, corpului în • Asigură îmbrăcăminte lejeră;
manifestată prin limite • Administrează medicamentaţia recomandată de medic
transpiraţii fiziologice. (antibiotice, antitermice);
abundente Pacienta să fie • Asistenta calculează bilanţul ingestie-excreţie pe 24 de ore;
echilibrată •Serveşte pacienta cu cantităţi mari de lichide (parenteral);
hidroelectrolitic.
20.01.2013
• Asistenta schimbă des lenjeria de pat şi de corp;
• Menţine igiena tegumentelor;
• Pregăteşte psihic pacienta înaintea tehnicilor de recoltare şi examinare.
A fi curat, a-şiAlterarea Regulile de igienă•Asistenta dezinfectează plaga operatorie cu alcool medicinal 70° şi Plaga operatorie
proteja integrităţii să fie respectate cu aplică un pansament steril. are o evoluţie
tegumentele şitegumentelor stricteţe bună.
mucoasele datorită plăgii
21.01.2013
A evita pericolele Durere Să-şi diminueze• Asistenta asigură un tratament cu antialgice şi antiseptice (măsură de Durerile au scăzut
manifestată prinsemnele durerii înprevenire a complicaţiilor septice) la indicaţia medicului. în intensitate.
faţă crispată24 de ore
datorită spasmelor
musculare
A se alimenta şiIncapacitate de ali-Pacienta să fie • La indicaţia medicului, asistenta asigură un regim hidric, alimentând Pacienta este
hidrata mentare cauzată deechilibrată pacienta parenteral, prin perfuzii cu glucoză 5% 100 ml; echilibrată hidro-
contraindicaţiile hidroelectrolitic • Calculează necesarul de calorii; electrolitic
fizice manifestate3 • Face bilanţul hidroelectrolitic; o Asigură un climat cald, confortabil.
prin dificultate de a
digera.
21.01.2013
A fi curat, a-şiAlterarea Regulile de igienă• Asistenta curăţă plaga operatorie cu alcool 70° şi apoi aplică un Plaga operatorie
proteja integrităţii să fie respectate cupansament steril are o evoluţie
tegumentele şitegumentelor stricteţe. bună.
A se mişca Imobilitate datoratăPacienta să se• Asistenta ajută bolnava să se ridice din pat, o sprijină şi o ajută să facă Pacienta a mers
contraindicaţiilor deplaseze puţin, cuprimii paşi postoperator; ajutată, începe să
fizice manifestateajutor, în decurs de• Asistenta o încurajează psihic, felicitând-o după primele progrese se adapteze.
prin dificultatea de24 de ore. făcute.
a merge.
A se îmbrăca Dificultate în a se• Pacienta să se• Asistenta identifică capacitatea şi limitele fizice ale pacientei; îi acordă Pacienta se
îmbrăca datorită di-îmbrace/dezbrace timp pentru a îmbrăca şi dezbrăca, îi recomandă, dacă ameţeşte, să se îmbracă cu ajutor
minuării mobilită-singură în termenîmbrace în fotoliu, şezând; şi apoi singură.
ţii, manifestată prinde 32 ore; • Sugerează aparţinătorilor să-i procure pacientei haine largi, uşor de
mişcări limitate• Să se îmbrace cuîmbrăcat, cu nod de închidere simplu, încălţăminte fără şiret;
(insuficiente), lipsaajutor în termen de• Educă pacienta cu privire la importanţa vestimentaţiei;
forţei. Dificultate în24 de ore; • O supraveghează cu ce se îmbracă;
a se încălţa şi • Încurajează pacienta.
descălţa.
21.01.2013
• să se încalţe / Pacienta se
descalţe singură în îmbracă cu
32 de ore; ajutor şi apoi
• să cunoască singură.
importanţa
satisfacerii de a se
îmbrăca şi dezbrăca
în 24 de ore.
22.01.2013
A evita pericolele Nelinişte în• să nu mai fie • Asistenta informează pacienta cu privire la măsurile de prevenire a Pacienta şi-a
legătură cuneliniştită; complicaţiilor postoperatorii; însuşit informa-
posibilitatea • să nu prezinte• Explică pacientei cum să participe lai îngrijirile postoperatorii ţiile şi a înţeles
apariţiei unorcomplicaţii. (susţinerea plăgii când tuşeşte, exerciţii respiratorii, mobilizare etc.); necesitatea par-
complicaţii • Îi dă informaţii relative la pansament, tulburări de dren, aparate de ticipării la îngri-
monitorizare. jirea proprie.
A se alimenta şiDificultate în a se• Să se alimenteze; • Asistenta explorează preferinţele pacientei asupra alimentelor Pacienta a
hidrata alimenta datorită• Să prezinte unpermise şi interzise; început să
lipsei cunoaşteriiapetit normal; • Serveşte pacienta cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate, mănânce
alimentelor • Să fie echilibratăprezentate atrăgător, la început puţin ceai cu linguriţa (rece), apoi supe de alimente uşor
permise, nutriţional în 24 dezarzavat, legume sub formă de pireuri, lapte dulce etc.; digerabile.
manifestată prinore. • asistenta aplică muşama şi aleză în timpul alimentării pacientei pentru a
lipsa apetitului. preveni murdărirea lenjeriei de pat şi de corp a pacientei;
• îi explică importanţa reluării alimentării naturale.
22.01.2013
A fi curat, a-şiAlterarea • Regulile de• Asistenta îngrijeşte plaga operatorie cu alcool medicinal de 70 şi aplică Plaga operatorie
proteja integrităţii igienă să fieun pansament steril. are o evoluţie
tegumentele şitegumentelor respectate pentru corespunzătoare
mucoasele. datorită plăgiiprevenirea
operatorii. infecţiilor
A se mişca Pacienta prezintă Să se deplaseze fără• Asistenta încurajează psihic pacienta; Pacienta merge
imobilitate dato-ajutor în 24 de ore. • Îi asigură securitate absolută; fără ajutor.
rită slăbiciunii, • O felicită pentru progresele făcute la fiecare pas.
manifestată prin
deficienţă în
mişcare.
A învăţa Insuficienta cu-Pacienta să înţelea-• Asistenta clarifică cu pacienta concepţiile eronate, o informează şi îi Pacienta a
noaştere a inter-gă procedurile şiexplică diferitele proceduri: preoperatorii (asepsia, medicaţia, restricţia înţeles
venţiei chirurgicaleurmările postopera-de alimente), îi explică procedurile postoperatorii (importanţa lor); explicaţiile şi
suferite provoacătorii şi să înţeleagă• Încurajează pacienta să-şi exprime sentimentele şi neliniştea; este puţin mai
probleme îngrijirile necesare• Îi furnizează datele despre boală, despre tratament şi regimul igieno- liniştită.
manifestate prinîn convalescenţă. dietetic.
cereri de informaţii
22.01.2013
A fii curat Alterarea integri-Regulile de igienă• Se face toaleta plăgii şi se aplică pansament steril. Plaga operatorie
tăţii tegumentelorsă fie respectate cu nu s-a
datorită plăgiistricteţe. complicat.
operatorii
23.01.2013
lipsei cunoaşteriiapetit normal; • Asistenta aplică muşama şi aleză în timpul alimentării pacientei pentru mănânce
alimentelor permi-• Să fie echilibratăa prevenii murdărirea lenjerie de pat şi de corp a pacientei; alimente uşor
se, manifestată prinnutriţional în 24 de• Asistenta administrează regimul recomandat de medic. digerabile.
lipsa apetitului. ore.
A se mişca Pacienta prezintă• Să se deplaseze• Asistenta încurajează psihic pacienta şi îi asigură securitate absolută; Pacienta merge
imobilitate datorităfără ajutor în 24 de• O felicită pentru progresele făcute la fiecare pas; fără ajutor.
plăgii operatori,ore. • Asistenta explică necesitatea unei mobilizări cât mai timpurii.
manifestată prin
deficienţă în
mişcare.
23.01.2013
A fi curat Alterarea inte-• Regulile de igienă• Se face toaleta plăgii şi se aplică pansament steril. Plaga operatorie
grităţii tegumen-să fie strict nu s-a
telor datorită plăgiirespectate complicat.
operatorii
| 24.01.2013
A se alimenta şiDificultate în a se• Să se alimenteze;• Asistenta explorează preferinţele pacientei asupra alimentelor permise Pacienta a
hidrata alimenta datorităSă prezinte unşi interzise; început să
lipsei cunoaşteriiapetit normal; • Asistenta aplică muşama şi aleză în timpul alimentării pacientei mănânce
alimentelor • Să fie echilibratăpentru a prevenii murdărirea lenjerie de pat şi de corp a pacientei; alimente uşor
permise, manifes-nutriţional în 24 de• Asistenta administrează regimul recomandat de medic. digerabile.
tată prin lipsaore.
apetitului.
A fi curat Alterarea • Regulile de igienă• Se face toaleta plăgii şi se aplică pansament steril. Plaga operatorie
integrităţii să fie strict nu s-a
tegumentelor respectate, complicat.
datorită plăgii
operatorii
Funcţii vitale
Vărsături
Diureză
Scaun
Temperatura Respiraţie Tensiune Puls
D S arterială
20.01.2013
37°C 39°C 18 110/60 mm 70 pulsaţii / 0 1600 ml 1
resp./min. Hg minut
21.01.2013
37°C 38°C 17 120/80 mm 66 pulsaţii / 0 1300 ml 0
resp./min. Hg min.
22.01.2013
36°C 37°C 17 115/65 mm 68 pulsaţii / 1 1400 ml 0
resp./min. Hg min.
23.01.2013
36°C 37°C 18 110/60 mm 65 pulsaţii / 1 1500 ml 0
resp./min. Hg min.
24.01.2013
36°C 38°C 18 120/65 mm 70 pulsaţii / 1 1450 ml 0
resp./min. Hg min.
Analize de laborator Explorări Tratament Dietă
Valori reale Valori normale funcţionale
Uree: 38 mg% 20 - 40 mg% 70- Examen 1. Xilină fI Regim hidric:
Glicemie: 85 mg% 110 mg % ecografic al 2. Mialgin fI ceai rece
Hemoglobina: abdomenului 3. Algocalmin fI neîndulcit.
13 g% 11,5-15 g% 4. Marisang fI
5. Vitamina C fI
- - 1. Glucoză 5% Regim hidric:
(1500 ml) supe de
2. Ser fiziologic zarzavat, ceai
9 %o (1000 ml) rece
3. Algocalmin fI neîndulcit,
4. Fenorbarbital regim sodat.
fIII
5. Vitamina C fI
Hemoglobina: - 1. Glucoză 5% Supe de
12,29 g% 11,5-15 g% (1500 ml) zarzavat
Glicemie: 1 g% 70- 110 mg% 2. Ser fiziologic îmbogăţite cu
Quick: 12" 12-15" 9 %o (1000 ml) griş şi orez.
Howell: 70" 60 - 120" 3. Fenobarbital fI
4. Algocalmin fI
- - - 1. Glucoză 5% Regim cu
(1500 ml) supe de
2. Ser fiziologic zarzavat,
9 %o (1000 ml) brânză de
3. Fenobarbital fI vaci, ouă
4. Algocalmin fI
(1500 ml) supe de
9 %o(1000 ml) brânză de
vaci, ouă
RECOMANDĂRI LA EXTERNARE ŞI APLICAREA ACESTORA
Pacienta J. F. a fost internată la Secţia Chirurgie, Spitalul Judeţean Gorj cu

diagnosticul „apendicită acută".
Nevoile care erau afectate în momentul internării s-au restabilit datorită
tratamentului urmat şi a îngrijirilor acordate, astfel făcându-se posibilă externarea pacientei
azi, 24.01.2013, cu stare generală bună, vindecată.
Pacienta este rugată (recomandări):
• să respecte regimul igieno-dietetic recomandat de către medic;
• să se hidrateze corespunzător;
• să evite eforturile fizice mari;
• să revină la control după 50 - 60 de zile la cabinetul de chirurgie din Policlinică.
Evoluţie, prognostic:
Tratament la domiciliu:
Tador 25 mg, 1 – 2 cp./zi
CAZUL 2
SURSE PENTRU INFORMARE

• sursa directă primară: pacienta (observarea pacientei, interviul),
DATE FIXE (STABILE)

Nume: T.
Prenume: L.
Data naşterii: 10 noiembrie 1980
Sex: feminin
Grupa sanguină: B III
Rasa: albă (europeană)
Ocupaţia: studentă
Starea civilă: necăsătorită
DATE VARIABILE
Bolnava T. L., în vârstă de 28 ani, internată la data de 20.01.2013, locuieşte în Loc.
Tg-Jiu, are un apartament cu 2 camere şi locuieşte în condiţii salubre. Bolnava nu a suferit
alte boli infecţioase cu excepţia celor specifice copilăriei. Nici ceilalţi membrii ai familiei
nu au suferit de boli infectocontagioase.
Nu este alergică la mâncare, nu are preferinţe alimentare, consumă rar cafea şi
alcool, nu fumează. Nu este alergică la nici un medicament.
• greţuri;
• vărsături;
• febra;
• insomnie.
ISTORICUL BOLH
apendicită acută.
EXAMEN CLINIC GENERAL - extras din foaia de observaţie

• stare generală alterată,
• tegumente şi mucoase normal colorate,
• ţesut muscular normoton, normokinetic,
• sistem osteo-articular normal,
• sistem ganglionar limfatic nepalpabil,
transmise; nu prezintă matitate pulmonară; amplitudinea respiraţiei în limite normale,
medioclaviculară; zgomote cardiace normale; artere pulsatile; T.A. = 120/70 mmHg; puls
= 65 bătăi/min.,
semn Giordani absent,
EDUCAŢIE SANITARĂ

1) A respira
3) A elimina
densitate crescută), prezintă greţuri şi vărsături. Bolnava este constipată, scaunul este
absent de 2 zile din cauza unui tranzit intestinal deficitar, pierzând astfel orarul obişnuit al
eliminării (1 scaun/zi).
a defeca.
caldă, serveşte un ceai cald şi citeşte revistele de modă (ultimele apariţii).
şi se trezeşte odihnită, are vise agreabile, plăcute. In ultimele două zile, pacienta este
Nevoia este satisfăcută. Pacienta are temperatura menţinută în limite normale (are
37°C); culoarea tegumentelor se menţine normală conform temperaturii; seara, temperatura
pacientei, în urma efortului fizic din timpul zilei, nu depăşeşte limitele normale (37°C).
menţinere şi înfrumuseţare; are păr scurt pe care deseori îl face tapează, urechile sunt
curate; de configuraţie normală, nasul are mucoasa nazală umedă, fosele nazale sunt libere;
cavitatea bucală: dentiţie bună, completă, fără carii, mucoasa bucală umedă şi roz; gingiile
sunt aderente dinţilor şi roz; unghiile sunt curate, tăiate scurt, au culoare roz, pielea e
curată, netedă, catifelată, pigmentată normal; îşi spală dinţii de 3 ori/zi, foloseşte produsele
de calitate; îşi spală părul de două ori pe săptămână cu şampon din gama Elseve şi
foloseşte balsam după spălare.
securitate psihologică, practică metode de destindere, de relaxare şi de control a emoţiilor,
trăieşte într-un mediu salubru cu umiditate cuprinsă între 30-60%, fără poluare fonică.
10) A comunica
12) A se realiza
13) A se recreea
predispusă.
10.02.2013
antitermice, vitamine, săruri minerale, Ampicilină fI, Metroclopramid
fi, Scobutil fI; • Administrează la indicaţie laxative;***
f/zi
10.02.2013
cu starea sa;
intestinal zile.
manifestat prin
şi fosa iliacă
infecţii din cauza
sistemului imunitar
deficitar.
10.02.2013
hidroelectrolitic.
10.02.2013
A fi curat, a-şiAlterarea Regulile de igienă•Asistenta dezinfectează plaga operatorie cu alcool medicinal 70° şi Plaga operatorie
10.02.2013
datorită spasmelor
musculare
digera.
11.02.2013
a merge.
descălţa.
11.02.2013
importanţa
în 24 de ore.
11.02.2013
12.02.2013
manifestată prin
deficienţă în
mişcare.
12.02.2013
operatorii
13.02.2013
manifestată prin
deficienţă în
mişcare.
13.02.2013
operatorii
14.02.2013
apetitului.
datorită plăgii
operatorii
Funcţii vitale
Vărsături
Diureză
Scaun
D S arterială
10.02.2013
37°C 3B°C 18 110/60 mm 70 pulsaţii / 0 1500 ml 1
resp./min. Hg minut
11.02.2013
37°C 37°C 17 120/80 mm 68 pulsaţii / 0 1400 ml 0
resp./min. Hg min.
12.02.2013
36°C 37°C 17 115/60 mm 70 pulsaţii / 1 1300 ml 0
resp./min. Hg min.
13.02.2013
36°C 38°C 18 110/65 mm 65 pulsaţii / 1 1500 ml 0
resp./min. Hg min.
14.02.2013
37°C 38°C 18 120/65 mm 70 pulsaţii / 1 1450 ml 0
resp./min. Hg min.
Uree: 38 mg% 20 - 40 mg% Examen 1. Xilină fI Regim hidric:
Glicemie: 85 mg% 70- 110 mg % ecografic al 2. Mialgin fI ceai rece
13 g% 11,5-15 g% 4. Marisang fI
5. Vitamina C fI
<* - - 1. Glucoză 5% Regim hidric:
(1500 ml) supe de
2. Ser fiziologic zarzavat, ceai
9 %o (1000 ml) rece
4. Fenorbarbital fIII regim sodat.
5. Vitamina C fI
12,29 g% 11,5-15 g% (1500 ml) zarzavat
Glicemie: 1 g% 70-110 mg% 2. Ser fiziologic îmbogăţite cu
Quick: 12" 12-15" 9 %o (1000 ml) griş şi orez.
Howell: 70" 60- 120" 3. Fenobarbital fI
4. Algocalmin fI
(1500 ml) supe de
4. Algocalmin fI
(1500 ml) supe de
vaci, ouă
Pacienta T. L. fost internată la Secţia Chirurgie, Spitalul Judeţean Gorj cu

Pacienta este rugată:
• să respecte regimul igieno-dietetic recomandat de către medic;
• să se hidrateze corespunzător;
• să evite eforturile fizice mari;
• să revină la control după 50 - 60 de zile la cabinetul de chirurgie.
Recomandări, prognostic, evaluare
CAZUL 3
SURSE PENTRU INFORMARE

• sursa directă primară: pacienta (observarea pacientei, interviul),
DATE FIXE (STABILE)

Nume: D.
Prenume: G.
Data naşterii: 15 noiembrie 1959
Sex: feminin
Grupa sanguină: 01
Rasa: albă (europeană)
Ocupaţia: educatoare
Starea civilă: căsătorită
DATE VARIABILE
Bolnava D. G., în vârstă de 47 ani, internată la data de 20.01.2013, locuieşte în loc.
Turcineşti. Are o casă cu 5 camere bine întreţinute în care locuieşte cu soţul şi cu cei doi
copii. Bolnava nu a suferit de alte boli infecţioase, cu excepţia celor specifice copilăriei.
Nici ceilalţi membrii ai familiei (părinţii ei) nu au suferit de boli infecto-contagioase.
Nu este alergică la mâncare, nu are preferinţe alimentare, consumă ocazional cafea,
nu fumează. Nu este alergică la nici un medicament.
• greţuri;
• vărsături;
• febra.
ISTORICUL BOLII
apendicită acută.
EXAMEN CLINIC GENERAL - extras din foaia de observaţie:

• stare generală alterată,
• tegumente şi mucoase normal colorate,
• ţesut subcutanat normal reprezentat,
• ţesut muscular normoton, normokinetic,
• sistem osteo-articular normal.
• sistem ganglionar limfatic nepalpabil,
transmise; nu prezintă matitate pulmonară; amplitudinea respiraţiei în limite normale,
medioclaviculară; zgomote cardiace normale; artere pulsatile; T.A. = 120/70 mmHg; puls
= 65 bătăi/min.
semn Giordani absent.
EDUCAŢIE SANITARĂ

1) A respira
3) A elimina
densitate crescută), prezintă greţuri şi vărsături. Bolnava este constipată, scaunul este
absent de 2 zile din cauza unui tranzit intestinal deficitar, pierzând astfel orarul obişnuit al
eliminării (1 scaun/zi).
a defeca.
caldă, serveşte un ceai cald şi citeşte revistele preferate (ultimele apariţii).
şi se trezeşte odihnită, are vise agreabile, plăcute, în ultimele două zile, pacienta este
Nevoia este deficitară. Pacienta are hipertermie (are 39° - febră moderată);
constituie un mod de apărare al organismului la acţiunea procesului inflamator (invazie
microbiană), determinând producerea de anticorpi printr-o creştere a metabolismului.
Tegumentele sunt fierbinţi, roşii, fără transpiraţii.
menţinere şi înfrumuseţare; are păr lung pe care deseori îl face coc, urechile sunt curate; de
configuraţie normală, nasul are mucoasa nazală umedă, fosele nazale sunt libere; cavitatea
bucală: dentiţie bună, completă, fără carii, mucoasa bucală umedă şi roz; gingiile sunt
aderente dinţilor şi roz; unghiile sunt curate, tăiate scurt, au culoare roz, pielea e curată,
netedă, catifelată, pigmentată normal; îşi spală dinţii de 3 ori/zi, foloseşte produsele Blend-
a-Med; îşi spală părul o dată pe săptămână cu şampon din gama Pantene, îşi limpezeşte
părul cu infuzie de muşeţel.
securitate psihologică, practică metode de destindere, de relaxare şi de control a emoţiilor,
trăieşte într-un mediu salubru cu umiditate cuprinsă între 30-60%, fără poluare fonică.
10) A comunica
12) A se realiza
13) A se recreea
predispusă.
20.01.2013
antitermice, vitamine, săruri minerale;
• Administrează la indicaţie laxative;
f/zi
20.01.2013
cu starea sa;
intestinal zile.
manifestat prin
şi fosa iliacă
infecţii din cauza
sistemului imunitar
deficitar.
20.01.2013
hidroelectrolitic.
20.01.2013
A fi curat, a-şiAlterarea Regulile de igienă• Asistenta dezinfectează plaga operatorie cu alcool medicinal 70° şi Plaga operatorie
21.01.2013
datorită spasmelor
musculare
digera.
21.01.2013
a merge.
descălţa.
21.01.2013
importanţa
în 24 de ore.
22.01.2013
22.01.2013
manifestată prin
deficienţă în
mişcare.
22.01.2013
operatorii
23.01.2013
manifestată prin
deficienţă în
mişcare.
23.01.2013
operatorii
| 24.01.2013
apetitului.
datorită plăgii
operatorii
Funcţii vitale
Vărsături
Diureză
Scaun
D S arterială
20.01.2013
37°C 38°C 17 120/70 70 pulsaţii / 0 1400 ml 1
resp./min. mmHg minut
21.01.2013
37°C 38°C 18 110/80 mm 65 pulsaţii / 0 1300 ml 0
resp./min. Hg min.
22.01.2013
36°C 37°C 16 115/60 mm 70 pulsaţii / 1 1500 ml 0
resp./min. Hg min.
23.01.2013
37°C 38°C 18 110/65 mm 65 pulsaţii / 1 1450 ml 0
resp./min. Hg min.
24.01.2013
37°C 38°C 18 120/65 mm 70 pulsaţii / 1 1550 ml 0
resp./min. Hg min.
Uree: 34 mg% 20 - 40 mg% Examen 1. Xilină fI Regim hidric:
Glicemie: 90 mg% 70- 110 mg % ecografic al 2. Mialgin fI ceai rece
11 g% 11,5-15 g% 4. Marisang fI
5. Vitamina C fI
6. Fenobarbital fI
- - - 1. Glucoză 5% Regim hidric:
(1500 ml) supe de
2. Ser fiziologic 9 zarzavat, ceai
%o (1000 ml) rece
4. Fenorbarbital fIII regim sodat.
5. Vitamina C fI
12 g% 11,5-15 g% (1500 ml) zarzavat
Glicemie: 85 mg% 70- 110mg% 2. Ser fiziologic 9 îmbogăţite cu
T. Quick: 14" 12 - 15" %o (1000 ml) griş şi orez.
Howell: 80" 60 - 120" 3. Fenobarbital fI
4. Algocalmin fI
(1500 ml) supe de
4. Algocalmin fI
(1500 ml) supe de
vaci, ouă
Pacienta D. G. a fost internată la Secţia Chirurgie, Spitalul Judeţean Gorj cu

Pacienta este rugată:
• să respecte regimul igieno-dietetic recomandat de către medic; o să se hidrateze
corespunzător; o să evite eforturile fizice mari;
• să revină la control dup 50 — 60 de zile la cabinetul de chirurgie din Policlinică.
CONCLUZII
Apendicita este o afecţiune chirurgicală datorată unei leziuni inflamatorii a

apendicului reprezentând una din cele mai frecvente cauze de suferinţă abdominală.
Afecţiunea se întâlneşte la toate vârstele dar cu precădere la copii.
Cauzele apendicitei sunt multiple:
- corpi străini introapendiculari;
- regimul alimentar, excesiv vegetal sau carnal.
Elementul patogenic determinant este însă cel infecţios. Germenii pot acţiona
solitari sau prin asociere, atât cei aerobi cât şi cei anaerobi. Dintre germenii aerobi
amintim:
- streptococul;
- pneumococul;
- stafilococ;
iar dintre cei anaerobi prezenţi mai des în evoluţia unei apendicite gangrenoase sunt:
- fragilis
- perfringens
Procesul inflamator apendicular se prezintă sub diferite aspecte în funcţie de
cauzele incriminatorii:
- apendicita cataral (congestivă simplă);
- apendicita supurată (flegmonoasă);
- perforaţie apendiculara;
- gangrena apendiculara;
Manifestările de dependenţă variază în funcţie de stadiul evoluţiei şi se
caracterizează prin trei grupe de tulburări:
- sindrom dureros;
- sindrom digestiv;
- simptome generale;
Rolul asistentului medical la patul bolnavului cu apendicita acută catarală constă în
urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative, recoltarea analizelor medicale;
- pregătirea preoperatorie;
- pregătirea postoperatorie a bolnavului.
Sub acţiunea regimului alimentar şi a materialului medical este posibil ca procesul
inflamator să cedeze treptat trecând în faza cronică.
De aceea de mai multe ori, chiar dacă prescripţiile medicale sunt respectate cu
stricteţe, boala are un mers ascendent şi fără intervenţie chirurgicală efectuată în timp util
poate duce la complicaţii din cele mai grave.
BIBLIOGRAFIE
1. S. Dasefaievici şi M. Mihăilescu - „Manual de chirurgie", Editura Medicală,

Bucureşti, 1999.
2. M. Mihăilescu - „Chirurgie", Editura Medicală, Bucureşti, 1979.
3. M. Mihăilescu - „Chirurgie pentru cadre medii", Editura Medicală, Bucureşti,

1974.
4. „Patologie chirurgicală şi mica chirurgie", Editura Medicală, Bucureşti, 1974.
5. Victor Papilian - „Anatomia omului", Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1982.
6. E. Proca - „Tratat de patologie chirurgicală", Editura Medicală, Bucureşti, 1974.
7. Lucreţia Titircă - „Ghid de nursing", Editura Viaţa Medicală Românească, ediţia

IV, Bucureşti, Polirom, 1999.
8. Lucreţia Titircă - „Urgenţele medico-chirurgicale", Editura Viaţa Medicală

Românească, ediţia IV, Bucureşti, Polirom, 1999.
9. Lucreţia Titircă - „Tehnici de îngrijire", Editura Viaţa Medicală Românească,

ediţia IV, Bucureşti, Polirom, 1999.
10. D. Vasile - „Chirurgie", Editura Medicală, 1998.

Ingrijirea Pacientului Cu Apendicita

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ingrijirea Pacientului Cu Apendicita

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INTRODUCERE

Nursing-ul conform definiţiei OMS, este parte integrantă a sistemului de îngrijire a

1.1. Noţiuni de anatomie şi fiziologie

Apendicele vermiform este un segment rudimentar al intestinului gros, transformat

1.2. Apendicita acută

Apendicita acută este inflamaţia acută a apendicelui ileo-cecal care impune

Apariţia şi evoluţia procesului inflamator apendicular acut se află sub influenţa

1.2.3. Anatomie patologică

Procesul inflamator începe la nivelul mucoasei de unde trece la straturile externe,

1.2.4. Stadiul clinic

Simptomatologia apendicitei acute este poliformă, în funcţie de stadiul evolutiv,

Diagnosticul pozitiv se stabileşte pe baza examenului clinic şi de laborator: durere,

1.2.6. Forme clinice ale apendicitei acute

Sub acţiunea tratamentului medical, repausului, regimului alimentar, în formele

Acesta depinde de stabilirea corectă a diagnosticului, de stadiul evolutiv al

Apendicita acută beneficiază atât de tratament chirurgical, cât şi medicamentos.

1.2.10. Pregătirea preoperatorie a bolnavului

1.2.11. Anestezia şi actul chirurgical

1.2.12 . Îngrijiri postoperatorii

Odată adus bolnavul în salon, sau în salonul de terapie intensivă, asistentei

ÎNGRIJIREA PLĂGII OPERATORII

1.2.13. Complicaţiile post-operatorii şi prevenirea lor

Complicaţiile post-operatorii care pot apărea sunt:

Surse pentru informare

DATE FIXE (STABILE)

EXAMEN CLINIC GENERAL - extras din foaia de observaţie

ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE

Pacienta J. F. a fost internată la Secţia Chirurgie, Spitalul Judeţean Gorj cu

SURSE PENTRU INFORMARE

DATE FIXE (STABILE)

EXAMEN CLINIC GENERAL - extras din foaia de observaţie

ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE

Pacienta T. L. fost internată la Secţia Chirurgie, Spitalul Judeţean Gorj cu

SURSE PENTRU INFORMARE

DATE FIXE (STABILE)

EXAMEN CLINIC GENERAL - extras din foaia de observaţie:

ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE

Pacienta D. G. a fost internată la Secţia Chirurgie, Spitalul Judeţean Gorj cu

Apendicita este o afecţiune chirurgicală datorată unei leziuni inflamatorii a

1. S. Dasefaievici şi M. Mihăilescu - „Manual de chirurgie", Editura Medicală,

2. M. Mihăilescu - „Chirurgie", Editura Medicală, Bucureşti, 1979.

3. M. Mihăilescu - „Chirurgie pentru cadre medii", Editura Medicală, Bucureşti,

4. „Patologie chirurgicală şi mica chirurgie", Editura Medicală, Bucureşti, 1974.

5. Victor Papilian - „Anatomia omului", Editura Didactică şi Pedagogică,

6. E. Proca - „Tratat de patologie chirurgicală", Editura Medicală, Bucureşti, 1974.

7. Lucreţia Titircă - „Ghid de nursing", Editura Viaţa Medicală Românească, ediţia

8. Lucreţia Titircă - „Urgenţele medico-chirurgicale", Editura Viaţa Medicală

9. Lucreţia Titircă - „Tehnici de îngrijire", Editura Viaţa Medicală Românească,

10. D. Vasile - „Chirurgie", Editura Medicală, 1998.

S-ar putea să vă placă și