Școala Postliceală "MEDICA STUDIUM"

Gura Humorului

Proiect

Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitare

Calificarea profesională: asistent medical
generalist

Îngrijirea pacientului cu Meningită

Coordonator,
Prof. Dr. Dorobăț Carmen Mihaela
Candidat,
Ciobanu Ramona

2019
Îngrijirea pacientului cu Meningită

2
 Cuprins
I. Argument

II. Îngrijirea pacientului cu meningită

Obiectiv 1:
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie
Obiectiv 2:
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie
Meningita
a. Definiţia
b. Clasificare
c. Etiologia
d. Simptomatologie
e. Diagnostic
f. Evoluţie şi prognostic
g. Tratament
h. Complicaţii
Obiectiv 3:
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu
meningită
a. Fişa tehnica nr. 1
b. Fişa tehnica nr. 2
c. Fişa tehnică nr. 3
a. Fişa tehnica nr. 4

Obiectiv 4:
Procesul de îngrijire al unui pacient cu meningită
a. Interviu
b. Nevoi fundamentale după V. Henderson
c. Plan de îngrijire
Obiectivul 5:
Educaţia pentru sănătate la un pacient cu meningită

III. Bibliografie

IV. Anexe

3
 I. ARGUMENT

Meningita, reprezintă inflamaţia de cauză infecţioasă a seroaselor

meninge cu semne şi simptome de boală generală acută, cu evoluţie
variabilă, de la vindecare spontană la evoluţie letală.
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de
îngrijire specifice pentru un pacient cu Meningită.
Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu Meningită şi de
care trebuie să ţină seama asistentul medical la întocmirea planului de
îngrijire sunt: febră,dureri de cap, stări de vomă, somnolenţă, dureri
musculare, frisoane,fotofobie, găt înţepenit şi durere în zona cervicală.
OBIECTIVE
Obiectivele prezentului proiect sunt:
Obiectiv 1: Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie.
Obiectiv 2: Meningita
Obiectiv 3: Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea
bolnavului cu Meningită
Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unui pacient cu Meningită
Obiectivul 5: Educaţia pentru sănătate la un pacient cu Meningită
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele
competenţe profesionale:
1. Analizează semnele şi simptomele specifice pacienţilor cu boala
meningită
2. Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagnostice de
îngrijire la pacienţii cu meningită ;
3. Elaborează planul de îngrijire;
4. Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii;
5. Asigură echipamentele şi materialele necesare;
6. Pregăteşte materialele şi medicamentele în vedere administrării;
7. Aplică intervenţiile proprii şi delegate;
8. Evaluază rezultatele îngrijirilor;
9. Planifică acţiuni de educaţie pentru sănătate;
10. Evaluează rezultatele acţiunilor de educaţie pentru sănătate.

4
 Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţi cu Meningită s-a finalizat
prin analiza unui caz cu Meningită Bacteriană- caz pentru care s-a elaborat
un interviu. Pe baza interviului realizat s-au evidenţiat problemele de
dependenţă specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform
principiului Virginiei Henderson.
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu Meningită
respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidenţiate
problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile autonome şi
delegate aplicate, precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

5
II. Îngrijirea bolnavului cu Meningită

Obiectiv 1: Noţiuni generale de anotomie si fiziologie:

Sistemul nervos central este alcătuit din encefal – care este format din
cele două emisfere cerebrale, formaţiunile de pe baza creierului, trunchiul
cerebral şi din măduva spinării. Emisferele cerebrale prezintă partea cea mai
dezvoltată a sistemului nervos.
Organele nervoase care formează nevraxul- creierul şi măduva
spinării- sunt învelite de sistemul meningeal format din trei membrane.
Aceste membrane sunt:
- Dura mater
- Arahnoida
- Piamater
Meningele sunt membrane conjuctive, cu rol de protecţie, care învelesc
măduva spinării –meningele spinale- şi se continuă la nivelul găurii occipital
cu meningele cerebrale.
Dura mater :
-Înveleşte măduva spinării, coada de cal, filum terminale şi rădăcinile
nervilor rahidieni. Spaţiul epidural, mai dezvoltat dorsal şi lateral, conţine o
grăsime fluidă, în care se află plexurile vasculare intrarahidiene.
-Este o membrană exterioară formată din ţesut fibros şi elastic dens,
mai groasă, despărţită de peretele osteofibros al canalului vertebral printr-un
spaţiu plin cu ţesut adipos şi numeroase vene, numit spaţiu extradural sau
epidural.
-Acest spaţiu este străbătut de rădăcinile nervilor spinali în jurul
cărora dura mater formează teci radiculare care se continuă la periferie cu
perinervul. În acest spaţiu se fac anesteziile epidurale.
Duramater cerebrals spre deosebire de dura mater spinale aderă
strâns la oasele cutiei craniene, formând periostul intern al acestor oase şi se
continuă la nivelul suturilor cu periostul extern.În interiorul cutiei craniene
ea trimite o prelungire orizontală care separă emisferele cerebrale de
cerebel, denumită cortul cerebelului-tentorium cerebelli-care se inseră pe
buzele şanţului transvers şi marginea superioară a stâncii temporalului.

6
 De pe faţa inferioară a acestuia pleacă o mică prelungire sagitală,
denumită crosa cerebelului-falx cerebelli- care pătrunde între emisferele
cerebeloase.
O altă prelungire a membranei dura mater cu direcţie sagitală şi
perpendiculară pe faţa superioară a cortului cerebelului este coasa creierului
- falx cerebri- care pătrunde în fisura interemisferică şi ajunge în profunzime
până la faţa superioară a corpului calos.
Aceasta desparte cele două emisfere cerebrale.
O altă prelungire a membranei dura mater acoperă şaua turcească formând loja
glandei hipofize şi poartă denumirea de diafragma şieii şi care prezintă în centru un orificiu
prin care trece tija glandei hipofize.
În grosimea membranei dura mater craniene sunt cuprinse şi sinusurile venoase.
Între dura mater şi arahnoida se află un mic spaţiu capilar, străbătut de tracturi
fibroase şi vase sanguine, denumit spaţiul subdural.
Arahnoida:
Este membrana mijlocie ce prezintă o foiţă externă care aderă la duramater şi o foiţă internă
care aderă la piamater.
Arahnoida se caracterizează prin faptul că spaţiul subarahnoidian este traversat de rădăcinile
senzitive şi motorii ale nervilor spinali, precum şi de vasele măduvei, învelite de o membrană
endotelială, asemănătoare cu arahnoida
Pia mater
Piamater este fixată ventral şi dorsal de duramater prin bride conjunctive, iar lateral
prin ligamentele dinţate, care se desprind din marginea laterală a maduvei, traversarea
piamater şi arahnoida, pătrunzând festonat printre rădăcinile ventrale şi dorsale ale nervilor
spinali.
Piamater este membrana interioară bogat vascularizată care aderă la suprafaţa
axului cerebrospinal. Între arahnoidă şi piamater se formează spaţiul subarahnoidian care
comunică cranial cu spaţiile periencefalice şi în care se află lichidul cerebrospinal
cefalorahidian cu rol de protecţie mecanică şi trofică. În spaţiul subarahnoidian se practică
puncţia rahidiană cu scop explorator diagnostic, cu scop terapeutic sau anestezic-cand se
practică rahianestezia subdurală.
Prin ea şi prelungirile pe care le trimite, pătrund în sistemul nervos central vasele
sanguine.
Piamater cerebrală trimite prelungiri bogate în vase sanguine în ventriculii cerebrali,
care formează plexurile coroide ale ventriculilor, cu rol în secreţia lichidului cefalorahidian.

7
 Lichidul cefalorahidian trece din ventriculii cerebrali în spaţiul subarahnoidian prin
gaura mediană - Magendie - şi găurile laterale - Luschka de la nivelul ventricului al IV-lea.
El se resoarbe la nivelul unor prelungiri ale arahnoidei în dura mater, care poartă numele de
vilozităţi arahnoidiene, de la nivelul sinusurilor venoase ale membranei dura mater şi în
lungul nervilor spinali şi cranieni.
Spaţiul subarahnoidian cerebral este mult mai neregulat decat cel spinal. Astfel, la
baza encefalului el prezintă, în dreptul depresiunilor, lacuri pline cu lichid cefalorahidian
denumite cisterne subarahnoidiene, cum sunt: cisterna pontină, cisterna
interpedunculară, cisterna chiasmatică, cisterna cerebrelomedulară din dreptul găurii
Magendie, cisterna sanţului lateral, cisterna corpului calos.

Fiziologie

Sistemul nervos central este reprezentat, după cum am prezentat

anterior, din măduva spinării şi encefal.
Encefalul are un rol major ȋn controlul diferitelor funcţii ale
organismului precum motilitatea, sensibilitatea, gândirea, memoria,
vorbirea.
Măduva spinării este conectată cu encefalul prin intermediul
trunchiului cerebral şi prezintă două funcţii principale şi anume: funcţia de
centru reflex şi funcţia de conducere.
Encefalul este ȋmpărţit ȋn mai multe regiuni, fiecare având o funcţie
specifică (de exemplu, lobul frontal deţine funcţiile cognitive şi memoria).
Măduva spinării şi neuronii sistemului nervos central au
responsabilitatea de a transmite bidirecţional mesaje ȋntre encefal şi
sistemului nervos periferic.
Deşi encefalul şi măduva spinării lucrează ȋmpreună pentru a controla
diverse funcţii ale organismului, anumite reflexe pot avea loc doar prin
intermediul măduvei spinării, fără implicarea nici unei structuri aparţinând
encefalului.
Orice leziune de la nivelul măduvei spinării sau de la nivelul
encefalului poate determina afectarea unor funcţii variate controlate de
acestea.

8
 Obiectiv 2: Ingrijirea pacientului cu Meningita

a. Definiție
Meningita este o inflamație a membranelor de protecție care
învelesc creierul și măduva spinării, cunoscute sub denumirea colectivă
de meninge. Inflamația poate fi provocată de infecția cu virusuri, bacterii
sau alte microorganisme, sau, în cazuri mai rare, de anumite medicamente.
Meningita poate fi letală din cauza proximității inflamației față de creier și
măduva spinării; prin urmare, afecțiunea este clasificată drept urgență
medicală.
b. Clasificare
Meningită este cauzată de Neisseria meningitidis (meningococul)
sau Streptococcus pneumoniae (pneumococul), bacterii localizate la
nivelul gâtului şi la nivel nazal, fără a provoca afecţiuni. Însă, ele pot cauza
meningită în cazul în care ajung în fluxul sanguin, iar prin intermediul
acestuia, la nivelul lichidului cefalorahidian (LCR) sau la nivelul
membranelor creierului (meninge).
Streptococul de grup B şi Listeria monocytogenes sunt alte două
bacterii ce pot cauza meningită. În cele mai multe cazuri, meningita cauzată
de Streptococul de grup B a fost regăsită în rândul nou-născuţilor,
numita meningita neonatală, iar cea cauzata de Listeria în rândul adulţilor
în vârstă. Meningita bacteriană este rară, însă foarte periculoasă şi poate fi
transmisa prin intermediul secreţiilor nazale şi a salivei. Dacă nu este tratată,
se poate ajunge la afecţiuni ale creierului sau chiar deces.
A. Caracterul inflamaţiei:  meningită purulentă  meningită seroasă
(aseptică)
B. Criteriu patogenic:  meningită primară  meningită secundară
C. Criteriu etiologic: bacteriană, virală, micotică, protozoică, micoplasmică,
amebiană.
D. Criteriu evolutiv:  meningită fulminantă  meningită acută  meningită
subacută  meningită cronică
E. Gravitatea bolii:  forma uşoară  forma de gravitate medie  forma
gravă  forma extrem de gravă

9
 c. Etiologia

Conform etiologiei (în funcție de tipul de patogen) împărțim meningita in

bacteriană, virală, fungice și amestecate.

 Meningita bacteriana - cel mai frecvent tip de meningita. Acest tip

cauzate de orice inflamație purulentă în organism - durere în gât,
pneumonie, tuberculoza si infectioase chiar arde. Principala condiție -
agentul trebuie să intre în fluxul sanguin. Cele mai periculoase sunt
considerate tuberculoză și meningită meningococică.

 Meningita virală se dezvoltă împotriva infecției virale,. De asemenea,

meningita virala poate declansa oreion, rujeolă, rubeolă, varicelă.

 Meningita fungice este cauzată de o infecție fungică. Adesea, acest tip

de meningita afecteaza persoanele cu un sistem imunitar slab - copii,
bătrâni și persoane cu boli cronice

d. Simptomatologie
Cele mai frecvente simptome ale formelor de meningita includ:
 febra;
 durere de cap severa si persistenta;
 gatul este intepenit si dureros, cel mai bine evidentiindu-se la
incercarea de a atinge pieptul cu barbia;
 varsaturi;
 confuzie si un nivel scazut de constienta/luciditate;
 convulsii.
 Fotofobie

Alte simptome ale meningitei sunt:

 oboseala/lenevire, slabiciune si dureri musculare si senzatii ciudate

(cum ar fi furnicaturi) sau slabiciune in intregul corp;
 sensibilitatea ochilor si dureri ale ochilor la lumina puternica;
 erupţie cutanată
 momente de ameteala.

10
 La unii oameni pot aparea simptome neobisnuite de meningita. Astfel,
sugarii, copiii mici si varstnicii si persoanele cu alte afectiuni medicale pot
sa nu prezinte simptomele comune ale meningitei. Este posibil ca ei sa nu se
simta bine si sa aibă energie putină.

La sugari, semnele de meningită pot fi febra, o iritabilitate care este greu

de calmat, scaderea poftei de mancare, erupție cutanata, varsaturi si un tipat
ascutit.

e. Diagnostic
Medicii pun diagnosticul de meningita pe baza istoricului medical, a
examenului fizic si a unuia sau mai multor teste. In timpul efectuarii
istoricului medical, pacientul este intrebat daca a fost expus la
microorganisme care pot produce meningita sau daca a venit in contact cu o
persoana infectata cu un microorganism de acest tip. Se face de asemenea un
examen fizic in scopul cautarii semnelor de infectie, cum ar fi "intepenirea"
gatului si in pozitia culcata, incapacitatea de a putea atinge pieptul cu barbia
fara a ridica picioarele. Daca se suspecteaza meningita, medicul poate face
testele imediat, inaintea sau la inceputul internarii in spital.
Punctia lombara este cel mai important test de pentru diagnosticul de
meningita. Ea se face aproape intotdeauna în cazul suspiciunii de meningită.
Este prelevata o mostra de lichid cefalorahidian (LCR) care este testata in
scopul cautarii si identificarii unuia din microorganismele ce pot provoca
meningita. Se face o cultura din lichid cu acest scop. Adesea este nevoie de
cateva zile pana la cateva saptamani pana la obtinerea rezultatelor acestei
culturi din LCR.
Totusi se pot face si alte teste din lichidul cefalorahidian pentru
identificarea microrganismului care a cauzat infectia. Rezultatele acestor
teste pot fi gata inaintea rezultatelor culturii.
Pot fi facute si alte teste pentru confirmarea diagnosticului, cum ar fi:
 hemocultura (cultura efectuata din sange), pentru identificarea
infectiei
 tomografie computerizata (CT) sau rezonanta magnetica nucleara
(RMN) la nivelul capului, pentru gasirea tumefierii tesuturilor
cerebrale sau a complicatiilor, cum ar fi leziunile cerebrale
 testele urinare, pentru identificarea unei infectii urinare
 radiografie toracica, in cautarea unei infectii pulmonare
 precum si o biopsie de la nivelul eruptiei cutanate.

11
 f. Evoluţie şi prognostic
Probabilitatea de deces din cauza meningitei la adulti este cea mai
mare la cei care:

 au varsta de peste 50 de ani;

 au convulsii in primele 24 de ore de boala;
 intarzie inceperea tratamentului;
 sunt in coma la internarea in spital;
 sunt in stare de soc;
 nu pot respira autonom, fara ajutorul masinilor.
Meningita cauzata de Streptococcus (S.) pneumoniae are riscul cel
mai mare de a provoca moartea dintre toate meningitele bacteriene.
Vaccinul impotriva S. pneumoniae ii protejeaza de obicei pe cei care il fac,
de bolile (inclusiv menigita) provocate de majoritatea tulpinilor acestei
bacterii. Factorii care pot creste riscul de meningita sunt:

 genetici - unele persoane pot mosteni tendinta de a face meningita

daca vin in contact cu aceste microorganisme care o provoaca;
 sexul - barbatii fac meningita mai frecvent decat femeile;
 varsta - în general, sugarii, copiii mici, adultii tineri si varstnicii au cel
mai mare risc de a face meningita;
 conditii de trai aglomerate- persoanele din tabere, scoli si
camine/internate au o prababilitate mai mare de a face meningita
provocata de microorganisme care se raspandesc cu usurinta de la o
persoana la alta.

g. Tratament
Tratamentul meningitei depinde de microorganismul care a cauzat
infectia, de varsta, de extinderea infectiei si de prezenta altor afectiuni
medicale sau a complicatiilor meningitei.
- Meningita trebuie tratata in spital, cu antibiotice. Este mai probabil
sa se dezvolte complicatii in cursul bolii (cum ar fi febra prelugita si
convulsii) si complicatii pe termen lung (precum pierderea auzului si
probleme cu vederea) in cazul meningitelor bacteriene decat in cazul celor
virale. Meningita bacteriana sau menigita virala severa pot impune tratarea
in spital, cu:
 Antibiotice - ceste medicamente se administreaza de obicei in vena
(pe cale intravenoasa sau IV). Antibioticele se administreaza numai
daca infectia este cauzata de o bacterie. Administrarea de antibiotice
atunci cand nu este nevoie poate duce la aparitia rezistentei la ele.

12
 Cele mai des folosite sunt antibioticele : Meronemul, Ampicilina
Ciprofloxacina
 masuri pentru reducerea presiunii din creier. Daca meningita provoaca
cresterea presiunii in creier, se administreaza
medicamente cortizonice precum dexametazona. Aceasta administrata
in asociere cu antibiotice, cel mai curand posibil in evolutia
meningitei, poate reduce riscul de aparitie a sechelor si a decesului.
Totusi, un studiu arata ca steroizii nu au ameliorat evolutia la copiii
din tarile in curs de dezvoltare, atunci cand adeseori copiii nu sunt
adusi la spital suficient de devreme dupa ce simptomele de meningita
incep sa se dezvolte.
 masuri pentru reducerea febrei. Medicamente precum acetaminofen
(Paracetamol, Tylenol), consumul de lichide si o buna ventilare a
camerei pot reduce febra. In caz de febra inalta, poate fi nevoie de o
interventie, cum ar fi punerea unui cearceaf udat cu apa rece pe pat
 masuri pentru prevenirea convulsiilor. Daca apar convulsiile, este
nevoie de un mediu inconjurator calm si linistit. Medicamente precum
fenobarbital sau diazepam pot fi administrate pentru oprirea lor
 oxigenoterapia. Administrarea de oxigen se face in caz de dificultate a
respiratiei si pentru cresterea cantitatii de oxigen in intregul organism.
Oxigenul se poate administra printr-un cort sau o capota plasate
deasupra corpului, printr-o masca faciala pusa deasupra nasului si a
gurii, printr-o piesa tinuta sub nas (canula nazala) sau in cazuri severe,
printr-un tub introdus prin gura pana la nivelul traheei
 monitorizarea consumului de lichide. Poate fi nevoie de consum de
lichide in plus deoarece infectiile cresc nevoia organismului de apa.
Consumul de lichide poate reduce de asemenea riscul posibil al
deshidratarii. Lichidele se administreaza intravenos (IV) in cazul in
care varsaturile impiedica consumarea lichidelor pe cale orala.
Medicii si asistentele controleaza cantitatea de lichide administrata
deoarece persoanele cu meningita pot face complicatii in cazul in care
au prea putine sau prea multe lichide
 monitorizarea analizelor sangelui. Se fac frecvent teste sanguine
pentru masurarea electrolitilor, precum sodiul, potasiul si a glucozei
din sange.

h. Complicaţii

A. Complicaţii meningiene, sunt în general complicaţii mecanice :

13
 1.cloazonarea se produce la orice nivel. Blocajul găurilor comunicante
dintre venticulii laterali, al III-lea şi al IV-lea determină acumulare de lichid
sub tensiune (hidrocefalie) sau de puroi (piocefalie).
2.colecţia subdural apar în special la copil după meningita cu H.
influenzae, fiind foarte rară în meningitele cu alţi germeni. Apar la sfârşitul
perioadei de stare, fiind însoţită de reluarea febrei, vărsături, accentuarea
sindromului meningian, convulsii şi semne neurologice de focar.

B. Complicaţii ale sistemului nervos central :

1.abcesul cerebral trebuie suspectat în momentul apariţiei semnelor
neurologice de focar.
2.paralizii de tip central
3.paraliza nervilor cranieni (perechile a III-a, a VI-a, a VII-a şi a VIII-
a de nervi cranieni), manifestându-se prin ptoză palpebrală, strabism,
paralizie facială sau surditate. Foarte rar poate apare cecitate, consecinţa
atrofiei nervului optic sau de tip central ;
4.complicaţii senzoriale : hipoacuzie sau surditate

14
Obiectiv 3. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în
îngrijirea pacientului cu meningită
Îngrijirea bolnavului este o muncă de mare răspundere care implică
calităţi morale deosebite. Bolnavul când se internează în spital se supune
unui tratament ambulator, îşi încredinţează sănătatea şi chiar viaţa în mâinile
acelor persoane demne de aest lucru.
În procesul de îngrijire se impune necondiţionat parteneriatul cu
pacientul, echipa de îngrijire (medic, asistent medical, infirmieră etc.).
Rolul esenţial al asistentului medical constă în a ajuta individul să-şi
menţină sau recâştige sănătatea, să-l asiste în ultimele sale clipe, prin
îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi efectuat singur dacă ar fi avut forţa,
voinţa sau cunoştinţele necesare.
Asistentul medical trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât
pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil (V.Henderson-
feb.1991).
În prezent activitatea asistentului nu este întotdeauna clară; pentru
unii asistentul ajută medicul, pentru alţii asistentul practică o meserie
autonomă. Acest fapt face ca rolul lui să fie perceput diferit.
Asistenţii medicali au responsabilitatea de a propaga drepturile pacientului:
*Să-i asigure o îngrijire adecvată în orice condiţie;
*Îngrijirea să fie echitabilă, umană şi fără discriminări privind rasa,
culoarea, resursele financiare sau convingerile etice;
*Să informeze pacientul despre tratament, riscurile aferente, în termeni pe
care ei şi familia lor să-i înţeleagă cu uşurinţă, iar aceştia să-şi dea
consimţământul în deplină cunoştinţă de cauză;
*Să-i informeze şi să-i facă să participe la toate deciziile legate de
sănătatea lor;
*Să li se asigure confidenţialitatea în timpul discuţiilor, examinării şi
tratamentului;
*Să le respecte decizia privind refuzul tratamentelor, participarea la
cercetări sau experimente, fără să recurgă la acţiuni punitive împotriva lor;
*Pacienţii au dreptul să fie educaţi şi informaţi de către personalul care îi
îngrijeşte în aşa fel încât să-şi asigure un nivel optim de stare de bine şi să
înţeleagă care le sunt nevoile de bază.

15
 Rolul autonom al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu
meningită bacteriană vizează compensarea parţială sau totală a lipsei sau
diminuării autonomiei, protejează, menţine şi promovează sănătatea;
uşurează suferinţa şi asistă individul în ultimele momente de viaţă; stabileşte
procesul de îngrijire; favorizează reintegrarea în familie sau societate. Pentru
îndeplinirea rolului necesită deprinderi şi capacităţi profesionale
exercitându-le astfel :
 amplasează bolnavul în camere bine aerisite, asigură condiții de confort
şi supraveghere permanentă a stării generale;
 supravegherea funcţiilor vitale şi menţinerea valorilor aproape de
limitele normale;
 asigură repausul la pat, cu mobilizare activă în pat, în perioadele febrile
şi de acutizare;
 asigură o alimentaţie lichidă şi semilichidă în perioadele febrile cu aport
crescut cantitativ, dat fiind pierderile prin transpiraţii, febră – pentru a
preveni dezechilibrul hidroelectolitic; apoi când starea generală permite
se instituie regim dietetic bogat în toate principiile nutritive;
 interdependent se satisfac nevoile afectate în funcţie de starea generală,
de evoluţie, de voinţă;
 recoltează produse patologice pentru examenul de laborator: sânge,
urină
 pregăteşte bolnavul pentru ecografie abdominală şi colonoscopie;
 asigura igiena corporală, vestimentară;
 urmăreşte curba termică cu înregistrări de mai multe ori pe zi;
 încurajează bolnavul să îşi dobândească independenţa însotindu-l la
explorări şi plimbări scurte, repetate;
 cu blandeţe, răbdare să asculte pacientul şi să obţină de la el problemele
care îl preocupă, să îi respecte intimitatea şi demnitatea în tot procesul
de îngrijire
Rolul delegat al asistentului medical:

 Vizează abilitatea asistentului de a îndeplini sarcini şi de a aplica

îngrijiri medicale sub prescripţie medicală;
 Supravegherea clinică a bolnavului şi a efectelor terapeutice;
 Participarea şi colaborarea la aplicarea diverselor tehnici invazive de
îngrijire;
 Aplicarea prescripţiilor medicale.

16
 a. Fişa tehnică nr. 1
Măsurarea și notarea temperaturii
Temperatura reprezinta rezultatul proceselor oxidative din organism,
generatoare de caldura, prin dezintegrarea alimentelor energtice.

Termoreglarea reprezinta functia organismului prin care se mentine

echilibrul intre producerea caldurii (termogeneza) si pierderea caldurii
(termoliza) prin pastrarea valorilor constante (homeotermie) de 36-37 grade
C dimineata si 37-37.3grade C seara.

SCOP - este de a descoperi unele modificari patologice ale valorii

temperaturii corpului. Explorator

Locuri de masurare:

(A) în cavitați semiînchise:

 în axilă;
 în plica inghinală;
 în cavitatea bucală;

(B) în cavitați închise:

 în rect;
 în vagin;

Materiale necesare: termometru maximal individual, o casoleta mica cu

tampoane de tifon nesterile, prosop individual, sapun, pahar cu ¾ soluție de
cloramina 1-5%, o tava, o sticluță cu ulei de vaselină, taviță renală, sticlă
cu alcool medicinal, creion sau pix cu pasta albastră, foaia de temperatură a
bolnavului si carnetelul propriu al asitentei.

ETAPE DE EXECUȚIE:

1. pregatirea materialelor si a instrumentelor:

 se pregatesc materialele necesare;
 se verifica integritatea termometrului, functionalitatea si daca
mercurul este coborat in rezervor;

17
  se sterge termometrul de solutia dezinfectanta deoarece irita
tegumentele;

2. pregatirea psihica si fizica a bolnavului:

 se anunta bolnavul;
 se aseaza bolnavul in decubit orsal, confortabil, cu capul pe perna sau
in pozitie sezanda pe un scaun;

3. efectuarea tehnicii:

(A) masurarea in axila:

 se ridica bratul bolnavului;

 se sterge bine axila bolnavului prin tamponare cu prosopul lui, stiind
k frecarea ridica temperatura;
 termometrul se tine in mana ca pe un creion in pozitia pt scris;
 se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur pe pielea centrului
axilei, paralel cu toracele (se evita lenjeria);
 se apropie bratul bolnavului de trunchi cu antebratul flectat pe
suprafata anterioara a toracelui;
 se mentine termometrul timp de 10 min dupa care se scoate din axila
bolnavului, se citeste si se aseaza pe tava medicala;
 bolnavul va fi asezat in pozitie comoda;
 inainte de citirea termometrului, acesta se sterge cu o compresa
uscata;
 tinut strans ca un creion, termometrul se scutura cu miscari rapide
departe de obstacole, pt ca mercurul sa coboare in rezervor;
 se aseaza termometrul la locul lui in recipient;

18
 b. Fişa tehnică nr 2.
Măsurarea si notarea Tensiunii Arteriale

Definiţie: Tensiunea arterială – presiunea exercitată de sângele circulant

asupra pereţilor arteriali.
Factorii determinanţi: debitul cardiac, forţa de contracţie a inimii,
elasticitatea şi calibrul vaselor, vâscozitatea sângelui.
Tensiunea arterială:
 sistolică (tensiune arterială maximă) = 140 mm Hg – forţa de
contracţie a inimii va fi mai mare în sistolă;
 diastolică (tensiune arterială minimă) = 80 mm Hg – forţa de
contracţie a inimii va fi mai mică în diastolă.
Tensiunea diferenţială (de importanţă diagnostică) - diferenţa dintre T.A.
maximă şi T.A. minimă.
Valorile tensiunii arteriale variază în funcţie de: tonusul
neurovegetativ, starea glandelor endocrine, starea vaselor, volumul sângelui
circulant şi al urinei.

Scop: Explorator. Descoperirea modificărilor morfofuncţionale ale inimii şi

vaselor.
Materiale necesare:
 tavă de instrumente medicale;
 tensiometru cu mercur (Riva-Rocci) sau sfigmomanometru;
 stetoscop biauricular;
 creion, pix, stilou (cu culoare albastră);
 foaie de temperatură;
 tampon de vată cu alcool.

ETAPE DE EXECUŢIE:
Pregătirea materialelor:
 adunarea şi transportul materialelor necesare la locul examenului.
 verificarea stării de funcţionare a instrumentelor şi aparatelor.

19
  pregătirea bolnavului (psihică, fizică):
 bolnavul este informat asupra scopului investigaţiei.
 se explică măsurile necesare pentru o măsurare corectă: 15 minute
repaus înainte de măsurare; efectuarea măsurării se face după cel
puţin 3 ore de la servirea mesei.

Execuţia tehnicii propriu-zisă:

I. Cu aparatul Riva-Rocci
II. Spălarea mâinilor.
III. Se aşază manometrul (cel cu mercur) pe noptieră, într-o poziţie
fără vizibilitate pentru bolnav.
IV. Se aplică strâns manşeta pe braţul sprijinit şi în extensie.
V. Se fixează cu mâna stângă membrana stetoscopului pe artera
humerală, sub marginea inferioară a manşetei şi olivele în urechi.

Măsurarea tensiunii arteriale

Cu mâna dreaptă se pompează aer în manşeta pneumatică cu para de
cauciuc, până la dispariţia zgomotelor pulsatile.
Privind manometrul, se decomprimă progresiv aerul din manşetă cu
ajutorul ventilului pompei de aer, până când se aude zgomotul pulsului şi se
observă gradaţia din momentul dat de zgomotul trecerii primei unde
pulsatile.
Se memorează valoarea tensională – tensiunea maximă – indicată de
manometru.
Se continuă decomprimarea, ascultând zgomotele pulsului şi urmărind
gradaţiile manometrului până la dispariţia ultimei unde pulsatile.
Se memorează a doua valoare tensională – tensiunea minimă –
indicată de manometru.
Se îndepărtează manşeta de pe braţ.

Reorganizarea locului de muncă:

Se aşază tensiometrul şi stetoscopul pe tava medicală.
Se aşază bolnavul în poziţie comodă.
Spălarea mâinilor.
Se dezinfectează membrana stetoscopului cu tampoane de vată cu alcool.

20
Se aşază aparatul în dulapul pentru instrumente si materiale medicale.

Notarea cifrică:
În carnetul propriu se notează cifric valorile tensiunii măsurate,
numele şi prenumele bolnavului, salonul, data.

Notarea grafică
Se notează grafic în foaia de temperatură cu culoare albastră (creion, pix,
stilou), haşurat.
Se socoteşte pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură o unitate
coloană de Hg. Deasupra liniei groase se notează tensiunea arterială
maximă, iar tensiunea arterială minimă dedesubt.

21
 c. Fișa Tehnica nr 3
Participarea asistentului medical la punctia Rahidiană

Definiţie: Puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu ajutorul unui ac

special în spaţiul subarahnoidian la nivel:
 lombar (puncţia lombară); toracal (puncţia toracală);suboccipital
(puncţia suboccipitală)

Scop :
Explorator: Măsurarea presiunii lichiului cefalo-rahidian (L.C.R.);
prelevarea unei cantităţi pentru examene: citologice, biochimice,
bacteriologice; în traumatismele cranio-cerebrale şi accidentele vasculare
cerebrale pentru aprecierea aspectului L.C.R. și pentru măsurarea presiunii
acestuia;
Terapeutic: Injectarea unor substanţe de contrast în mielografie sau a
izotopilor radioactivi, administrarea de antibiotice;
Anestezic: administrarea de anestezice,rahianestezia.

Decomprimarea în cazul în care presiunea L.C.R. este crescută;

- în meningite; - A.V.C., boli degenerative ale SNC - traumatisme cranio-
cerebrale şi accidente vasculare cerebrale; - diagnosticarea sclerozei
multiple, a afecţiunilor autoimune.

Locul puncţiei: puncţia lombară D12-L, sau L4-L5;

Materiale necesare; - mănuşi sterile, câmpuri sterile, comprese sterile;

- ace sterile pentru puncţie, lungi de 8-10cm, subţiri, cu bizou scurt,
prevăzute cu mandren;
- soluţii dezinfectante (betadină sau alcool iodat);
- seringi sterile de 2-5ml pentru anestezie;- eprubete sterile; -2 tăviţe renale;
- manometru Claude pentru măsurarea presiunii L.C.R.;

Pregătirea pacientului - se informează pacientul cu privire la efectuarea

procedurii: necesitatea, importanţa, durata procedurii;
- se obţine consimţământul informat scris al pacientului;
- se recomandă ca vezica şi rectul să fie goale;

22
 - se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea sa, cu scopul
şi locul puncţiei;

- şezând cu capul flectat, umerii aplecaţi, spatele îndoit, coatele sprijinite

pe genunchi, membrele inferioare sprijinite pe un scaun mic;
- se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, iar în timpul
procedurii să nu se mişte;
- în decubit lateral la marginea mesei de operaţie sau a patului, cu coapsele
flectate pe abdomen şi gambele flectate pe coapse, capul în flexie maximă,
coloana vertebrală arcuită, umerii în plan vertical;
- se asigură intimitatea pacientului cu paravan, dacă procedura se execută
la salon.

Participarea asistentului medical la procedură

Procedura este de competenţa medicului.
-se identifică pacientul;
-se verifică recomandarea medicală;
- se aşază pacientul într-una din poziţiile amintite în funcţie de starea şi
recomandarea medicului;
- se recomandă pacientului să respire adânc;
- se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative;
- se controlează ca temperatura camerei să fie de circa 20oCelsius; -
medicul fixează locul puncţiei între L4-L5;
- se dezinfectează locul puncţiei cu betadină;
- se oferă medicului mănuşi sterile;
- se oferă medicului acul de puncţie steril;
- se supraveghează pacientul tot timpul puncţiei;
- se oferă medicului manometrul Claude pentru măsurarea presiunii
L.C.R.;
- se oferă medicului pe rând eprubetele pentru recoltarea L.C.R. în vederea
diferitelor examene de laborator;
- se recoltează 5-10 ml L.C.R. în cele 3 eprubete, iar apoi se acoperă
eprubetele;
- se etichetează eprubetele şi se trimit imediat la laborator;
- se oferă medicului seringile cu soluţii medicamentoase dacă puncţia se
face în scop terapeutic;
- se extrage brusc acul puncţiei de către medic la sfârşitul procedurii;
- se masează locul puncţiei;
- se aplică o compresă sterilă pe locul puncţiei şi se fixează cu romplast;
Îngrijirea pacientului după puncție

23
 - se aşază pacientul atent pe cărucior în poziţie orizontală, la fel şi în pat;
- se menţine pacientul fără pernă şi nemişcat cel puţin 6 ore până la 24 ore;
- se alimentează pacientul la pat numai după 6 ore;
- se oferă pacientului perna după 24 ore;

- se observă cu atenţie mişcările extremităţilor, se anunţă medicul dacă

apar furnicături sau amorțeli în picioare;
- se evaluează capacitatea de micţiune a pacientului;
- se monitorizează permanent pacientul;
- se recomandă să consume multe lichide.

Incidente/Accidente - puncţia albă determinată de introducerea defectuoasă

a acului; - scurgere foarte lentă a lichidului din cauza hipotensiunii L.C.R.; -
imposibilitatea puncţionării foarte frecventă la vârstnici din cauza osificării
ligamentare şi la pacienții obezi; - puncţia traumatică (prin ac se
exteriorizează sânge ca rezultat al efracţiei unui vas meningeal); - durere la
nivelul unui membru pelvian prin puncţionarea unei rădăcini nervoase; -
lipotimie, mai ales la pacienţi care nu au fost sedaţi anterior şi la care
puncţia se realizează şezând; - cefalee şi rahialgie, complicaţie frecvent
întâlnită, care pare a fi determinată de scăderea presiunii L.C.R.; - sincopa şi
accidentele mortale care apar foarte rar la pacienţii cu traumatisme
cerebrale, fractură de bază de craniu etc.

24
 d. Fişă Tehnică nr 4
Administrarea antibioticelor pe cale paranterală

Definiţie: Antibioticele sunt agenţi antimicrobieni care introduse în

organism exercită efecte toxice specifice fată de anumite microorganisme,
paraziţii sau celeule atipice, avănd efecte toxice mult mai reduse sau absente
fată de celulele organismului gazdă, distrug microbii sau împiedica
dezvoltarea lor.
Scop: Terapeutic.
Locul puncţiei: Vena de la plica cotului (soluţii cristaline).
Materiale necesare: taviţă renală, tampoane cu alcool, manuşi, 2 ace,
garou, seringa, soluţia medicamentoasă, ser fiziologic.
Efectuarea tehnicii:
Pregatim pacientul psihic si fizic. Psihic îi cerem consimţământul şi îi
explicăm tehnica,îl intrebăm dacă este alergic şi eventual îi facem testul la
antibiotic. Fizic îl aşezăm în semişezând cu braţul în extensie.
Spălăm mâinile îmbrăcam mănuşile. Dizolvăm soluţia
medicamentoasă cu ser fiziologic, extragem soluţia cu ajutorul unui ac
adaptat la o seringă, scoatem bula de aer schimbăm acul. Aşezăm garoul
pacientului cu 10cm deasupra venei,rugăm pacientul să strânga pumnul,
evidenţiem vena o palpăm, apoi dezinfectăm cu un tampon cu alcool de jos
în sus şi introducem acul cu bizoul în sus. Pacientul dă drumul la
pumn,administrăm soluţia lent uitându-ne în permanenţă la faciesul paientul
şi comunicăm cu el. Extragem acul brusc sub un tampon cu alcool. Spunem
pacientului să nu maseze zona şi să nu flecteze braţul ci timp de 10 minute
să ţină apăsat. Reorganizarea locului de muncă
Incidente-Accidente: Flegmon, Perforarea venei, Pacientul alergic( testarea
la antibiotic).

25
 Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unui pacient cu Meningită
CAZUL 1
a) INTERVIU

1.Informații generale:

a. Nume și prenume: P.A. e. Profesia: inginer

b. Vârsta: 42 ani f. Localitatea de domiciliu:

Botoșani
c. Starea civilă: căsătorit
g. Diagnosticul la internare:
d. Copii: 2
meningită virală
h. Data internării: 15.03.2017

2. Obișnuințe de viață:

a.Consumator de: Alcool – neagă consumul, Cafea – zilnic, Tutun –

zilnic, Drog – neagă consumul.

b.Dietă/regim alimentar – dietă obişnuită, fără restricţii, 3 mese pe zi.

c.Alergii cunoscute – nu se cunosc.

3. Probleme de sănătate:

a.Antecedente medicale personale: apendicectomie la 20 ani.

b.Antecedente heterocolaterale: mama decedată la 60 ani cu accident

vascular, tata decedat la 65 ani cu neoplasm gastric.

c.Motivele internării actuale:

Pacient în vârstă de 42 ani se prezintă personal la camera de gardă a

spitalului acuzând cefalee, febră, grețuri, dezorientare temporo-spațială,
indispoziție, dureri abdominale, diaree, anorexie, ușoară stare de
confuzie.

d.Istoricul stării actuale: Pacient cu antecedente heterocolaterale

nesemnificative prezintă de aproximativ o săptămână febră, frisoane,
stare de rău, cefalee.

26
4.Examenul clinic general:

e.Tegumente și mucoase: palide la nivelul membrelor superioare

f. Greutate: 85 kg

g. Înălțime: 1,72 cm

h.Țesut celular subcutanat – normal reprezentat

i.Sistem ganglionar limfatic: nepalpabil

j. Aparat loco-motor: aparent integru

k.Aparat respirator: prezintă tahipnee: 21 res/min

l.Aparat cardio-vascular: puls tahicardic 85 bătăi/min, TA

140/90mmHg

m.Aparat digestiv: abdomen dureros la palpare, grețuri matinale, diaree

n.Aparat uro-genital: normal

o.Sistem nervos și organe de simț: semne de inflamare a meningelui,

cefalee, febră 38,5 ° C.

5.Investigații:

a.Examenul sângelui:

 VSH: 32 mm/h
 Proteina C reactivă: > 4mg/L
 Hemoglobina: 12,1 g/dl
 Leucocite: 10000 µL

b.Examenul urinei: albumină absent, glucoză absent, sediment cu

frecvenţi oxalaţi de calciu.

c.Alte examene de specialitate: examenul LCR, aspect tulbure.

6.Tratament medicamentos: antiinflamatoare, antipiretice, analgezice.

7.Epicriza și recomandări la externare: Pacientul se externează după două

săptămâni de spitalizare iar starea sa este ameliorată. Este afebril, hidratat,
și-a recăpătat apetitul, durerea a cedat.

27
b.Nevoi fundamentale după V.Henderson

Nevoile Manifestări de Manifestări de Sursa de

fundamentale independență dependență dificultate

1.A respira și a - - pacientul - durere la nivelul

avea o bună prezintă tahipnee: toracelui cu
circulație. 21 r/min; iradiere în umărul
stâng.
- dispnee:
oxigenoterapie;

- puls tahicardic 85
b/min.

2.A bea și a - - anorexie; - lipsa poftei de

mânca. mâncare;
- grețuri matinale;
- dificultate de a se
- pacientul este
alimenta;
ajutat să se
alimenteze. -alimentație
necorespunzătoare.

3.A elimina - culoarea urinei - diaree frecventă; - tranzit intestinal

este galben deschis accelerat;
- se administează
cu aspect normal;
soluţii cu electroliţi - obiceiuri
- micţiuni IV şi anidiareice. alimentare
fiziologice deficitare.
nedureroase.

4.A se mișca și a - mobilizare activă. - pacientul necesită - meningita virală.

păstra o bună ajutor la mişcare.
postură.

5.A dormi, a se - pacientul nu are - insomnii; -dificultate de a

odihni. coşmaruri. dormi;
- astenie;

28
 - discomfort. -stare generală
alterată;

- lipsa confortului

- anxietate.

6.A se îmbrăca și a - pacientul se - -

se dezbrăca. îmbracă singur, nu
are nevoie de
ajutor.

7.A menține - pacientul se - -

tegumentele curate îngrijește singur,
și îngrijite. urmează
prescripțiile de
igienă,
tegumentele şi
mucoasele sunt
îngrijite şi curate.

8.A păstra - -sindrom febril; -inflamația

temperatura meningelor;
-temperatură
corpului în limite
corporală ridicată -deshidratarea.
normale.
38,5 °C.

9.A evita - pacientul nu este - -

pericolele. vulnerabil în fața
pericolelor, se
poate orienta fără
dificultate.

10.A comunica. - pacientul - -

comunică cu cei
din jur.

11.A se realiza. - pacientul nu - -

prezintă dificultate
în a se realiza, își

29
 ia deciziile cu
ușurință.

12.A se recrea - pacientul - dificultate în - stress psihic;

participă la concentrare.
- oboseală.
activități
recreative.

13.A învăța - pacientul are - -

cunoștințe
medicale și pune în
aplicare sfaturile
primite de la medic
și asistentă.

14.A-și practica - pacientul - momentan nu - pacientul este

religia. acționează după poate participa la internat.
credințele și manifestări
valorile sale, nu religioase.
prezintă sentimente
de frustrare.

30
c.Plan de îngrijire

Data Problema de Obiectivele de Intervențiile aplicate Evaluarea

îngrijire îngrijire îngrijirilor

15.03 -febră - pacientul să prezinte - la indicația medicului -în urma

temperatura corpului se administrează intervenţii-
în limite normale; antipiretice lor febra
(Paracetamol); pacientului
- corectarea
a scăzut;
temperaturii. - împachetări;
-starea
- asistenta
pacientului
supraveghează
s-a
temperatura și anunță
ameliorat.
medicul în cazul în care
apar modificări;

- recoltează produse
biologice la indicația
medicului.

15.03 -cefalee -combaterea și - la indicația medicului - pacientul

calmarea durerior se administrează nu mai
pacientului antialgice și prezintă
antiinflamatoare; dureri în
urma
- pacientul este educat
intervenții-
să consume apă;
lor făcute.
- liniștirea pacientului;

-la recomandarea
medicului administrăm
Dexametazon
intravenos.

31
15.03 -grețuri -combaterea grețurilor - administrare de - pacientul
medicamente pentru nu mai
combaterea greţurilor; prezintă
grețuri,
- îi putem oferi
starea s-a
pacientului zeamă de
ameliorat.
lămâie

15.03 -stare de - pacientul să fie -la indicația medicului - treptat

deshidratare; echilibrat se administează perfuzii starea
hidroelectrolitic și prin soluții Ringer, pacientului
-diaree.
acido-bazic; Glucoză 10%, ser s- a
fiziologic; ameliorat
- combaterea diareei și
în urma
deshidratării. -reechilibrarea
echilibrării
pacientului prin regim
hidroelec-
hidric 24-48h, apoi
trolitice.
regim alimentar de
tranziție;

-evaluarea semnelor de
deshidratare și
anunțarea medicului

16.03 - anorexie - stimularea apetitului; - regimul alimentar - în umra

constă din 3 mese intervenții-
- pacientul să aibă
principale și 2 gustări: lor
poftă de mâncare și să
(brânză de vaci, supe, pacientul a
se alimenteze
ouă, salată, fructe, început să
corespunzător vârstei
carne de pui). ia în
sale.
greutate.

16.03 - dureri -combatereadurerii. - asistenta - durerea a

abdominale supraveghează durerea; cedat în
urma
- aplică pungă cu
intervenţii-
gheață pentru
lor făcute.
diminuarea durerii;

- administrăm

32
 medicamente la
indicația medicului;

- efectuarea unei
ecografii abdominale;

- recoltare de analize.

16.03 - insomnii - pacientul să - se asigură o atmosferă - în urma

beneficieze de somn calmă, de liniște și de măsurilor
calitativ și cantitativ; siguranță; aplicate
pacientul
- combaterea - i se oferă ceai cald
doarme
insomniilor înainte de culcare;
liniștit și
- asigurarea unei este relaxat.
perioade suficiente de
somn (8h/zi);

- consiliere psihologica
și psihoterapie;

- organizarea
perioadelor de repaus și
relaxare în cursul zilei.

33
 CAZUL 2
A.INTERVIU

1. Informaţii generale:

a. Numele şi prenumele: P. I

b. Vârsta 57

c. Starea civilă : căsătorită

d. Copii : 3

e. Profesia : croitoreasă

f. Localitatea de domiciliu: Iași

g. Diagnosticul la internare: cefalee,subfebrilitate, astenie

h. Data internării: 15.04.2016

2. Obişnuinţe de viaţă:

a. Consumatoare de: Alcool – nu Cafea –da Tutun – da Drog –

nu

b. Dietă / regim alimentar – regim hiposodat

c. Alergii cunoscute – nu

3. Probleme de sănătate:

a. Antecedente medicale personale: hipertensiune arterială

34
b. Antecedente heredocolaterale : nu sunt cunoscute

c. Motivele internării actuale: meningită tuberculoasă

d. Istoricul stării actuale: Din discuțiile avute cu pacienta boala a

debutat în urmă cu 2-3 zile manifestându-se prin temperatură ridicată
,cefalee, greață , stare de agitație și inapetență.

4. Examenul clinic general:

a. Tegumente şi mucoase: palide

b. Greutate: 78 kg

c. Înălţime: 1,68

d. Ţesut celular subcutanat – normal reprezentat

e. Sistem ganglionar şi limfatic : nu se palpează

f. Aparat loco-motor -normal

g. Aparat respirator : torace emfizemată hipermibilitate diafragmatic ,

sonoritate pulmonară crescută.

h. Aparat cardio-vascular : matitate cardiacă în limite normale,

zgomote cardiace ritmice, fără sufluri patalogice.

i. Aparat digestiv : abdomen liber, particită la mișcările respiratorii.

j. Aparat uro-genital : micțiuni spontane , loje renale libere.

k. Sistem nervos şi organe de simţ : ROT prezente nemodificate,

zenzorie clară.

5. Investigaţii:

35
a. Examenul sângelui :

Biochimie

- Sodiu: 140/mmol
- Potasiu:4,2/mmol
- Clor: 97/mmol
- TGP: 36/mmol
- Uree: 23/mmol
- Glicemie: 80 mg/dl

Hematologie

- WBC: 13400 µL
- RBC: 8.400 µL
- Hg: 11,4 g/dl
- Hematocritul : 39 %
- Volum eritrocitar mediu: 90 fL
- Trombocite: 300 000
- Euzinofile : 7,9
- Limfocite: 3,9
- Granulocite: 4,3
- VSH: 60

b. Examenul urinei : urocultura- negativ

c. Alte examene de specialitate: examene -

6. Tratamente:

a. Tratament medicamentos

Tratamentul cu antituberculoase majore de primă linie și de linia a doua.

36
 Drog Doză

Izoniazidă HIN 5-10 mg/kgc/zi

De primă linie Rifamicină 10 mg/kgc/zi

Pirazinamidă 20-40 mg/kgc/zi

Etambutol 15-25 mg/kgc/zi

Ciprofloxacină 20 mg/kgc/zi

7. Epicriza şi recomandări la externare:

- se recomandă pacientei repaus la pat

- să continue tratamentul la domiciliu timp de 6 luni

- să respecte regimul alimentar

- să evite pe cât posibil stresul, efortul si expunerea la soare

- să evite oboseala, stările conflictuale

- să evite excitantii sistemului nervos central

- să revină la control în fiecare lună pentru ca boala să fie ținută sub control

37
 B. Nevoile fundamentale după Virginia Henderson

Nevoia Manifestări de Manifestări de Sursa de

fundamentală independenţă dependenţă dificultate

1.Nevoia de a res -frecvenţa respiratorie

pira de 16 r/minut

şi a avea - respiraţie ritmică

o bună circulaţie -torace normal conformat

-sonoritate pulmonară
prezentă

-murmur vezicular
fiziologic

-TA 120/80 mmHg

-pulsul 68p/minut.

2.Nevoia de a bea -greţuri - semene de

şi a mânca iritaţie
- vărsături
meningiană
-scădere ponderală

-anorexie

-mucoasă bucală uscată

-imposibilitatea de a se
alimenta şi hidrata

3.Nevoia de a -culoarea urinei este -diureză redusă 500

elimina galbenă, cu aspect ml/zi
- anorexie
normal
-constipaţie

38
4.Nevoia de a se -dificultate în a se mişca -semne de
mişca şi a avea o iritaţie
-poziţie antalgică cocoş
bună postură meningeană
de puşcă

5.Nevoia de a -insomie -lipsa

dormi şi a se confortului
-discomfort
odihni
-durerea

6.Nevoia de a se -bolnava nu este -boala

îmbrăca şi capabilă să-şi aleagă
dezbrăca vestimentaţia adecvată
circumstanţelor şi
nevoilor sale

7.Nevoia de a -temperatura corpului

menţine este de 36,8°C
temperatura
corpului în limite
normale

8.Nevoia de a fi -bolnava nu îşi poate -durerea

curat, îngrijit, de poate efectua singură
a-şi proteja igiena
tegumentele şi
mucoasele

9.Nevoia de a -stare de agitaţie psiho- -semne de

evita pericolele motorie iritaţie
meningiană
-stare de incoştienţă

10.Nevoia de a -organe de simţ integre -bolnava nu comunică -stare de

comunica cu cei din jur incoştienţă

11.Nevoia de a -bolnava este catolică -nu poate participa la -stare de

acţiona conform

39
propriilor - nu prezintă sentimente manifestări religioase incoştienţă
convingeri de frustrare
-stare de
comă

12.Nevoia de a fi -bolnava este realizată - în present nu poate -boala

preocupat în professional, profesează avea preocupări
vederea realizării ca croitoreasă profesionale

13.Nevoia de a se -bolnava este tristă, se -anxietate

recrea află într-o stare de
-neadaptare
încordare
la rolul de
bolnav

-plictiseală

-durere

14. Nevoia de a -bolnava nu are -nivel scăzut

învăţa cum să-ţi cunoştinţele necesare în de
păstrezi sănătatea privinţa unui regim cunoştinţe
alimentar adecvat
-apatie

-dezinteres

40
 C. Plan de îngrijire

Probleme și Obiective de Intervenții autonome Evaluarea

Data manifestări de îngrijire și delegate îngrijirilor
dependență
4.06 1.Hipertermie cauzată Pacientul să -aerisesc încăperea Temperatura
de procesul infecțios prezinte -măsor și notez corpului
manifestat prin febră temperatura temperstura scade la
moderată. corpului în limite -administrez i.m 1 37,6 ˚C ,dar
normale. fiolă Algocalmin. pe timpul
nopții se
observa
tendința de
creștere a
temperaturii.
05.06 2.Dificultate în a se Pacientul să se Asigur un mediu Pacientul
odihni manifestat prin odihnească iar corespunzător doarme dar
insomnie datorat somnul să fie fără caracterizat prin somnul nu
cefaleei și posturii întrerupere și luminozitate redusă, este
inadecvate. suficient ca liniște,temperatură și îndestulător
durată. umiditate normală. cantitativ
Administrez prin cauzat de
injecție i.m 1fiolă durerile
Algocalmin, 1 fiolă cefalee.
Diazepam.
06.06 3.Deficit alimentar și Pacientul să fie Explic pacientului că Pacientul
hidric datorat echilibrat reluarea hidratării si înțelege
refuzului de a ingera electrolitic și alimentării pe cale importanța
alimente și refuzul nutrițional, orală este esențială reluării
parțial de a ingera pacientul să se pentri însănătoșirea alimentației

41
 lichide cauzat de poată hidrata și lui; și hidratării
senzația de greață alimenta pe cale Servesc pacientul cu orale și
orală 500 ml de lichide cooperează.
fracționat în mai multe În timpul
reprize; zilei ingeră în
Institui succesiv total 500 ml
perfuzie cu : soluție lichide,dar
Ringer 500 ml, refuză
glucoză 10% 1000 ml alimentația
+ 1 fiolă MgSO4 + 1 pe cale orală
fiolă Calciu gluconic + pe motiv că-i
1 fiolă Vit. C. , provoacă
Manitol 125 ml; greață.
Fac bilanțul lichidelor În timpul
primite zilei
pacientul
primește
1975 ml
lichide.

07.06 4.Risc de evoluție Evoluția Măsor și notez: TA , TA=140/80

nefavorabilă și de pacientului să fie puls, respirație; mmHg
complicații datorată pozitivă,pacientul Administrez prin Puls=75
procesului infecțios să nu prezinte injecție i.v: bătăi/min
risc de -Ciprolfoxacina400mg Respirație=18
complicații -Dexametazonă r/min
1fiolă/6h Pacientul este
-Institui perfuzia cu în continuare
Manitol 125 ml. vulnerabil și

42
 prezintă risc
de evoluție
nefavorabil și
complicații.
08.06 5.Devalorizare și Pacientul să își Discut cu pacientul și Pacientul
neputință cauzată de recapete îl ajut să își exprime începe să-și
boală încrederea în sine temerile, îl asigur de recapete
și să fie echilibrat importanța pe care o încrederea în
psihic are în familie și de sine dar
rolul său. prezintă încă
Facilitez legătura senzația de
pacientului cu familia neputiință;
pentru a favoriza Pacientul este
recâștigarea încrederii echilibrat
pacientului în sine. psihic.

43
 CAZUL 3
a. Interviu
1. Informaţii generale:
a. Numele şi prenumele: M.C
b. Vârsta : 56
c. Starea civilă : casatorita
d. Copii : 1
e. Profesia cofetar
f. Localitatea de domiciliu: Iasi
g. Diagnosticul la internare: obs. Meningită
h. Data internării: 2.1.2019
2. Obişnuinţe de viaţă:
a. Consumatoare de: Alcool – Cafea : 1-2 cesti/zi Tutun –
Drog –
b. Dietă / regim alimentar –
c. Alergii cunoscute –
3. Probleme de sănătate:
a. Antecedente medicale personale:
Spitalizări pentru : apendicită
Operaţii/investigaţii : apendicită
Tratamente prescrise : nu
Tratamente urmate : nu

b. Antecedente heredocolaterale : -
c. Motivele internării actuale : Somnolenţă; Obnubilare; Crize de
aitaţie pshio-motorie; Fotofobie ;Redoarea cefei.
d. Istoricul stării actuale: Pe 1.01.2019 pacienta a suferit o
intervenţie chirurgicală de incizie a abcesului de fosă ischio-rectală
stângă şi de drenare a puroiului ; după reenirea din anestezie starea
pacientei s-a agravat rapid prezentând somnolenţă, obnubilare,
crize de agitaţie pshio-motorie, fotofobie, redoarea cefei.
Suspectându-se o meningită i s-a efectuat puncţia lombară care a
evidenţiat un LCR tulbure, după care pacienta a fost transferată la
spitalul de boli infectocontagioase.
4. Examenul clinic general:

a. Tegumente şi mucoase : normale

b. Greutate : 79kg
c. Înălţime :169cm
d. Ţesut celular subcutanat – normal reprezentat
 e. Sistem ganglionar şi limfatic – normal reprezentat
f. Aparat loco-motor– normal reprezentat
g. Aparat respirator
h. Aparat cardio-vascular –TA : 125/80 mmHg ; Puls : 75bătăi/min
i. Aparat digestiv– normal reprezentat
j. Aparat uro-genital – normal reprezentat
k. Sistem nervos şi organe de simţ -– normal reprezentat

5. Investigaţii:
a. Examenul sângelui
ANALIZA Valori normale Valori patologice
VSH 2-13 mm/h 60mm/h
Formula leucocitară 4000-8000/mm3 5500/mm3
-Eozinofile 1-3 % 0%
-Bazofile 0-1% 0%
-limfocite 20-40% 23%
-monocite 4-8% 3%
-tromnocite 150000-400000/mm3 150000/mm3

Hemoglobina 11- 15g % 10,57g %

Hematocritul 41 ±5% 35%
Glicemia 0,8-1,2g % 0,7g ‰
Ureea sanguină 20-50g/ l 32g/l
Ionograma serică
-Na+ 137-152mEq/l 140mEq/l
-K+ 3,8-5,4mEq/l 3,8mEq/l
-Ca++ 4,5-5,5mEq/l 4,5mEq/l
Hemocultura Negativ Nu s-au îngregistrat
viruşi pe frotiu

b. Examenul urinei -examen sumar de urină

●Albumină absent.
●Glucoză absent
●Urobilinogen în sediment ++

c. Alte examene de specialitate

examenul LCR:

45
 ●Macroscopic- aspect tulbure ca de zeamă de varză
●Microscopic :
-Pandy++++
-Elemente 6912/mm3.
-Proteine 9,7g/l.
-Glucoza 0,55g/l.

6. Tratamente:
 Algocalmin
 glucoză 10%-500ml ,
 glucoză 5%- 500ml,
 ser fiziologic 1000ml.
 Meronem 4g/zi
 Ampicilina 6g/zi
 Dexametazona 16mg/zi
 Paracetamol 3g i.v/zi
 Manitol 150ml/zi

7. Epicriza şi recomandări la externare:

-După trei săptămâni de spitalizare în urma tratamentului efectuat, starea
pacientei s-a ameliorat vizibil, semnele de iritare meningială s-au moderat
treptat pâna la dispariţie, în schimb cefaleea continuă să persiste, deşi mai
redusă ca intensitate şi localizată doar fronto-temporal.
-Însă bolnava este în continuare nervoasă şi irascibilă.DE aceea s-a
hotărât să renunţe la condiţiile de stres în care a lucrat până acum şi care i-au
determinat această stare şi să se pensioneze pe caz de boală.
-Pacienta s-a externat într-o stare ameliorată. S-a recomandat să evite
efortul fizic şi umezeala, să nu stea în curent, timp de o lună să nu se uite la Tv,
să se spele cât mai rar pe cap, să evite statu la soare cu capu descoperit, iar
pentru a scăpa de starea de nervozitate i s-a recomandat să petreacă cât mai mult
timp în mijlocul naturii pentru a se linişti.

46
 b. Nevoi fundamentale după Virginia Henderson
Nevoia Manifestări de Manifestări de Sursa de
fundamentală independenţă dependenţă dificultate
1.Nevoia de a respira -frecvenţa respiratorie
şi a avea de 16 r/minut
o bună circulaţie - respiraţie ritmică
-torace normal conformat
-sonoritate pulmonară
prezentă
-murmur vezicular
fiziologic
-TA 120/80 mmHg
-pulsul 68p/minut.

2.Nevoia de a bea şi a -greţuri - comă de gradul

mânca - vărsături II
-scădere ponderală - semene de
-anorexie iritaţie
-mucoasă bucală uscată meningiană
-imposibilitatea de a se
alimenta şi hidrata
3.Nevoia de a elimina -culoarea urinei este -diureză redusă 500 -comă de gradul
galbenă, cu aspect ml/zi II
normal -constipaţie - anorexie
4.Nevoia de a se -dificultate în a se mişca -semne de iritaţie
mişca şi a avea o bună -poziţie antalgică cocoş meningeană
postură de puşcă
5.Nevoia de a dormi şi -insomie -lipsa confortului
a se odihni -discomfort -durerea
6.Nevoia de a se -bolnava nu este capabilă -coma de gradul
îmbrăca şi dezbrăca să-şi aleagă vestimentaţia II
adecvată circumstanţelor şi
nevoilor sale

7.Nevoia de a menţine -temperatura corpului

temperatura corpului este de 36,8°C
în limite normale
47
8.Nevoia de a fi curat, -bolnava nu îşi poate -coma de gradul
îngrijit, de a-şi proteja poate efectua singură III
tegumentele şi igiena -durerea
mucoasele
9.Nevoia de a evita -stare de agitaţie psiho- -semne de iritaţie
pericolele motorie meningiană
-stare de incoştienţă
10.Nevoia de a -organe de simţ integre -bolnava nu comunică -stare de
comunica cu cei din jur incoştienţă
11.Nevoia de a -bolnava este catolică -nu poate participa la -stare de
acţiona conform - nu prezintă sentimente manifestări religioase incoştienţă
propriilor convingeri de frustrare -stare de comă
12.Nevoia de a fi -bolnava este realizată - în present nu poate -stare de comă
preocupat în vederea professional, profesează avea preocupări gradul II
realizării ca croitoreasă profesionale
13.Nevoia de a se -bolnava este tristă, se -anxietate
recrea află într-o stare de -neadaptare la
încordare rolul de bolnav
-plictiseală
-durere
14. Nevoia de a învăţa -bolnava nu are -nivel scăzut de
cum să-ţi păstrezi cunoştinţele necesare în cunoştinţe
sănătatea privinţa unui regim -apatie
alimentar adecvat -dezinteres

48
 C.Plan de îngrijire
Data Probleme şi Obiective de îngrijire Intervenţii şi investigaţii Evaluara îngrijirilor
manifestări de
dependenţă
02.01. Inadaptarea Pacienta să se găsească Se asigură în salon A 4 zi de la internare
pacientei la într-un microclimat temperatură optimă (18- pacienta şi-a revenit din
condiţiile de corespunzător . Pacienta 29°C) semioscuritate, starea de comă.
spitalizare să se integreze într-un luminiozitate difuză, În urma intervenţiilor
mediu după revenirea deoarece bolnava prezintă bolnava se adaptează
din starea de comă. fotofobie. mediului de spital.

02.01. Procesul Combaterea infecţiei. Se administreză la indicaţia Pacienta răspunde

infecţios datorat medicului : faorabil la tratamentul
prezenţei în Meronem 4g/zi efectuat.
organism a Ampicilina 6g/zi
agentului Dexametazona 16mg/zi
microbian. Paracetamol 3g i.v/zi

03.01. Evaluarea Evitarea eventualelor Se efectuează recoltări de În urma efectuării

constantelor pericole. produse biologice şi analizelor de laborator s-
biologice ale patologice pentru examene au obţinut următoarele
organismului. de laborator. Hemocultura pe frotiu la
La indicaţia medicului se însămânţare nu s-au
Se pregăteşte bolnava
recoltează sânge prin puncţie evidenţiat bacterii.
pentru recoltarea
venoasă . LCR- se observă
puncţiei lombare în
vederea recoltării LCR Se pregăteşte bolnava pentru aspectul tulbure de
pentru stabilirea puncţia rahidiană,în vederea zeamă de varză, Pandy
diagnosticului de recoltării LCR. ++++,
3
elemente
certitudine. Se aşează bolnava în decubit 6912/mm , proteine 9,7
dorsal fără pernă 24 ore ; g/l, glucoză 0,55 g/l.
după 6 ore poate fi alimentată
şi hidratată.

04.01. Risc de alterare Prevenirea accidentelor Se imobilizează bolnava prin În urma intervenţiilor
a integrităţii în timpul crizelor de legarea mâinilor şi efectuate şi a
agitaţie pshio-motorie. picioarelor. Se administrării sedativelor
49
 supraveghează pacienta cât pacienta s-a liniştit, nu
mai des posibil. mai este agitată.
Se administrează sedative.
05.01. Stare febrilă Normalizarea Se aplică comprese reci, Pacienta este febrilă
temperaturii. împachetări. Se verifică 39,5°C şi are
funcţiile vitale şi starea tegumentele roşii, calde
generală a bolnavei. Se şi umede.
măsoară temperatura în axilă. A doua zi la măsurarea
Se administrează antiseptic. temperaturii s-a constatat
Algocalmin 2f/24 ore i.m. valorea 37,8°C.
06.01. Diaforeză Bolnava trebuie să aibă Se asigură igiena personală a În ciuda măsurătorilor de
tegumentele uscate şi pacietei. intervenţie pacienta
curate, să prezinte o stare Se masează regiunile expuse prezintă în continuare
de bine şi confort. escarelor prin fricţionare cu tegumentele transpirate,
alcool mentolat şi se dau cu mai ales în regiunea
pudră de talc. frontală şi occipitală.
07.01. Anorexia Să se diminueze sursele Se combat vărsăturile. La Primele 4 zile în care
datorată de dificultate- vărsăturile indicaţia medicului se asigură bolnava a fost în comă şi
vărsăturilor şi şi anxietatea. alimentaţia bolnavei prin a prezentat vărsături a
anxietăţii. Pacienta să aibă poftă de perfuzii cu glucoză 10%- fost alimentată
mâncare şi să se 500ml , glucoză 5%- 500ml, parenteral, asigurându-i
alimenteze ser fiziologic 1000ml. astfel aportul de
corespunzător. substanţe nutritive
necesare organismului.
Pacienta să fie echilibrată
nutriţional.

08.01. Hipertensiune Combaterea edemului La indicaţia medicului se În urma administrării

intracraniană cu cerebral şi a administrează medicaţia medicaţiei
edem cerebral. hipertensiunii diuretică şi de combatere a corespunzătoare starea
intracraniene. hipertensiunii. pacientei s-a ameliorat.

50
 Obiectiv 5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu meningită

Creşterea importantă a morbidităţii prin meningitele virale, persistenţa

unui procent de morbiditate încă ridicat şi a unui procent important de sechele,
mai ales neuropsihice, a impus specialiştilor căutarea şi găsirea unor metode de
profilaxie.
Profilaxia bolilor infecţioase reprezintă o problemă completă şi necesită o
organizare minuţioasă, planificare şi antrenarea populaţiei în totalitatea ei.
Măsurile profilactice pot fi împărţite astfel :
a. Măsuri profilactice permanente :
- Măsuri faţă de sursa şi rezervoarele de infecţie ;
-Măsuri faţă de căile de transmitere ;
-Măsuri privind masa receptoare.
b. Măsuri de focar- sunt alte serii de măsuri de control şi limitare a bolii în jurul
unui caz sau a mai multor cazuri apărute.
c. Măsuri pe plan internaţional- În combaterea unor boli de mare extensie
-pandemie- se fac schimbde informaţii între ţări şi se iau măsuri riguroase de
control a călătorilor. Sunt aderate regulamente la care au aderat majoritatea
ţărilor.
Problema prevenirii meningitelor virale se pune în trei situaţii a căror rezolvare
impune măsuri diferite :
-Prevenirea meningitelor cu trabsmitere interumane ;
-Prevenirea meningitelor care apar la copii cu stare de rezistenţă scăzută ;
-Prevenirea meningitelor secundare prin tratarea corectă a focarelor- care se
datorează transmiterii infecţiei de la alte organe.
Măsurile generale includ :
-Creşterea rezistenţei generale a organismului ;
-Supravegherea grupurilor cu risc ;
-Evitarea degradării mecanismelor de apărare la poarta de intrare rino-
faringiană;
-Evitarea şi tratarea corectă a traumatismelor cranio-cerebrale;
-Depistarea şi sterilizarea purtătorilor;
-Evitarea aglomeraţiilor;
-Protecţia copiilor predispuşi la frecvente rinofaringite, amigdalite, faringite.
-Igienizarea spaţiilor de locuit sau spaţiilor destinate diverselor activităţi.

51
 BIBLIOGRAFIE

1.Albu Roxana Maria- Anatomia şi fiziologia omului, Ed.Corint-1996;

2.Lucreţia Titircă- Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii
medicali, Ghid de nursing, Vol II, Ed.Viaţa medical românească-2003;
3.Bocârnea Constantin- Boli infecţioase şi epidemiologie, Ed.Info-Team-1995 ;
4.Carmen Mihaela Dorobăţ, Mihaela Cătălina Luca, Egidia Miftode şi alţii-Boli
infecţioase diagnostic şi tratament, Ed. Gr.T.Popa, UŞF Iaşi-2012 ;
5.Mihaela Cătălina Luca-Boli infecţioase pentru studenţi, Ed. Tehnopress Iaşi-
2007 ;
6.Ghidul examenului de absolvire 2015, Ed.StudIS ;
7.Dorobanţu-Educaţie pentru sănătate,Ed.Medicală Bucureşti ;

52
 ANEXE

1.

Localizarea meningelui

53
2.

Cum recunoaştem meningita ?

Principalele simptome…

3.Cum arată meningele inflamat

54
4.Principalul examen în cazul meningitei virale:examenul LCR extras
prin : Puncţia lombară

55
5.Poziţia pacientului pentru extracţia LCR
56
6. Extracţia se realizează prin introducerea acului între vertebra a 4-a şi a
5-a lombară.

57
58
 Anexa nr. 9
FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI

CNP

Numele…………………………………….Prenumele…………….….………………………..

Anul…………luna…………Nr. foii de observaţie…………Nr. salon………..Nr. pat…………..

Ziua
Zile de boalå
Temp
Resp.

T.A.

D S D S D S D S D S D S D S D S
Puls

D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S

35 30 160 41O
35 30 160 41O
35 30 160 41O
35 30 160 41O
35 30 160 41O
30 25 140 40O
30 25 140 40O
30 25 140 40O
30 25 140 40O
30 25 140 40O
25 20 120 39O
25 20 120 39O
25 20 120 39O
25 20 120 39O
25 20 120 39O
20 15 100 38O
20 15 100 38O
20 15 100 38O
20 15 100 38O
20
15 15
10 100
80 38O
37
15 10 80 37O
15 10 80 37O
15 10 80 37O

10 5 60 36O
10 5 60 36O
10 5 60 36O

Lichide ingerate
Diureză
Scaune
Dietă
60