MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

LICEUL TEORETIC ,,ION CANTACUZINO” PITEȘTI

ÎNVĂȚĂMÂNT POSTLICEAL SANITAR

CLASIFICAREA PROFESIONALĂ:
ASISTENT MEDICAL GENERALIST

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CURS DE ZI

PROIECT DE CERTIFICARE A
COMPETENȚELOR PROFESIONALE

COORDONATOR

ABSOLVENT

PITEȘTI
 MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
LICEUL TEORETIC ,,ION CANTACUZINO” PITEȘTI
ÎNVĂȚĂMÂNT POSTLICEAL SANITAR

TEMA:
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
MENINGITĂ

COORDONATOR

ABSOLVENT

CUPRINS
ARGUMENT..............................................................................................................................5

I. PARTEA TEORETICĂ.......................................................................................................5

Capitolul 1. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL................5

1.1. Anatomia sistemulului nervos central...................................................................................5

1.2. Fiziologia sistemului nervos central......................................................................................5

Capitolul 2. MENINGITA...........................................................................................................5

2.1. Definiţie................................................................................................................................5

2.2. Etiologie................................................................................................................................5

2.3. Simtomatologie.....................................................................................................................5

2.4. Investigaţii.............................................................................................................................5

2.5. Principii de tratament.............................................................................................................5

Capitolul 3. EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE ȘI ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL

ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU MENINGITĂ............................................................5

3.1. Educaţia pentru sănătate a pacienţilor cu meningită..............................................................5

3.2. Rolul asistentului medical în nursingul pacientului cu meningită........................................5

II. PARTEA PRACTICĂ.........................................................................................................5

Capitolul 4. APLICAȚIA PROCESULUI DE NURSING ÎN INGRIJIREA PACIENTULUI

CU MENINGITĂ - contribuție personală..............................................................................5

4.1. Cazul nr. 1..............................................................................................................................5

4.2. Cazul nr. 2..............................................................................................................................5

Capitolul 5. PROCEDURI DE NURSING.......................................................................................5

5.1. Măsurarea şi notarea grafică a temperaturii corpului în foaia de temperatură......................5

5.2 . Puncţia rahidiană...................................................................................................................5

5.3. Puncţia venoasă......................................................................................................................5

 5.4. Perfuzia endovenoasă............................................................................................................5

5.5. Administrarea medicamentelor pe cale parenterală...............................................................5

CONCLUZII................................................................................................................................5

ANEXE......................................................................................................................................5

BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................5
 ARGUMENT
Meningita este o inflamație a membranelor de protecție care învelesc creierul și
măduva spinării, cunoscute sub denumirea colectivă de meninge. Meningita acută bacteriană
este o urgenţă neurologică ameninţătoare de viaţă, fiind una dintre primele 10 cauze de deces
legate de infecţii din lume. În ciuda progreselor realizate în metodologia diagnosticului şi
tratamentului, acest grup de boli continuă să greveze sănătatea populaţiei prin evoluţia cel mai
adesea severă, frecvent însoţită de complicaţii cu potenţial letal şi sechele.
Răspândirea sau poarta de intrare a acestor germeni patogeni este inflențată de anumiți
virusi cum ar fi: Enterovirusi (Coxackie și Echo) pe cale digestivă, Mixoviruși pe cale aeriană,
Arbovirus prin înțepături de andropode care au cea mai largă răspândire pe plan mondial.
Lipsa unor cunoștinte despre boală și sănătate a fiecărui individ duce la înmulțirea și
răspândirea bolilor contaginoase.
Meningita poate fi de cauză infecţioasă și de cauză neinfecţioasă.
1. Meningita de cauză infecţioasă – afectează laptomeningele şi spaţiul
subarahnoidian. Majoritatea infecţiilor se datorează virusurilor, urmate cel mai frecvent de
infecţiile cu bacterii, fungi şi protozoare.
Meningita virală este în general mai puţin severă şi se rezolvă fără tratament specific.
Enterovirusurile sunt cel mai des incriminate, răspândite pe cale fecal-orală, sau respiratorie.
Meningita bacteriană este de obicei severă. Majoritatea pacienţilor cu meningită se
recuperează, însă aceasta poate provoca complicaţii importante:
 leziuni ale creierului,
 pierderea auzului
 dizabilităţi de invăţare.
La copii şi adulţi, deseori este provocată de Streptococcus pneumoniae sau Neisseria
meningitidis, în timp ce la nou-născuţi, meningita apare frecvent în urma infecţiei cu
Streptococcus agalactiae. De obicei, simptomele devin evidente in 3-7 zile de la expunere şi
include febră cu debut spontan, cefalee, torticolis. De asemenea, tabloul clinic poate fi
completat de greţuri, vărsături, fotofobie, confuzie. Pentru confirmarea diagnosticului, se
impune prelevarea de sânge sau LCR. Meningita bacteriană poate fi tratată efficient cu
antibiotic, important fiind faptul că acesta să fie instituite în fazele precoce ale bolii.
Antibioterapia împotriva celor mai frecvenţi agenţi bacteriologici reduce riscul de exitus prin
meningită sub 15%, acesta crascând în rândul sugarilor şi persoanlor în vârstă.
Meningita fungică este rar întâlnită şi este rezultată în urma unei răspândirii fungului pe
cale sangvină. Oricine poate dobândi boala, însă persoanele cu sistemul imun compromise
HIV sau cancer, ascociază un risc crescut.
Cea mai frecventă cauză de meningită fungică pentru pacienţii imunodeprimaţi este
Cryptococcus, de regulă achiziţionat prin inhalare în timpul expunerii în zonele în care solul
este contaminat cu dejecţiile păsărilor. Se exprimă clinic, asemănător cu meningele de cauză
bacteriană sau virală, iar tratamentul presupune administrarea medicamentelor antifungice pe
o perioadă lungă de timp.
Meningocefalita amoebiană primară este o formă rară de meningită de cauză parazitară.
Parazitul se numeşte Naegleria fowleri şi pătrunde în organism prin cavitatea nazală. Acesta
ajunge în bulbii olfactivi pe calea nervului olfactiv, unde se multiplică, hrănindu-se cu celulele

7
nervoase de la acest nivel. Acest process are loc in aproximativ 3-7 zile de la expunere, iar
simptomul characteristic este parosmia, ce progresează rapid la anosmie, pe măsură ce celulele
nervoase din bulbul olfactiv sunt înlocuite cu leziuni necrotice.
De obicei, după 14 zile de la expunere, exitusul are loc prin insuficienţă respiratory, datoriă
fapului că infecţia ajunge la nivelul trunchiului cerebral, unde distruge nuclei vegetative de la
acest nivel. Tratamentul presupune administrarea intravenoasă de doze mari de amofotericină
B, însă rata de vindecare este relative mică, deoarece în momentul diagnosticului definitive,
majoritatea pacienţilor au manifestat deja semn de necroză cerebral terminală.

2. Meningita de cauză non-infecţioasă, manifestată prin aceleaşi simptome, în urma unor

factori precum:
 cancer
 lupus eritematos _nsuffic
 anumite medicamente
 traumatism cranian
 intervenţii chirurgicale pe creier.

Rolul asistentei medicale în secția de boli infecto-contagioase este:

 de a asigura un mediu de siguranță și încredere pentru bonlavi,
 de a asigura repaos la pat, fizic și psihic pe toată perioada de internare,
 administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic,
 asigură un regim igieno-dietetic,
 de a asigura un mediu de siguranță și încredere pentru bonlavi.
 pregătește bonlavul și materialele necesare unor investigații.

În timpul efectuării stagiului în Secția Boli Infecțioase, m-a impresionat numărul mare de
urgențe cu bonlavi ce se prezentau cu diferite boli infectioase. Cu rol automat și delegat am
acordat îngrijiri în această secție unde am învățat și practicat multe lucruri noi, cum ar fi:
participarea la luarea unor probe de laborator, puncția lombară pentru L.C.R., recoltare de
sange pentru analize, îngrijiri acordate pe pacienți, am urmărit îndeaproape evoluția unor boli
și oprirea lor din evoluție.
Prin această lucrare ne propunem să urmărim unele aspecte epidemiologice,
caracteristici clinice, etiologice şi evolutive ale meningitelor acute, corelate cu un studiu
descriptiv transversal realizat în anul 2018 la Spitalul Județean Pitești, Secția Boli Infecțioase.
Lucrarea este structurată în două părți:
1. Partea teoretică cu noțiuni de anatomie și fiziologie, care face o sinteză a datelor din
literatură de specialitate în problema meningitei.
2. Partea practică cuprinde cele două cazuri care fac studiul acestei lucrări. Cazurile sunt
studiate diferit, în funcție de vârstă.
Cazul nr.1- este un bărbat în vârstă de 53 ani, cu diagnostic de Meningoencefalita acută.
Cazul nr.2- este un bărbat în vârstă de 49 ani, cu diagnostic Meningită acută bacteriană.

În finalul lucrării am prezentat anexe și materialul bibliografic folosit.

8
 I. PARTEA TEORETICĂ
Capitolul 1. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A SISTEMULUI
NERVOS CENTRAL

1.1. ANATOMIA SISTEMULULUI NERVOS CENTRAL

Sistemul nervos central (S.N.C.) este format din miliarde de neuroni (celule nervoase)
conectați între ei și dintr-un țesut de sustinere interstițial (nevroglie).
Sistemul nervos poate fi comparat cu o reţea complexă de nervi şi celule ce transport
informaţii de la nivelul creierului la nivelul măduvei spinării, dar şi de la nivelul măduvei
diverselor părţi ale coprului către creier.
Aceste este alcătuit atât din sistemul nervos central ce cuprinde encefalul şi măduva
spinării, cât şi din sistemul periferic ce cuprinde fibre nervoase somatic eferente (motorii) şi
aferente (sensitive şi senzoriale), dar şi fibre nervoase vegetative eferente sau aferente
(simpatico sau parasimpatice).
Sistemul nervos central este împărţit în două componente reprezentate de encefal şi
măduva spinării.

1.1.1. Encefalul (creierul) este localizat în cutia craniană și are aproximativ 1500 g.
Este legat de corp prin 12 perechi de nervi cranieni din care 10 perechi își au originea în
trunchiul cerebral.
Encefalul este alcătuit din:
 trunchiul cerebral: este alcătuit la rândul său din mai multe componente: bulb rahidian,
punte, mezencefal. El este segmentul care conectează măduva spinării cu diencefalul, fiind
situat înaintea cerebelului şi sub emisferele cerebrale. La nivelul encefalului se pot identifica
două tipuri de substanţe: substanţa cenuşie ce recepţioneză şi reţine informaţii şi substanţa albă
ce transportă impulsurile nervoase către/ şi de la nivelul substanţei cenuşii.
 cerebel: este localizat în partea posterioară a cutiei craniene. Are cea mai mare
dezvoltare la om. El este alcătuit din 3 lobi: lobul floculonodular, lobul anterior, lobul
posterior.
 diencefal: este localizat în prelungirea trunchiului cerebral și acoperit de emisferele
cerebrale. Este alcătuit din _nsuffic, hipotalamus, epitalamus, metatalamus şi subtalamus.
 emisferele cerebrale: sunt în număr de două, fiecare emisferă controlând activitatea de
la nivelul părţii controlaterale a corpului. Ele sunt împărţie la rândul lor in şase lobi şi anume:
lobul frontal, lobul parietal, lobul temporal, lobul occipital, Insula Reil.

1.1.2. Măduva spinării este înconjurată de trei membrane, meningele. Ea se prelungește

în sus cu bulbul rahidian (începutul encefalului) și în jos cu un cordon fibros de aproximativ
25 centimetri lungime, numit filum terminale. În alcătuirea ei se regăsesc 31 de segmente. De
la nivelul fiecărui segment iau naştere o pereche de nervi spinali. Fiecare nerv spinal prezintă
o rădăcină motorize şi una senzitivă, ambele luând naştere de la nivelul măduvei spinării.
Interiorul măduvei cuprinde două tipuri de țesut nervos: substanță albă, situată la periferie și

9
substanță cenușie în centru, schitând în linii mari, în secțiune, o formă de H, cu cele două
coarne anterioare efilate. Bara orizontală a literei H este traversată vertical, în centrul ei, de un
canal fin al ependimului, umplut cu lichid cefalorahidian.
Informațiile senzitive ajung la măduvă prin radăcinile posterioare ale nervilor. Informațiile
simple sunt analizate direct de către substanța cenușie. Informațiile complexe urcă din
substanța albă până la encefal. Comenzile motorii simple provin din substanța cenșie a
măduvei; ordinele complexe, de la encefal, prin intermediul substaței albe a măduvei; toate
ordinele sunt transmise altor nervi motori prin rădăcinile anterioare ale nervilor.
Atât măduva spinării cât şi encefalul sunt învelite la exterior de meninge. De la
exterior spre interior se disting în ordine urmatoarele meninge:
 dura mater: este o membrană fibroasă groasă și foarte rezistentă se află deasupra
membranelor pia mater și arahnoida.
 arahnoida: este un țesut conjunctiv, avascularizat, aderent la duramater. Între ea și pia
mater există lichid cefalorahidian (LCR).
 pia matter: este un țesut conjunctiv care are in continut vase arteriale, aderă la organele
nervoase. Are vascularizație nutritivă.

1.2. FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Sistemul nervos central este reprezentat, după cum am prezentat anterior, din măduva
spinării şi encefal.
Encefalul are un rol major în controlul diferitelor funcţii le organismului precum
motilitatea, sensibilitatea, gândirea, memoria, vorbirea.
Măduva spinării este conectată cu encefalul prin intermediul trunchiului cerebral şi
prezină două funcţii principale şi anume: funcţia de centru reflex şi funcţia de conducere.
Encefalul este împărţit în mai multe regiuni, fiecare având o funcţie specifică (de
exemplu, lobul frontal deţine funcţiile cognitive şi memoria).
Măduva spinării şi neuronii sistemului nervos central au responsabilitatea de a
transmite bidirecţional mesaje între encefal şi sistemul nervos periferic.
Deşi encefalul şi măduva spinării lucrează împreună pentru a controla diverse funcţii
ale organismului, anumite reflexe pot avea loc doar prin intermediul măduvei spinării, fără
implicarea nici unei structure aparţinând encefalului.
Orice leziune de la nivelul măduvei spinării sau de la nivelul encefalului poate
determina afectarea unor funcţii variate controlate de acestea.
Funcționarea organismului depinde de funcțiile izolate ale diferitelor organe,
coordonate, controlate și conduse de sistemul nervos. Acesta coordonează activitatea tuturor
organelor, precum și relațiile organismului, ca întreg, cu mediul extern. Datorită coordonării și
reglării nervoase menționate, organismul se comportă ca o unitate funcțională. Proprietatea
sistemului nervos de a realiza această coordonare se numește funcție integrativă. Integrarea
este o proprietate a tuturor etajelor sistemului nervos, dar organul de integrare propriu-zisă,
care subordonează și funcțiile celorlalte etaje, este scoarța cerebrală.

10
 Capitolul 2. MENINGITA

2.1. DEFINIȚIE

Meningita este o inflamație a membranelor de protecție care învelesc creierul și

măduva spinării, cunoscute sub denumirea colectivă de meninge. Inflamația poate fi provocată
de infecția cu virusuri, bacterii sau alte microorganisme, sau, în cazuri mai rare, de anumite
medicamente. Meningita poate fi letală din cauza proximității inflamației față de creier și
măduva spinării; prin urmare, afecțiunea este clasificată drept urgență medicală.
Cele mai frecvente simptome ale meningitei includ: durere de cap și redoare
(înțepenirea cefei) asociate cu febră, confuzie sau nivel scăzut de conștiență, vărsături și
intoleranță la lumină (fotofobie) sau zgomot (fonofobie).
Tipuri de comportament: Meningita bacteriană și cea virală sunt contagioase, dar
niciuna dintre acestea nu este la fel de contagioasă precum răceala sau gripă. Ambele forme de
meningită pot fi transmise direct prin sărut, strănut sau tuse, prin picături de secreții
respiratorii, dar nu se transmit prin simpla respirare a aerului dintr-un spațiu în care s-a aflat o
persoană bolnavă de meningită. De regulă, meningita virală este cauzată de enterovirusuri și,
cel mai frecvent, se răspândește prin intermediul materiilor fecale. Riscul de infectare poate fi
redus prin modificarea tipului de comportament care a condus la transmiterea bolii.
Nu intră in accepţiunea curentă de meningită o sumă de stări patologice neinfecţioase
ce se soldează cu iritarea de alte cauze a meningelor. In această categorie intră stările
patologice produse de:
 Agenţi chimici: substanţe de contrast, antibiotice, meprobamat.
 Agenţi fizici: iradiere cu UV, insolaţie, boala de iradiere, ultrasunete, trepidaţii.
 Agenţi mecanici: traumatisme închise.
 Agenţi imunologici: vaccinuri, virusuri.
 Agenţi biologici: celule neoplazice, leucoze.
Deşi teoretic meningele poate fi insămânţat cu orice agent patogen, practice, în
etiologia meningitelor se regăsesc doar acei germeni ce demonstrează elemente de
patogenitate sau beneficiază in mod excepţional de anumite condiţii favorizante.

2.2. ETIOLOGIE
Meningita bacteriană acută este cauzată de bacterii ca Neisseria meningitidis
(meningococul), Streptococcus pneumoniae, Haemophilius influzae, bacilli Gram negative,
stafilicoci și diverse specii de Listeria. La adulți meningita este cauzată în principal de către
Streptococcus pneumoniae, Neisseria meningitidis, stafilococi și bacilli gram-negativi aerobi.
În perioada epidemiilor de meningită bacteriană, cea mai frecventă cauză este Neisseria
meningitides. Meningita cu germeni gram negativi cel mai frecvent cauzată de Escherichia
coli, Klebsiella sau Enterobacter o putem întâlni la pacienţii imunodeprimaţi sau în urma
traumatismelor cranio-cerebrale, după intervenţiile neuro-chirurgicale ori în cazul infecţiilor
nozocomiale. Meningococul (Neisseria meningitidis) este un diplococ gramnegativ, cu aşezare
caracteristică (în „boabe de cafea”), de mărimi diferite şi cu localizare extracelulară, dar
frecvent şi intracelulară. El face parte din genul Neisseria, familia Neivseriaceae, împreună cu

11
gcnococul (N. gonorrhoeae) şi alte specii nera-togene (sau condiţionat patogene), N. subflava,
N. Lactamica
 Acţiunea factorilor externi. Meningococul este extrem de fragil în mediul exterior,
fiind distrus rapid la frig, căldură, uscăciune. Temperatura optimă de dezvoltare este de 36-
37°. Meningococii conţin endotoxine puternice (lipopolizariaride), cu rol patogenic în purpura
meningococică şi alte manifestări clinice.
 Sensibilitatea la antibiotice. Meningococii sunt foarte sensibili (în ordine) la:
penicilina G, peniciline semisintetice, rifampidnă, cloramfenicol, tetracicline, sulfamide. Ca
sex, bărbaţii sunt mai afectaţi decît femeile (2:1). Infecţiile respiratorii virale, uscăciunea
mucoaselor, oboseala, alcoolismul scad rezistenţa şi predispun mai frecvent la infecţia
meningococică13. Mortalitatea este mai mare la copii a copii sub 14 ani).
 Sursa de infecţie este reprezentată numai de om: purtătorii de meningococi şi bolnavii
cu rinofaringite meningococice şi cu alte forme de boală. Proporţia de purtători de
meningococi (10-30% într-o populaţie obişnuită) . La recruţi, s-a constatat o proporţie de 20-
35% de purtători de meningococ.
 Transmiterea se face prin contact direct, prin picături Flugge (aerogen), provenite cel
mai frecvent de la purtători sănătoşi sau de la bolnavi cu rinofaringită meningococică. Calea
indirectă (obiecte recent contaminate) este posibilă, dar excepţională.
 Contagiozitatea este destul de mare, însă virulenţa, în general slabă şi variabilă, a
meningococului explică numărul redus al îmbolnăvirilor, în comparaţie cu mulţimea celor
infectaţi.

2.2.1. CLASIFICAREA MENINGITELOR

Clasificarea meningitelor se poate face după următoarele criterii:

 aspectul macroscopic al lichidului cefalorahidian (L.C.R);
 mecanismul patogenic;
 agentul cauzal.

Astfel avem:
a. Meningita de cauză infecţioasă
b. Meningita de cauză neinfecţioasă

MENINGITA DE CAUZĂ INFECŢIOASĂ: De obicei, meningita este cauzată de o infecție

cu microorganisme. Majoritatea infecțiilor se datorează virusilor, urmate cel mai frecvent de
infecțiile cu bacterii, fungi și protozoare.
Virusuri: Virusurile care provoacă meningită includ enterovirusuri, virusul Herpes
simplex de tip 2 (și mai puțin frecvent de tip 1), virusul Varicella zoster (cunoscut prin faptul
că provoacă vărsat de vânt și zona zoster), virusul urlian, HIV și VCML.
Fungi: Există un număr de factori de risc pentru meningita fungică, inclusiv utilizarea
medicamentelor imunosupresoare (cum ar fi terapia de după transplantul de organe),
HIV/SIDA, și pierderea imunității asociată cu înaintarea în vârstă. Este mai puțin frecventă la
cei cu sistem imunitar normal dar a apărut prin medicație contaminată. Debutul simptomelor
este de obicei treptat, cu dureri de cap și febră prezente cu cel puțin două săptămâni înaintea
diagnosticului. Cea mai frecventă formă de meningită fungică este meningita criptococică
12
provocată de Cryptococcus neoformans. În Africa, se estimează că meningita criptococică este
cauza cea mai frecventă a meningitei și reprezintă 20–25% dintre decesele legate de SIDA.
Alți agenți fungici frecvenți includ specii de Histoplasma capsulatum, Coccidioides immitis,
Blastomyces dermatitidis și Candida.
Bacterii: La copiii prematuri și nou-născuți cu vârsta de până la trei luni, cauzele
frecvente sunt streptococii de grup B și bacteriile care se găsesc în mod normal în tractul
digestiv, cum este Escherichia coli, copiii mai mari sunt cel mai frecvent afectați de Neisseria
meningitidis iar cei sub cinci ani, de Haemophilus influenzae tip B, La adulți, Neisseria
meningitidis și Streptococcus pneumoniae reprezintă, împreună, 80% din cauzele de meningită
bacteriană. Riscul infecției cu Listeria monocytogenes este crescut la persoanele cu vârsta de
peste 50 de ani.
Paraziți: Paraziții implicați cel mai frecvent sunt Angiostrongylus cantonensis,
Gnathostoma spinigerum, Schistosoma, și, de asemenea, afecțiuni precum cisticercoza,
toxocariaza, infecția cu baylisascaris, paragonimiaza și un număr de infecții mai rare și
tulburări neinfecțioase.

Meningita virală este în general mai puţin severă şi se rezolvă fără tratament specific.
Enterovirusurile sunt cel mai des incriminate, răspândite pe cale fecal-orală, sau respiratorie.
Alte infecţii virale care pot duce la manifestarea meningitei sunt: oreionul, infecţii cu
herpesvirusuri, mononucelioza infecţioasă (virusul Epstein-Barr), herpes orofacial-genital
(virusuri simplex de tip I, respective 2), vărsat de vânt (virusul varicelo-zosterian), rujeola
(virusul rujeolic). Este o formă usoară a bolii și se poate vindeca în mai puțin de 10 zile.
Meningita bacteriană prezintă o evoluție rapidă, manifestările clinice evoluând în mai
puțin de 24 de ore. Majoritatea pacienţilor cu meningită se recuperează, însă aceasta poate
provoca complicaţii importante:
 leziuni ale creierului,
 pierderea auzului
 dizabilităţi de invăţare.
De obicei, simptomele devin evidente în 3-7 zile de la expunere şi include febră cu debut
spontan, cefalee, torticolis. De asemenea, tabloul clinic poate fi completat de greţuri, vărsături,
fotofobie, confuzie.
Pentru confirmarea diagnosticului, se impune prelevarea de sânge sau LCR. Meningita
bacteriană poate fi tratată eficient cu antibiotic, important fiind faptul că acesta să fie instituite
în fazele precoce ale bolii.
Meningita fungică este rar întâlnită. Se tratează prin administrarea pe termen lung a
unor doze mari de antifungice, cum sunt amfotericina B și flucitozina. Creșterea tensiunii
intracraniene este frecventă în meningita fungică și se recomandă efectuarea frecventă a
puncțiilor lombare (zilnic, dacă este posibil) pentru reducerea tensiunii, sau, în alternativă, a
drenajului lombar. Cea mai frecventă cauză de meningită fungică pentru pacienţii
imunodeprimaţi este Cryptococcus, de regulă achiziţionat prin inhalare în timpul expunerii în
zonele în care solul este contaminat cu dejecţiile păsărilor.
Meningocefalita primară amoebiană este o afecțiune cauzată de o amoebă (amibă)
numită Naegleria fowleri, un animal unicelular care trăiește în lacuri sau râuri. Organismul
uman poate fi contaminat cu această amoebă în timpul practicării sporturilor acvatice. Această
afecțiune conduce la inflamație cerebrală și distrugere de țesut cerebral. Se declanșează la 2-15
zile de expunere la amoeba. După o multiplicare suficientă, infecţia se răspândeşte prin axonii
13
celulelor mitrale, rezultând simptome precum: cefalee, torticolis, greaţă, vărsături, delir,
convulsii şi în cele din urmă, coma ireversibilă.

MENINGITA DE CAUZĂ NEINFECȚIOASĂ: Meningita poate apărea ca rezultat al

mai multor cauze neinfecțioase: răspândirea cancerului la meninge, intervenţii chirurgicale pe
creier, tulburări ale țesutului conjunctiv, cum este lupusul eritematos sistemic și unele forme
de vasculită.

2.3. SIMTOMATOLOGIE
Meningita meningococică este considerată prototip al meningitelor bacteriene cu LCR
purulent, pe de o parte fiind prima identificată clinic şi bacteriologic iar pe de altă parte pentru
frecvenţa mare cu care se întâlneşte mai ales la copii şi adolescenţi. De obicei este precedată
de o faringită şi este însoţită adesea de bacteriemie.
Incubaţia este scurtă, 2-7 zile, deseori neputând fi apreciată prin necunoaşterea
momentului infectant.
Boala se declară rapid prin febră și sindrom meningean: se asociază dureri de cap,
vărsături, senzație neplacută la lumină. Apariția unei hemoragii cutanate punctiforme este
caracteristica meningococului. În absența tratamentului, infecția riscă să se întindă la creier
(meningoencefalită) și să provoace o comă, tulburări de comportament, paralizii, convulsii.
Germenele poate chiar sa treaca în sange, antrenând o septicemie, poate să difuzeze în
organele interne. Răspândirea în organism a meningococului poate să se transforme printr-o
meningită fulminantă – septicemie fulgeratoare care evoluează în câteva ore.
Semnele și simptomele meningitei variază în dependența de vârsta pacieților. La adulți
meningita se va manifesta prin:

 Sindrom inflamator (febră, frison),

 Cefaleea violentă,
 Vome în jet,
 Fotofobie (imposibilitatea de a suporta lumina),
 Fonofobie (senzații neplăcute sau iritare provocată de sunete),
 Redoarea meningiană (redoarea cefei, semnul Brudzinski, semnul Kernig)
 Rahialgii,
 Constipații,
 Uneori tulburări ale conștienței: obnubilare, sopor, comă,
 În caz de meningită meningococică se vor observa erupții cutanate sub formă de
purpură,
 Uneori se pot asocia semnele unei encefalite,
 Somnolență,
 Confuzie,
 Deficit neurologic de focar (hemipareză sau hipoestezie).
În acest caz vom vorbi despre meningo-encefalită.

14
La copiii mici și sugari meningita se va manifesta prin simptome nespecifice, la care orice
alterare a stării generale va ridica suspiciuni și la care tabloul clinic poate fi dominat de o
hipotonie generalizată pusă în evidență prin manevra Lesage. Astfel, simptomele care se pot
observa la un copil mic cu meningita pot fi:

 Trezire dificilă
 Febra ridicată
 Iritabilitate
 Diminuarea sau lipsa apetitului
 Vome în jet
 Plânge sau geme, în special când este luat în brațe (hiperestezie)
 Paliditate
 Erupții violacee sau echimoze (meningită meningococică)
 Bombarea fontanelelor (creșterea presiunii intracraniene).
La persoanele în vârstă, meningita iarăși are un tablou atipic, fiind unul opus celui observat la
copii mici, în care simptomele sunt sterse, sindromul inflamator este puțin exprimat sau
lipseste la fel ca și semnele de iritare meningiană. În acest caz simptomele care pot ridica
suspiciuni pentru meningita la bătrâni sunt:

 Tulburări de comportament
 Convulsii
 Cefalee

2.4. INVESTIGAȚII
Pentru confirmarea diagnosticului, medicul va adresa pacientului suspect de meningită
câteva întrebări legate de simptomele resimţite şi va efectua unul sau mai multe teste, printre
care:
 Puncţia lombară
 Teste de sânge
 Tomografie Computerizată sau CT
 Teste de Imagistică prin Rezonanţă Magnetică (IRM)

Puncția lombară se efectuează astfel: pacientul adoptă poziția corectă, de obicei ghemuit
pe o parte la orizontală; se aplică un anestezic local și se introduce un ac în sacul dural (care
înconjoară măduva spinării) pentru a colecta lichidul cefalorahidian (LCR). După realizarea
acestei operațiuni, se măsoară „presiunea de deschidere” a LCR 1, cu ajutorul unui manometru.
Valorile normale ale presiunii sunt cuprinse între 6 și 18 cm apă (cmH 2O) în meningita
bacteriană, presiunea este de obicei crescută. În meningita criptococică, presiunea
intracraniană este semnificativ crescută. Aspectul inițial al lichidului poate indica natura
infecției: LCR tulbure indică un conținut crescut de proteine, celule sanguine albe și roșii
și/sau bacterii, și prin urmare poate sugera o meningită bacteriană.

1 LCR = Lichidul cefalorahidian

15
Tipul de meningită Glucoză Proteine Celule
polimorfonucleare,
Bacteriană acută scăzut crescut
frecvent > 300/mm³
mononucleare,
Virală acută normal normal sau crescut
< 300/mm³
mononucleare și
Tuberculoasă scăzut crescut polimorfonucleare, <
300/mm³
< 300/mm³
Fungică scăzut crescut
de obicei
Malign scăzut crescut
mononucleare
Tabel 1 – Rezultate ale testelor LCR în diverse tipuri de meningită

Imagistică În cazurile suspectate de meningită, se efectuează analize de sânge pentru

markerii inflamatori (de exemplu proteina C reactivă, hemograma completă), precum și
hemoculturi. Cel mai important test prin care se identifică sau se exclude meningita este
analiza lichidului cefalorahidian prin puncție lombară (puncție spinală). Totuși, puncția
lombară este contraindicată dacă în creier este prezentă o masă (tumoare sau abces) sau dacă
presiunea intracraniană este ridicată, deoarece poate duce la hernie cerebrală. Dacă pacientul
prezintă risc de prezență a unei mase sau de presiune intracraniană ridicată (leziune craniană
recentă, antecedente cunoscute ale sistemului imunitar, localizarea semnelor neurologice sau
presiunea intracraniană crescută confirmată la examinare), se recomandă ca înainte de puncția
lombară să se efectueze un examen prin CT2 sau IRM3. Această situație se întâlnește în 45%
din toate cazurile la adulți. Dacă este nevoie de CT sau IRM înainte de puncția lombară, sau
dacă puncția lombară se dovedește a fi dificilă, ghidurile profesionale recomandă
administrarea prealabilă de antibiotice pentru a preveni întârzierea tratamentului, mai ales dacă
acesta poate dura mai mult de 30 de minute. Frecvent, CT sau IRM se efectuează mai târziu,
pentru a evalua complicațiile meningitei.
În formele severe de meningită, poate fi importantă monitorizarea electroliților serici; de
exemplu, hiponatremia apare frecvent în meningita bacteriană, din cauza unei combinații de
factori, printre care deshidratarea, secreția inadecvată a hormonului antidiuretic sau
administrarea intravenoasă de fluide excesiv de agresivă.

Hemocultura reprezintă un test pentru detectarea microorganismelor din sânge care pot
cauza infecţii deoarece, în mod normal, sângele nu conţine bacterii sau ciuperci.
Pentru efectuarea acestui test nu este necesară nici o pregătire specială din partea
pacientului. Acesta este asemănător oricărei alte analize de sânge. În consecinţă, asistenta va
lega un garou în jurul braţului, pentru evidenţierea venei din care se ia proba de sânge. Zona în
care va fi introdus acul va fi ştearsă în prealabil cu un lichid antiseptic pentru a evita riscul
unei infecţii. După ce se va colecta destul sânge pentru analiză, asistenta va dezlega garoul şi
va pansa zona în care a fost introdus acul.
Rezultatele hemoculturii:

2 CT = Tomografie Computerizată
3 IRM = Imagistica prin Rezonanță Magnetică
16
  Normal: nu se gasesc bacterii sau ciuperci în proba de sânge (negativ);
 Anormal: în cultură se dezvoltă bacterii sau ciuperci (pozitiv).
 Dacă în cultură se găsesc bacterii, se efectuează un test adiţional pentru găsirea celui
mai eficient antibiotic împotriva acelui tip de bacterie.
Diagnosticul diferenţial se face cu:
meningitele purulente
 meningita otogenă (otomastoidită concomitentă)
 meningitele cu lichid clar
 hemoragia meningiană
 meningismul (în cursul unor boli infecţioase)
 tumorile cerebrale (debut lent, cu vărsături, tuburări psihice predecesoare, stază
papilară)
 abcesul cerebral (semne de focar).
Erupţia meningococică trebuie diferenţiată de: purpura Henoch-Schonlein, vasculite diverse,
septicemii, endocardite, reumatismul articular acut, rickettsioze.

2.5. PRINCIPII DE TRATAMENT

Meningita este o maladie potențial fatală și are o rată înaltă de mortalitate dacă este lasată
netratată. Astfel ca tratamentul cu antibiotice cu spectru larg de acțiune trebuie inițiat cât mai
precoce, înainte de confirmarea diagnosticului. Dacă se suspectă meningita meningococică,
tratamentul cu benzilpeniciline trebuie inițiat chiar de la etapa prespitalicească. Hipotensiunea
sau socul va necesita administrarea de lichide intravenoase. Alterarea conștienței sau
insuficiența respiratorie va impune inițierea respirației artificiale. Anticonvulsivantele vor fi
utilizate în caz de dezvoltarea a acceselor convulsive. Hidrocefalia ca rezultat al creșterii
presiunii intracraniene va cere uneori instalarea unui sunt intracerebral.
Tratament clasic pentru meningită
 De origine bacteriană:
antibiotice injectabile
corticosteroizi
 De origine virală:
repaos la pat
consum de lichide
antiinflamatoare
corticosteroizi.
De alte tipuri:
antifungice
antibiotice
corticosteroizi
tratament anticancerigen în cazul în care cauza meningitei o reprezintă o formă de cancer.

Medicaţia antimicrobiană.
Penicilina G este antibioticul de elecţie. Penicilina G singură este suficientă pentru
vindecarea meningitei meningococice (asocierea de sulfamidă a fost abandonată).

17
 Durata tratamentului este de 7-10 zile.
Se începe, la adult, cu o perfuzie intravenoasă de penicilină G. Unii recomandă ca
această cantitate să se injecteze intravenos în 10 minute, diluată în 50 ml de soluţie fiziologică
de NaCl, pentru a se obţine imediat un titru ridicat de penicilinemie şi pentru pătrunderea unei
cantităţi suficiente de penicilină prin bariera hematomeningiană (mult mai permeabilă în situa-
ţia meningelor inflamate).
Ampicilina dă rezultate similare, în doză de 8-12 g/zi, la adult, dar costul tratamentului
este mult mai ridicat, iar riscul de erupţii alergice este de 10-15Vo din cazuri.

Cloramfenicolul sau cotrimoxazolul se utilizează la cei sensibilizaţi la peniciline.

Sulfamidele, deşi cu o bună pătrundere în L.C.R., nu se mai folosesc astăzi, deoarece există un
procent ridicat de meningococi rezistenţi la sulfamide (25-6°%) şi pentru că pot fi înlocuite cu
cotrimoxazol.
Serul antimeningococic nu se mai foloseşte astăzi. Unii recomandă în formele severe
asocierea de imunoglobuline specifice, care conţin M-imunoglobuline. Gamma-globulinele
„standard”, care conţin IgG, nu au nici un efect terapeutic, deoarece nu cuprind anticorpi
antimeningococici.
Măsuri ajutătoare: puncţii lombare (decompresive), sedative, vitamine. Complicaţiile
alergice se tratează cu antiinflamatorii şi analgetice (acid acetilsalicilic) sau corticoizi.

TRATAMENTUL FORMELOR SEVERE

Sindromul Waterhouse-Friderichsen se tratează ca un şoc infecţios, cu particularităţile

meningitei meningococice. Tratamentul antimicrobian se face cu penicilina G. Se fac perfuzii
intravenoase cu lichide (glucoza 5%, soluţie fiziologică de NaCl, Dextran-80, Macrodex),
pentru umplerea patului vascular. Medicaţiile vasoactive (noradrenalină, dopamină) sunt
recomandate de unii autori. În formele extrem de severe, cu purpură fulminantă, se
preconizează: plasmafereză, exsanguinotransfuzie sau perfuzii cu plasmă proaspătă.
Coagulopatia de consum (trombocitopenie, hipofibrinogenemie, prelungirea timpului
de protrombină), revelatoare de un proces de coagulare diseminată intravasculară, se tratează
cît mai rapid cu heparină (7 500 U., ca doză iniţială, apoi 5 000 U., după 2-4 ore)40.
Heparina poate avea succes, numai dacă este administrată foarte precoce, înainte de
faza ireversibilă (trombozarea microcirculaţiei). Experienţa de pînă acum nu este concludentă,
deoarece heparinoterapia nu a scăzut mortalitatea, cu toată îmbunătăţirea factorilor de coagula-
re. Unii autori o recomandă numai pentru un uz mai restrîns.

Corticoterapia, contestată de unii în tratamentul formelor severe, s-a arătat deseori

salvatoare pentru bolnavi. Se utilizează hemisuccinat de hidrocortizon, în doze de 300- 500
mg/zi, administrat intravenos. Unii recomandă doze foarte mari de corticosteroizi (prednison
pînă la 25 mg/kilocorp/zi)10, teama de a provoca sau exacerba un fenomen Sana-relli-
Shwartzman fiind nefondată.
Corticoterapia poate fi utilă şi pentru reducerea procesului inflamator excesiv din
meningite complicate cu nevrite de nervi cranieni şi este ferm indicată în complicaţiile alergice
(artrite, vasculite). Prin utilizarea, de dexametazon (0,15 mg/kilocorp), în primele 4 zile de

18
boală, alţi autori au reuşit să reducă la 1% riscul de surditate postmeningitică, faţă de 14o/o în
lotul netratat cu dexametazon.
Vaccinurile meningococice sunt bine tolerate (reacţii locale uşoare şi reacţii generale absente).

Capitolul 3. EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE ȘI ROLUL

ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
MENINGITĂ

3.1. EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE A PACIENȚILOR CU

MENINGITĂ
Bacteriile și virusurile care provoacă meningita – o boală care duce la inflamația
creierului și a măduvei spinării – se răspândesc rapid în spațiile publice. Una dintre metodele
optime de prevenire a meningitei bacteriene este vaccinarea. Pentru meningita de tip B se va
face primul vaccin copiilor de 8 săptămâni, urmând să li se mai administreze o doză la 16
săptămâni, iar apoi la 1 an. Mai există și vaccinul care se face bebelușilor la 8, 12 și 16

19
săptămâni. Totodată, copiii primesc, de obicei, o doză a vaccinului meningococic conjugat la
vârsta de 11 sau 12 ani.
Deoarece protecția se estompează cu timpul, adolescentul are nevoie de o nouă doză la 16 ani.
Spalați-vă mainile. Meningitele se pot răspândi prin aer și pe obiectele pe care
persoana infectată le-a atins. Acești germeni pot ajunge de pe mâinile adolescentului, în nas
sau în gură.
De aceea, este extrem de important să se spele pe maini cu apa și săpun înainte de a manca.
Nu vă atinegti față cu mâinile. Pentru a evita contactul cu boala nu este indicat să vă
atingeți față cu mâinile murdare, facilitând în acest mod transmiterea bolii.
Consumați alimente sănătoase. Evitarea bolii înseamnă și consumul alimentelor care
stimulează sistemul imunitar. De aceea, este indicat consumul de spanac, broccoli, nuci,
semințe, produse lactate, portocale și pepene galben.
Dormiți suficient. Copiii și adolescenții au nevoie de 8 până la 10 ore de somn în
fiecare noapte pentru a se simti bine și a fi sănătoși. Asadar, nu neglijați orele de somn.
Nu împărțiți obiectele de igienă. Nu este indicat să folosiți aceleași pahare, furculițe
sau aceeași periuță de dinți împreună cu alte persoane. În cazul în care o persoană este
bolnavă, acesta este un mod sigur de transmitere a bolii.

3.2. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN NURSINGUL PACIENTULUI CU

MENINGITĂ

ATRIBUȚIILE ȘI CALITĂȚILE ASISTENTEI MEDICALE

Asistenta:
 este treapta cea mai înaltă a cadrelor medii sanitare;
 participă la aplicarea metodelor moderne de investigație și tratament ale bolnavilor;
 trebuie să aibă cunoștințe de specialitate;
 calități: punctualitate, _nsufficie, datoria păstrării secretului medical, afecțiune și
 _nsufficie față de pacienții internați, atitudine corespunzătoare cu gravitatea bolii
pacienților;
 imunizări (vaccinări) pentru asigurarea stării de sănătate.

SARCINILE ASISTENTEI VIZAVI DE REGULAMENTUL DE ORDINE INTERIOARĂ

A SPITALULUI

Programul de zi al secției
 ora 7.00 – trezirea bolnavilor;
 orele 8.00 -10.00 – explorări curente și de laborator, tratamente;
 ora 10.00 - gustare, vizita medicului șef de secție;
 orele 12.00 - 13.00 – prânzul pacienților (asistenta se va ocupa de bolnavii în stare
gravă, care nu pot părăsi salonul);
 după-masă, orele 14.00 – 16.00 – se pot primi vizite (aparținători);
 orele 18.00 – 19.00 – contravizită;

20
  orele 19.00 – 20.00 – cina pacienților;
 orele 21.00 - 21.30 – stingerea (culcarea).

Orarul asistentelor
Schimburi în trei ture; în prima tură se efectuează cea mai mare activitate.
Predarea serviciului
Predarea sarcinilor se face în condica la tură. Ea va cuprinde:
 data și ora schimbului;
 numărul salonului;
 număr pat și nume completat (diagnostic prezumtiv);
 starea bolnavului, date despre tratament (doză, calea de administrare, orarul
medicației);
 tratamente speciale sau supraveghere deosebită pentru un bolnav;
 sarcini legate de pregătirea bolnavilor pentru a doua zi și pentru unele explorări sau
probe de laborator;
 se mai notează: TA, _nsufficien pacienților, dacă există reacții alergice la
medicamente;
 se raportează medicului de gardă cazurile speciale.

ÎNGRIJIRI SPECIFIC IMPUSE PENTRU PACIENTUL CU MENINGITĂ

 Recoltarea lichidului cefalorahidian

 Puncţia venoasă
 Măsurarea şi notarea grafică a temperaturii corpului în foaia de temperatură
 Măsurarea tensiunii arteriale
 Masurarea respiraţiei
 Administrarea medicamentelor pe cale parenterală
 Oxigenoerapia

II. PARTEA PRACTICĂ

Capitolul 4. APLICAȚIA PROCESULUI DE NURSING ÎN INGRIJIREA
PACIENTULUI CU MENINGITĂ – contribuție personală

21
 4.1. CAZUL NR. 1
CULEGEREA INFORMAȚIILOR

Unitatea sanitară: SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ Nr. F.O. :

Localitatea : Pitești Salon: 7
Secția: Boli Infecțioase

A. INFORMAȚII SOCIALE:

Nume: C Prenume: A Vârsta: 53

Data nașterii : Domiciliu: Pitești
Ocupația: Salariat starea familială: Căsătorit
Religie: Ortodox b.i./c.i seria: nr. :
Condiții de viață și muncă: Bune, lucrează la birou
Obişnuinţe: consum de: Alcool DA/NU ; Tutun: DA/NU
Cafea DA/NU ; Droguri DA/NU
Data internării: 23.05.2018 Data externării: 31.05.2018

22
Motivele internării: Cefalee, febră 40 grade, stare generală alterată, greață, stări de vomă,
frisoane.
Diagnostic la internare: Meningoencefalită acută.
Medicul care îngrijește: Dr. M.N.
Diagnostic la externare: Meningoencefalită acută
Istoricul bolii: Pacientul s-a prezentat la Spitalul Județean de Urgență cu stare de rău, durere
de cap, vărsături, greață, febră.
Antecedente hetero-colaterale: Neagă.
mama: vârsta: 85 ani, pregătire profesională: Învățătoare, ocupația: Pensionară,
sarcini: 1, nașteri:1, avorturi: 0, starea sănătăţii: Probleme cardiace.
tata: Decedat.
frați/surori: Nu
TBC, SIFILIS, SIDA, în familie şi contacţi? Nu Prezintă
Antecedente personale: fiziologice: Rujeolă la vârsta de 10 ani.
patologice:
Impresii de la spitalizările anterioare: Bune

B. INFORMATII FIZICE:

G: 90 kg I: 1,75 m
aspectul si culoarea tegumentelor: Normal colorate
aspectul și culoarea gurii: Roz buzelor: Uscate limbii: Normal
aspectul dinților: Galben, îngrijiți nasului: normal părului: Alb, îngrijit
probleme vizuale: Nu
Probleme auditive: Nu
TRUNCHI:
Aspectul și culoarea tegumentelor: Normal, colorate.
Semne particulare: Nu prezintă.
Aparat respirator: Laringe și amigdale cu aspect normal, torace normal.
Aparat cardio-vascular: TA = 125/75mmHG, AV=88 pulsații pe minut.
Aparat digestiv şi glande anexe: Abdomen suplu, cu respirații nedureroase la palpare și fără
modificări, 3 scaune pe zi
Aparat uro-genital: Negativ bilateral, fără tulburări de micțiuni.
Sistem ganglionar limfatic: Superficial nepalpabil.
Tesut adipos subcutanat: Normal, bine reprezentat.
Sistem osteo-articular: Intrgru – anatomic
S.N.C: Teamă, stare de neliniște.
ROT: Prezente.

MEMBRE:

Aspectul si culoarea tegumentelor: Normal colorate

Semne particulare: Neagă
Mobilitatea articulatiilor: Bune

23
Se scoala singur: Da ajutat: Nu
Probleme in legatura cu mersul: Nu teren plat: Nu scari: Nu
Stangaci: Nu Dreptaci: Da

ELEMENTE DE ALIMENTAȚIE:
Regim: Nu
Apetit: Da
Nr. de mese: 4 pe zi + 2 gustări Orele: 08.00, 13.00, 17.00, 19,00.
Alimente preferate: Fructe, legume.
Bauturi preferate: Suc, cafea.
Alimente pe care nu le poate consuma: Nu
Regimul a fost inteles: Da Urmat: Da
Serveste masa singur: Da In salon: Da In sala de mese: Nu

OBICEIURI DE IGIENĂ PERSONALĂ:

Toaleta: singur: Da ajutat: Nu

-se spală pe dinţi: Da -se îmbracă: Da
-se piaptănă: Da -se dezbracă: Da
-se rade: Da
OBICEIURI IN LEGATURĂ CU ELIMINĂRILE:
Scaun: Da Urina: Da
frecvenţa: 3 zi culoare: Brun frecvenţa: 4 aspect: Normal
aspect: Normal miros: Fecoloid cantitate: 300/400ml miros: Amoniocol
Cantitate: 300 gr- 400gr culoare Galben

OBISNUINŢE PRIVIND ODIHNA:

Probleme privind somnul: Da Utilizează sedative: Da
Activitate fizică:Nu.
Modul de petrecere a timpului liber: Stă în pat și citește cărți, se joacă pe telefon, se uită la
filme, completează integrame.
Activitate sexuală: NU

COMPORTAMENT:
Îi place să fie singur(ă): Nu cu alţii: Da
Atitudinea persoanei în timpul culegerii de date: Cooperant
Atitudinea familiei faţă de bolnav: Comunicativ

C. INFORMAŢII MEDICALE:
Grupa sanguină: AII Rh: +
Alergii: alimentare: Nu animale: Nu
medicamente: Nu altele: Nu

24
Tratament prescris înaintea spitalizării: Calmante

Urmat: Da Înţeles:
Tratament actual: Cefort, vitamina B6, Monitol 12ml, Codeină, Silimarină, calciu lactic,
Metroclopramid, Normix, Dexa.
Urmat: Da Înţeles: Da
Diverse: probleme ce se pun la persoana spitalizată: Nu
Aşteptările sale: Să se recupereze cât mai repede.

Analiza situaţiei:
Manifestări de dependenţă: Durere datorată procesului infecțios manifestată prin gemete,
iritabilitate, plângeri. Anxietate datorată amenințării integrității fizice și psihice. Frică, temeri,
neliniște, nervozitate.
Diagnostic de nursing: Durere datorată procesului infecțios manifestată prin transpirații
abundente, facies criptat, iritabilitate. Hipertermie datorată procesului infecțios manifestată
prin diaforeză, deshidratare datorată vărsăturilor.
Obiective de atins: Pacientul să nu mai prezinte vărsături, durere de cap, greață.

Resurse:
- ale bolnavului: bunăstare fizică, bunăstare mentală, capacitatea de adaptare la
schimbări.
- ale serviciului: comunicare eficientă, spontană. Atmosferă caldă, prietenoasă, plină de
optimism.
- ale familiei: habitat corespunzător, locuință igienică.

25
 GRILA DE EVALUARE

Nr. Nevoia Ziua 1 Nivel Ziua 2 Nivel Ziua 3 Nivel

Crt. fundamentală Depend Depend Depend
Total Total Total
punctaj punctaj punctaj

N1 N2 N3 N4 N1 N2 N3 N4 N1 N2 N3 N4
1 A respira
2 A bea şi a mânca x N2 x N2 x N2
3 A elimina x 2x1 = 2 x 2x4 = 8 x 1x5 = 5
4 A se mişca x x x
5 A dormi x x x
6 A se îmbraca şi N3 N3 N3
dezbraca 3x2 = 6 3x4 = 12 2x3 = 6
7 A menţine _nsufficien x x x
normală
8 De a fi curat, îngrijit
9 De a evita pericolele x N4 x x
10 De a comunica x 4x5 =20 x x
11 De acţiona după
credinţe
12 De a fi preocupat în
vederea realizării
13 De a se recreea
T=2+6 T=8+12= T=5+6=
14 De a învăţa x +20=28 x 20 x 11
N1 = persoană independentă ( 14 p ) N3 = persoană cu dependenţă majoră ( 29 – 42 p )
N2 = persoană cu dependenţă moderată ( 15 – 28 p ) N4 = persoană cu dependenţă totală ( 43 – 56 p )

26
 INTERVENŢII
NEVOIA DIAGNOSTIC EVALUARE
FUNDAMENTALĂ. DE OBIECTIVE INTERVENŢII DELEGATE
MANIFESTĂRI DE NURSING INTERVENŢII
DEPENDENŢĂ. PROPRII INVESTIGAŢII TRATAMENT

1. Nevoia de a-și Hipertermie Să prezinte o - Creez un climat - Creatinină 1,14 - Amplicilină Hipertermia a
menţine temperatura datorată temperatură în corespunzator, aerisesc mg/dL 750 mg/3 x zi, fost combătută
corpului în limite procesului limite normale încăperea, - Glicemie 80 250 mg / 6 ore, în 20 minute.
normale infecțios - bucal 37° C -Asigur îmbrăcăminte mg/dL - Algocamin Pacientul se află
- Diaforeză manifestată prin - rectal 37,3° C lejeră - Ionograma 1500 mg/3 zile, în limitele
- Frisoane - Diaforeză - axilar 36,4° C - Încălzesc pacientul în (BE(B): 2.7 , 500 mg/1 x zi normale.
- Frisoane caz de frisoane, Becf:3.3, CA+ - Vitamina B6 1
- Aplic comprese reci, +:1.09, CA++ x zi
împachetări reci, (7.4):1.09, Glu:115, - Glucoză 10%,
pungă cu gheaţă HCO3-:27.9, 1000 ml/1 zi
- Administrez HCO3std :25.9, - Calciu lactic 1
medicamentaţia Hct: 47, K+:4.0, flacon pe zi
recomandată de medic. Lac: 0.8, Na+:136 - Cefort 3 x zi
- Schimb des lenjeria SO2c:58,
de pat și de corp TCO2:29.3, THbc:
- Mențin igiena 14.6, pCO2:44,
tegumentelor pH:7.41, pO2:30,
- Pregătesc psihic Temp: 40.0
pacientul înaintea - VHS 10-20 mm la
tehnicilor de recoltare 1h
și examinare. - Acid uric 3mg%
- Ca 3,4mEq/l

2. Nevoia de a a bea Aport Pacientul să ia 3 - Alimentez pacientul Pacientul are 3

27
și a mânca. _nsufficient de mese echilibrate în parenteral instituind mese echilibrate
- Inapetenţa: lipsa elemente termen de 3 zile. perfuzii în termen de 3
poftei de mâncare; nutritive Pacientul să aibă o - Explorez gusturile și zile.
cantitativ și stare de bine, fără obiceiurile alimentare
calitativ datorată grețuri și vărsături ale pacientului
durerii. - Îi explic pacientului
importanța regimului
alimentar în
menținerea sănătății
- Îi fac bilanțul
lichidelor ingerate și
eliminate
- Servesc pacientul cu
alimente la o
temperatură regulată,
la o oră regulată și
prenentate atragător.
- Învăț pacientul
categoriile de alimente
din ghidul alimentarț și
echivalențele calitative
și cantitative ale
principalelor alimente
100 gr de glucide sunt
cuprinse în 100 gr
zahăr, 120 gr orez, 135
gr tăieței, 200 gr pâine,
450 gr fucte uscate.
- Las pacientul să-și
aleagă alimentele
pentru gusturile sale
respectând
contraindicațiile
regimului.

28
 - Îi asigur pacientului
un climat confortabil
-Încurajez pacientul
- Îi explic pacientului
scopul intervențiilor.

3. Nevoia de a învăţa Cunostinte Pacientul să - Discuţii cu bolnavul Pacientul a

cum să-şi păstreze insuficiente dobândească despre starea actuală a dobândit
sănătatea despre boală, atitudini, obiceiuri bolii de care suferă, atitudini,
- Inaccesibilitatea la tratament, și deprinderi noi în sau prevenirea obiceiuri și
informații. complicații, termen de o îmbolnăvirii. deprinderi noi în
măsuri de săptămână. - Motivez importanța termen de o
prevenire. acumulării de noi săptămână.
cunoștințe.
- Organizez activități
educative folosind
metode de invățământ
cunoscute
- Verific daca pacientul
a înțeles corect mesajul
transmis și dacă și-a
însișit noile cunoștințe.
- Îi țin pacientului
lecții de formare a
deprinderilor igienice,
alimentație, mod de
viață echilibrat,
administrarea
diferitelor
medicamente.

29
4. Nevoia de a evita Anxietate Să-și exprime - Îi asigur condiţiile de Diazepam Anxietatea a fost
pericole datorată diminuarea mediu adecvate combătută în
- Agitaţie amenințării anxietății în termen (cameră izolată, termen de 3 zile.
- Frică integrității fizice de 4 zile. aerisită, temperatură
- Temeri și psihice. adecvată).
- Insomnie. - Informez pacientul
- Nelinişte asupra evoluției
- Nervozitate durerii, a diminuării și
- Transpiraţii a tolerenței și acțiunii
- Facies crispat medicamentului.
- Gemete -Ajut pacientul în
- Iritabilitate activitățile zilnice, la
- Plângeri nevoie, pentru a-i
- Văicăreli permite să-și consume
energia
- Explic pacientului că-
i este persmis să se
plângă sau să-i fie
teamă, să-și exprime
mânia sau frustarea
-Învăț pacientul cum
să-și administreze
medicantele, efectele
lor secundare și durata
de acțiune.
- Favorizez adaptarea
persoanei la noul
mediu
- Creez un mediu
optim pentru ca
pacientul să-și poată
exprima emoțiile,
nevoile
- Ajut pacientul să-și

30
 recunoască anxietatea
- Încurajez pacientul să
comunice cu cei din
jur, să-şi exprime
emoţiile, nevoile, frica,
opiniile.
- Asigur activități
distractive, la alegerea
pacientului.
- Cel puțin o dată pe zi,
mă așez pe un scaun
lângă pacient și stau de
vorbă cu el.

5. Nevoia de a dormi Insomnie Pacientul să - Învăț pacientul să Glucoza Insomnia a fost

și a se odihni. datorată stării de beneficieze de practice tehnici de combătută în
- Ore de odihnă rău și dureri somn relaxare, exerciții termen de 2 zile.
insuficiente, intense la ceafă. corespunzător respitarorii câteva
- Dificultatea de a calitativ și minute inainte de
dormi, cantitativ (8 ore pe culcare.
- Ore insuficiente de noapte fără - Aerisesc salonul
somn, întrerupere în - Ofer pacientului o
- Trezire frecventă, termen de 2 zile). cană cu lapte cald
- Trezire timpurie, înainte de culcare, o
- Somn agitat. baie caldă.
- Îi recomand
pacientului care se
trezește devreme să se
ridice din pat câteva
minute, să citească, să
asculte muzică, apoi să
se culce din nou.

31
 - Identific nivelul și
cauza anxietății la
pacientul cu insomnie.
- Observ și notez
calitatea, orarul
somnului, gradul de
satisfacere a celorlalte
nevoi.
- Întocmesc un
program de odihnă
corespunzător.
- Administrez
tratamentul
medicamentos.

6. Nevoia de a se Necoordonarea Să se ridice singur - Pregătesc psihic Pacientul

mișca și de a avea o mișcărilor în termen de 2 zile. pacientul în vederea prezintă o stare
postură bună datorată oricăror tehnici de de bine și de
- Dificultatea de a dificultății de a îngrijire relaxare.
trece din poziția în trece din poziția - Ajut pacientul să facă
picioare în poziția în piciare în băi calde, exerciții
așezat poziția sezând. fizice, îi fac masaj la
nivelul extremităților
-Administrez
medicamentația
prescrisă de medic
- Ajut pacientul să-și
satisfacă toate nevoile

32
 organismului.

7. Nevoia de a Deshidratare Să nu prezinte nici - Așez pacientul în Metroclopramid Pacientul nu a

elimina datorată stării de un semn de poziția semisezând, mai prezentat
- Sete, rău, greţuri şi deshidratare în șezând sau în decubit deshidratare în
. vărsături. termen de o zi. dorsal, cu capul într-o termen de o zi.
parte.
- Liniștesc pacientul.
- Îi ofer un pahar cu
apă să-și clătească gura
după vărsătură
- La indicația
medicului îi
administrez
medicamentația
- Alimentez pacientul
parental prin perfuzie
cu glucoză hipertonă,
amestecuri de
aminoacizi, vitamine și
electroliți.
- Monitorizez funcțiile
vitale și vegetative
- Ajut pacientul în
timpul vărsăturilor.
- Protejez lenjeria cu
mușama și aleză în
funcție de poziția
pacientului.
- Îl învăț să respire
profund

33
8. Nevoia de a Comunicare Să-și exprime clar - Ajut pacientul să se Pacientul și-a
comunica ineficientă la mesajele în termen orienteze în timp și exprimat clar
- Dificultatea de a se nivelul de 2 zile să fie spatiu și referitor la mesajele în
concentra, intelectual orientat în timp și propria persoană îi termen de 2 zile.
- Dificultatea de a-și datorată spațiu. sugerez pacientului să
exprima ideile și dificultății de a își tină un jurnal
părerile, se concentra - Ajut pacientul să
completeze jurnalul
. -Ajut pacientul să-și
recunoască capacitățile
și preferințele
- Explorez împreună
cu pacientul,
mijloacele sale de
comunicare
- Mențin legături cu
persoanele apropiate
ale pacientului.

34
FOAIE DE TEMPERATURA

35
 EVALUAREA CAZULUI

Pacientul C.A. în vârsta de 53 ani, de sex masculin, spitalizat de la data de 23.05.2018

până la data de 31.05.2018, pentru următorul motiv: Cefalee, febră 40 grade, stare generală
alterată, greață, stări de vomă, frisoane.
Pe baza examenului clinic general: - Creatinină 1,14 mg/d, Glicemie 80 mg/dL, Ionograma
completă (BE(B): 2.7 , Becf:3.3, CA++:1.09, CA++ (7.4):1.09, Glu:115, HCO3-:27.9, HCO3std :
25.9, Hct: 47, K+:4.0, Lac: 0.8, Na+:136 SO2c:58, TCO2:29.3, THbc: 14.6, pCO2:44, pH:7.41,
pO2:30,Temp: 40.0; VHS 10-20 mm la 1 h; Acid uric 3mg%; Ca 3,4mEq/l, s-a confirmat
diagnosticul medical: Meningoencefalită acută.
Pe perioada spitalizării a urmat tratament cu:
 Amplicilină 750 mg/3 x zi, 250 mg / 6 ore,
 Algocamin 1500 mg/3 zile, 500 mg/1 x zi
 Vitamina B6 1 x zi
 Glucoză 10%, 1000 ml/1 zi
 Calciu lactic 1 flacon pe zi
 Cefort 3 x zi
I-am acordat următoarele îngrijiri de nursing:

 Îi explic pacientului scopul intervențiilor.

 Alimentez pacientul parenteral instituind perfuzii
 Administrez medicamentaţia recomandată de medic.
 Schimb des lenjeria de pat și de corp
 Mențin igiena tegumentelor
 Pregătesc psihic pacientul înaintea tehnicilor de recoltare și examinare.

După 8 zile de spitalizare pacientul a fost externat cu Meningoencefalită acută şi următoarele

recomandări:
Tratementul să fie urmat conform prescripției medicale.
Evitarea stresului.
Evitarea efortului.

36
 DIALOG LA EXTERNARE

Data externării: 31.05.2018

Destinaţia la externare: Meningoencefalită acută.

Mijloc de transport: Mașină personală

Situaţia financiară: Normală.

Capacitatea de a-şi acorda îngrijiri: Se îngrijește singur

Recomandări la externare:

Tratementul să fie urmat conform prescripției medicale.

Evitarea stresului.

Evitarea efortului.

Impresii de la spitalizare: Foarte bune. Pacientul a fost externat ameliorat.

Au fost atinse scopurile: Da

4.2. CAZUL NR. 2

CULEGEREA INFORMAȚIILOR

37
Unitatea sanitară: Spitalul Județean de Urgență nr. F.o. :
Localitatea : Pitești salon: 6
Secția: Boli Infecțioase
B. INFORMAȚII SOCIALE:

Nume: P prenume: O vârsta: 49

Data nașterii : domiciliu: Vedea
Ocupația: Salariat starea familială: Căsătorit
Religie: Ortodoxă b.i./c.i seria: nr. :
Condiții de viață și muncă: Bune
Obişnuinţe: consum de: alcool DA/NU ; tutun: DA/NU
cafea DA/NU ; droguri DA/NU
Data internării: 21.05.2018 data externării: 28.05.2018
Motivele internării: Durere intensă la ceafă, febră, frisoane, transpirații, vărsături greață.

Diagnostic la internare: diagnostic la 72 de ore. Meningită acută bactriană.

Medicul care îngrijește: Dr. M.N

Diagnostic la externare: Meningită acută bactriană.
Istoricul bolii: Pacientul a fost internat în secția boli infecțioase de către medicul de gardă in data
de 21.05.2018 cu cefalee, febră, frisoane, transpirații, vărsături. Pacientul a solicitat salvarea la
domiciliul din Vedea.

Antecedente hetero-colaterale: Neagă.

mama: vârsta: 80 ani, pregătire profesională: Profesoară, ocupația: Pensionară, sarcini: 1,
nașteri:1, avorturi: 0, starea sănătăţii:Bbolnavă de diabet.
Tata: Decedat.
Frați/surori: nu
TBC, SIFILIS, SIDA, în familie şi contacţi? – Neagă.
Antecedente personale: fiziologice: TBC pulmonar stâng în urmă cu 3 ani, tratat la București.
patologice:
Impresii de la spitalizările anterioare: Bune

B. INFORMATII FIZICE:
G: 85 kg i: 1,80
Aspectul si culoarea tegumentelor: Normal colorate
Aspectul și culoarea gurii: Roz buzelor: Uscate limbii: Normal
Aspectul dinților: Îngrijiți nasului: Fose nazale libere părului: Cărunt, tuns, îngrijit
Probleme vizuale: Nu prezintă
Probleme auditive: Nu prezintă

TRUNCHI:

Aspectul și culoarea tegumentelor: Normal, colorate.

Semne particulare: Nu prezintă.
Aparat respirator: Torace normal conformat, respirații ample, R = 16p/m

38
Aparat cardio-vascular: TA = 120/60mmHG, AV=84 pulsații pe minut
Aparat digestiv şi glande anexe: Apetit diminuat, mesticație eficace.
Aparat uro-genital: Loja renală liberă, nedureroase, mictiuni frecvente.
Sistem ganglionar limfatic: Nepalpabil.
Tesut adipos subcutanat: Normal, bine reprezentat.
Sistem osteo-articular: Integru.
S.n.c: Cefalee
Rot: Prezente.

MEMBRE:

Aspectul si culoarea tegumentelor: Normal colorate

Semne particulare: Neagă
Mobilitatea articulatiilor: Bune
Se scoala singur: Da ajutat: Nu
Probleme in legatura cu mersul: Nu teren plat: Nu scari: Nu
Stangaci: Nu dreptaci: Da

ELEMENTE DE ALIMENTATIE:

Regim: Nu
Apetit: Diminuat
Nr. De mese: 3 pe zi + 2 gustări orele: 09.00, 12.00, 17.00
Alimente preferate: carne, brânză, ouă
Bauturi preferate: Suc, bere fără alcool
Alimente pe care nu le poate consuma: Nu
Regimul a fost inteles: Da urmat: Da
Serveste masa singur: Da in salon: Da in sala de mese: Nu

OBICEIURI DE IGIENA PERSONALA:

Toaleta: singur: Da ajutat: Nu

-se spală pe dinţi: Da -se îmbracă: Da
-se piaptănă: Da -se dezbracă: Da
-se rade: Da
OBICEIURI IN LEGATURA CU ELIMINARILE:
Scaun: Da urina: Da
Frecvenţa: 1-2 zi culoare: Brun frecvenţa: 6 aspect: Normal
Aspect: Omogen miros: Fecoloid cantitate: 400ml miros: Amoniocol
Cantitate: 200 gr- 300gr culoare Galben deschis

OBISNUINŢE PRIVIND ODIHNA:

Probleme privind somnul: Da utilizează sedative: Da
Activitate fizică: Nu
Modul de petrecere a timpului liber: Citește cărți, se joacă pe telefon
Activitate sexuală: Nu

39
 Comportament:
Îi place să fie singur(ă): Nu cu alţii: Da
Atitudinea persoanei în timpul culegerii de date: Cooperant
Atitudinea familiei faţă de bolnav: Comunicativ

C. INFORMAŢII MEDICALE:
Grupa sanguină: BIII rh: +
Alergii: alimentare: Nu animale: Nu
medicamente: Nu altele: Nu

Tratament prescris înaintea spitalizării: Calmante

Urmat: Da înţeles:
Tratament actual: Cefort, Dexa, Codeină, Vitamina B6, Monitol 12ml, Silimarină,
Metroclopramid.
Urmat: Da înţeles:
Diverse: probleme ce se pun la persoana spitalizată: Nu
Aşteptările sale: Să își revină cât mai repede.

Analiza situaţiei:
Manifestări de dependenţă: Hipertermie datorată procesului infecțios manifestată prin diaforeză,
frisoane,deshidratare, durere, datorată procesului infecțios prin plângeri, văicăreli, transpirații.
diagnostic de nursing: Hipertermie datorată procesului infecțios manifestată prin diaforeză.
Durere datorată procesului infecțios manifestată prin Facies Crispat.

Obiective de atins: Pacientul să își mențină temperatura corpului în limite normale. Durerea să fie
diminuată cât mai rapid. Pacientul să nu mai prezinte insomnii și deshidratare.

Resurse:
- ale bolnavului:, bunăstare mentală, capacitatea de adaptare la schimbări, bunăstare fizică.
- ale serviciului: Atmosferă caldă, prietenoasă, plină de optimism.Comunicare eficientă,
spontană.
- ale familiei: locuință igienică.

40
 GRILA DE EVALUARE

Nr. Nevoia Ziua 1 Nivel Ziua 2 Nivel Ziua 3 Nivel

Crt. fundamentală Depend Depend Depend
Total Total Total
punctaj punctaj punctaj

N1 N2 N3 N4 N1 N2 N3 N4 N1 N2 N3 N4
1 A respira
2 A bea şi a mânca x N2 x N2 x N2
3 A elimina x 2x2 = 4 x 2x4 = 8 x 1x4 = 4
4 A se mişca
5 A dormi x x x
6 A se îmbraca şi N3 N3 N3
dezbraca 3x2 = 6 3x4 = 12 2x4 = 8
7 A menţine x x x
temperatura normală
8 De a fi curat, îngrijit
9 De a evita pericolele x N4 x x
10 De a comunica x 4x4 =16 x x
11 De acţiona după
credinţe
12 De a fi preocupat în
vederea realizării
13 De a se recreea x x x
T=4+6 T=8+12= T=4+8=
14 De a învăţa x +16=26 x 20 x 12
N1 = persoană independentă ( 14 p ) N3 = persoană cu dependenţă majoră ( 29 – 42 p )
N2 = persoană cu dependenţă moderată ( 15 – 28 p ) N4 = persoană cu dependenţă totală ( 43 – 56 p )

41
 INTERVENŢII
NEVOIA
FUNDAMENTA
DIAGNOSTIC INTERVENŢII DELEGATE
LĂ.
DE EVALUARE
MANIFESTĂRI OBIECTIVE INTERVENŢII
NURSING
DE PROPRII INVESTIGAŢII TRATAMENT
DEPENDENŢĂ.
1. Nevoia de a-și Hipertermie Să prezinte o - Încălzesc pacientul - Creatinină 1,14 - Amplicilină Hipertermia a
menţine datorată procesului temperatură în în caz de frisoane, mg/dL 750 mg/3 x zi, fost combătută
temperatura infecțios limite normale - Administrez - Glicemie 80 250 mg / 6 ore, în 20 minute.
corpului în limite manifestată prin - bucal 37° C medicamentaţia mg/dL - Algocamin Pacientul se
normale - Diaforeză - rectal 37,3° C prescrisă de medic. - Acid uric 2mg% 1500 mg/3 zile, află în limitele
- Diaforeză - Frisoane - axilar 36,4° C - Creez un climat - Ca 3,4mEq/l 500 mg/1 x zi normale.
- Frisoane corespunzator, - Ionograma - Vitamina B6 1
aerisesc încăperea, (BE(B): 2.7 , x zi
-Asigur BEcf:3.3, CA+ - Glucoză 10%,
îmbrăcăminte lejeră +:1.09, CA++ 1000 ml/1 zi
- Schimb des (7.4):1.09, - Calciu lactic 1
lenjeria de pat și de Glu:115, flacon pe zi
corp HCO3-:27.9, - Cefort 3 x zi
- Mențin igiena HCO3std :25.9,
tegumentelor Hct: 47, K+:4.0,
- Pregătesc psihic Lac: 0.8, Na+:136
pacientul înaintea SO2c:58,
tehnicilor de TCO2:29.3,
recoltare și THbc: 14.6,
examinare. pCO2:44,
- Aplic comprese pH:7.41, pO2:30,
reci, împachetări Temp: 40.0
reci, pungă cu - VHS 10-20 mm
gheaţă la 1 h

42
2. Nevoia de a a Alimentație Pacientul să ia - Aplic tratament Pacientul are 3
bea și a mânca. insuficientă calitativ 3 mese medicamentos. mese
- Inapetenţa: lipsa și cantitativ. echilibrate în - Explorez gusturile echilibrate în
poftei de mâncare; termen de 2 și obiceiurile termen de 2
zile. alimentare ale zile.
pacientului
- Îi explic
pacientului
importanța
regimului alimentar
în menținerea
sănătății
- Îi fac bilanțul
lichidelor ingerate și
eliminate
- Servesc pacientul
cu alimente la o
temperatură
regulată, la o oră
regulată și
prenentate atragător.
- Învăț pacientul
categoriile de
alimente din ghidul
alimentarț și
echivalențele
calitative și
cantitative ale
principalelor
alimente
100 gr de glucide
sunt cuprinse în 100
gr zahăr, 120 gr
orez, 135 gr tăieței,

43
 200 gr pâine, 450 gr
fucte uscate.
- Las pacientul să-și
aleagă alimentele
pentru gusturile sale
respectând
contraindicațiile
regimului.
- Îi asigur
pacientului un
climat confortabil
-Încurajez pacientul
- Îi explic
pacientului scopul
intervențiilor.

3. Nevoia de a Durere datorată Să-și exprime - Identific împreună Diazepam Anxietatea a

evita pericole procesului infecțios diminuarea cu pacientul, cauza fost combătută
- Nelinişte manifestată prin anxietății în anxietății. în termen de 3
- Nervozitate Facies Crispat, termen de 3 - Învăț pacientul zile.
- Transpiraţii plângeri, văicăreli. zile. tehnici de relaxare
- Facies crispat Anxietate datorată - Informez pacientul
- Gemete amenințării asupra evoluției
- Iritabilitate integrității fizice și durerii, a diminuării
- Plângeri psihice, și a tolerenței și
- Văicăreli acțiunii
- Facies Crispat medicamentului.
-Ajut pacientul în
activitățile zilnice,
la nevoie, pentru a-i

44
permite să-și
consume energia
- Explic pacientului
că-i este persmis să
se plângă sau să-i
fie teamă, să-și
exprime mânia sau
frustarea
-Învăț pacientul
cum să-și
administreze
medicantele,
efectele lor
secundare și durata
de acțiune.
- Favorizez
adaptarea persoanei
la noul mediu
- Creez un mediu
optim pentru ca
pacientul să-și poată
exprima emoțiile,
nevoile
- Ajut pacientul să-
și recunoască
anxietatea
- Încurajez pacientul
să comunice cu cei
din jur, să-şi
exprime emoţiile,
nevoile, frica,
opiniile.
- Asigur activități
distractive, la

45
 alegerea
pacientului.
- Cel puțin o dată pe
zi, mă așez pe un
scaun lângă pacient
și stau de vorbă cu
el.

4. Nevoia de a Insomnie datorată Pacientul să - Ofer pacientului o Glucoza Insomnia a fost

dormi și a se stării de rău și beneficieze de cană cu lapte cald combătută în
odihni. dureri intense la somn înainte de culcare, o termen de 2
- Ore de odihnă ceafă. corespunzător baie caldă zile. Pacientul a
insuficiente, calitativ și - Aerisesc salonul beneficiat de 8
- Dificultatea de a cantitativ în - Îi recomand ore de somn pe
dormi, termen de 2 pacientului care se noapte fără
- Ore insuficiente zile. trezește devreme să întrerupere în
de somn, se ridice din pat termen de 2
- Trezire frecventă, câteva minute, să zile.
- Trezire timpurie, citească, să asculte
- Somn agitat. muzică, apoi să se
culce din nou.
- Identific nivelul și
cauza anxietății la
pacientul cu
insomnie.
- Observ și notez
calitatea, orarul
somnului, gradul de
satisfacere a
celorlalte nevoi.
- Întocmesc un
program de odihnă

46
 corespunzător.
- Administrez
tratamentul
medicamentos.

5. Nevoia de a Deshidratare Să nu prezinte - Așez pacientul în Metroclopramid Pacientul nu a

elimina datorată stării de nici un semn de poziția semisezând, mai prezentat
- Sete, rău, greţuri şi deshidratare în șezând sau în deshidratare în
. vărsături. termen de o zi. decubit dorsal, cu termen de o zi
Să nu mai capul într-o și nici vărsături
prezinte parte. în termen de 2
vărsături în - Liniștesc ore.
termen de 3 pacientul.
ore. - Îi ofer un pahar cu
apă să-și clătească
gura după vărsătură
- La indicația
medicului îi
administrez
medicamentația
- Alimentez
pacientul parental
prin perfuzie cu

47
 glucoză hipertonă,
amestecuri de
aminoacizi,
vitamine și
electroliți.
- Monitorizez
funcțiile vitale și
vegetative
- Ajut pacientul în
timpul vărsăturilor.
- Protejez lenjeria
cu mușama și aleză
în funcție de poziția
pacientului.
- Îl învăț să respire
profund

6. Nevoia de a se Dificultatea sau Pacientul să - Explorez nivelul Pacientul

recrea incapacitatea de a prezinte stare de cunoștințe al prezintă o stare
- Refuz de a efectua activități de bună bolnavului privind de bine și de
îndeplini activități recreative dispoziție. boala, modul de relaxare.
recreative. manifestare.
- Identific
manifestările de
dependență, sursele
lor de de dificultate.
- Stimulează dorința
de cunoaștere.
- Supraveghez
efectele
tratamentului
administrat.

48
7. Nevoia de a Cunostinte Pacientul să - Verific nivelul de Pacientul a
învăţa cum să-şi insuficiente datorată dobândească cunoștințe ale dobândit
păstreze sănătatea inaccesibilității atitudini, bolnavului privind atitudini,
- Cerere de la informații obiceiuri și boala, manifestările, obiceiuri și
informații. manifestată prin deprinderi noi măsurile preventive, deprinderi noi
- Cunoștințe cererea de în termen de o modul de în termen de o
insuficiente asupra informații. săptămână. participare la săptămână.
bolii intervenții
- Identific
obiceiurile și
deprinderile greșite
ale pacientului
- Discuţii cu
bolnavul despre
starea actuală a bolii
de care suferă, sau
prevenirea
îmbolnăvirii.
- Motivez
importanța
acumulării de noi
cunoștințe.
- Organizez
activități educative
folosind metode de
invățământ
cunoscute
- Verific daca
pacientul a înțeles
corect mesajul
transmis și dacă și-a
însișit noile
cunoștințe.
- Îi țin pacientului

49
 lecții de formare a
deprinderilor
igienice,
alimentație, mod de
viață echilibrat,
administrarea
diferitelor
medicamente.
8. Nevoia de a Comunicare Să-și exprime - Ajut pacientul să Pacientul și-a
comunica ineficientă la nivelul clar mesajele în se orienteze în timp exprimat clar
- Dificultatea de a intelectual datorată termen de 3 și spatiu mesajele în
se concentra, dificultății de a se zile. - Sugerez termen de 3
- Dificultatea de a- concentra pacientului să își zile.
și exprima ideile și tină un jurnal
părerile, - Ajut pacientul să
completeze jurnalul
. -Ajut pacientul să-și
recunoască
capacitățile și
preferințele
- Pregătesc psihic
partenerul în
vederea oricărei
tehnici de îngrijire.

50
FOAIE DE TEMPERATURA

EVALUAREA CAZULUI
51
 Pacientul P.O. în vârsta de 49 ani, de sex masculin, cu domiciliul in Vedea, a fost
spitalizat de la data de 21.05.2018 până la data de 28.05.2018, pentru Durere intensă la ceafă,
febră, frisoane, transpirații, vărsături greață,
Pe baza examenului clinic general: - Creatinină 1,14 mg/d, Glicemie 80 mg/dL, Ionograma
completă (BE(B): 2.7 , Becf:3.3, CA++:1.09, CA++ (7.4):1.09, Glu:115, HCO3-:27.9,
HCO3std :25.9, Hct: 47, K+:4.0, Lac: 0.8, Na+:136 SO2c:58, TCO2:29.3, THbc: 14.6,
pCO2:44, pH:7.41, pO2:30,Temp: 40.0; VHS 10-20 mm la 1 h; Acid uric 3mg%; Ca 3,4mEq/l,
s-a confirmat diagnosticul medical: Meningită acută bactriană Pe perioada spitalizării a
urmat tratament cu:
 Algocamin 1500 mg/3 zile, 500 mg/1 x zi
 Vitamina B6 1 x zi
 Glucoză 10%, 1000 ml/1 zi
 Calciu lactic 1 flacon pe zi
 Cefort 3 x zi
 Amplicilină 750 mg/3 x zi, 250 mg / 6 ore,

I-am acordat următoarele îngrijiri de nursing:

 Îi explic pacientului scopul intervențiilor.

 Alimentez pacientul parenteral instituind perfuzii
 Administrez medicamentaţia recomandată de medic.
 Schimb des lenjeria de pat și de corp
 Mențin igiena tegumentelor
 Pregătesc psihic pacientul înaintea tehnicilor de recoltare și examinare.
 Ajut pacientul în timpul vărsăturilor.
 Protejez lenjeria cu mușama și aleză în funcție de poziția pacientului.
 Îl învăț să respire profund

După 7 zile de spitalizare pacientul a fost externat cu Meningită acută bactriană şi următoarele
recomandări:
Tratementul să fie urmat conform prescripției medicale.
Evitarea stresului.
Evitarea efortului.

52
 DIALOG LA EXTERNARE

Data externării: 28.05.2018

Destinaţia la externare: Meningită bacteriană

Mijloc de transport: Mașină personală

Situaţia financiară: Normală/medie

Capacitatea de a-şi acorda îngrijiri: Se îngrijește singur

53
Recomandări la externare:

Tratementul să fie urmat conform prescripției medicale.

Evitarea stresului.

Evitarea efortului.

Impresii de la spitalizare: Foarte bune. Pacientul a fost externat ameliorat.

Au fost atinse scopurile: Da

Capitolul 5. PROCEDURI DE NURSING

Tehnici de nursing şi investigaţii în meningita meningococică:

1. Măsurarea şi notarea grafică a temperaturii corpului în foaia de temperatură
2. Puncția rahidiană
3. Puncția venoasă
4. Perfuzia endovenoasă
5. Administrarea medicamentelor pe cale parenterală

5.1. MĂSURAREA ŞI NOTAREA GRAFICĂ A TEMPERATURII CORPULUI ÎN

FOAIA DE TEMPERATURĂ
Temperatura = rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldură
prin dezintegrarea alimentelor energetice.

54
Scop: descoperirea unor modificări patologice ale valorii temperaturii corpului.

Locuri de măsurare: axila, plica inghinală, cavitatea bucală, rect.

Materiale necesare
 termometru maximal
 casoletă cu tampoane de vată și comprese sterile
 recipient cu soluţie dezinfectantă de bromocet sau cloramină 2%
 tava medicală
 lubrefiant
 alcool medicinal
 ceas

Intervenţiile asistentei
 pregătirea materialelor lângă pacient
 pregatirea psihică a pacientului
 spălarea pe mâini cu apă și săpun
 se scoate termomettrul din soluţia dezinfectant, se clateşte şi se şterge cu o compresă
sterilă,
 verifică dacă coloana de mercur este coboară în rezervor, dacă nu îl scutură.

Măsurarea temperaturii în axilă: Se ridică brațul bolnavului, se șterge axila acestuia prin
tamponare cu prosopul bolnavului. Se introduce termometrul cu rezervorul în interiorul axilei,
se apropie brațul de trunchi cu antebrațul flectat pe suprafața anterioară a toracelui.
Termometrul se va menține timp de 10 minute, după care se scoate, se șterge cu o
compresă, se citește gradația și se reține valoarea indicatăa de coloana mercurului, apoi se
scutură termometrul, se spală și se reintroduce în soluția dezinfectantă.
Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală: Se introduce termometrul în cavitatea
bucală, sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare. Bolnavul este rugat să închidă gura
și să respire pe nas. Se menține termometrul timp de 5 minute.

Măsurarea temperaturii rectal: Se lubrefiază termometrul, se asează bolnavul în decubit

lateral stâng sau drept, cu membrele în semiflexie, asigurându-i intimitatea. Se introduce
bulbul termometrului sau rezervorului în rect prin mișcări de rotație și înaintare. Termometrul
este susținut timp de 5 minute în rect, după care se scoate termometrul și se șterge cu ajutorul
unui tampon sau compresă cu alcool, după citirea gradației. Notăm grafic în foaia de
temperatură și cifric în carnețel.

Diagnostic de nursing:

 HIPERTERMIE: reprezintă creșterea temperaturii corpului peste 37ºC (este un

mecanism de aparare al organismului în timpul apariției unei infecții).

Subfebrilitate : 37ºC- 38ºC

Febră moderată: 38ºC- 39º

55
Febra ridicată: 39ºC- 40ºC
Hiperperexia: peste 40ºC

Manifestări care însoţesc febra:

 Frison: contracţie musculară puternică, urmat de diaforeza.
 Tegumente roşii, calde, transpirate.
 Piloerecţie: piele de găină, senzaţie de frig.
 Sindrom febril: cuprinde un grup de semne: cefalee, tahicardie, tahipnee, inapetenţă,
sete, oligurie, urină concentrată,convulsii, halucinaţii, delir, dezorientare.
 Erupţii cutanate: macule, papule, vezicule – întâlnite în boli infecţioase.

 HIPOTERMIE: reprezintă scăderea temperaturii corpului sub 36ºC.

Manifestari de dependență: hTA, cianoza, eritem, edem generalizat, durere, oboseală, tulburări
de vorbire, somnolență, degerături, apatie, parestezie (senzații de furnicături).

Notarea grafică se face printr-un punct de culoare albastră pe orizontală, fiecare linie
orizontală a foii corespund 2 diviziuni de grad. Se uneste valoarea prezentă cu cea obținută
anterior pentru a obține curba termică.
Se notează cifric în carnetelul individual astfel T°= 38,8°C.

5.2 . PUNCŢIA RAHIDIANĂ

Puncția rahidiană = pătrunderea cu ajutorul unui ac special printre vertrebe în spaţiul
subarahnoidian, la nivel lombar (puncţie lombară) sau suboccipital (puncţie suboccipitală).

Scop: explorator - măsurarea tensiunii lichidului cefalorahidiari, recoltarea sau executarea

mielografiilor = radiografii de coloană vertebrală efectuate cu substanță de contrast sau aer;

terapeidic - decomprimarea în cursul sindromului de hipertensiune cefalorahidiană,

introducerea de substanţe medicamentoase, anestezice, în spaţiul subarahiloidian.

Locul puncției:

În funcție de tipul de puncție locul de execuție diferă astfel:

 Punția lombară - T12-L1 sau L4-L5
 Puncția dorsală - T6-T7
 Puncția suboccipitală - între protuberanța occipitală externă și apofiza axisului, pe linia
mediană

Materiale necesare - masă acoperită cu câmp steril, pe care se aşază:

 ace de puncție rahidiană cu mandren, sterile şi uscate, lungi de 3 -10 cm;

56
  seringi tip Record de 2-5-10 şi 20 ml, sterile;
 2-3 pense sterile;
 sticlă cu alcool;
 sticlă cu tinctură de iod;
 casoletă cu cîmpuri sterile; ,
 mănuşi de cauciuc sterile;
 două eprubete sterile, uscate şi etichetate;
 eventual medii de cultură (după indicatia medicului);
 trei eprubete curate, gradate, pentru recoltarea lichidului cefalorahidian, pentru analize
citologice şi biochimice, în stativ;
 manometru Claude;
 tăviţă renală;
 substanţe de contrast (pentru puncţia rahidiană exploratorie);
 substanţe medicamentoase (antibiotice, hormoni, seruri, pentru puncţia terapeutică);
 substanţe anestezice (pentru puncţia efectuată în vederea rahianesteziei).

Intervenţiile asistentei
 asistenta va face asepsia riguroasă a mâinilor
 fixează bolnavul în poziţia aleasă
 prezintă manometrul pentru a determina presiunea lichidului cefalorahidian
 controlează ca temperatura camerei să fie de20°C
 pregătirea psihică- se informează pacientul cu privire la necesitatea puncției și i se
explică poziția în care va sta.

Execuția puncției
 Se face de către medic, ajutat de 1-2 asistenti medicali și se desfășoară în sala de
tratamente, salon sau în sala de operație în cazul rahianesteziei.
 Medicul și asistenții medicali îți spală și dezinfectează mâinile;
 Asistenții medicali dezbracă pacientul, protejează patul/masa de puncție cu musama,
aleză;
 Medicul stabilește locul puncției iar Asistentul II așază pacientul în poziția
corespunzătoare în funcție de locul puncției și starea pacientului;
 Asistentul I pregătește locul puncției prin dezinfectie tip III și dacă e cazul servește
seringa cu anestezic iar medicul face anestezia locală (această etapă este valabilă pentru
puncția anestezică);
 După execuția puncției, medicul scoate mandrenul, asistentul I menține eprubetele
pentru recoltarea lichidului. Apoi servește manometrul Claude pentru măsurarea tensiunii
LCR;
 Asistentul I servește seringa cu soluțiile medicamentoase, iar după administrarea
acestora, medicul retrage acul de puncție;
 Asistentul I dezinfectează și comprimă cu o compresă sterilă locul puncției, aplică
pansament uscat fixat cu romplast, apoi așază pacientul în pat în poziție decubit lateral, fară
pernă și este necesar să își păstreze această poziție timp de 24 de ore
57
 După șase ore, pacientul poate fi hidradat și hrănit la pat, se vor verifica în permanență
semnele vitale - tensiune arterială, respirație, puls iar în cazul în care apar manifestări precum
vărsături, grețuri sau cefalee este informat medicul.
Lichidul cefalorahidian poate fi imediat examinat macroscopic, apreciindu-se culoarea,
aspectul, presiunea acestuia care în condiții normale este limpede, se scurge picătură cu
picătură.
În stări patologice, lichdul poate fi hemoragic, purulent, de culoare galbenă (xantocrom)
iar viteza de scurgere poate crește.
În cazul unui examen citologic, biochimic sau bacteriologic produsul recoltat este trimis la
laborator.
Se notează în foaia de observaţie data puncţiei şi cantitatea de lichid extras, precum şi
tratamentul efectuat.
Accidente:
 Ameţeli, tulburări vizuale;dureri de cap, greaţă, tuse, vărsături
 Hemoragii prin ac; dacă persistă, se repetă puncţia într-un spaţiu intervertebral superior
 Contractarea feţei, gîtului sau a unuia din membre (prin atingerea ramurilor nervilor
spinali)
 Şocul reflex (foarte rar) poate duce la sincope mortale
 Bolnavul va fi supravegheat cu grijă timp de 24 ore
 Nerespectarea repausului în poziţie orizontală poate da nastere la tulburări
postfuncţionale
 Puncţia suboccipitală se poate efectua şi în condiţii ambulatorii, deoarece bolnavul nu
trebuie culcat, fiind recomandată poziţia: şezîndă

5.3. PUNCŢIA VENOASĂ

Puncţia venoasă = crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de
puncţie.

Scop: explorator recoltarea sângelui pentru examene de laborator – biochimice, hematologice,

serologice şi bacteriologice.
terapeutic: administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei
intravenoase; recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale; executarea transfuziei de sânge
sau derivate ale sângelui; sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut, hipertensiune
arterial.

Materiale necesare:
 garou
 mănuşi

58
  seringă sau eprubete speciale cu aditivii specifici în funcţie de analiza cerută
 ace de 25-30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10 mm – în funcţie de scop
 bandaj adeziv pentru locul puncţiei

Locul puncţiei:
 venele de la plica colţului (bazilică şi cefalică) unde se formează un „M” venos prin
anastomozarea lor
 venele antebraţului
 venele de pe faţa dorsală a mâinii
 venele subclaviculare
 venele femurale
 venele maleolare interne
 venele jugulare şi epicraniene – mai ales la sugar şi copil mic

Execuţia puncţiei:
Asistenta îmbracă mănuşile sterile şi se aşeză vis-a-vis de bolnav.
 se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o
uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine
 se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă,
între police şi restul degetelor;
 se pătrunde cu acul traversând, în ordine tegumentul – în direcţie oblică (unghi de 30
grade), apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică, până când acul înaintează în
gol;
 se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei;
 se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa
 se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea medicamentelor,
recoltarea sângelui, perfuzie
 în caz de sângerare, se prelungeşte acul de puncţie cu un tub din polietilenă care se
introduce în vasul colector, garoul rămânând legat de braţ
 se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi a
pumnului
 se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se
retrage brusc acul
 se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală

Îngrijirea ulterioară a pacientului:

 se face toaleta locală a tegumentului
 se schimbă lenjeria dacă este murdară
 se asigură o poziţie comodă în pat
 se supraveghează pacientul.

59
5.4. PERFUZIA ENDOVENOASĂ

Perfuzia endovenoasă = introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătuăa, a

soluției medicamentoase pentru reechilibrare hidroelectrolitică, hidroionică și volemică a
organismului.

Scop:
 asigură cale venoasă pentru administrare de fluide, medicamente, sânge, nutrienți,
hidratarea și mineralizarea organismului;
 administrarea medicamentelor la care se urmărește efect prelungit;
 depurativ, diluand și favorizând excreția din organism a produșilor toxici;
 completarea proteinelor sau a altor componente sangvine;
 alimentația pe cale parenterală.

Materiale necesare:

 branulă/fluturaș/ac – în funcție de necesități

 manuși de cauciuc - nesterile

 soluția de perfuzat

 atela – opțional

 injectomat (opțional)

 stativ pentru perfuzie

 trusă pentru puncție venoasă

 garou

 leucoplast

 comprese sterile

 adeziv transparent

 prosop pentru protecția lenjeriei

 perfuzor (adaptat soluției perfuzabile)

Intervenţiile asistentei
 pregătirea materialelor lângă pacient

60
  pregatirea psihică a pacientului
 se examinaea calitatea venelor.

Diagnostic nursing

 Alterarea balanței de lichide: deficit, relaționat cu deshidratare

 Alterarea siguranței relationate cu infecția
 Alterarea echilibrului hidric prin tulburări de tranzit intestinal: vărsătură, diaree
 Alterarea balanței fluidelor cauzată de hipertermie datorată infecției.

Efectuarea perfuziei
 spălarea pe mâini cu apa și săpun,
 aplicare mănuși
 se examinează calitatea venelor.
 se aplică garoul de cauciuc la nivelul brațului.
 se cere bolnavului să închidă pumnul
 se efectuează puncția venei alese.
 se verifică poziția acului în venă
 se îndepărtează garoul și se adaptează amboul aparatului de perfuzie la ac.
 se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului în venă și se reglează
viteza de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, în funcție de necesitate.
se fixează cu leucoplast amboul acului și porțiunea tubului învecinat acestuia, de piele
bolnavului
 se supraveghează permanent starea bolnavului și funcționarea aparatului.
Dacă este necesar se pregătește cel de-al II-lea flacon cu substanță medicamentoasă,
încălzindu-l la temperatura corpului. Înainte ca flaconul să se golească complet, se închide
prestubul pentru a împiedica pătrunderea aerului în perfuzor și se racordează aparatul de
perfuzie la noul flacon. Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului să curgă; operația de
schimbare trebuia să se petreacă cât mai repede, pentru a nu se coagula sângele refulat din ac
și se reglează din nou viteza de perfuzat a lichidului de perfuzat. Înainte de golirea flaconului
se închide prestubul, se exercită o persiune asupra venei puncționate cu un tampon îmbibat în
soluție dezinfectantă și printr-o mișcare bruscă, în direcția axului vasului, se extrage axul din
venă. Se dezinfecteazaă locul puncției , se aplică un pansament steril și se fixează cu romplast.

5.5. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ

Definiție: Calea parentală în înțelesul strict al cuvântului, reprezintă calea care ocolește
tubul digestiv. Dat fiind faptul că în afara injecțiilor și alte căi ocolesc tubul digestiv (ex. calea
respiratorie), noțiunea de cale parenterală a fost reconsiderată, păstrănd în sfera ei numai calea
injectabilă de administrare a medicamentelor.
Scopul injecțiilor:
explorator: constă în testarea sensibilității organismului față de diferite substanțe
61
terapeutic: administrarea medicamentelor.

Avantajele căii parenterale:

 dozarea precisă a medicamentelor
 obținerea unui efect rapid
 posibilitatea administrării medicamentelor la pacientul inconstient, cu hemoragie
digestivă vărsături.

Materiale necesare:
 seringă sterilă de 0,5 ml, gradate în sutimi de ml
 ac cu diametrul de 1 mm
 ac steril pentru injectare, cu lungimea de 5-10 mm
 alcool sanitar
 pilă de metal pentru deschiderea fiolelor
 lampă de spirt
 tăviță renală
 tampoane de vată sterile
 comprese sterile
 mănuși sterile.

Pregătirea psihică a pacientului:

 se informează privind scopul și locul injecției și eventuale reacții pe care le va prezenta
în timpul injecției
 se așează în poziție confortabilă, în funcție de tipul și locul injecției.

Încărcarea seringii:
 se spală pe mâini cu apă curentă, se verifică seringa și acele - capacitatea și termenul
de valabilitate al sterilizării
 se verifică integritatea fiolelor sau flacoanelor, eticheta, doza, termenul de valabilitate
 se îndepărtează ambalajul seringii, se adaptează acul pentru aspirat soluția, acoperit cu
protectorul și se asează pe o compresă sterilă.

Locul injecțiilor îl constituie țesuturile în care se introduc medicamentele:

 grosimea dermului – injecție intadermică
 sub piele, în țesutul celular subcutanat – injecție subcutanată
 tesutul muscular – injecție intramusculară
 în vasele sangvine – injecția intravenoasă și injecția intraarterială

62
 CONCLUZII

Infecţiile acute ale sistemului nervos central se numără printre cele mai importante
probleme în medicină, datorită faptului că recunoaşterea precoce, luarea unor decizii eficiente
şi instituirea măsurilor de terapie pot fi salvatoare de vieţi.
Epidemiologia meningitelor bacteriene acute s-a schimbat semnificativ în ultimii ani,
reflectând o scădere dramatică a Haemophilus influenzae, dar şi un declin semnificativ al
Neisseriei meningitidis, datorită introducerii şi utilizării pe scară largă a vaccinurilor.

63
 În prezent, cel mai comun patogen responsabil pentru meningita dobândită în
comunitate este Streptococcus pneumoniae (aprox. 50%), N. meningitidis (aprox. 25%),
Streptococcus group B (aprox. 15%) şi Listeria monocytogenes (aprox. 10%). H. influenzae
reprezintă momentan sub <10% din totalul cazurilor de meningite bacteriene.
Sensibilitatea la antibiotice s-a modificat continuu în ultimele decade, având ca
rezultat creşterea rezistenţei la antibioticele clasice (Penicilină G, Ampicilină, Tetraciclină etc),
cu menţinerea însă a sensibilităţii la cefalosporinele de generaţie a treia, carbapeneme,
glicopeptide sau fluorochinolone de generaţia a patra.

ANEXE

Figura 1. Meningele spiral

64
Figura 2. Meningita bacteriană

Figura 3. Purpura Henoch-Schonlein

Figura 4. Streptococcus pneumoniae

65
Figura 5. Staphylococcus

Figura 6. Virusul rujeolic

BIBLIOGRAFIE

66
1. Baciu, Cl. ,, Anatomia funcională și biomecanică a aparatului locomotor”, 1977, Editura
Sport Turism, București.
2. Bocarnea C. “Boli infectioase si epidimiologice”, 1999, Editura Info-Team.
3. Corbu Maria., Corbu V. ,,Elemente de patologie clinică și terapie”, 1999, Editura
Universității, Oradea
4. Ifrim M., Niculescu Gh., Precup C.,,Atlas de anatomie topografică și funcțională a
sistemului nervos și analizatorilor” , 1993, Editura Didactică și Pedagogică R.A. , București,
5. Mircea Chiotan, „Boli infecţioase“,2008, Editura Naţional,
6. Mozes C.: “Tehnici de ingrijirea bolnavului”; 2012, Editura medicală,
7. P. Iurasog : “Clinica meningitelor în practica medicală”, 1985, Editura București.
8. Stanciu, C. ,,Anatomie funcțională”, 1974, Editura Stadion, București
9. https://ro.wikipedia.org/wiki/Meningită
10https://www.academia.edu/anexa_cuprinzand_tehnicile_de_ingrijire_a_bolnavului_efectuat
e_in_cusul_ingrijirilor_de_nursing

67