3

CUPRINS
Argument................................................................................................................................... 5
Istoric ................................................................................. Ошибка! Закладка не определена.
Capitolul I Date generale despre meningită .......................................................................... 8
1.1.Anatomia si fiziologia sistemului nervos .......................................................................... 8
1.2. Meningita bacteriană ..................................................................................................... 27
1.2.1.Definiție .................................................................................................................... 27
1.2.2. Etiologie ................................................................................................................... 29
1.2.3. Patogenie ............................................................................................................... 300
1.2.4. Diagnostic clinic ( simptomatologia ) .................................................................... 31
1.2.5. Diagnostic paraclinic .............................................................................................. 31
1.2.6. Diagnostic diferential ............................................................................................. 33
1.2.7.Evoluție.Prognostic .................................................................................................. 35
1.2.8. Tratament ................................................................................................................ 36
a)Tratament igieno-dietetic ....................................................................................... 36
b)Tratament medical ................................................................................................. 37
Capitolul II Îngrijiri generale................................................................................................ 39
2.1. Internarea pacientului în spital ...................................................................................... 39
2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare ............................................................................ 40
2.3. Asigurarea condițiilor igienice bolnavilor internați ..................................................... 40
2.3.1. Pregătirea patului și accesoriile lui ........................................................................ 41
2.3.2. Schimbarea lenjeriei de pat .................................................................................... 42
2.3.3. Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului ............. 43
2.3.4. Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat ..................... 45
2.3.5. Observarea poziţiei pacientului............................................................................... 45
2.3.6. Schimbarea poziţiei şi imobilizarea pacientului .................................................... 46
2.3.7. Captarea eliminărilor ............................................................................................... 46
2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ................................................................ 49
2.5 Alimentația bolnavului..................................................................................................... 54
2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului ...................................... 57
2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice ............................................................... 66
2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune .......................... 68
2.9. Educaţie pentru sănătate ................................................................................................ 74
 4

2.10. Externarea pacientului .................................................................................................. 76

Capitolul III Îngrijiri specifice .............................................................................................. 77
Cazul I...................................................................................................................................... 77
Cazul II .................................................................................................................................... 89
Cazul III ................................................................................................................................ 100
Capitolul IV Concluzii ........................................................................................................ 110
Evaluarea finală .................................................................................................................... 110
Concluzii generale ................................................................................................................ 112
 5

ARGUMENT

„ Dintr-o dată, fără nici un avertisment, oricând şi oriunde, fără nici o

cauză aparentă, se poate întâmpla ” – Ken Wilber

 Medicina studiază cauzele și mecanismele de producere a bolilor, precum și mijloacele de

diagnosticare, tratare și prevenire a lor, însă nu a existat de când lumea. Cele mai primitive
forme de vindecare a bolnavilor erau practicate de vraci sau șamani.
 Nursing-ul este o parte integrantă al sistemului de îngrijire al sănătăţii cuprinzând:
promovarea sănătăţii, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, psihic,
handicapaţi) de toate vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate
formele de asistenţă socială.
 Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă, să îşi
menţină sau recâştige sănătatea, sau să-l asiste în ultimele sale clipe. Ea trebuie sa fie un
motiv pentru bolnavul care și-a pierdut speranța, un ajutor în dorința de a merge, un bun
ascultător si un profesor care să-l educe despre boala care l-a cuprins. Capabilitatea și
cunoștințele asistentei medicale au o influența puternică asupra îngrijirilor de baza ale
bolnavilor.
 Prin această temă mi-am propus urmărirea unor aspecte epidemiologice, etiologia și
evoluția, diagnosticarea și tratarea meningitelor bacteriene având în vedere noile
descoperiri. Aceste descoperiri permit identificarea agenților etiologici, determinarea
diagnosticului și al tratamentului prin metode și tehnici moderne, capabile de evidențierea
punctelor critice din patogenia bolii.
 Meningita bacteriană este o infecţie severă, care poate pune viaţa în pericol, fiind
asociată cu rate ridicate de morbiditate şi de invaliditate. În ultimii ani, în ciuda
ameliorării antimicrobiene de terapie şi terapie intensivă de sprijin, ratele de mortalitate
generală legate de meningită bacteriană de aproximativ 20-25% au fost raportate de
 6

importante centre. Potenţialele sechele neurologice pe termen lung includ paralizii ale
nervilor cranieni, hemipareză, hidrocefalie şi convulsii, care pot avea un impact profund
asupra calităţii vieţii de supravieţuitori.
 Studiile populaţionale pe scală largă au arătat că meningita bacteriană este mai frecventă,
cu 10,9 cazuri din 100.000, şi apare mai des vara.

ISTORIC

 se pare că Hipocrate ar fi fost primul care si-a dat seama de existența meningitei, și se
pare că meningismul era cunoscut de către medicii din perioada prerenascentistă,
precum Avicenna;

 Descrierea meningitei tuberculoase, denumită pe atunci "hidropizie la nivelul

creierului", este deseori atribuită medicului Sir Robert Whytt din Edinburgh, într-un
raport postum apărut în 1768, cu toate că legătura cu tuberculoza și agentul patogen al
acesteia nu a fost efectuată până în secolul următor;

 Se pare că meningita epidemică este un fenomen relativ recent:prima epidemie majoră

înregistrată a apărut la Geneva în 1805. Boala a fost identificată pentru prima dată ca o
afecţiune unică în acest timp, dar cauza acesteia nu a fost identificată până la 1878. La
scurt timp după aceasta au fost descrise alte câteva epidemii în Europa și Statele Unite,
iar primul raport privind o epidemie în Africa a apărut în 1840;

 Epidemiile africane au deveni mult mai frecvente în secolul 20 începând cu o epidemie

majoră care a cuprins Nigeria și Ghana în 1905–1908 ;

 Primul raport de meningită având ca punct de plecare o infecție bacteriană a fost

efectuat de către bacteriologul austriacAnton Weichselbaum, care a descris în
1887 meningococul;Mortalitatea din cauza meningitei era foarte mare (peste 90%) în
primele raportări;

 În 1906 a fost produs antiserul la cai; acesta a fost dezvoltat ulterior de către omul de
știință american Simon Flexner și a marcat o scădere a mortalității din cauza bolii
meningococice;

 Până în mijlocul secolului XX, mulți indivizi care au contractat epidemia de meningită
au cedat bolii și au murit. În anul 1940 meningita a fost tratată cu Penicilină, și primul
vaccin împotriva epidemiei de meningită a fost sintetizat în anii 1970;
 7

 Vaccinarea împotriva meningitei a debutat la începutul secolului XX, şi a progresat la

dezvoltarea de vaccinuri împotriva Neisseria meningitidis şi Haemophilus influenzae,
care rămân pilonii în medicina modernă;

 în 2002 au apărut dovezi potrivit cărora tratamentul cu steroizi ar putea ameliora

prognosticul meningitei bacteriene;
 8

CAP.I. DATE GENERALE DESPRE MENINGITĂ

1.1.Anatomia si fiziologia sistemului nervos

Sistemul nervos este “centrul de comandă” al ființei noastre, este locul de unde
pornesc și unde sunt primite influxurile nervoase, este cel care controlează acțiunile și
senzațiile fiecărei părți din organism, care coordonează gândirea, emoțiile și memoria.
Sistemul nervos, prin intermediul encefalului, a devenit organul conştiinţei.
Funcţionarea sa generează starea de conştiinţă, capacitatea unei fiinţe vii de a înţelege
lucrurile înconjurătoare, fiind în acelaşi timp sediul personalităţii individului. Aceste funcţii
au atins un nivel maxim la encefalul de om. Encefalul este o formă de organizare a materiei
prin care materia se cunoaşte pe ea însăşi. Encefalul nu trebuie considerat echivalentul
personalităţii sau a conştiinţei. Este în schimb suportul material al acestora, funcţionarea sa
generându-le.
Creierul uman adult cântărește în jur de 1200 – 1500 de grame și este alcătuit din
câteva mii de miliarde de celule, ocupând un volum de aproximativ 1400 centimetri cubi.
Primește circa 20% din totalul de sânge, oxigen și calorii al întregului organism, chiar dacă
nu reprezintă mai mult de 2% din greutatea totală a corpului. Măduva spinării a unui adult,
are o lungime de 40 – 50 de centimetri și un volum de 150 centimetri cubi. Atât creierul, cât
și măduva spinării au evoluat din tubii neurali de la nivelul embrionului.
 9

Clasificarea sistemului nervos

I. Sistemul nervos somatic se împarte în:
 Sistemul nervos periferic:
 nervi-spinali și cranieni;
 ganglioni nervoși;
 Sistemul nervos central (SNC):
 encefal: -trunchi cerebral, cerebel, diencefal, telencefal;
 măduva spinării;
II. Sistemul nervos vegetativ:
 Sistem nervos simpatic;
 Sistem nervos parasimpatic;
Neuronul este alcătuit dintr-un corp celular (pericarion) voluminos, cu diametrul de 70
microni, dendrite foarte ramificate și un axon care este foarte lung, putând atinge aproape
un metru.

Fig.1 Neuronul
 10

Neuronii pot fi clasificați după forma pericarionului ( piramidali, stelați, piriformi, ovalari );
după numărul prelungirilor ( multipolari, bipolari, unipolari, pseudounipolari ) sau după
funcție ( senzitivi, motori, de asociație, vegetativi ). Din punct de vedere al localizării
neuronii pot fi centrali ( în creier ) sau periferici ( corpul celular în măduvă, trunchi
cerebral, ganglioni, iar prelungirile în nervii periferici ).
Neuronul motor periferic
Celulele neuronului motor periferic au forma stelată cu diametrul de 80 -100 microni, cu 5-8
prelungiri și poartă denumirea de celula nervoasă multipolară. Astfel de celule se găsesc în
cornul anterior al măduvei spinării și în nucleii motori ai trunchiului cerebral. Terminația
acestui neuron se face în mușchiul striat sub forma plăcii motorii.
Neuronul senzitiv periferic
Corpul celular al acestor neuroni are forma sferică, cu diametrul de 150 microni. Prezintă o
prelungire unică care după un traiect oarecare se divide în formă de V ( celule ganglionare
bipolare sau pseudounipolare ). Celulele nu se găsesc în sistemul nervos central, ci în
ganglionii spinali și în ganglionii senzitivi ai nervilor cranieni.
Neuronii de asociaţie (intercalari)
Fac legătura între neuronul senzitiv şi cel motor. Sunt de dimensiuni mici, multipolari şi se
găsesc în toate etajele sistemului nervos.
Sistemul nervos periferic
Nervii spinali
 11

Exista 31 de perechi de nervi spinali ( rahidieni ) care au o dispoziție metamerică,

fiind situați de o parte și de alta a măduvei spinării și distribuindu-se teritoriilor somatice
succesive corespunzătoare metameric. Se împart în 8 perechi cervicale, 12 perechi toracale,
5 perechi lombare, 5 perechi sacrale și o pereche coccigiană.
Nervii cranieni

Sunt în număr de 12 perechi cu originea în encefal. Se grupează în nervi senzitivi (

I, II, VIII), motori (III, IV, VI, XII) și mixti (V, VII, IX, X). Originea reală a nervilor motori
este în nuclei motori ai trunchiului cerebral, iar pentru nervii senzitivi în glionii omologi
celor spinali.
Ganglionii nervoși
Ganglionii nervoși reprezintă o formațiune anatomică situată pe traiectul unui
nerv,unde se găsesc neuroni care pot face sau nu sinapsa cu fibre nervoase.
Sistemul nervos central
Encefalul
 12

Encefalul este partea sistemului nervos central situată în cutia craniană. Aspectul și
mărimea sunt în general asemănătoare cavității în care este adăpostit.
Este alcătuit din:
 trunchiul cerebral
 cerebel
 diencefal
 telencefal (creierul mare)
Trunchiul cerebral
Reprezintă segmentul caudal al encefalului, continuând măduva spinării. Prezintă legături
anatomice și funcționale dorsal cu cerebelul, iar cranial cu diencefalul. Trunchiul cerebral
asigură inervația senzitivă și motorie a feței și gâtului prin intermediul nervilor cranieni.
Structura externă a trunchiului cerebral

Trunchiul cerebral este alcătuit din mai multe segmente şi anume:

 Bulbul rahidian
 Puntea lui Varolio
 Mezencefalul alcătuit din pedunculii cerebrali şi coliculii cvadrigemeni.
Bulbul rahidian
Derivă din a cincea veziculă cerebrală - mielencefal. Se întinde între un plan
orizontal care trece deasupra rădăcinii primului nerv spinal și șanțul care-1 separă de punte,
denumit șanțul bulbopontin. Pe fața ventrală, bulbul prezintă toate elementele descrise în
măduvă. Cordoanele anterioare ale măduvei, la nivelul bulbului, devin mai proeminente,
formând piramidele bulbare anterioare.
 13

Lateral de ele se vad șanțurile antero-laterale, continuarea celor din măduvă. Și mai lateral,
se află cordoanele laterale, continuarea celor din măduvă, care prezintă câte o proeminență
ovoidă numită oliva bulbară. Pe fața dorsală, bulbul prezintă piramidele bulbare posterioare
și o parte din ventriculul IV care se continuă și pe fața dorsală a punții. Pe porțiunea bulbară
a ventriculului IV se văd locurile de origine ale unor nervi cranieni.
Funcțiile bulbului
Bulbul, fiind format din substanța cenușie și albă și considerat o prelungire a
măduvei, îndeplinește ca și aceasta funcția de centru reflex și funcția de conducere. Din
punctul de vedere al activității reflexe, bulbul prezintă o importanță deosebită, fiind sediul
centrilor unor funcții vitale de mare importanță, ca: centrii respiratori, de reglare a activității
inimii, centrul salivar inferior, al deglutiției, de reglare a funcției ,digestive, vomă, strănut,
tuse etc.
În cadrul funcției de conducere, bulbul reprezintă calea obligatorie pentru toate fasciculele
care duc informațiile spre centrii nervoși superiori și care aduc comenzile spre centrii motori
medulari. O parte din fibrele căii senzitive și cele motorii se încrucisează la nivelul bulbului,
asa că influxul nervos se propagă și el încrucișat, în ambele sensuri (ascendent și
descendent).
Puntea lui Varolio
Reprezintă a doua parte a trunchiului cerebral care derivă din porțiunea ventrală a
metencefalului (vezicula a IV-a). Este situată anterior de bulb și are înfătișarea unei benzi de
substanță albă formată din fascicule de fibre așezate transversal pe extremitatea superioară a
bulbului. Pe linia median-ventrală prezintă o continuare a fisurii anterioare a bulbului, iar de o
parte și de alta a ei se văd două proeminențe numite piramidele pontine, de la care pornesc
brațele punții. Acestea formează pedunculii cerebeloși mijlocii ce fac legatura dintre punte și
cerebel. Dorsal, puntea ia parte la formarea ventriculului al IV-lea.
Structura internă
În structura punții intră patru feluri de nuclei:
 motori: ai nervilor cranieni V (trigemen), VI (abducens), VII (facial);
 senzitivi: ai nervilor cranieni VIII (vestibulo-cohleari), nucleul principal al
trigemenului (V);
 vegetativi: salivar superior, lacrimal;
 proprii: respiratori, cardiovasculari (în substanța reticulara).
Funcțiile punții
 14

Puntea îndeplinește două funcții: funcția de centru reflex și funcția de conducere.

Funcția reflexă este asigurată prin prezența centrilor de reglare a unor procese fiziologice
importante ca: salivația, masticația, secreția lacrimală. În afară de aceștia mai sunt și alții care
comandă clipirea. Orientarea globilor oculari în direcția în care se produce un zgomot brusc.
Funcția de conducere se îndeplinește prin fasciculele de fibre ascendente senzitive și
descendente motorii, care leagă etajele superioare de cele inferioare axului cerebrospinal.
Mezencefalul
Se compune din pedunculii cerebrali și tuberculii cvadrigemeni. Mezencefalul este
situat între punte și un plan care unește comisura posterioară cu marginea posterioară a corpilor
mamilari. Mezencefalul pornește din protuberanța și pătrunde în emisferele cerebrale. El are o
fața anterioară, una posterioară și două fețe laterale.
Tegmentul mezencefalic (calota)
Este cuprins în etajul mijlociu. Între tegment și piciorul pedunculilor cerebrali se află
substanța neagră (foarte importantă în Parkinson, deoarece aici se secretă dopamină). În etajul
inferior, tegmentul mezencefalic se continuă cu tegmentul pontin, iar anterior el ajunge pînă la
nivelul diencefalului.
Prin tractul mezencefalic, nucleii motori oculari se leagă funcțional de calea optică și auditivă.
Mișcările voluntare ale globilor oculari se datorează legăturii acestora cu ariile corticale 6, 8 și
19. Reflexul vegetativ la lumină se datorează unor fibre aflate la nivelul nervului oculomotor.
Tectul (acoperișul) mezencefalic ocupă treimea posterioară a acestuia. Se află situat posterior
de apeductul lui Sylvius și este format din lama cvadrigeminală, care conține tuberculii
(coliculii) cvadrigemeni anteriori (în număr de doi) care au un rol în coordonarea reflexelor
vizuale, și tuberculii cvadrigemeni inferiori, cu rol în realizarea reflexelor acustice.
Cerebelul
Este așezat în loja posterioară a cutiei craniene, deasupra trunchiului cerebral sub lobii
occipitali ai creierului mare.
Structura externă
Cerebelul are formă ovoidă, cu diametrul mare dispus transversal. Prezintă o porţiune
mediană numită vermis şi două porţiuni laterale numiţi emisfere cerebeloase. Cerebelul are trei
feţe: superioară în raport cu cortul cerebelului; inferioară în raport cu fosele cerebeloase ale
occipitalului; anterioară în raport cu trunchiul cerebral.
Feţele cerebelului sunt brăzdate de 2 feluri de şanţuri: profunde care despart lobii şi lobulii;
superficiale care separă lamelele sau foliile. Cerebelul este împărţit de un şanţ orizontal în 2
porţiuni: superioară sau corp al cerebelului şi inferioară sau lobul floculondular sau
 15

arhicerebral. Corpul cerebelului are un lob anterior şi unul posterior. Cerebelul este legat de
trunchiul cerebral prin pedunculii cerebeloşi. Pedunculii inferiori leagă cerebelul cu bulbul, cei
mijlocii leagă cerebelul cu puntea, iar cei superiori realizează legătura cu mezencefalul.
Împreună cu trunchiul cerebral, cerebelul delimitează ventriculul 4.

Diencefalul (creierul intermediar)

Este situat în prelungirea trunchiului cerebral, sub emisferele cerebrale, și este format
din următoarele mase de substanță nervoasă: talamus, hipotalamus, metatalamus, subtalamus și
epitalamus.
Talamus - reprezintă partea dorsală a diencefalului. Este situat aproape în mijlocul emisferelor
cerebrale, fiind acoperit în totalitate de acestea, iar în partea inferioară este acoperit de
mezencefal.
 16

Funcțiile talamusului sunt în principal cea de releu a căilor sensibilității și cea de activare a
scoarței. Funcția de releu se realizează prin intermediul nucleilor specifici, iar funcția de
transmitere difuză se realizează prin intermediul nucleilor nespecifici.
Hipotalamusul - reprezintă cea de-a doua componentă majoră, fiind situată la baza creierului,
dedesubtul talamusului înspre partea anterioară a acestuia. Este despărțit de talamus prin șanțul
hipotalamic care constituie limita superioară și posterioară a hipotalamuslui.
Funcțiile hipotalamuslui - controlează și integrează funcțiile vegetative, menține
homeostazia, reglează temperatura corpului și aportul alimentar și hidric, reglează bioritmul
somn-veghe (ritmul nictemeral), reglează comportamentul afectiv-emoțional și sexual;

Fig.5

Metatalamusul - este alcătuit din corpii geniculați și ocupă o poziție subtalamică posterioară.
Subtalamus - reprezintă continuarea tegmentului mezencefalic și conține nuclei ai sistemului
extrapiramidal putând fi considerat zona motorie a diencefalului. Are rol în stabilizarea
activității motorii intițiate în ariile corticale extrapiramidale.
Epitalamus - se află în partea superioară a diencefalului, între spleniul corpului calos și
coliculii cvadrigemeni superiori.
Funcțiile epitalamuslui - coordonează reflexele motorii și secretorii digestive, coordonează
reflexele olfactivo-somatice, acționează asupra complexului hipotalamo-hipofizar;
Telencefal
Numit și creierul rostral este reprezentat de emisferele cerebrale, ocupând cea mai
mare parte din cavitatea craniană. Emisferele cerebrale sunt în număr de două, separate sagital,
dar unite la bază prin formațiuni comisurale, ceea ce asigură simultaneitatea acțiunii lor.
 17

Suprafața emisferelor cerebrale prezintă numeroase circumvoluțiuni inegale, delimitate de

sanțuri, ceea ce duce la mărirea suprafeței corticale a emisferelor. Prezența unor șanțuri mai
largi și adânci duce la împărțirea emisferelor în lobi. Astfel șanțul central separă lobul frontal
de cel parietal; șanțul lateral separă lobul parietal de cel temporar; șanțul perpendicular separă
lobii parietali, occipital și temporal. Ganglionii bazali sunt în număr de doi, situați latero-
rostral de talamus, de care sunt separați prin sanțul opto-striat. Fiecare ganglion bazal cuprinde:
nucleul caudat, nucleul lenticular, nucleul claustru și cele trei capsule albe.
Cortexul reprezintă suprafața emisferelor cerebrale formată din substanța cenușie. În cortex se
întâlnesc următoarele tipuri de celule: piramidale, stelate, fușiforme, celule Cajal, Martinotti și
celule polimorfe.

Măduva spinării

Este un segment al sistemului nervos central situat în canalul vertebral. Se întinde de

la nivelul primei vertebre cervicale până la a doua vertebră lombară. Se termină printr-o
porţiune conică numită con medular. Are 43 - 45 cm lungime şi aproximativ 1 cm în diametru.
Conul medular se continuă cu o formaţiune filiformă numită filum terminale, care ajunge până
la baza coccisului. Măduva corespunde ca lungime cu canalul vertebral până la a treia lună de
 18

viaţă intrauterină. La noul născut se termină la nivelul vertebrei lombare 3, iar la adult la
vertebra lombară 2.
Configuraţia externă:
 formă de cilindru uşor turtit antero – posterior
 prezintă curburile coloanei (cervicală, toracală, lombară)
 nu are aceeaşi grosime pe toată lungimea, prezentând regiuni mai subţiri şi
regiuni mai groase. În regiunea cervicală şi lombară prezintă câte o umflătură.
 pe faţa anterioară a măduvei se află un şanţ adânc numită fisură mediană
anterioară
 pe partea posterioară se află un şanţ mai puţin adânc numit şanţ median
posterior.
Măduva este împărţită în 4 regiuni:
 cervicală între vertebrele C1 – C6
 toracală C6-T9
 lombară T9-T12
 sacrală T12-L2

Din aceste regiuni pornesc 31 perechi de nervi spinali: 8 cervicali, 12 toracali, 5 lombari, 5
sacrali, 1 nerv coccigian. Fiecare segment din măduvă, care prezintă o pereche de nervi spinali
se numeşte segment spinal.
Din cauza lipsei de corespondenţă dintre lungimea coloanei şi a măduvei şi ca urmare a
faptului că fiecare nerv părăseşte canalul vertebral prin orificiul intervertebral corespunzător,
 19

rădăcinile nervului spinal au o dispoziţie din ce în ce mai oblică în regiunea lombară şi sacrală
ajungând vertical. Rădăcinile nervilor spinali din zona lombară, sacrală şi coccigiană coboară
vertical alături de fillum terminale, formând coada de cal.
Structura internă a măduvei

În centru prezintă canalul ependimar. Este alcătuită din 2 feluri de substanţe: albă şi cenuşie.
Substanţa cenuşie este alcătuită din corpi neuronali. Este situată la interior având forma literei
H sau a unui fluture cu aripile desfăcute. Prezintă două porţiuni: laterală şi una transversală
numită comisură cenuşie care le uneşte pe cele laterale. Porţiunile laterale corespund aripilor
de fluture. Fiecare prezintă trei porţiuni sau coarne: anterior, posterior şi lateral. Cornul
anterior este mai voluminos, scurt şi rotunjit, conţine neuroni somato-motori.
Cornul posterior este subţire, lung, ascuţit, ajungând până aproape de suprafaţa măduvei.
Conţine neuroni senzitivi somatici. Coarnele laterale conţin neuroni vegetativi simpatici. În
partea anterioară a cornului lateral se află neuroni viscero-motori, în partea posterioară vor
fi neuroni viscero-senzitivi.
Substanţa albă este formată din axoni înconjuraţi de o teacă de mielină. Majoritatea fibrelor
sunt dispuse de-a lungul măduvei în fascicule ascendente şi descendente. Cele ascendente urcă
prin măduvă spre encefal, iar cele descendente coboară dinspre encefal.
Unele fascicule sau fibre trec dintr-o parte în alta a măduvei (din dreapta în stânga) formând
comisura albă situată înaintea celei cenuşii. Substanţa albă se împarte în trei perechi de
cordoane: anterioare, posterioare, laterale. Cele anterioare se află între fisura mediană
anterioară şi cornul anterior, cele posterioare între şanţul median posterior şi cornul posterior.
Coarnele laterale se află între cornul anterior şi cel posterior.
Vascularizația măduvei spinării
 20

Măduva spinării are următoarele surse arteriale: arterele spinale segmentare, artera
spinală anterioara, arterele spinale posterioare.
Arterele spinale segmentare
 În regiunea cervicală provin din artera vertebrală, artera cervicală ascendentă şi
artera cervicală profundă.
 În regiunea toracală provin din arterele intercostale posterioare.
 În regiunea lombară, din arterele lombare.
 În regiunea sacrală, din arterele sacrale laterale şi medie.
Toate aceste artere dau câte o ramură spinală, ce pătrunde în canalul vertebral prin orificiul
intervertebral.
În canal se ramifică într-o ramură vertebrală, ce dă două ramuri anterioară şi posterioară,
pentru corpul şi arcul vertebral, şi o ramură meningeală, din care se desprind arterele radiculare
anterioară şi posterioară.
Arterele radiculare anterioare sunt în număr de 4 până la 10, din care mai constante sunt: o
arteră radiculară anterioară cervicală, două toracale şi una lombară.
Cea mai voluminoasă, cu origine variabilă, între T8 şi L3, este artera radiculară mare a lui
Adamkiewics, care vascularizează 2/3 anterioare din 2/3 inferioare ale măduvei.
Artera spinală anterioară
 Se formează în dreptul vertebrei C 2, prin unirea a două ramuri spinale
anterioare, desprinse din arterele vertebrale.
 Practic, artera spinală anterioară este scurtă, ea prelungindu-se inferior pe
seama anastomozelor arterelor radiculare anterioare.
 Artera spinală anterioară are traiect descendent în dreptul fisurii mediane
ventrale, unde se află în linia splendens.
Arterele spinale posterioare
 În general în număr de două, au originea în arterele vertebrale în traiectul lor
intracranian sau în arterele cerebeloase postero-inferioare.
 La nivelul măduvei sunt situate dorsal de rădăcina posterioară a nervului
spinal.
 Arterele spinale posterioare dau ramuri care vascularizează 1/3 posterioară a
măduvei spinării.
La nivelul piei mater, arterele formează plexul arterial perimedular, care asigură vascularizaţia
substanţei albe periferice.
 21

În pia mater se formează o reţea venoasă care drenează în şase canale dispuse astfel: unul la
nivelul fisurii mediane ventrale, unul la nivelul şanţului median dorsal, patru laterale, câte două
de fiecare parte, dorsal de cele două rădăcini ale nervului spinal.
Aceste canale venoase comunică superior cu venele cerebrale şi cu sinusurile venoase ale durei
mater, iar transversal cu plexul venos vertebral şi prin acesta cu venele segmentare.
Legătura între plexul venos peridural şi venele lombare reprezintă o cale de anastomoză cavo-
cavă.
Meningele

Ţesut extrem de fragil, sistemul nervos central este adăpostit în cavităţi osoase,
canalul vertebral şi cutia craniană, în care este învelit de un sistem de trei membrane
 22

conjunctive ce poartă numele de meninge şi care intervin în protecţia şi nutriţia ţesutului

nervos.
Dinspre exterior spre interior, cele trei membrane meningeale sunt reprezentate de:
 duramater
 arahnoidă
 pia mater
Embriologic, structural şi funcţional meningele se clasifică în pahimeninge şi leptomeninge.
Pahimeningele sau meningele gros, aşa cum sugerează numele, este reprezentat de
duramater, iar leptomeningele, meningele subţire, de arahnoidă şi pia mater.
Duramaterul

Constituie un tub, al cărui extremitate superioară se atasează la muchia găurii

occipitale mari și la fetele posterioare ale corpurilor vertebrelor C2-3, precum și prin benzi
fibroase la ligamentul longitudinal posterior, dar mai ales înspre capătul caudal al canalului
vertebral. Este alcătuită dintr-un singur strat (vertebrele prezentând periost propriu). Fibrele de
colagen sunt dispuse în reţele suprapuse ce alcătuiesc o mecano-structură aproape
inextensibilă.
Superior aderă la gaura occipitală mare, unde continuă cu stratul meningeal al durei mater
cerebrale, şi la faţa posterioară a corpurilor vertebrale C2-C3. Pe toată lungimea este întărită de
tracturi fibroase provenite din ligamentul longitudinal posterior al coloanei corpurilor
vertebrale. Caudal de S2 formează împreună cu filum terminale ligamentul coccigian ce se
inseră pe faţa posterioară a corpului vertebrei coccigiene 2.
 23

În plan frontal trimite expansiuni ce formează teci durale rădăcinilor nervilor spinali.
La nivelul găurilor intervertebrale teaca durală a trunchiului nervului spinal se continuă cu
epinervul. În regiunea cervicală, joncţiunea dura mater-epinerv aderă la periostul găurilor
intervertebrale.
Duramater spinală este separată de periostul vertebral prin spaţiul epidural ce conţine ţesut
conjunctiv adipos areolar în care se află componenta internă a plexului venos vertebral.
Între duramater şi arahnoidă se găseşte un spaţiu virtual, spaţiul subdural ce conţine o lamă fină
de lichid;

Duramater encefalică este alcătuită din ţesut conjunctiv moale fibros, sărac în fibre elastice
dar cu o mare bogăţie de fibre de colagen, dispuse în reţele suprapuse ce constituie o mecano-
structură de rezistenţă. Este slab vascularizată. Această structură îi conferă dureimater rol de
protecţie mecanică.
Duramater cerebrală are două foiţe:
 externă, care ţine loc de periost intern pentru oasele craniului şi se numeşte strat
endostal;
 internă, numită strat meningeal.
Cele două straturi sunt aderente între ele, cu excepţia zonelor în care se găsesc sinusurile
venoase ale dureimater.
În totalitate, dura mater aderă la craniu prin travee conjunctive; aderenţa este maximă la nivelul
suturilor şi găurilor craniene. Se continuă cu periostul craniului la nivelul fisurilor, cu periostul
orbitei, cu periostul exobazei la nivelul găurii occipitale şi găurilor jugulare, rotunde, ovale etc.
 24

Nervii cranieni sunt înveliţi de prelungiri ale meningelor cerebrale. Nervul olfactiv face
excepţie, filetele sale neavând teacă durală. La nivelul nervului optic, duramater se continuă cu
sclera.
Dependinţele dureimater sunt: coasa creierului, coasa cerebelului, cortul cerebelului, diafragma
șeii, cavitatea trigeminală;
Sinusurile pereche ale dureimater: s. cavernoase, s. intercavernoase anterior și posterior, s.
sfenoparietale, s. pietrose inferioare, s. pietrose superioare, s. transverse, s. sigmoidiene;
Sinusurile nepereche ale durei mater: s.sagital superior, s. sagital inferior, s. occipital, s. drept,
plexul venos bazilar;
Afluenţii sinusurilor venoase ale durei mater: vv.cerebrale, vv.diploice, vv.emisare;
Arahnoida
Este reprezentată de un strat de ţesut conjunctiv lax, dispus ca o pânză de păianjen (ceea ce a
determinat denumirea acestei foiţe).
Arahnoida este avasculară. Spre deosebire de arahnoida craniană, arahnoida spinală prezintă
puţine trabecule ce o leagă de pia mater. Arahnoida spinală căptuşeşte duramater, inclusiv
tecile nervoase.
Între arahnoidă şi pia mater se află spaţiul subarahnoidian prin care circulă lichidul
cefalorahidian. Datorită slabei aderenţe între pia mater şi arahnoida spinală, spaţiul
subarahnoidian este mai regulat, inelar pe secţiune transversal.
Spaţiul subarahnoidian situat între L1-L2 ( limita inferioară a măduvei spinării) şi S2 (limita
inferioară a sacului dural) poartă numele de cisternă lombară.
Conţine o cantitate crescută de LCR în care se află filum terminale şi nervii cozii de cal.
Reprezintă locul de elecţie pentru realizarea puncţiilor şi a anesteziei nervilor lombosacrali.
Arahnoida encefalică- este separată de duramater prin spaţiul subdural (spaţiu virtual în care
se găseşte o lamă fină de lichid seros) şi de piamater prin spaţiul subarahnoidian, în care se află
LCR. Spaţiul subarahnoidian este traversat de travee conjunctive care leagă arahnoida de
piamater.
Acest spaţiu comunică şi cu sângele venos, prin intermediul unor vilozităţi emise de arahnoidă
şi care ajung la nivelul lacurilor venoase de la vărsarea venelor cerebrale superficiale în sinusul
venos superior. La acest nivel LCR se filtrează în sângele venos.
În anumite regiuni, spaţiul subarahnoidian prezintă zone mai dilatate, cisternele
subarahnoidiene. Cisternele subarahnoidiene sunt mici, situate la nivelul şanţurilor ce
delimitează girii cerebrali, sau mari, situate la nivelul şanţurilor mari, ce delimitează lobi sau
pe traiectul unor vase mari. ( cisterna cerebelo-bulbară, cisterna pontină, cisterna
 25

interpedunculară, cisterna suprachiasmatică, cisterna marii vene cerebrale Galen, două cisterne
laterale).
Piamater
Este o membrană conjunctivo-vasculară ce prezintă două straturi:
 stratul intern (pia intima) aderă la ţesutul nervos şi este avascular
 stratul extern (epipia) este vascularizat.
Piamater spinală se prelungeşte pe rădăcinile nervilor spinali, constituindu-le tunici ce se
continuă cu perinervul la nivelul orificiilor intervertebrale.
Pia mater spinală acoperă suprafaţa medulară trecând peste fisura mediană ventrală. La nivelul
fisurii ventrale, formează linia spendens, la nivelul căreia se află artera spinală anterioară.
La nivelul conului medular se prelungeşte inferior, formând filum terminale (acesta conţine şi
celule gliale). La acest nivel se găseşte ventriculul terminal Krause.
În plan frontal, între cele două rădăcini ale nervilor spinali, piamater trimite 18-24 de
expansiuni de formă triunghiulară cu vârful lateral, ataşat arahnoidei şi durei mater. Aceste
expansiuni formează ligamentul denticulat, care are rol de ancorare laterală. Între vase şi
piamater se găseşte spaţiul subpial Virchow-Robin, în care pătrund prelungirile astrocitelor.
Astfel se formează bariera hemato-encefalică, alcătuită din endoteliu capilar, membrana bazală
a capilarului şi stratul glial.

Lichidul cefalorahidian (l.c.r.) → produs de secreţie al plexurilor coroide localizate în

ventriculii laterali şi mai puţin de ventriculii III şi IV;30-40% îşi are originea în lichidul
 26

interstiţial al SNC, de unde se dispersează prin foramenul Magendie şi Luschka în cisterna

Magna şi locul medular inferior resorbit prin granulaţiile Pachioni din sinusul venos
longitudinal, granulaţii care funcţionează cu rol de valve, deschizându-se când presiunea l.c.r.-
ului este mai mare decât a sângelui din sinus.
Există un echilibru dinamic între formarea l.c.r.-ului (400-600 ml/zi la adult şi 10-60 ml/zi la
nou-născut) şi rezorbţia lui.
Sensul unic al circulaţiei l.c.r.-ului, explică slaba eficienţă a inoculării antibioticelor
intrarahidian.
Constantele normale ale l.c.r.:
 aspect clar, ca „apa de stâncă”
 tensiunea în decubit 7-16 ml apă, iar în poziţie şezândă – 30-45 ml apă (la nivel
lombar);
 densitatea: 1006-1009 mg/cm3;
 celularitate: 0-5 elemente/mm3, cu limfocite;
 proteinorahie – 0,2-0,5 g‰;
 glicorahie – 0,4-0,6 g‰ (½ din glicemie);
 clorurorahie – 6,80-7,20 g‰;
 pH – 7,29-7,33;
 acid lactic – 0,99-2,88 mEq%; acid piruvic – 0,087-0,143 mEq%.
Caracteristica Norma Meningita Meningita Meningita
LCR virală bacteriană Tbc

Culoarea incolor incolor galben-verzuie incolor

Transparenţa transparent transparent tulbure xantocrom
Presiunea(mm H2O) 80-200 250-300 400 250-300
Proteine (g/l) 0,15 – 0,33 0,66 - 1,0 1,0 - 5,0 1,0 - 4,0
Celule (1 ml) 5-7 300 – 900 1000–25 000 200-700
-limfocite 5 80% 15% 60-70%
-neutrofile 2 20% 85% 30-40%

Glucoza (mmol/l) 50% norma <50% glicemie <50%

glicemie glicemie

Cloruri (g/l) 7,0-7,5 7,0 7,0 2,0 – 3,0

 27

1.2. MENINGITA BACTERIANĂ

1.2.1.Definiție
 Meningita este o inflamație a membranelor de protecție care învelesc creierului și
măduva spinării, cunoscute sub denumirea colectivă de meninge. Inflamația poate fi
provocată de infecția cu virusuri, bacterii sau alte microorganisme, sau, în cazuri mai
rare, de anumite medicamente;
 Fenomenele inflamatorii locale duc la modificarea compoziției lichidului cefalorahidian
(pleiocitoxă, modificarea constantelor biochimice) și la aparitia din punct de vedere
clinic , a sindromului meningian (cefalee, vărsături,redoare de ceafă).
 Prin gravitate, risc letal sau de vindecare cu sechele – reprezintă pricipalele urgenţe ale
bolilor infecţioase şi ocupă un loc important în rândul urgenţelor medicale ;
 Sindromul meningean este prezent și în alte două situații patogenice care presupun o
inflamație a meningelui: meningismul și reacția meningiană.
În meningism sindromul meningian este discret , lichidul cefalorahidian
nemodificat, hipertensiv (se scurge repede sau chiar în jet pe acul de puncție.
 28

Meningismul se datorează unei iritații toxice a meningelui care poate să apară în

unele boli infecțioase hipertermice (scarlatina toxică, gripă,angina acută,
pneumonie).
În reacția meningiană, sindromul meningian se însoțeste de o modificare minimă a
LCR. Survine în diferite boli infecțioase și neinfecțioase.
Meningitele pot fi clasificate:
 după etiologie:
 meningite virale;
 meningite bacteriene.
 după aspectul LCR;
Meningitele bacteriene

 Sunt infecţii purulente ale spaţiului subarahnoidian, fiind interesat în mod frecvent şi
parenchimul cerebral (meningoencefalite)
 Sunt asociate cu reacţii inflamatorii, care pot duce la alterarea stării de conştienţă,
convulsii, hipertensiune intracranială (HIC) şi atac vascular cerebral (AVC)
 Germenii cei mai frecvent implicați în producerea bolii sunt meningococul,
pneumococul, haemophilus și mult mai rar streptococul grup B (la nou născuți),
stafilococul, proteus, Clebsiella, Ecoli.
 29

1.2.2. Etiologie
Etiologia meningitei diferă în funcție de vârstă. La nou născuți meningita are ca
etiologie, enterobacteriile și Streptococul grup B; la sugari și copii mici, meningococul,
pneumococul și haemophilus influenza; la copii mari și adulti, meningococul și pneumococul;
la vârstnici, pneumococul, meningococul și bacilii gram negativ:

Virsta

< 1 luna streptococii de grup B, Listeria monocytogenes ,Klebsiella

pneumoniae,Escherichia Coli

1-23 luni S.agalactiae,E.Coli,Hemophilus influenze,Streptococcus

pneumoniae,Neisseria meningitidis

2-50 ani Streptococcus pneumoniae,Neisseria meningitidis

> 50 ani, Streptococcus pneumoniae,Neisseria

imunocompromisi meningitidis,L.Monocytogenes
Postraumatic Staphylococus aureus,Staphylococus epidermidis.

Neisseria meningitidis E.Coli Streptococ grup B

Listeria Monocytogenes Klebsiella pneumoniae Streptococ agalactiae

Hemophilus influenze Stafilococ auriu Staphylococus epidermidis

 30

1.2.3. Patogenie
Infecţia meningelui se poate realiza pe 4 căi:
 hematogen:
 de la poarta de intrare în organism (faringe, cel mai adesea) loc în care se dezvoltă o
infecție subclinical sau se manifestă clinic (faringită acută), germenii pătrund în
circulație și prin intermediul sângelui ajung la meninge, unde se localizează și se
multiplică producând boala
 pe această cale apar :meningita meningococică, pneumococica sau stafilococică;
 prin contiguitate de la focarele infecţioase juxtameningiene →(otomastoidită, colesteatom,
sinuzită, abces cerebral, osteomielită, tromboflebită);
 transetmoidal → prin trecerea agentului patogen de pe mucoasa nazofaringiană de-a
lungul tecilor neurale olfactive, a tecilor limfatice sau vaselor sanguine;
 direct → prin pătrunderea agenţilor patogeni în spaţiul subarahnoidian,
Mecanismul patogenezei implică următoarele etape:
 (1) colonizare nazofaringiană,
 (2) invadarea celulelor epiteliului nazofaringian,
 (3) invadarea curentului sanguin,
 (4) bacteriemia cu supravieţuire intravasculară,
 (5) traversarea prin bariera hematoencefalică şi pătrunderea în LCR,
 (6) supravieţuirea şi replicarea în interiorul spaţiului subarahnoidian.
 31

1.2.4. Diagnostic clinic

Manifestari clinice
Triada meningitică
1. Semne şi
smptome generale
de infecţie:
febră, cefalee, foto-, 2. Prezenţa
fonofobie, greţuri, sindr.meningian:
vomă redoarea cefei
S. Kernig
S.Brudzinski superior,
mediu, inferior

3. Modificări specifice
ale lichidului cefalo-
rahidian:
”S. licvorean meningitic”:
creşterea atît a numărului
de celule, cât şi a
conţinutului de proteine

Examenul clinic:
 Incubaţia este 3-5 zile.

 Debutul :

 este brusc cu febră, frison,

 alterarea stării generale,
 cefalee intensă,
 vărsături,
 uneori disfagie,
 coriză,
 herpes labial
 De multe ori bolnavul intră rapid în comă.

 Perioada de stare se instalează rapid după debut, de la câteva ore până la 48 ore şi
reuneşte 3 sindroame majore şi modificări ale l.c.r.-ului:

 Simptome de afectare a meningelui

 32

 Simptome de lezare a nevraxului

 Simptome generale

 Modificări ale lichidului cefalorahidian.

Simptomele de afectare a meningelui cuprind:

 sindromul algic : cefalee, rahialgii şi hiperestezie cutanată;
 sindromul de contractură :
 determină atitudini caracteristice;
 la unii predomină contractura musculaturii cervical paravertebrale, realizându-se
crampa cefei, situaţie în care datorită hiperextenziei capului,occipitalul este fixat
de coloana vertebrală.
Contractura patentă → exprimată de poziţia „cocoş de puşcă”.
Contractura latentă → este pusă în evidenţă printr-o serie de semne meningiene:
 Redoarea cefei :
 Se cere bolnavului să închidă gura şi să ridice capul de pe pat ca să pună
bărbia în piept;
 În meningită, flexia capului este mult limitată;
 semn precoce şi constant .
 Semnul Kernig I - se execută în 2 timpi :
 Examinatorul flectează coapsa dreaptă a bolnavului în unghi drept pe trunchi
şi menţine acest unghi cu mâna stângă (pe genunchiul coapsei flectate);
 cu mâna dreaptă aflată pe călcâiul bolnavului, încearcă să aducă gamba în
continuarea coapsei, astfel ca planta să privească la zenit;
 Semnul este pozitiv când extensia nu este completă .
 Semnul Kernig II
– Examinatorul cu mâna stângă pe spatele bolnavului şi cu mâna dreaptă pe
genunchii lui, ridică bolnavul sau îl ajută să se ridice în poziţia şezândă: dacă
manevra produce flexia genunchilor, semnul este pozitiv
 Semnul Brudzinski al cefei
 Examinatorul cu mâna stângă pe occiputul bolnavului şi cu mâna dreaptă pe
torace (ca să-l menţină în plan orizontal) flectează brusc capul bolnavului pe
torace;
 În meningită apare flexia genunchilor.
 33

 Semnul Brudzinski controlateral

 Examinatorul flectează piciorul drept al bolnavului pe gambă, gamba pe coapsă
şi coapsa pe abdomen;
 în meningită manevra produce flexia genunchiului de partea opusă
Simptome de lezare a nevraxului
 afectarea encefalului este concomitentă cu interesarea meningelui şi se manifestă prin:
 fenomene psihice (delir, stare confuzională, agitaţie sau depresie);
 fenomene motorii (convulsii tonico-clinice, mioclonii, paralizii);
 fenomene senzoriale: oculare (fotobie, diplopie, inegalitate pupilară) şi auditive
(hipo sau hiperacuzie acufene);
 modificări ale reflexelor: reflexele osteotendinoase pot fi exagerate sau abolite
Simptome generale:
 febră constantă, neregulată;
 simptome cardiocirculatorii: iniţial tahicardie, apoi bradicardie;
 simptome digestive: anorexie, vărsături de tip central (neprecedate de greaţă),
constipaţie;
 simptome respiratorii: dispnee;
 simptome renale: albuminurie pasageră;
 manifestări cutanate: erupţie herpetică precoce peribucal;
 Meningita cu meningococ când se însoţeşte de meningococcemie are erupţie cu
caracter peteşial purpuric, sau purpuro-necrotic!
1.2.5. Diagnostic paraclinic
 examenul fundului de ochi;
 puncție lombară în decubit lateral sau șezut:
 normal:
 LCR normotensiv și clar
 nu există elemente patologice la examinările de laborator
 meningite bacteriene
 LCR hipertensiv
 LCR clar- reactivitate scăzută, meningită pretratată
 LCR opalescent sau purulent
 34

 Examenul LCR se bazează pe:

 Aspectul macroscopic: purulent, tulbure, opalin, clar sau hemoragic
 Numărul de elemente celulare care variază între:
 10 – 1500/mmc – meningita virală
 200 – 400 /mmc – meningita tuberculoasă
 > 1500/mmc / meningita bacteriană
 În sedimentul LCR predomină:
 PMN – în meningita bacteriană
 Limfocitele – meningita virală sau tuberculoasă
 Examenul biochimic
 Proteinorahia
 Normală sau uşor crescută în meningita virală
 Net crescută în meningita bacteriană
 Glicorahia – este scăzută în meningita bacteriană
 Clorurorahia – crescută în meningita tuberculoasă
 Evidenţierea agentului patogen prin examen microscopic direct şi izolarea lui
prin cultivarea LCR
 Examene imunologice : urmăresc evidenţierea antigenelor specifice în LCR prin
reacţii de latex-aglutinare, contraimunoelectroforeză
 Examene de sânge :
 leucograma,
 VHS,
 35

 fibrinogen,
 teste hepatice şi renale
 Examene imagistice:
 radiografia toracică (meningita TBC, meningita pneumococică) ,
 radiografia de sinusuri şi mastoide,
 tomografia computerizată,
 electroencefalograma
 computer tomografia
 RMN

1.2.6. Diagnostic diferential

 eliminarea situaţiilor de hipertensiune intracraniană de alte cauze, prin absenţa febrei.
 evitarea confuziei cu alte septicemii cu CID: septicemii stafilococice,
 septicemii cu bacili Gram negativi, se face prin reconstituirea unei porţi de intrare
sugestive, existenţa altor focare metastatice, examene de laborator.
 eliminarea situaţiilor de meningism în cursul diverselor boli acute febrile, acestea
evoluează cu tahicardie concordantă, LCR va fi normal.
 eliminarea stărilor de comă febrilă de alte etiologii prin absența sindromului;
 meningian: post traumatice, endogene, prin intoxicaţii diverse.
 eliminarea situaţiilor de encefalite secundare, de obicei consecutive unor boli febrile cu
exantem sau altor infecţii sau vaccinări; în aceste cazuri sindromul meningean lipsește
sau este discret;
 eliminarea meningitelor de altă etiologie;
 meningitele virale se elimină ușor prin invazia mai lungă, 3-7 zile și păstrarea unei stări
generale mai puțin afectate, fără sindrom encefalic. Examinarea LCR definitivează
diagnosticul prin citologie și biochimia caracteristică.

1.2.7.Evoluție.Prognostic
 36

 Meningita bacteriană are o evoluţie variabilă, de la vindecare spontană la evoluţie letală

 Este mai des întâlnită la copii, la adulţii tineri cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani, la
adulţii în vârstă şi la persoane care au o afecţiune cronică
 Severitatea meningitei depinde de microorganismul care a cauzat infecţia şi de vârsta
persoanei, precum şi de starea generală de sănătate a pacientului
 Meningită bacteriană netratată este aproape întotdeauna fatală
 Cu tratament se reduce riscul de deces
 La nou-născuţi riscul de deces cu tratament este de 20-30%, la copiii mai mari este de
aproximativ 2%
 Riscul de moarte este mai mare pentru adulţi chiar şi cu tratament de la 19 la 37%
 Mulţi adulţi pot dezvolta handicap ca surditate (14%) şi pierderi de memorie (10%).
Complicațiile ce apar în evoluția meningitei sunt:
 Complicaţii meningiene sunt în general complicaţii mecanice:
 cloazonarea se produce la orice nivel. Blocajul găurilor comunicante dintre
ventriculii laterali, al III-lea şi al IV-lea determină acumularea de lichid sub
tensiune (hidrocefalie) sau de puroi (piocefalie);
 colecţia subdurală apare în special la copil după meningita cu H.influenzae, fiind
foarte rară în meningitele cu alţi germeni. Apar la sfârşitul perioadei de stare, fiind
însoţită de reluarea febrei, vărsături, accentuarea sindromului meningian, convulsii
şi semne neurologice de focar.
 Complicaţii ale sistemului nervos central:
 abcesul cerebral trebuie suspectat în momentul apariţiei semnelor neurologice de
focar
 paralizii de tip central;
 paralizia nervilor cranieni (perechile a III-a, a VI-a, a VII-a şi a VIII-a de nervi
cranieni), manifestându-se prin ptoză palpebrală, strabism, paralizie facială sau
surditate.
1.2.8. Tratament
a)Tratament igieno-dietetic
 Dieta (pentru cazurile cu intolerantă digestivă) va fi de tip hidrolactozaharat cu preparate
care să permită o digestie și resorbţie intestinală rapidă, fără reziduuri sau care să ducă la
întârzierea evacuării alimentelor din stomac (vor fi evitate alimentele bogate în celuloză,
carnea, grăsimile)
 37

 Ulterior, dieta va respecta eventual restricţiile impuse de terapia antiinflamatorie: în cazul

corticoterapiei dieta va fi desodată;
 se poate preveni deshidratarea prin consumarea de lichide în cantitate mai mare decât în
mod obișnuit, sub forma de apă, sucuri, ceaiuri, și lichide de rehidratare.
b)Tratament medical
Tratamentul medical are ca scop:
 scăderea febrei:antitermice,antiinflamatorii, comprese cu apă rece pe frunte, dușuri reci;
 reducerea durerii (de cap sau musculare)cu antalgice
 prevenirea deshidratării,oral sau
 Se asigură odihna;Repausul ajută la însănătoșire și asigură îndepărtarea unor simptome
precum durerea de cap.
 urmărirea apariției de semne ale complicațiilor în timpul bolii:febra și convulsiile.
Tratamentul medical se începe încă de la internare după ce a fost pus diagnosticul de
meningită, iar în acest timp se recoltează lichid cefalorahidian, două probe de sânge și eventual
produse din leziunile peteșiale sau purpurice;

Meningococ

Haemophilus influenzae tip B

-Ampicilina
12g/zi 14 zile
-ceftriaxonă
\cefotaxim

Cloramfenicol
3 gr/zi-
ampicilină/
amoxicilină

 medicația este stabilită în funcție de agenții etiologici cei mai frecvenți din regiunea
respectivă și în funcție de vârsta pacientului:
 nou-născuti: - administrare de ampicilină cu cefalosporină de generația a III-a;
- administrare de ampicilină și un aminoglicozid;
 sugari (12 săptămâni) - ampicilină și cefalosporină generația III;
 sugari 3-6 luni - cefalosporină și vancomicină;
 adolescenti și adulti tineri- cefotaxim sau ceftriaxonă;
 persoane adulte - ampicilină și cefalosporină generatia a III-a, vancomicină în
funcție de caz;
 38

 pacienți cu intervenții neurochirurgicale și sunturi ale LCR-ului- vancomicină

plus ceftazidima;
 cloramfenicol pentru pneumococ şi meningococ,
 dexametazonă pentru H. Influenzae.

 Cazurile de sindrom Waterhouse- Friederichsen trebuie monitorizate în secţii specializate

de terapie intensivă. În aceste cazuri, pe lângă tratamentul etiologic mai sunt necesare: -
corticoterapie intensivă cu Hemisuccinat de hidrocortizon 10 mg/Kg corp/zi sau Prednison
2 mg /zi; - heparinizare 5000 UI la fiecare 4 ore, intravenos; - oxigenoterapie; -susţinere
cardiacă, - reechilibrare circulatorie, acido-bazica, hidroelectrolitică.
 39

CAP.II. INGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

 Internarea bolnavului cu meningită bacteriană se face în secția de boli infecțioase, pe baza

buletinului de identitate și a biletului eliberat de cabinetul medical individual sau pe baza unui
bilet de transfer eliberat de altăsectie sau spital;
 Cazurile grave sunt primite fără bilet de transfer sau trimitere, bolnavii fiind înscriși în registrul
de urgență după care se va completa foaia de observație cu datele bolnavului de la el însuși sau
de la însoțitor;
 La examinarea clinică i se vor preleva produse biologice si patologice;
 După examinare și stabilirea diagnosticului, bolnavul va trece prin serviciul de internare unde
va urma câteva reguli ale internării cum ar fi îmbăierea și deparazitarea, înregistrarea hainelor
și obiectelor în vederea înmagazinării pe perioada internării, îmbrăcarea pijamalei sau camașei
de noapte, ciorapi și papuci;
 Bolnavul este condus de asistent în salonul prealabil hotărât de către medic;
 Salonul se alege în funcție de starea pacientului (diagnostic, gravitatea și stadiul bolii) și sex.
 Asistentul conduce bolnavul în salon, îl ajută să-și aranjeze obiectele personale în noptieră și
să se instaleze comod și în poziția indicată de medic în pat;
 Bolnavului i se aduce la cunostintă regulamentul de ordine interioară a secției precum și
indicațiile medicului referitoare la alimentație, poziție indicată dacă este cazul și scopul
acestuia.
 40

 2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare

• asistenta conduce bolnavul la salon unde îl prezintă celorlalţi pacienţi, creand de la bun
început o atmosfera caldă, îl informează asupra regulamentului de ordine interioară a spitalului
şi îl ajută să se aşeze în patul pregătit cu lenjerie curată;

• I se vor arăta locul și modul de funcționare a robinetelor de apă, amplasarea sălilor de

examinare și tratamente, a oficiilor precum și modul de funcționare a aparatelor
semnalizatoare;

• Se vor explica clar obligațiile și drepturile pacientului pe perioada spitalizării precum și

raporturile pe care trebuie să le aibă cu personalul secției, atrăgându-i-se atenția să adreseze cu
curaj, toate cererile și plângerile asistentului sau medicului de salon;

• După ce bolnavul a fost culcat în pat, asistentul îi completează foaia de temperaturaă,îi

măsoară temperatura,pulsul, TA ,notându-le în foaia de temperatură;

• Asistentul înstiințeaza apoi pe asistenta șefa despre bolnavul nou sosit, aceasta va nota
numele si datele personale ale bolnavului impreună cu diagnosticul de internare - în registrul
de internare al secției;

• Pentru asigurarea alimentației,se va completa foaia de alimentatie ce va fi trimisă la

bucătărie;

2.3. Asigurarea condițiilor igienice bolnavilor internați

2.3.1. Pregătirea patului și accesoriile lui
Din cauză că pacientul îşi petrece majoritatea timpului de boală şi de convalescenţă în pat,
acesta trebuie să aibă anumite calităţi.
Calităţile patului:
 să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de confort
ale pacientului, cât şi ale personalului de îngrijire: lungime 2 m, lăţime 80-90 cm,
înălţimea de la duşumea până la saltea de 60 cm;
 să-i permită pacientului să se poate mişca în voie, să nu-i limiteze mişcările, să poată, la
nevoie, să coboare din pat, să poată sta în poziţie şezând, sprijinindu-şi picioarele
comod pe podea; asistenta să poata efectua tehnicile de îngrijire, investigaţiile şi
tratamentul cât mai comod;
 uşor de manipulat şi curăţat; confecţionat din tuburi uşoare din metal (vopsite în alb);
aşezat pe rotiţe prevăzute cu cauciucuri, sau pe dispozitiv de ridicat prevăzut cu rotiţe.
 41

Calităţile somierei (partea principală a patului):

 trebuie să fie confecţionată din sârmă inoxidabilă, să fie puternică, elastică, bine întinsă,
pentru a nu ceda sub greutatea pacientului.
Accesoriile patului:
 Salteaua va fi confecţionată din burete, material plastic, care se curaţă şi se
dezinfectează mai uşor; salteaua poate fi din cauciuc sau din material plastic, umplute
cu apă sau cu aer, având avantajul că permit umflarea succesivă a compartimentelor
după necesitate (pentru prevenirea escarelor).
 Pernele trebuie să fie în număr de două: una umplută cu iarbă de mare, iar cealaltă din
burete, material plastic sau puf. Dimensiunea lor: 55 cm lăţime, 75 cm lungime.
 Pătura confecţionată din lână moale, trebuie să se poată spăla uşor.
 Lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături. Lenjeria necesară: două cearşafuri,
doua feţe de pernă, o aleză sau traversă şi muşama. Cearşaful dintr-o singură bucată,
dimensiunile 2,60 m x 1,50 m ca să se poată fixa bine sub saltea.
 Muşamaua confecţionată din cauciuc sau material plastic, cu rol de a proteja salteaua de
diferite dejecţii se foloseşte numai la anumiţi bolnavi; dimensiunea 1,50 m x 1,10 m
 Aleza ce acoperă muşamaua este confecţionată din pânză; va fi de aceeaşi lungime, însă
cu 15-20 cm mai lată decât muşamaua pantru a o acoperi perfect; faţa de pernă,
 42

confecţionată din acelaşi material ca şi restul lenjeriei, se va încheia cu şnur pe partea

laterală sau fără şnur, cu deschizătura suprapusă.
 Utilaj auxiliar: sprijinitor de perne, rezemător de picioare, apărătoare laterale, coviltir
sau susţinătorul de învelitoare, mese adaptate la pat.
2.3.2. Schimbarea lenjeriei de pat
Schimbarea patului fără pacient:
 Pentru schimbarea lenjeriei de pat avem nevoie de:
 cearşaf simplu,
 cearşaf plic,
 două feţe de pernă,
 una-două pături,
 două perne.
 se îndepărtează noptiera de lângă pat se aşează un scaun cu spătar la capătul patului
 Pe scaun se aşeaza, în ordinea întrebuinţării, lenjeria curată, pernele, pătura, împăturite
correct
 Cearşaful se aşează la mijlocul saltelei; se desface şi se întinde o parte a cearşafului spre
căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus.
 Cearşaful se introduce adânc sub saltea la ambele capete. Se execută colţul apoi se introduce
sub saltea toată partea laterală a cearşafului. Se întinde bine cearşaful să nu prezinte cute.
 Dacă este nevoie se aşează muşamaua şi se acoperă cu aleză.
 Pernele se introduc în feţele de pernă curate şi se aşează pe pat.
Schimbarea lenjeriei cu pacientul în pat se efectuează atunci când starea pacientului nu
permite ridicarea acestuia din pat. Această manevră se execută de obicei dimineața, înainte de
curațenie, după măsurarea temperaturii, luarea pulsului și toaleta pacientului, dar la nevoie se
execută de mai multe ori pe zi. În funcție de starea pacientului lenjeria se poate schimba în
lungime sau în lațimea patului.
Lenjeria de pat se așează pe un scaun în ordinea priorității, împăturite în felul următor:
 pătura și cearșaful de sub pătură se împăturesc fiecare în trei sub formă de
armonică;
 aleza se rulează împreună cu mușamaua fie în lațime, fie în lungime în funcție
de metoda aleasă pentru schimbarea patului;
 cearșaful se rulează în lungime / lățime.
 43

Pacientul se informează asupra procedeului. Se liniștește și se asigură că manopera va fi facută

cu blândețe, că nu va fi mișcat inutil, că manevrele nu-i vor cauza dureri și i se cere
cooperarea. Se asigură intimitatea pacientului, un mediu securizat, evitându-se curenții de aer.
2.3.3. Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului cu meningită
Schimbarea lenjeriei de corp a pacientului imobilizat la pat
Scop:
 menţinerea stării de igienă şi confort;
 menţinerea/creşterea demnităţii pacientului;
 prevenirea escarelor de decubit.
Procedura ţine seamă de tipul de îmbrăcăminte (pijama, cămaşă de noapte) şi de starea
pacientului:
Schimbarea pijamalei :
 se explică pacientului cum poate colabora şi se apreciază în acelaşi timp resursele acestuia;
 se spală mâinile, se îmbracă mănuşi.
Dezbrăcarea bluzei murdare şi îmbracarea celei curate:
 se descheie nasturii;
 se ridică pacientul în poziţia şezând şi se îndepărtează bluza murdară;
 se rulează pe rând fiecare mânecă a bluzei curate şi se îmbracă fiecare membru superior;
 pacientul este aşezat în decubit, se întinde bluza şi se încheie nasturii;
 dacă pacientul nu se poate ridica, se întoarce în decubit lateral, se dezbracă şi se îmbracă
partea accesibilă după care pacientul se întoarce pe cealaltă parte şi se procedează la fel
rulând pe rând mânecile bluzei;
 la sfârşit, pacientul este adus în decubit dorsal, se întinde bluza şi se încheie nasturii.
Îmbrăcarea şi dezbrăcarea pantalonilor :
 se menajează pudoarea pacientului;
 se ridică regiunea lombosacrală, se trag pantalonii jos;
 se ridică membrele inferioare şi se continuă dezbrăcarea;
 se rulează pantalonii curaţi şi se îmbracă pe rând fiecare membru inferior, după care se
ridică regiunea fesieră şi se trag în sus spre mijloc.
Observaţii -în toate cazurile descrise :
 se verifică punctele de sprijin şi se anuntă orice modificare premergătoare
escarelor;
 se pudrează cu talc punctele de sprijin;
 44

 se verifică dacă la terminarea procedurii, lenjeria este bine întinsă şi dacă pacientul
exprimă stare de confort.
Schimbarea cămăşii de noapte
Se apreciază capacitatea pacientei de a participa la efectuarea procedurii:
Dacă pacienta se poate ridica:
 se ridică întâi regiunea fesieră şi se trage uşor cămaşa murdară;
 se strânge (rulează) cămaşa murdară de la spate şi se trece peste cap dezbrăcând
membrele superioare;
 se rulează fiecare mânecă a cămaşii curate şi se îmbracă fiecare membru superior
după care cămaşa este trecută peste cap şi întinsă până aproape de şezutul
pacientei;
 se aşează în decubit, se ridică regiunea fesieră şi se întinde bine cămaşa.
Dacă pacienta nu se poate ridica:
Pentru dezbrăcare
 se întoarce pacienta pe o parte şi pe alta, strângând de fiecare dată cămaşa până
aproape de axilă;
 pacienta în decubit dorsal se ridică uşor şi se trage cămaşa peste cap; Pentru
îmbrăcare
 se rulează cămaşa de la poale, se ridică uşor capul se şi trece cămaşa peste cap;
 se rulează fiecare mânecă şi se îmbracă pe rănd membrele superioare;
 se întoarce apoi pacienta pe o parte şi pe alta întinzând cu grijă cămaşa;
 se întinde bine cămaşa;
 se întinde şi se fixează cearceaful.
Observaţii :La pacientul inconştient este de preferat ca partea inferioară a corpului să nu fie
îmbrăcată. Dacă pacientul prezintă dureri la mobilizare sau după proceduri se poate
administra calmant;
2.3.4. Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat
 Toaleta zilnică trebuie realizata cu efort minim din partea pacientului, prin ştergerea
tuturor regiunilor corpului cu mănuşă de baie umezită în apă călduţă; Trebuie să avem trei
mănuşi de baie, una pentru faţă, una pentru corp iar una pentru extremităţi.
 Se vor proteja regiunile lezate sau escarele de decubit.
 Toaleta cavităţii bucale este obligatorie,atât la pacienţii conştienţi cât și la pacienţii
inconştienţi;este efectuată de asistentă cu tampon îmbibat în glicerină boraxată,ştergîndu-se
 45

limba, bolta palatină, suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cu mişcări dinăuntru
în afară;Se şterg dinţii cu un alt tampon, iar la sfîrşit se ung buzele
Toaleta pacientului poate fi:
 zilnică pe regiuni;
 săptămanală sau baia generală;
În funcţie de tipul îngrijirii pacientului, acesta:
 nu are nevoie de ajutor;
 are nevoie de sprijin fizic şi psihic;
 are nevoie de ajutor parţial;
 necesită ajutor complet.
Tehnică:
 se verifică temperatura ambiantă, pentru a evită răcirea bolnavului ;
 se evită curenţi de aer prin închiderea geamurilor şi a uşilor;
 se izolează bolnavul de anturajul său;
 se pregătesc în apropriere materialele necesare toaletei, schimbării lenjeriei a patului şi
a bolnavului pentru a preveni escarele;
 bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi pătură; se descoperă
progresiv numai partea care se va spăla;
 se stoarce corect buretele sau mănuşa de baie, pentru a nu se scurge apă în pat sau pe
bolnav;se săpuneşte şi se clăteşte cu o mână fermă, fără brutalitate pentru a favoriza
circulaţia sanguină; se insistă la pliuri, la mâini şi în spaţiile interdigitale, la coate şi axile
se mobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează zonele predispuse
escarelor;
 ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat, clătit, uscat;se mută muşamaua şi aleza
de protecţie în funcţie de regiunea pe care o spălăm.
Etapele toaletei :
 Se va respecta următoarea succesiune: se începe cu faţa, gâtul şi urechile; apoi braţele
şi mâinile, partea anterioară a toracelui, abdomen, faţa anterioară a coapselor;
 se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele, fesele şi faţa posterioară a
coapselor,
 se intoarce din nou în decubit dorsal, se spală gambele şi picioarele, organele genitale
externe, toaleta cavităţii bucale.
 46

2.3.5. Observarea poziţiei pacientului

Asistenta medicală va urmări și supraveghea poziția bolnavului în pat astfel încât
durerea sa fie ameliorată în funcție de poziția adoptată. În cazul meningitei bolnavii au o
poziție în decubit dorsal datorită cefaleelor intense sau in poziția "cocoș de pușca": pacientul
stă culcat în decubit lateral cu capul dat pe spate cu genunchii flectați și coapsele flectate pe
abdomen.Se poate urmări poziția bolnavlui și pentru a observa unele modificări apărute în
timpul tratamentului.

2.3.6. Schimbarea poziţiei şi imobilizarea pacientului

Schimbarea poziției poate fi activă sau pasivă , cu ajutorul asistentei. La mobilizarea
pacientului trebuie respectate unele principii :
 sunt necesare două asistente;
 prinderea pacientului se face precis și sigur;
 exercițiile se fac întotdeauna înainte de mese;
 aceste exerciții fizice trebuie intercalate cu exerciții de respirație;
 mobilizarea se începe încet și se continuă în funcție de răspunsul fizic al
pacientului.
Scopul mobilizării este mișcarea pacientului în vederea prevenirii escarelor ce pot să apară din
cauza imobilizării și pentru recâștigarea independenței. Schimbarea poziției pacienților
imobilizați se face din 2 in 2 ore, masându-se zonele de presiune predispuse escarelor.
Mobilizarea precoce a pacientului favorizează menținerea mobilității articulare, normalizarea
tonusului muscular și stimulează metabolismul. De asemenea favorizează circulația sângelui,
prevenind tromboflebitele și pneumoniile.
2.3.7. Captarea eliminărilor
 47

Captarea vărsăturilor
Materiale necesare:
 muşama;
 aleză;
 prosop;
 doua taviţe renale curate, uscate;
 pahar cu soluţie aromată.
Etape de execuţie:
1. Pregătirea materialelor. Se pregătesc materialele mai sus menţionate.
2. Pregătirea bolnavului:
 În timpul vărsăturilor, bolnavul se aşează în poziţia sezandă, iar dacă starea lui
nu permite, va rămâne culcat cu capul întors într-o parte, aşezându-i sub cap un
prosop.
 Se protejează lenjeria de pat şi corp cu o muşama şi o aleză, iar în faţa
bolnavului se aşează un prosop.
3. Efectuarea tehnicii:
 Spălarea mâinilor.
 Dacă bolnavul are proteză dentară mobilă se îndepartează.
 Se da bolnavului tavita renala sau se tine (în cazul în care acesta nu poate) şi cu mâna
dreaptă se susţine fruntea bolnavului.
 Când bolnavul s-a liniştit se îndepărtează tăviţa renală.
 Se clateste gura cu solutie aromata folosind o altă tăviţă renală.
 Se îndepărtează imediat din salon taviţă renală cu vărsături.
 Spălarea mâinilor.
 Vărsătura captată în taviţa renală se păstrează până la vizita medicală, într-un dulap
special.
 Tăviţele renale se golesc, se spală, se dezinfectează şi se sterilizează prin fierbere sau
vapori supraîncălziţi sub presiune.
Captarea urinei se poate face :
-de catre bolnav,dupa toaleta si explicarea procedurii
- de catre asistenta medicala,prin sondaj vezical sau de pe sonda
Pregătirea materialelor necesare:
 paravan;
 Urinar,recipiente de recoltare;
 48

 materiale pentru toaletă;;

 hartie igienică;
 materiale pentru spălarea mâinilor;
 muşama şi aleză (pentru protejat patul).
Efectuarea tehnicii
 Patul bolnavului se separă cu un paravan de restul salonului
 Patura şi cearsaful care acopera bolnavul se pliază sub forma de armonică la picioarele
bolnavului.
 Se protejează patul bolnavului cu muşamaua şi aleza,se dezbraca pacientul de pijamale
 Se executa toaleta , se pozitioneaza penisul
 Se asteapta ca pacientul sa urineze
 Se recolteaza urina in recipientul special pregatit,in functie de specificul analizei, din
jetul mijlociu,cu manevrarea atenta adopului recipientului
 Se spală mâinile bolnavului în ligheanul special pregătit.
 Se îndepărtează muşamaua şi aleza, se îmbracă bolnavul şi se reface patul bolnavului.
 Se îndepartează paravanul şi se aeriseşte salonul.
 Spălarea mâinilor
Captarea materiilor fecale
Măsuri de realizare:
 bolnavul va fi plasat într-o rezervă sau izolat de restul salonului cu un paravan;
 patul se acoperă cu muşama şi traversă;
în caz de incontinenţă de materii fecale, se va aşeza sub bolnav o ploscă pneumatică
de cauciuc, care se va schimba periodic;
 asistenta pregăteşte un număr suficient de aleze şi comprese pentru a le avea la
dispoziţie;
 supravegherea tranzitului intestinal şi a igienei locale
Măsuri de realizare:
 dacă numărul scaunelor este mic şi starea bolnavului este bună, acesta va fi însoţit de
infirmieră la toaletă.
 numărul scaunelor poate ajunge la 10-20 pe zi, însoţite şi de dureri, epuizând rapid
forţele bolnavului. De aceea bolnavul trebuie servit cu plosca la pat. (Este bine să se
lucreze cu două ploşti pentru a se putea rezerva timp suficient pentru curăţirea ploştii).
 asistenta notează numărul şi caracterul scaunelor în foaia de temperatură.
 pentru analiza de fecale, unele emisii vor fi captate în bazinet.
 49

 se recomandă ca bolnavilor cu incontinenţă de fecale sau diaree intensă, să li se aşeze

între picioare comprese uscate care să acopere regiunea anală, pentru ca materiile fecale
să nu se împrăştie pe suprafaţa patului
 Schimbarea acestora ca şi a alezelor se face ori de câte ori este nevoie.
 Asistenta va efectua îngrijirile acestor bolnavi cu multă înţelegere, bunăvoinţă şi
răbdare, având în permanenţă grijă de a le menaja pudoarea şi îi va linişti din punct de
vedere psihic
 Toaleta anusului se face de mai multe ori pe zi şi se dezinfectează cu acid boric 2-3%
 corectarea tulburărilor hidroelectrolitice, recoltarea de produse biologice şi urmărirea
funcţiilor vitale şi vegetative.
2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative
2.3.1. Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale

Măsurarea tensiunii arteriale se face cu ajutorul tensiometrului.Se notează în foaia de

temperatura cu creion de culoare rosie,pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură se
socotesc 10 mmHg.
Scop: evaluarea funcţiilor cardio-vasculare ( forţa de contracţie a inimii, rezistenţă determinată
de elasticitatea şi calibrul vaselor).
Elemente de evaluat:
- tensiunea arterială sistolică ( maximă);
- tensiunea arterială diastolică ( minimă).
Materiale necesare:
- aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (tensiometru);
- stetoscop biauricular;
- tampon de vată cu alcool;
- pix cu pastă roşie.
Metode de determinare:
- palpatorie;
- ascultătorie.
 50

Intervenţiile asistententei medicale:

- pregătirea psihică a pacientului;
- asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;
- spălarea pe mâini;
- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în extensie;
- se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a
manşetei;
- se introduc olivele stetoscopului în urechi ( care în prealabil au fost dezinfectate);
- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul parei de cauciuc, până la dispariţia
zgomotelor palsatile;
- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când se
percepe primul zgomot arterial ( care prezintă valoareatensiunii arteriale maxime);
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi
consemnată;
- se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului, în momentul
în care zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;
- se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;
- se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezultat;
- se dezinfectează olivele.
2.4.2. Măsurarea şi notarea pulsului
Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare.
Elemente de apreciat:
- ritmicitatea;
 51

- frecvenţa;
- amplitudine.
Locuri de măsurat: orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos:
- artera radială,
- artera carotidă,
- artera temporală,
- artera humerală,
- artera femurală,
- artera poplitee.
Materiale necesare:
- ceas cu secundar;
- pix cu pastă roşie;
- foaia de temperatură.
Intervenţiile asistentului:
- pregătirea psihică a pacientului;
- asigurarea repausului fizic şi psihic 10-15 min;
- spălarea pe mâini;
- reperarea arterei;
- fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;
- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor;
- numărarea pulsaţiilor timp de un minut;
- consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foia de temperatură, ţinând cont că
fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii;
-unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei;
- consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor
pulsului ( AV = 82 b/min, puls regulat);
2.4.3.Măsurarea şi notarea temperaturii
Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.
Locuri de măsurat:
- cavităţi semi închise: axila, plica inghinală, cavitatea bucală;
- cavităţi închise: rect, vagin.
Materiale necesare:
 termometru digital;
 casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile;
 52

 recipient cu soluţie dezinfectantă (alcool sanitar, alcool iodat, )

 tăviţă renală;
 ceas;
 foaie de observaţie;
 pix de culoare albastră;
 carneţel individual.

Intervenţiile asistentei medicale:

- pregătirea materialelor lângă bolnav;
- pregătirea psihică a bolnavului;
- spălarea pe mâini;
- se scoate termometrul din cutie şi îl deschide prin apasarea unicului buton,
- se verifică ca acesta să afişeze pe ecranul digital gradaţia o.
A). Pentru măsurarea în axilă:
 se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie sezândă;

 se ridică braţul bolnavului;

 se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
 se aşează termometrul cu senzorul ( vârful metalic) în centrul axilei, paralel cu toracele;
 se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui;
 la pacienţii slăbiţi, braţul va fi menţinut în această poziţie de către asistenta medicală;
 termometrul se menţine pînă la semnalul sonor
B). Pentru măsurarea în cavitatea bucală
 se introduce termometrul în cavitatea bucală, sub limbă sau pe latura externă a arcadei
dentare;

 pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas;

 se menţine termometrul timp de 5 min.

Interpretarea rezultatelor:
 53

 Temperatura normală (fiziologică) = 36-37° C

 Valori patologice:

a) starea de hipertermie:
- subfebrilitate 37-38° C
- febră moderată 38-39° C
- febră ridicată 39-40° C
- hiperpirexie 40-41° C
b) starea de hipotermie < 36° C
2.4.4.Observarea şi măsurarea respiraţiei
Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al evoluţiei bolii, al apariţiei
unor complicaţii şi al prognosticului.
Elemente de apreciat:
- tipul respiraţiei;
- amplitudinea mişcărilor respiratorii;
- ritmul;
- frecvenţa.
Materiale necesare:
- ceas cu secundar;
- pix cu pastă verde;
- foaie de temperatură.
Intervenţiile asistentului:
- aşează bolnavul în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată;
- plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui;
- numărarea inspiraţiilor timp de un minut;
- consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură ( fiecare linie
orizontală a foii reprezintă două respiraţii);
- unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei;
- în alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi caracteristicile
respiraţiei ( R = 18 resp/min, amplitudine medie);
- aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a
mişcărilor respiratorii.
2.4.5. Monitorizarea diurezei
Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore.
 54

Scop:
 Obţinerea datelor privind starea morfofuncţională a aparatului renal şi asupra altor
îmbolnăviri;
 Cunoaşterea volumului diurezei;
 Efectuarea unor determinări caliatative (analize biochimice) din cantitatea totală de
urină emisă;
 Urmărirea bilanţului circulaţiei lichidului în organism = bilanţul lichidul (intrări –
ieşire).
Materiale necesare:
 Se pregătesc recipiente : vase cilindrice gradate, cu gât larg, spălate şi clătite cu apă
distilată (pentru a nu modifica compoziţia urinei) şi acoperite; se poate utiliza orice
borcan de 2-4 litri pe care-l vom grada noi cu creion dermograf sau pe benzi de
leucoplast;
 Se informează pacientul asupra necesităţii colectării corecte a urinei şi asupra
procedeului;
 Alături de înregistrarea valorii diurezei se va nota şi cantitatea de lichide ingerate;
 Raportul dintre cantitatea de lichide ingerate şi cele eliminate reflectă bilanţul
circulaţiei apei în organism;
 Se va nota atent cantitatea de lichide ingerate, primite prin perfuzii şi cantitatea de urină
emisă, făcîndu-se bilanţul pe fiecare 24 de ore;
 Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore, la bărbaţi este ceva mai mare 1200-
1800 ml/24 de ore, la femei 1000-1400 ml/24 de ore.
2.5 Alimentația bolnavului
 Asistenta va culege date despre regim, orarul meselor, repartizarea pe mese, posibilitățile
de mobilizare, capacitatea pacientului de a-și folosi membrele superioare;
 În meningită, alimentația poate fi activă,sau pasivă,în functie destarea pacientului,faza de
boală și complicatiile pacientului;
 bolnavilor li se va impune un regim hipocaloric, fără sare și un aport hidric de circa 1300
ml/zi pentru echilibrarea nutrițională și hidroelectrolitică;
 De asemenea li se vor asigura și un aport mărit de vitamine ( B1, B6, B12,C).
Alimentaţia pasivă
Scop :
• Asigurarea necesităţilor calorice şi calitative în funcţie de vârsta şi starea organismului;
 55

• Favorizarea procesului de vindecare, consolidarea rezultatelor terapeutice şi prevenirea

cronicizarii unor îmbolnăviri;
Pregatirea materialelor:
- Vesela şi tacâmuri
- Cană simplă
- Cană specială cu cioc sau în funcţie de starea pacientului, tub pentru administrarea
lichidelor
- Tavă, cărucior pentru alimente;
- Alimente conform regimului recomandat;
- Serveţele de masă;
- 2 prosoape (servete) pentru protecţia lenjeriei de corp şi pat;
Pregătirea pacientului:
a) Pregătirea psihică:
- Se stimulează autonomia
- Se explică pacientului importanţa alimentaţiei şi a respectării regimului pentru
evoluţia favorabilă a bolii.
b) Pregătirea fizică:
- Se respectă recomandările cu privire la mobilizare şi se asigură pacientul de
ajutorul dat.
- Se ajută pacientul să se spele pe mâini;
- Se aşează pacientul într-o poziţie confortabilă în raport cu starea sa generală:
• Şezând la masa în salon sau în pat;
• Semişezând pentru pacientul care se poate ridica puţin;
• În decubit lateral stâng dacă pacientul este dreptaci, cu capul uşor ridicat;
Efectuarea :
 Se verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru servirea mesei: salonul este aerisit, au
fost îndepartate ploştile şi urinarele, nu se fac tratamente, nu se face curat în salon;

 Se identifică pacientul şi regimul alimentar recomandat;

 Alimentele se pun pe o tavă acordând atenţie aspectului estetic

 Îmbracăm un halat curat şi mănuşi;

Alimentaţia pasivă constă în:

 Se protejează lenjeria de pat si de corp folosind prosoape curate ;
 56

 Plasam tava cu alimente pe noptiera, pe un taburet sau pe o masuţă adaptabilă la pat ;

 Ne aşezăm în partea dreaptă a pacientului (de regulă) pe un scaun, verificăm

temperatura alimentelor;
 Ridicăm cu o mână (stânga) capul bolnavului cu perna şi administrăm supa cu lingura pe
jumatate plină;

 Ne asigurăm că pacientul a înghiţit înainte de a administra o nouă cantitate;

 Ne rezervăm suficient timp pentru a putea face mici pauze daca este nevoie;

 Tăiem alimentele în bucaţi mici fără să le atingem cu mâna;

 Încurajăm pacientul să consume alimentele purtând o discutţie agreabilă;

 Folosim linguriţa sau o pipetă dacă pacientul este în stare foarte gravă sau are tulburari de
deglutiţie;

 Observam permanent faciesul pacientului;

Îngrijirea pacientului
 Aşezăm pacientul în poziţie comodă dacă nu poate singur;

 Refacem patul, îndepartăm eventualele firmituri sau schimbati lenjeria daca este necesar;

 Verificam daca prezinta cumva senzatie de greață;

 Ajutăm pacientul să-si facă toaleta cavității bucale.

Reorganizare
- Îndepartăm vasele murdare şi resturile alimentare
- Aerisim încăperea
Alimentarea activă

 Masa poate fi servită la sala de mese, în salon la masă, în salon la pat în poziție șezând, sau în
decubit lateral
 Dacă este cazul, se protejează lenjeria cu un prosop
 Alimentele sunt servite în condiții igienice pe o tavă, masă portabilă, acoperite.
 Pacientul este ajutat să își porționeze alimentele
 Se observă consumul de alimente de către pacient, respingerea unor alimente
 57

 În decubit lateral:
 se ridică ușor capul pacientului, se protejează patul;
 alimentele se așează lângă pacient;
 pacientul este așezat cu partea sănătoasă accesibilă;
 se asigură administrarea lichidelor cu paiul sau din căni cu cioc.
2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului
Medicamentul este o substanță simplă, o asociere de substanțe sau un produs complex
capabil să producă un efect terapeutic, fiind prezentat într-o formă care să poată fi folosită de
bolnav urmând un anumit mod de utilizare.
În spital medicamentele vor fi consemnate de către medic în rubrica tratament din F.O. , cu
data din ziua respectivă, forma de prezentare, calea de administrare, doza și orarul. Asistenta
medicală va administra medicamentele tinând cont de regulile de administrare a acestora.
În cazul bolnavului cu meningită bacteriană se vor administra următoarele medicamente:
 Ampicilina;
 Ser fiziologic fl I;
 Glucoza 10% 250 ml+ Cerebrolizin f I;
 Glucoza 10% 260 fl I+ vit B6 f I+ vit B12 f I+ Dexametazona;
 Manitol;
 Perfalgan;
 Furosemid;
 Algocalmin;
 Cefort;
 Penicilina;
 Cefalosporina;
 Oxacilina;
 Vancomicina;

Montarea cateterului venos periferic pentru perfuzii

 Constă în puncţionarea unei vene periferice, în condiţii de asepsie riguroasă, şi
administrarea unor soluţii medicamentoase, intermitent sau continuu, în circulaţia venoasă
 Acest cateter este lăsat pe loc în funcţie de nevoi şi/sau în funcţie de durata tratamentului.

Principii generale
 ablaţia cateterului se face numai la indicaţia medicului;
 58

 retragerea sa va fi imperativă şi imediată înaintea oricărei suspiciuni de inflamaţie sau

infecţie a locului puncţionat sau în cazul unor semne generale de infecţie susceptibile de a
fi legate de prezenţa cateterului;
 cateterul nu poate fi menţinut (în condiţii normale, fără complicaţii) mai mult de 96 de ore
(8 zile); de regulă, se schimbă locul inserţiei la 48-72 ore;
 soluţiile de bază cele mai utilizate sunt: clorură de sodiu 0,9%, glucoză 5%, 10%, soluţii
hidroelectrolitice (soluţie ringer):
 toate medicamentele şi soluţiile adăugate se amestecă cu soluţia de bază prin răsturnări
succesive înainte de începerea administrării;
 medicamentele adăugate în soluţie trebuie menţionate pe o bandă adezivă lipită pe pungă
sau flacon cu denumirea corectă, cantitatea prescrisă;
 prepararea unei perfuzii mixte şi manipularea ei, trebuie efectuate în condiţii de asepsie
deoarece soluţiile de perfuzie sunt un mediu bun pentru dezvoltarea germenilor;
 se exclud de la amestecuri de orice tip:
 sângele şi derivatele de sânge;
 soluţiile de aminoacizi;
 emulsiile lipidice;
 soluţiile concentrate pentru tratament osmotic (manitol, osmofundin);
 soluţii molare pentru corectarea echilibrului acido-bazic (bicarbonat de sodiu 4,8%,
8,4%, clorură de potasiu 7,45%);
 data expirării unei soluţii trebuie verificată întotdeauna pentru a evita administrarea unei
soluţii devenită inactivă sau toxică;
 sistemul de perfuzie cu filtru de aerisire încorporat în camera de picături, trebuie închis
înainte de introducerea unor soluţii medicamentoase în recipientul de perfuzie, pentru a
evita umezirea filtrului cu lichidul de perfuzie şi a se păstra funcţionalitatea acestuia;
 stabilirea numărului de picături de soluţie pe minut se poate face după următoarele
formule:
 număr picături/minut = volumul total/timpul în minute x 3
 număr picături/minut = volumul total al soluției (în ml) x picături/ml sau durata
perfuziei (în minute)
Exemplu de calculare a numărului de picături după formula a doua: Volumul total = 1 litru
soluţie Glucoză 5% Durata perfuziei = 24 h (1440 min.) 1 ml. soluţie = 20 picături Numărul
de pic./minut = 1000 ml x 20 / 1440 = 13,88 (cca. 14 pic./ minut)
 59

Indicaţii terapeutice
 hidratare şi aport electrolitic;
 alimentaţie parenterală;
 aport de medicamente;
 transfuzie cu sânge şi derivate de sânge.
Indicaţii pentru diagnostic
 prelevări de sânge, repetate într-un interval de timp scurt;
 administrarea de substanţe de contrast; Aceste indicaţii trebuie limitate la strictul
necesar şi revăzute zilnic în funcţie de starea pacientului, şi în particular, în funcţie de
aptitudinea sa de a primi tratamentul pe cale digestivă.

Contraindicaţii
Constraindicaţii absolute
Nu se va puncţiona braţul care prezintă:
 fistulă arterio-venoasă;
 implant ortopedic;
 ablaţia ganglionilor axilari.

Constraindicaţii relative
În cazul în care:
 braţul este paralizat sau traumatizat;
 există leziuni cutanate şi infecţii la locurile de puncţionare.

Pregătirea pacientului
 se identifică pacientul;
 se abordează de regulă, braţul nedominant al pacientului;
 se instalează confortabil;
 se depilează zona în caz de pilozitate importantă;
Pregătirea materialelor
 suport pentru perfuzie la picioarele patului, de preferinţă mobil dacă pacientul este
autonom;
 material pentru protecţia patului;
 o pereche de mănuşi de unică folosinţă;
 un garou;
 comprese sterile/tampoane de vată;
 60

 soluţii antiseptice iodate sau clorhexidină alcoolică dacă pacientul este alergic la iod;
 pungi cu soluţii de perfuzat, indicate de medic;
 medicamentele prescrise pentru administrarea în perfuzie;
 trusa de perfuzat sterilă cu debitmetru şi una sau mai multe căi de perfuzat;
 robinet trifazic pentru racordarea simultană a 2 perfuzii la aceeaşi linie venoasă;
 catetere / branule de dimensiuni diferite;
 plasturi, pansamente adezive de tip folie sau plasă;
 perne pentru poziţionare, eventual atele pentru o poziţie confortabilă a braţului mai ales
la pacienţii agitaţi.
Pregătirea liniei de perfuzie
 se verifică prescripţia medicală;
 se spală mâinile şi se îmbracă mănuşi de unică folosinţă;
 se adaptează tubulatura principală la punga cu soluţie sterilă;
 se adaugă robinetul la căile de perfuzare a soluţiilor, dacă sunt necesare mai multe
derivaţii, apoi prelungitorul ce va fi adaptat la cateterul / branula endovenoasă;
 se clampează tubul perfuzorului;
 se umple camera picurătorului la jumătate;
 se deschide prestubul / clema pentru a purja ansamblul liniei de perfuzat;
 se clampează apoi tubul principal al perfuzorului şi se acoperă steril;
 se datează tubulatura principală şi se schimbă la fiecare 24 h. dacă perfuzia durează mai
multe zile.
Efectuarea procedurii
 se spală mâinile;
 se îmbracă mănuşi sterile;
 se plasează braţul pacientului deasupra materialului de protecţie;
 se cercetează vena de puncţionat luând în calcul principiul progresiei centripete la
schimbarea locurilor de puncţionare;
 se aplică garoul (nu se menţine mai mult de 3 minute) şi se dezinfectează larg zona de
puncţionare;
 se face stază venoasă (pulsul arterial periferic se palpează, în caz contrar se mai
slăbeşte puţin garoul);
 cu mâna nedominantă se exercită o presiune uşoară asupra pielii pentru a stabiliza vena
cercetată;
 61

 se introduce cateterul / branula cu vârful mandrenului orientat în sus şi se puncţionează

vena;
 se opreşte înaintarea acului în momentul în care pe ac vine sânge;
 se fixează cu tamponul cateterul în timp ce se retrage mandrenul;
 se desface garoul;
 se aruncă mandrenul în recipientul special;
 se adaptează amboul perfuzorului la branulă;
 se deschide tubul perfuzorului;
 se fixează cateterul / branula cu un pansament oclusiv steril, incluzând racordul
terminal;
 se adaptează numărul de picături la prescripţia medicală după formule standard;
 se reorganizează locul de muncă;
 se îndepărtează mănuşile, se spală mâinile;
 se notează procedura în Fişa de proceduri (nume, dată, ora administrării, tipul soluţiei,
doza).
Incidente/Accidente
 extravazarea soluţiei în afara venei şi tumefierea dureroasă a zonei;
 necroza ţesutului în caz de extravazare de soluţii hipertone;
 infecţia locală detectată prin semne inflamatorii locale: eritem, durere, căldură locală,
tumefacţie şi lezarea funcţiei segmentului respectiv;
 obstruarea cateterului / branulei cu cheaguri de sânge în absenţa manevrelor standard
de întreţinere zilnică;
 edemul pulmonar acut prin hiperhidratare în cazul în care nu se calculează corect
numărul de picături pe minut şi nu se respectă timpul de perfuzare.

Menţinerea şi îngrijirea unei linii venoase existente

Îngrijirea unei linii venoase presupune:
 verificare permeabilităţii cateterului;
 permeabilizarea cateterului;
 schimbarea pansamentelor şi a fixatoarelor;
 schimbarea perfuzoarelor şi a soluţiilor perfuzabile.

Linii directoare
 fixatoarele sau/şi pansamentele se schimbă atunci când se udă sau se murdăresc, sau
odată cu inserţia unui nou cateter;
 62

 la pacienţii cu administrare intravenoasă continuă, perfuzoarele se schimbă la 48 ore iar

soluţiile la 24 ore;
 locul de inserţie a cateterului trebuie schimbat la fiecare 72 ore şi trebuie inspectat la
fiecare 4 ore prin fixatorul transparent si semipermeabil;
 permeabilitatea canulei/branulei în caz de perfuzie/administrare intermitentă se verifică
prin aspirare înaintea oricărei administrări intravenoase.

Pregătirea materialelor
 Pentru verificarea şi permeabilizarea branulei:
 paduri alcoolizate;
 seringi sterile de 5 ml cu ace sterile;
 fiole cu ser fiziologic, heparină;
 mănuşi de unică folosinţă;
 tăviţă renală.
 Pentru schimbarea pansamentului / fixatorului
 mănuşi sterile;
 paduri alcoolizate sau cu betadină;
 bandaj adeziv/leucoplast;
 comprese sterile sau fixator transparent şi semipermeabil.
 Pentru schimbarea soluţiilor
 flaconul/punga cu soluţia de administrat;
 paduri alcoolizate;
 benzi adezive pentru notarea eventualelor medicamente introduse în soluţia
perfuzabilă.
 Pentru schimbarea perfuzorului
 trusă de perfuzat sterilă;
 mănuşi sterile;
 etichete;
 comprese sterile.
 Se pregătesc materialele necesare pe căruciorul de lucru respectând regula de bază în ce
priveşte separarea materialelor sterile şi curate de cele murdare şi de recipientele de
colectare.
Efectuarea procedurii
Reguli generale :
 63

 se verifică prescripţia medicală;

 se identifică pacientul;
 se spală mâinile;
 se îmbracă, obligatoriu, mănuşi sterile când se lucrează în zona de inserţie a cateterului.

Permeabilizarea branulei cu ser fiziologic

 se ataşează seringa cu ser fiziologic la branulă respectând tehnica aseptică;
 se aspiră şi se observă dacă a apărut sânge în seringă;
 dacă nu apare sânge în seringă, aplică un garou deasupra locului de inserţie al cateterului,
timp de 1 minut, după care se aspiră din nou;
 dacă nici de data aceasta nu apare sânge în seringă, se injectează lent serul fiziologic
simplu după ce se desface garoul;
 dacă se întâmpină rezistenţă la injectare, se întrerupe operaţia considerând branula
înfundată.
Permeabilizarea branulei cu heparină (dacă heparina este compatibilă cu serul administrat)
 se ataşează seringa cu heparină şi ser fiziologic la branulă respectând tehnica aseptică;
 se injectează lent soluţia până când rezistenţa la injectare este diminuată şi fluxul se reia.

Schimbarea pansamentului sau fixatorului :

 se îndepărtează vechiul fixator;
 se dezinfectează mâinile cu un gel antiseptic
 se îmbracă mănuşile sterile;
 se pregăteşte noul fixator;
 se fixează cateterul cu mâna nedominantă pentru a preveni mişcările accidentale urmate de
ieşirea din venă sau perforarea venei;
 se curăţă cu atenţie zona cu paduri alcoolizate sau cu betadină, prin mişcări circulare;
 se lasă pielea să se usuce şi apoi se aplică fixatorul nou sau pansamentul;
 dacă la locul puncţionării se observă semne de inflamaţie (congestie, tumefacţie, durere)
sau de tromboflebită (roşeaţă, flebalgie, edem) se procedează astfel:
 se acoperă zona de puncţionare cu un pansament steril şi se extrage cateterul din venă;
 se comprimă locul până se opreşte sângerarea;
 se aplică apoi un bandaj adeziv, compresiv; - se puncţionează o altă venă şi se montează un
nou cateter.
Schimbarea soluţiei de perfuzat
 se spală mâinile;
 64

 se inspectează punga sau flaconul cu soluţia de perfuzat pentru a identifica eventualele

modificări: decolorarea soluţiei, aspect tulbure, expirarea termenului de valabilitate,
fisurarea flaconului sau pungii;
 se clampează tubul perfuzorului pentru a împiedica pătrunderea aerului în sistemul
circulator (în cazul în care perfuzorul este adaptat la flacon);
 pe căruciorul de lucru se pregăteşte flaconul sau punga de schimb: se îndepărtează capacul
sau dopul flaconului şi se dezinfectează cu pad alcoolizat;
 se îndepărtează flaconul vechi din stativ şi se scoate trocarul perfuzorului din acesta;
 se introduce imediat trocarul perfuzorului în flaconul perfuzorului în flaconul sau punga
nouă şi se suspendă în stativ;
 se declampează tubul perfuzorului (atenţie să nu existe aer pe tub) şi se lasă soluţia să
curgă la ritmul anterior sau la alt ritm prescris de medic.
Schimbarea perfuzorului

 se clampează perfuzorul cu camera de picurare pe jumătate plină;

 se scoate trocarul perfuzorului din flacon şi se agaţă în stativ;
 se dezinfectează dopul flaconului nou şi se introduce trocarul noului perfuzor în flacon;
 se evacuează aerul de pe tubul perfuzorului şi apoi se închide prestubul;
 se spală mâinile cu un agent antiseptic;
 se îmbracă mănuşi sterile;
 se pune o compresă sterilă deasupra locului de inserţie a cateterului şi se presează cu un
deget pentru a preveni sângerarea;
 se deconectează, cu atenţie vechiul perfuzor fără să scoatem accidental şi branula;
 se îndepărtează capacul protector al noului perfuzor şi se adaptează la cateterul venos;
 se fixează cateterul şi tubul perfuzorului la tegument cu un fixator transparent şi
semipermeabil având grijă să permită libertate de mişcare pacientului şi să prevină ieşirea
cateterului din venă la o mişcare bruscă;
 se îndepărtează perfuzorul vechi şi se aruncă în recipientul cu materiale contaminate;
 se supraveghează ritmul de scurgere, locul puncţionat şi comportamentul pacientului.
Efectuarea injecţiei intramusculare
Pentru efectuarea injecţiei intramusculare se utilizează seringi de unică folosinţă sau
seringi obişnuite de tip Recod sau Luer, prevăzute cu ace lungi de 6-8 cm. Acele trebuie să fie
foarte bine ascuţite şi prevăzute cu un vârf lung.
 65

Locul elecţiei îl constituie muşchii voluminosi, lipsiţi de trunchiuri importante de vase şi nervi,
a căror lezare ar putea provoca accidente. În muşchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic:
 cadranul supero-extern fesier care rezultă din intretăierea unei linii orizontale, care trece
prin marginea superioară a marelui trohanter,până deasupra şanţului interfesier, cu alta
vertical perpendiculară pe mijlocul celei orizontale;
 când pacientul este culcat, se caută ca repere punctuale Smirnov şi Barthelmy ( punctul
Smirnov situat la un lat de deget deasupra şi înapoia marelui trohanter şi punctul Barthelmy
situat la unirea treimii externe cu cele 2 treimi interne a unei linii care uneşte splina iliacă
antero-superioară cu extremitatea şanţului interfesier);
 când pacientul este în poziţie şezând, injecţia se poate face în toată regiunea
fesieră,deasupra liniei de sprijin.
Pregătirea injecţiei:
materiale:
 seringi sterile cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie medicamentoasă
 tampoane sterile din vată
 solutie dezinfectantă alcool
Pregatirea pacientului:
 se informează pacientul
 se recomandă să relaxeze musculatura
 se ajută să se aşeze comod în poziţie de decubit ventral,decubit lateral, ortostatism,
şezândă (pacienţii dispneici)
 se dezbracă regiunea.
Executarea injecţiei:
 asistenta işi spală mâinele cu apă şi săpun;
 dezinfectează locul injecţiei
 se întinde pielea între indexul şi policele mâinii stângi şi se înţeapă perpendicular pielea
cu rapiditate şi siguranţă, cu acul montat la seringa
 se verifică poziţia acului prin aspirare
 se injectează lent soluţia
 se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul
 se masează uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia,favorizând resorbţia.
Îngrijirea ulterioară a pacientului:- se aşează pacientul în poziţie comodă, rămânând în repaos
fizic 5-10 minute.
Incidente şi accidente:
 66

 durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale
 paralizia prin lezarea nervului sciatic
 hematom prin lezarea unui vas
 ruperea acului
 supuraţie septică
 embolie prin injectarea accidental într-un vas a soluţiilor uleioase.

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

2.7.1.Puncţia venoasă
Reprezintă crearea accesului la o venă cu scopul recoltării sângelui pentru examenul de
laborator, evacuarea unei cantităţi de sânge sau introducerea unor medicamente în circulaţia
venoasă. este metoda cea mai folosită pentru toate tipurile de examene putându-se recolta o
cantitate suficientă de sânge;

Scop - prelevarea venoasă vizează un eşantion de sânge dintr-o venă superficială cu ajutorul
unui ac steril în vederea examinării în laborator;
Materiale necesare
 garou;
 mănuşi de unică folosinţă;
 seringi; - vacuumuri;
 ace pentru seringi;
 o canulă Butterfly;
 tampoane, comprese de bumbac;
 soluţii dezinfectante: betadină sau alcool 70%
 etichete/cod de bare;
 muşama, aleză;
 pansament adeziv;
 recipiente pentru colectarea materialelor folosite conform precauţiilor universale.
Pregătirea pacientului
 se identifică pacientul;
 se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea pacientului, scopul şi locul
puncţiei (decubit dorsal sau mai rar şezând) cu braţul întins, sprijinit;
 se examinează calitatea venelor şi se alege locul.
Efectuarea puncţiei
 67

 se spală mâinile şi se pun mânuşile;

 se pregătesc vacuumurile, se etichetează;
 se alege locul: venele de la plica cotului (vena mediană, cubitală, vena cefalică şi bazilică);
venele antebraţului şi cele de pe faţa dorsală a mâinii folosind ace mai mici;
 se selectează venele uzuale;
 dacă venele nu sunt vizibile, se procedează astfel:
 se încălzesc aplicând o compresă caldă sau se masează braţele;
 se balansează braţele în jos (sub nivelul inimii) câteva minute pentru a se umple venele;
 se loveşte uşor cu indexul fosa anterocubitală;
 se pune materialul de protecţie sub braţul pacientului pentru a nu păta patul cu sânge sau
dezinfectant;
 se palpează vena aleasă cu indexul (nu cu policele pentru a diferenţia de arteră);
 se pregăteşte vacuumul prin îndepărtarea capacului necolorat al acului dublu (care acoperă
partea de ac în înveliş de cauciuc/prin răsucire uşoară;
 se înşurubează bine în holder;
 se verifică poziţia braţului care trebuie să fie îndreptat în jos;
 se aplică garoul la 5-8 cm deasupra locului puncţiei;
 se face dezinfecţia locului cu mişcări circulare de la centru spre periferie (evitând
transportul germenilor spre locul înţepăturii);
 se lasă să se usuce sau se şterge cu un tampon;
 se îndepărtează capacul colorat al acului dublu;
 se fixează vena aplicând policele mâinii nedominante la 2-3 cm. sub abord pentru a evita
accidentele determinate de mişcarea bruscă a pacientului;
 se introduce acul în venă cu bizoul în sus, orientat oblic sub un unghi de 10-30° în funcţie
de calibrul şi profunzimea venei;
 după intrarea în venă se constată scăderea rezistenţei la înaintare şi se pătrunde în lumenul
vasului 1-2 cm.;
 se alege primul tub şi se împinge în holder apăsând cu degetele mijlociu şi arătător pe
marginea holderului până ce partea acului dublu dinspre tub străpunge diafragma de
cauciuc a capacului tubului (acul trebuie să înţepe zona centrală a capacului);
 vacuumul din tub extrage din venă cantitatea de sânge prestabilită;
 se îndepărtează garoul (nu se lasă mai mult de 1 minut);
 când primul tub este plin şi sângele nu mai curge, se scoate din holder şi din ac (apăsând cu
degetul mare bordura holderului);
 68

 se umplu cu sânge celelalte tuburi conform recomandării şi respectând schema de recoltare;

 tuburile cu anticoagulant se răstoarnă cu mişcări lente pentru a realiza un amestec omogen.
Observații:
 În timpul recoltării, tuburile sunt menţinute cu capacul în sus,
 Conţinutul tubului nu trebuie să atingă capacul sau capacul acului pe durata veno-puncţiei,
 Braţul pacientului trebuie să fie plasat în jos;
 După umplerea ultimului tub, acul se scoate din venă.
2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune
Puncția rahidiană-Recoltarea lichidului cefalorahidian
Puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu ajutorul unui ac special în spaţiul subarahnoidian la
nivel:
- lombar (puncţia lombară);
- toracal (puncţia toracală);
- suboccipital (puncţia suboccipitală).

Scop/indicaţii
 măsurarea presiunii lichiului cefalo-rahidian (L.C.R.);
 prelevarea unei cantităţi pentru examene: citologice, biochimice, bacteriologice;
 în traumatismele cranio-cerebrale şi accidentele vasculare cerebrale pentru aprecierea
aspectului L.C.R. (sanguinolent – semn de hemoragie) și pentru măsurarea presiunii
acestuia;
 injectarea unor substanţe de contrast în mielografie sau a izotopilor radioactivi;
 69

 administrarea de anestezice, antibiotice sau a agenţilor antimitotici;

 decomprimarea în cazul în care presiunea L.C.R. este crescută;
 în meningite;
 A.V.C., boli degenerative ale SNC
 traumatisme cranio-cerebrale şi accidente vasculare cerebrale;
 diagnosticarea sclerozei multiple, a afecţiunilor autoimune;
 rahianestezia.
Materiale necesare
 cărucior rulant pentru materiale sau tavă medicală;
 mănuşi sterile, câmpuri sterile, comprese sterile;
 ace sterile pentru puncţie, lungi de 8-10cm, subţiri, cu bizou scurt, prevăzute cu
mandren şi uneori cu „introducer”;
 soluţii dezinfectante (betadină sau alcool iodat);
 seringi sterile de 2-5ml; - eprubete sterile;
 1-2 tăviţe renale;
 manometru Claude pentru măsurarea presiunii L.C.R.;
 soluţii de injectat când este cazul.
Pregătirea pacientului
 se recomandă ca vezica şi rectul să fie goale;
 se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea sa, cu scopul şi locul
puncţiei;
 şezând cu capul flectat, umerii aplecaţi, spatele îndoit, coatele sprijinite pe genunchi,
membrele inferioare sprijinite pe un scaun mic;
 se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, iar în timpul procedurii să nu se
mişte;
 în decubit lateral la marginea mesei de operaţie sau a patului, cu coapsele flectate pe
abdomen şi gambele flectate pe coapse, capul în flexie maximă, coloana vertebrală
arcuită, umerii în plan vertical; - se asigură intimitatea pacientului cu paravan, dacă
procedura se execută la salon.
Participarea asistentului medical la procedură
Procedura este de competenţa medicului:
 se identifică pacientul;
 se verifică recomandarea medicală;
 70

 se aşază pacientul într-una din poziţiile amintite în funcţie de starea şi recomandarea

medicului;
 se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative;
 se controlează ca temperatura camerei să fie de circa 20o Celsius;
 medicul fixează locul puncţiei între L4-L5;
 se dezinfectează locul puncţiei cu betadină(Dezinfectie tip III:-consta în spalarea
regiunii,raderea pilozitatii,degresare,badijonarea cu alcool iodat de doua ori)(pentru
celelalte punctii)

 se oferă medicului mănuşi sterile;

 se oferă medicului acul de puncţie steril;
 se supraveghează pacientul tot timpul puncţiei;
 se oferă medicului manometrul Claude pentru măsurarea presiunii L.C.R.;
 se oferă medicului pe rând eprubetele pentru recoltarea L.C.R. în vederea diferitelor
examene de laborator;
 se recoltează 5-10 ml L.C.R. în cele 3 eprubete, iar apoi se acoperă eprubetele;
 se etichetează eprubetele şi se trimit imediat la laborator;
 se oferă medicului seringile cu soluţii medicamentoase dacă puncţia se face în scop
terapeutic;
 se extrage brusc acul puncţiei de către medic la sfârşitul procedurii;
 se masează locul puncţiei;
 se aplică o compresă sterilă pe locul puncţiei şi se fixează cu romplast;
Îngrijirea pacientului după puncție
 se aşază pacientul atent pe cărucior în poziţie orizontală, la fel şi în pat;
 în cazul evacuarii unei cantitati mari de lichid ,dupa punctie,pacientul se va aseza în
pozitia Trendelenburg;
 71

 se menţine pacientul fără pernă şi nemişcat cel puţin 6 ore până la 24 ore;
 se alimentează pacientul la pat numai după 6 ore;
 se oferă pacientului perna după 24 ore;
 se observă cu atenţie mişcările extremităţilor, se anunţă medicul dacă apar furnicături
sau amorțeli în picioare;
 se evaluează capacitatea de micţiune a pacientului;
 se monitorizează permanent pacientul;
Pregătirea LCR pentru examinare:
 examinarea macroscopica se face imediat,apreciindu-se culoarea,aspectului,presiunea
lichidului (normal lichidul este limpede,clar ca apa de stanca,se curge picatura cu
picatura);
 în stari patologice, lichidul cefalorahidian poate fi hemoragic,purulent,xantocrom,iar
viteza sa de scurgere poate creste
 lichidul este trimis la laborator pentru examene: citologice ,biochimice,bacteriologice
Incidente/Accidente
 puncţia albă determinată de introducerea defectuoasă a acului;
 scurgere foarte lentă a lichidului din cauza hipotensiunii L.C.R.;
 imposibilitatea puncţionării foarte frecventă la vârstnici din cauza osificării ligamentare
şi la pacienții obezi;
 puncţia traumatică (prin ac se exteriorizează sânge ca rezultat al efracţiei unui vas
meningeal);
 durere la nivelul unui membru pelvian prin puncţionarea unei rădăcini nervoase;
 lipotimie, mai ales la pacienţi care nu au fost sedaţi anterior şi la care puncţia se
realizează şezând;
 cefalee şi rahialgie, complicaţie frecvent întâlnită, care pare a fi determinată de
scăderea presiunii L.C.R.;
 sincopa şi accidentele mortale care apar foarte rar la pacienţii cu traumatisme cerebrale,
fractură de bază de craniu etc.

Electroencefalografia (E.E.G)
 Este o metodă de explorare funcţională bazată pe detectarea, amplificarea şi înscrierea
grafică a activităţii bioelectrice cerebrale cu ajutorul unor electrozi amplasaţi pe scalp
şi conectaţi la aparate electronice speciale, numite electroencefalografe
Pregătirea pacientului
 72

 se explică procedura, importanţa acesteia pentru diagnostic;

 se obţine consimţământul informat;
 se întrerupe cu 24 h înainte medicaţia care influenţează activitatea cerebrală;
 se solicită pacientului să-şi spele părul capului pentru a înlătura excesul de sebum ce
poate parazita aparatul; - se instruieşte pacientul să rămână relaxat în timpul
înregistrării şi să înveţe pe cât posibil mişcările corpului şi ale ochilor.

Efectuarea procedurii
 se fixează electrozii metalici pe pielea capului cu ajutorul unor benzi elastice, după o
degresare prealabilă a acesteia (dacă este cazul);
 se aşează la distanţă egală (3-5 cm) simetric în regiunile frontale, parietale, occipitale,
temporale, precum şi pe ureche pentru derivaţiile referenţiale;
 biocurenţii captaţi şi amplificaţi de dispozitivul electronic de amplificare sunt
înregistraţi pe o hârtie specială, cu un oscilograf magnetic prevăzut cu o peniţă
inscriptoare.

Rezultate
 Pe o EEG pot fi înregistrate 3 unde normale (alfa, beta şi theta) şi o undă patologică în
stare de veghe, dar normală pentru anumite faze de somn – unda delta;
 Undele α au o frecvenţă de 8-12 Hz şi se înscriu la subiectul cu ochii închişi;
 Undele β se caracterizează printr-o frecvenţă de 14-30 Hz; se înscriu când
subiectul este treaz şi atent;
 Undele theta au o frecvenţă dr 4-7 Hz. Incidenţa undelor theta creşte progresiv pe
măsura instalării fazelor de somn profund;
 În caz de tulburări circulatorii majore, EEG arată o scădere globală a activităţii
corticale. Se produce o scădere a frecvenţei şi amplitudinii undelor alfa în principal;
 EEG poate să prezinte artefacte care sunt fenomene parazite de natură extracerebrală.
Ele îşi au originea fie la pacient, fie în mediul înconjurător sau în aparatura utilizată.
Cele mai frecvente artefacte sunt: mişcările oculare, tremurăturile, hiperventilaţia,
fotostimularea, instabilitatea electrozilor dată de o fixare insuficientă.
Tomografia computerizată(CT)

 investigație non-invazivă care folosește razele X pentru a obține imagini detaliate ale
organelor interne
 Datorita preciziei si duratei scurte a investigatiei, aceasta este metoda de prima intentie
pentru hemoragii intracraniene si accidente cerebrovasculare
 73

 Razele X sunt radiatii electromagnetice care permit vizualizarea organelor in scopul

diagnos-ticarii unor afectiuni
 Beneficiile medicale ale acestor raze sunt incontestabile
 Totusi, investi-gatiile care folosesc aceasta tehnologie reprezinta principala sursa de
iradiere a populatiei
 In cantitati mari, razele X au efecte extrem de grave pentru organismul uman.

 Pregatirea pacientului:
• nu necesita nici o masura speciala de pregatire
• durata=aproximativ 20-30 de minute-fără substanță de contrast;60 min,dacă se efectuează
cu substanta de contrast
• procedura nu este dureroasă;
• se face testul sensibilitatii la iod ,dacă se foloseste substanța de contrast.

 Aceasta tehnica rezlizeaza imagini detailate este mai eficienta si pentru detectia neoplaziei
creierului ;
 După procedură nu apar reactii adverse .
RMN
 procedura foloseste un magnet foarte puternic cu unde de radiofrecventa si un computer
pentru a produce imagini asemanatoare razelo X.
 este extrem de folositoare in vizualiza-rea zonelor creierului ce nu se vizualizeaza usor,de
exemplu trunchiul cerebral.
 74

Pregatirea pacientului:
• nu este necesara o pregatire fizica
• se indeparteaza obiectele ce ar putea fi vatamate de magnetceasuri,proteze
metalice,pacemaker
• se explica pacientului/aparținătorilor:durata de aproximativ 60 minute
2.9. Educaţie pentru sănătate

 Educaţia pentru sănătate este o preocupare de maximă importanţă a medicinii omului

sănătos care constă în dezvoltarea nivelului de cultură sanitară al diferitelor grupuri de
populaţie, precum şi mijloacelor şi procedeelor educativ-sanitare necesare formării unui
comportament sanogenic.
 Profilaxia generală constă în măsuri profilactice care se iau în toate bolile infecţioase,
declararea, izolarea, ancheta epidemiologică, dezinfecţia, deparazitarea, o serie de măsuri
faţă de purtătorii de germeni.
 În general toate bolile infecţioase se izolează până la vindecarea lor clinică, completă cu
analiza de laborator, unde agentul patogen este cunoscut şi poate fi pus în evidenţă.
 Ancheta epidemiologică face toate cercetarile legate de sursa bolii respective, cercetează
sursa de infecţie, calea de transmitere, modul de răspândire a agentului etiologic, starea de
receptivitate sau de rezistenţă a populaţiei respective, condiţii de viaţă şi alimentaţie la
nivel de cultură, locuinţă, vârstă, sex etc.
 Asistenta medicală are responsabilitatea de a-și desfășura activitatea educațional sanitară,
influentând pozitiv psihicul bolnavului, făcându-l mai optimist și încrezător în cadrele
medicale și în eficacitatea măsurilor terapeutice. Prin dezvoltarea încrederii bolnavului,
acesta va respecta în mod strict prescripțiile și recomandările medicale;
 75

 Măsurile de educație sanitară se încadrează tendințelor mereu actuale ale asistentei

medicale comunitare ;
 În acest scop toți membrii unei echipe terapeutice trebuie să sensibilizeze anturajul familial
și profesional în legătură cu modalitățile de debut, evoluție și cu particularitățile etapei
terapeutice reabilitative.
 Readaptarea bolnavului la noul stil de viață, depinde în mare parte și de familia, care îl
îngrijește.
Profilaxia bolii
Vaccinarea
Nu toate tipurile de meningita pot fi prevenite prin vaccinare, însă vaccinarea este un mod
eficient de profilaxie. Exista mai multe tipuri de vaccinuri impotriva meningitei si anume:
 vaccinul împotriva pojarului, a oreionului si a rubeolei, administrat de rutină la copiii de 12
luni-15 luni ;
 vaccinul împotriva varicelei (vărsatul de vânt), recomandat la copii cu vârste mai mici de
18 luni, la copii mai mari, adolescenți si la adulti care nu au avut vărsat de vânt;
 vaccinul HIB (anti Haemophilus influenzae de tip B) :
• se recomanda la toți copiii cu vârste între 2 luni-5 ani, la toate persoanele cu vârste
peste 5 ani care au siclemie (anemie cu hematii în secera) sau au sistemul imunitar
slăbit;
• vaccinul se va administra intramuscular și va proteja nou-născuții după 2-3 doze
în proporție de 95%, fiind în special recomandat celor trecuti de vârsta de 2 luni;
• Efectele adverse după imunizarea cu anti HIB sunt foarte rare, dar pot apărea
reactii locale în zona injectării, precum încălzire și roșeața;
• Vaccinul HIB nu ar trebui administrat persoanelor care au prezentat în trecut
reacții alergice la acesta, bebelusii mai mici de 6 săptămâni și persoanele cu boli
acute moderate sau severe.
 În prezent sunt în curs de dezvoltare noi tipuri de vaccinuri menigococice;
 Vaccinul împotriva streptococcului penumoniae nu este eficient în cazul copiilor cu vârsta
sub 2 ani, dar este recomandat pentru persoanele cu vârsta peste 65 de ani și pentru cele
mai tinere cu anumite probleme medicale;
Semnalarea bolii - cazurile de meningită bacteriană ar trebui să fie raportate autorităților din
domeniul sănătății (locale sau de stat), astfel încât boala să poată fi monitorizată, tratată și să se
prevină apariția epidemiilor.
 76

Tratamentul persoanelor care au avut contact cu bolnavii de meningită

 Celor care au fost identificați că au avut contact apropiat cu o persoană cu meningită
cauzată de neisseria meningitidis li se poate administra antibiotice pentru a se împiedica
contactarea bolii;
 Totuși, în aceste cazuri, nu se recomandă antibioticele pentru copiii cu vârsta mai mică
de 4 ani sau chiar mai mici care au urmat schema completă de vaccinare.
Precauții în cazul călătoriilor în străinătate
 Persoanele care călătoresc în străinătate, se vor informa daca vaccinul meningococic
este recomandat în cazul destinației lor
 Este recomandabil ca cei care călătoresc să facă vaccinul cu cel puțin o săptămână
înainte de plecarea în străinătate.
2.11. Externarea pacientului
 Medicul este cel care va hotărâ momentul externării bolnavului când acesta nu mai
necesită o supraveghere permanentă şi poate continua tratamentul prescris la domiciliu
 Asistenta va pune la dispoziţia medicului documentele bolnavului necesare formularii
epicrizei şi completării biletului de ieşire şi va asigura alimentaţia bolnavului până la
externare.
 Asistenta medicală va înmâna pacientului biletul de ieşire în care sunt cuprinse
diagnosticul, recomandările şi medicaţia pe care le va respecta bolnavul, scrisoarea
medicală şi reţeta cu tratamentul la domiciliu
 După primirea actelor pacientul semnează pentru primire
 Tot atunci asistenta va aprofunda cu bolnavul indicaţiile primite de la medic şi cuprinse
în biletul de ieşire.
 Asistenta va anunţa familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea grija ca
bolnavul să-şi primească lucrurile personale de la magazia spitalului şi să aibă o
îmbrăcăminte corespunzătoare anotimpului.
 Asistenta medicală va conduce bolnavul la ieşire unde îl lasă în grija aparţinătorilor.
 77

Capitolul III .Îngrijiri specifice

Cazul 1
Culegerea datelor
Date fixe
Nume: P
Prenume: I
Vârsta: 35
Sex: M
Stare civilă: Căsătorit
Religie: Ortodoxă
Nationalitate: Română
Limba vorbită: Română
Ocupație: Șomer
Domiciliu: Localitate Vaslui, Județ Vaslui
Data internării 15.01.2015
Data externării 21.01.2015
Diagnosticul de internare: Meningită bacteriană acută cu Neisseria meningitidis
Antecedente heredo-colaterale:
 Mama-HTA
 Tata- diabet zaharat tip II
Antecedente personale:
 1989 –Apendicită acută
 2000- Gastrită acută
 2013- Otită medie cronică
Istoricul bolii
Pacientul s-a prezentat pentru consult la cabinetul medical din județ cu următoarele acuze:
cefalee, hipertermie, disfagie, vărsături. În urma investigațiilor, medicul i-a eliberat un bilet de
trimitere la Secția Contagioase, având o stare generală alterată.
Manifestări de dependență
 cefalee;
 hipertermie;
 greață;
 vărsături;
 78

 disfagie;
 anxietate
 transpirații;
 Vertij;
 Hiperestezie;
 Transpirații;
 Mialgii;
 fotofobie
Problemele pacientului
 alterarea respiratiei si circulatiei
 alterarea nevoii de a bea şi a mânca
 alterarea nevoii de a elimina
 alterarea nevoii de a dormi şi a se odihni
 alterarea temperaturii corporale
 risc de complicatii
 alterarea stării generale
 comunicare ineficientă
 79

Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenții Evaluare

deficitară ingrijre
Nevoia de Dificultatea de a Reglarea respirației și •Plasez pacientului în decubit lateral sau pronaţie pentru
respira, datorată circulației a preveni obstruarea căilor aeriene şi eventuala aspiraţie
a respire Ascultaţie pulmonară
procesului a lichidelor de vărsătură
normală;
și a avea infectios,manifestată •ridic căpătâiului patului la 45° pentru a preveni
Absenţa tulburărilor
prin tahipnee. aspirarea secreţiilor în căile aeriene inferioare;
o bună frecvenţei şi ritmului
•Monitorizez respirația prin ascultarea zgomotelor
respirator
circulație. respiratorii cu stetoscopul şi urmărirea frecvenţei şi
regularităţii
•administrez oxigenoterapie cu oxigen umidifiat şi cu
presiune pozitivă,canula oro-faringiană;
•monitorizez TA și pulsul,le notez in foaia de observație
•asigur accesul la două linii venoase pentru recoltare de
analize și administrare de solutii recomandate de medic
Nevoia de Alterarea nevoii de Pacientul să fie - explic pacientului cât de important este un aport pacientul:
alimentar adecvat; – are o greutate în limite
a se a bea şi a mânca echilibrat nutriţional şi
- încurajez individul să mănânce împreună cu ceilalţi normale
alimenta determinată de hidric – nu prezintă semne de
(sala de mese);
malnutriţie;
și hidrata. starea de boală - organizarea planului de îngrijiri astfel încât procedurile – cunoaşte modul de
manifestată prin neplăcute sau dureroase să nu se realizeze înaintea alcătuire al dietei
meselor; – cunoaşte valoarea
inapetenţă,grețuri,
- asigur o atmosferă plăcută pentru servirea mesei, energetică a
vărsături înlăturând mirosurile neplăcute; alimentelor;
- recomand o perioadă de odihnă după mese; - este echilibrat
Deshidratare și
hidroelectrolitic;
denutriție din - recomandarea a 6-8 mese/zi (câte puţin de mai multe
cauza febrei, ori);
vărsăturilor, - asigurarea unui regim hidric 2-3 l/24h;
 80

diaforezei - asigurarea unei alimentații bogate în calorii.

- fac bilanțul lichidelor ingerate și eliminate;
- administrez perfuzii cu : Glucoză 5% 2000 mg
i/v.,vitamine
Nevoia de Alterarea Combaterea vărsăturilor - așezarea pacientului în decubit lateral la marginea -starea pacientului
a elimina eliminării și grețurilor patului, cu capul într-o parte; este îmbunătățită;
datorată bolii, - asigurarea igienei;
manifestată prin - MFV;
vărsături, - se alimentează pacientul parenteral;
grețuri, - se asigură tegumentele pacientului curate si uscate;
diaforeză - administrare de antiemetice Metoclopramid 1f 2 ml;
Nevoia de a Dificultate de a se - Pacientul să stea în repaus  planific cu pacientul exerciţii fizice de mers,în - Pacientul este
se mişca şi mobiliza din absolut funcție de capacitatea lui; echilibrat psihic
 schimb poziţia pacientului la fiecare 2 ore
de a avea o cauza durerii la - Echilibrarea psihică a - Pacientul este în
 efectuez cu pacientul exerciţii pasive;
bună postură nivelul gambei pacientului  masez regiunile expuse escarelor şi se pudrează cu repaus la pat
drepte talc;  pacientul are
 învăţ pacientul să efectueze exerciţii de respiraţie
tonusul muscular
profundă;
 asigur un climat de linişte şi calm; păstrat;
 ajut pacientul în satisfacerea celorlalte nevoilor  este echilibrat psihic
fundamentale.
Nevoia de - Alterarea nevoii Pacientul trebuie să - incerc reducerea zgomotului din mediul spitalicesc: pacientul:
– închid uşile salonului; – se simte odihnit;
a dormi și de a dormi şi a se beneficieze de somn
–reduc volumul sunetului telefonului şi aparatelor – se trezeşte rar noaptea;
 81

a se odihni din cauza suficient cantitativ şi aflate în apropierea salonului; – este capabil să doarmă
– opresc zgomotul produs de aparatele care nu sunt numărul de ore pe care
odihni durerii manifestat calitativ
utilizate; le doreşte, şi-şi
prin insomnie, – evit producerea de zgomote puternice şi bruşte aminteşte visele;
(tragerea găleţii cu apă,deplasarea patului); – este mai puţin iritabil,
irascibilitate
– închid radioul şi televizorul. deprimat, anxios;
- favorizez ritualurile adormirii (citit, privit la televizor, – înţelege factorii care
exerciţii de relaxare); perturbă sau
- încerc să reduc stresul emoţional şi factorii care favorizează somnul.
perturbă somnul (perne, poziţionare, discuţii);
-informeaz pacientul despre felul în care erizipelul
perturbă somnul;
- administreaz somnifere;
- favorizez starea de bine prin:
– administrarea de analgezice sau sedative cu 30
minute înainte de culcare;
– incitarea pacientului să poarte haine ample în
cursul nopţii;
– îndepărtarea agenţilor iritanţi care sunt în contact
cu tegumentul pacientului(cearceafuri umede,
tuburi de dren);
– aplicarea măsurilor de igienă necesare;
–urmărirea ca saltelele să fie confortabile,
cearceafurile curate şi uscate;
– incitarea pacientului să urineze înainte de culcare.
- educ pacientului despre:
– necesitatea evitării factorilor care perturbă somnul
(alcool, cofeină, stres, stimuli senzoriali din mediul
înconjurător, oboseala);
– informarea despre rolul somnului şi odihnei;
– stabilirea unui orar de somn şi odihnă.
 82

Nevoia de Hipertermie din Pacientul să-şi menţină • evaluez temperatura şi culoarea tegumentelor la interval -febra se menține- T=
de 1 h;
a-și cauza procesului temperatura corpului în 38.5° C, dar pacientul
• apreciez pierderile lichidiene prin transpiraţie;
menține infecţios limite normale • cresc ingestia de lichide în raport cu pierderile; nu prezintă semne de
• menţin igiena tegumentelor şi a cavităţii bucale;
temperatu manifestat prin deshidratare
•sfătuiesc pacientul să stea la pat şi să poarte o
ra febră şi frisoane îmbrăcăminte lejeră;
• schimb frecvent cearşafurile;
corporală
•fac împachetări, fricţiuni,aplic pungi cu gheaţă şi
la limite comprese reci;
• administrez analgezice ,antibiotice şi antitermice
normale
:Ibuprofen, Aspirina, Paracetamol;
• aerisesc salonul;
• aplicarea de comprese reci pe frunte,torace;
• se monitorizează valoarea hematocritului şi numărul de
leucocite;
• asigur educaţia pacientului:
– să evite consumul de alimente cu valoare
calorică mare (de ex.lipidele);
– să consume lichide reci;
– să aibă o bună ventilaţie în încăpere

Nevoia de a Limitarea nevoii Pacientul să se îmbrace şi - alegerea lenjeriei Pacientul se îmbraca şi

- pregătirea lenjeriei la îndemâna pacientului
se îmbraca şi de a se îmbraca şi să se dezbrace se dezbracă singur
- explicarea tuturor gesturilor pe care trebuie să le facă
dezbraca dezbrăca din cauza - încurajarea pacientului să participe activ după
posibilităţi
durerii
- felicitarea pentru fiecare progres
- ajutarea pacientului în efectuarea tehnicii sau efectuarea
integrală a tehnicii.
Nevoia de a Vulnerabilitate - Pacientul să beneficieze  ajut pacientul să descrie şi să sesizeze elementele de Pacientul
 83

evita față de pericole de un climat de siguranţă discomfort și momentele de exacerbare sau -declară ameliorarea
ameliorare; durerii,
pericolele datorată bolii, - Evitarea căderilor
 manifest înţelegere faţă de suferinţa pacientului; -resimte starea de
manifestată prin confort,
 asigur confortul şi îndepărteaz factorii
-îşi poate efectua parţial
redoarea cefei, agravanţi:supraveghez pacientul; îngrijirile igienice,
fotofobie,  iau măsuri sporite de evitare a transmiterii infecțiilor;
 administrare de antalgice
amețeli.
 promovez un concept de sine pozitiv prin :
– încurajarea pacientului la orice progres obţinut;
– implicarea pacientului în efectuarea îngrijirilor sale.
Nevoia de a Comunicare - Pacientul să recapete - identific factorii care au declanşat anxietatea ; Pacientul :
- facilitez exprimarea sentimentelor şi a lucrurilor care-l – vorbeşte calm tot
comunica ineficienta la nivel stima de sine
preocupă; timpul;
afectiv din cauza - Pacientul să comunice cu - ajut pacientul să-şi cunoască punctele forte şi valoarea – s-a adaptat la noua
sa; situaţie;
bolii manifestată cei din jur
- ajut pacientul să-şi exprime preferinţele şi să ia decizii – este calm, nu este
prin alterarea - nu contrazic pacientul; agresiv;
- încurajez pacientul să practice tehnici de relaxare; – cunoaşte mijloacele
imaginii de sine
- explic strategiile de comunicare; eficace de comunicare;
,anxietate - arăt pacientului importanţa comunicării nonverbale; – este orientat în timp şi
- faciliteaz exprimarea clară a modului de percepere a spaţiu;
situaţiei: nu poate face faţă dificultăţilor, sunt dificultăţi – este echilibrat psihic.
de netrecut;
- favorizeaz participarea la diferite întruniri, vizite;
- observ cu atenţie schimbările de comportament;
- pacientul este provocat la conversaţie;
- înlesnesc vizita celor apropiaţi;
- implic pacientul în tehnici de afirmare de sine.
Nevoia de a Imposibilitatea de Pacientul sa indeplineasca - explorez ce activităţi recreative îi fac plăcere Pacientul încearcă sa
se recrea a se recrea din cel puţin o activitate pacientului, analizez şi stabilesc dacă acestea sunt în participe la activităţi de
concordanţă cu starea sa psihică şi fizică, planific
 84

cauza recreativă activităţi recreative împreună cu pacientul recreere cunoaşte şi

durerii,alterării - determin pacientul să-şi exprime emoţiile şi aplică corect tehnicile de
sentimentele, câştig încrederea bolnavului, administrez
stării generale relaxare
şi supraveghez efectele tratamentului indicat de medic)
- îl învaţ pe pacient tehnici de relaxare
Nevoia de a Insuficientă Pacientul să înveţe să - exploreaz nevoile de cunoaştere a pacientului Bolnavul devine
- informez pacientul cu privire la mijloacele şi resursele pe
învăţa cum cunoaştere a bolii descopere sau să-şi interesat de starea de
care le poate asigura: broşuri, cărţi
să-şi păstreze din cauza satisfacă curiozitatea -susţin motivarea pacientului faţă de cunoştinţele care sănătate
urmează să le dobândească
sănătatea ignoranței
- organizez activităţi de educaţie pentru sănătate
manifestat prin - Explic bolnavului necesitatea de a cunoaste aspecte
legate de tratament şi evoluţia bolii
lipsa de cunoştinţe

Supravegherea funcțiilor vitale

Data T.A. Puls Respirație Temperatura Diureza Scaun
15.01.15 100/50 mmHg 78 b/min. 22 resp/min. 38.9 ° C 1200 ml normal
16.01.15 110/60 mmHg 85 b/min. 19 resp/min. 38.7 ° C 1250 ml normal
17.01.15 100/60 mmHg 73 b/min. 20 resp/min. 37.9 ° C 1350 ml normal
18.01.15 120/60 mmHg 79 b/min. 17 resp/min. 37.6 ° C 1300 ml normal
19.01.15 110/70 mmHg 81 b/min. 18 resp/min. 37.7° C 1400 ml normal
20.01.15 110/60 mmHg 85 b/min. 19 resp/min. 37.7 ° C 1250 ml normal
21.01.15 100/60 mmHg 73 b/min. 20 resp/min. 36.9 ° C 1350 ml normal
 85

Examen de laborator
Examen Mod de recoltare Rezultate Valori normale
cerut
Leucocite Puncție venoasă.-2ml sange/EDTA 12000/ mm 4000-8000/mm
vacutainer cu capac mov
Hemoglobina Puncție venoasă -2ml sange/EDTA 13 g % 12-15 g%
vacutaner cu capac mov
Hematocrit Puncție venoasă -2 ml sange/EDTA 43 % 40-45%
Vacutainer cu capac mov
trombocite Puncție venoasă -2ml 230.000/mm 150.000-
sange/EDTAVacutainer cu capac 400.000/mm
mov
VSH Puncție venoasă: 0,4 citrat de Na 21 mm / 1h 5-10mm/1h
3,8+1,6 ml sange,fără staza
venoasa;Vacutainer cu capac negru
Colesterol Puncție venoasă- 5ml sange 202 mg % 140-220 mg%
simplu,Vacutainer cu capac rosu
T.G.O. Puncție venoasă -5 ml sange 48u.i. 5-17u.i.
simplu, vacutainer cu capac rosu
T.G.P. Puncție venoasă -5 ml sange simplu, 50u.i. 4-13u.i.
vacutainer cu capac rosu
 86

Uree Puncție venoasă -2 ml sange simplu 76% 20-40mg%

,vacutainer cu capac rosu
Triglyceride Puncție venoasă -5 ml sange 250 mg % 50 mg%
simplu,vacutainer cu capac rosu
Fibrinogen Puncție venoasă 4,5 mg sange 220 mg % 200-400 mg %
+citrate de Na,vacutainer cu capac
bleu
glicemie Punctie venoasă -2 ml sange / 60 mg% 80- 120 mg %
florura de Na- 4mg
Na Puncție venoasă -2 ml sange simplu 135mEq/l. 137-152mEq/l.
,vacutainer cu capac rosu
K Puncție venoasă -2 ml sange simplu 4,5mEq/l 3,8-5,4mEq/l
,vacutainer cu capac rosu
Cultură Punctie lombară Cultură: Neisseria meningitidis ; negativă
LCR sens:Penicilină,Eritromicină,Cefuroxim,Ampicilină,Vancomicină,Biseptol,
Ceftriaxolum
Alimentația bolnavului
Perioada Alimente permise Alimente interzise
15.01-21.01.15 Alimente bogate în calorii și omega 3, fructe si legume, iaurturi, Alimente sodate, mezeluri, peşte afumat.
carne de pui fasole.

Investigații paraclinice
 87

Data Examene Pregătirea pt.examen Îngrijri după examen

curente
16.01.15 CT • nu necesita nici o masura speciala de pregatire Nu necesită îngrijiri speciale
• durata=aproximativ
• 20-30 de minute-fara substanta de contrast;
• 60 min, daca se efectueaza cu substanta de contrast
• procedura nu este dureroasă
• se face testul sensibilitatii la iod ,daca se foloseste substanta de contrast
•nu este necesara o pregatire fizica
•se indeparteaza obiectele ce ar putea fi vatamate de
magnetceasuri,proteze metalice,pacemaker
•se explica pacientului/aparținătorilor:durata de aproximativ
60 minute
15.01.2015 EEG  se întrerupe cu 24 h înainte medicaţia care influenţează Nu necesită îngrijiri speciale
activitatea cerebrală;
 se solicită pacientului să-şi spele părul capului pentru a
înlătura excesul de sebum ce poate parazita aparatul;
 se ajută pacientul să rămână relaxat în timpul înregistrării
15.01.2015 Recoltarea LCR  se recomandă ca vezica şi rectul să fie goale;  se aşază pacientul atent pe cărucior în poziţie
 se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu orizontală, la fel şi în pat;
starea sa, cu scopul şi locul puncţiei:  în cazul evacuarii unei cantitati mari de lichid
 şezând cu capul flectat, umerii aplecaţi, spatele ,dupa punctie,pacientul se va aseza în pozitia
îndoit, coatele sprijinite pe genunchi, membrele Trendelenburg;
inferioare sprijinite pe un scaun mic;  se menţine pacientul fără pernă şi nemişcat cel
 se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, puţin 6 ore până la 24 ore;
iar în timpul procedurii să nu se mişte;  se alimentează pacientul la pat numai după 6 ore;
 în decubit lateral la marginea mesei de operaţie sau  se oferă pacientului perna după 24 ore;
a patului, cu coapsele flectate pe abdomen şi  se observă cu atenţie mişcările extremităţilor, se
gambele flectate pe coapse, capul în flexie maximă, anunţă medicul dacă apar furnicături sau
coloana vertebrală arcuită, umerii în plan vertical; amorțeli în picioare;
 88

 se asigură intimitatea pacientului cu paravan, dacă  se evaluează capacitatea de micţiune a

procedura se execută la salon pacientului;
 se monitorizează permanent pacientul;

Tratament medicamentos

Data Medicamente Mod de administrare

15-21.01.2015 vitamina C 500mg Câte 1f /zi ,în perfuzie
15-21.01.2015 vitamina B1 100mg 1/24h, în perfuzie
15-21.01.2015 vitamina B6 250 mg 1/24h, în perfuzie
15-21.01.2015 Ampicilina 500 mg 1gx3/8 h/zi, , i.m.
15-21.01.2015 Cefort 1 gr 2g/zi/12 h,în perfuzie
15-21.01.2015 Manitol 20% 500 ml/zi, în perfuzie
15-21.01.2015 Furosemid f, 1f/zi, în perfuzie
15-21.01.2015 glucoza 10% 500 ml/zi, în perfuzie
15-21.01.2015 Ser fiziologic 9%o 500 ml/zi, in perfuzie
15-21.01.2015 Piafen f ; câte 3f/zi i.m.- orele 7 – 13 – 19;
15-21.01.2015 Diazepam 1cp/ zi
 89

Cazul II
Culegerea datelor
Date fixe
Nume: M
Prenume: F
Vârsta: 55 ani
Sex: M
Religie: Ortodox
Naționalitate: Română
Limba vorbită: Română
Ocupație: Agent vânzări
Domiciliu: Localitate Ivănești, Județ Vaslui
Data internării 05.04.2015
Data externării 11.04.2015

Diagnostic de internare: Meningită bacteriană acută cu Streptococ pneumoniae

Antecedente heredo-colaterale:
 Mama- HTA
 Tata-HTA, AVC;

Istoricul bolii
Pacientul M.F. a fost transportat de serviciul ambulatoriu la solicitarea lui cu stare generală
gravă, cu redoarea cefei, vărsături, febră, mialgii și contracturi musculare. Se internează pentru
examinare clinică, investigații paraclinice în vederea stabilirii diagnosticului.
Manifestări de dependență
 cefalee;
 hipertermie;
 greață;
 vărsături;
 disfagie;
 anxietate
 transpirații;
 Vertij;
 90

 Hiperestezie;
 Transpirații;
 Mialgii;
 fotofobie
Problemele pacientului
 alterarea respiratiei si circulatiei
 alterarea nevoii de a bea şi a mânca
 alterarea nevoii de a elimina
 alterarea nevoii de a dormi şi a se odihni
 alterarea temperaturii corporale
 risc de complicatii
 alterarea stării generale
 comunicare ineficientă
 deficit de autoîngrijire
 91

Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenții Evaluare

deficitară ingrijre
Nevoia de Dificultatea de a Reglarea respirației și •Plasez pacientului în decubit lateral sau pronaţie pentru
respira, datorată circulației a preveni obstruarea căilor aeriene şi eventuala aspiraţie
a respire Ascultaţie pulmonară
procesului a lichidelor de vărsătură
normală;
și a avea infectios,manifestată •ridic căpătâiului patului la 45° pentru a preveni
Absenţa tulburărilor
prin tahipnee. aspirarea secreţiilor în căile aeriene inferioare;
o bună frecvenţei şi ritmului
•Monitorizez respirația prin ascultarea zgomotelor
respirator
circulație. respiratorii cu stetoscopul şi urmărirea frecvenţei şi
regularităţii
•administrez oxigenoterapie cu oxigen umidifiat şi cu
presiune pozitivă,canula oro-faringiană;
•monitorizez TA și pulsul,le notez in foaia de observație
•asigur accesul la două linii venoase pentru recoltare de
analize și administrare de solutii recomandate de medic
Nevoia de Alterarea nevoii de Pacientul să fie - explic pacientului cât de important este un aport pacientul:
alimentar adecvat; – are o greutate în limite
a se a bea şi a mânca echilibrat nutriţional şi
- încurajez individul să mănânce împreună cu ceilalţi normale
alimenta determinată de hidric – nu prezintă semne de
(sala de mese);
malnutriţie;
și hidrata. starea de boală - organizarea planului de îngrijiri astfel încât procedurile – cunoaşte modul de
manifestată prin neplăcute sau dureroase să nu se realizeze înaintea alcătuire al dietei
meselor; – cunoaşte valoarea
inapetenţă,grețuri,
- asigur o atmosferă plăcută pentru servirea mesei, energetică a
vărsături înlăturând mirosurile neplăcute; alimentelor;
- recomand o perioadă de odihnă după mese; - este echilibrat
Deshidratare și
hidroelectrolitic;
denutriție din - recomandarea a 6-8 mese/zi (câte puţin de mai multe
cauza febrei, ori);
vărsăturilor, - asigurarea unui regim hidric 2-3 l/24h;
diaforezei
- asigurarea unei alimentații bogate în calorii.
 92

- fac bilanțul lichidelor ingerate și eliminate;

- administrez perfuzii cu : Glucoză 5% 2000 mg
i/v.,vitamine
Nevoia de Alterarea Combaterea vărsăturilor - așezarea pacientului în decubit lateral la marginea -starea pacientului
a elimina eliminării și grețurilor patului, cu capul într-o parte; este îmbunătățită;
datorată bolii, - asigurarea igienei;
manifestată prin - MFV;
vărsături, - se alimentează pacientul parenteral;
grețuri, - se asigură tegumentele pacientului curate si uscate;
diaforeză - administrare de antiemetice Metoclopramid 1f 2 ml;
Nevoia de a Dificultate de a se - Pacientul să stea în repaus  planific cu pacientul exerciţii fizice de mers,în - Pacientul este
se mişca şi mobiliza din absolut funcție de capacitatea lui; echilibrat psihic
 schimb poziţia pacientului la fiecare 2 ore
de a avea o cauza durerii la - Echilibrarea psihică a - Pacientul este în
 efectuez cu pacientul exerciţii pasive;
bună postură nivelul gambei pacientului  masez regiunile expuse escarelor şi se pudrează cu repaus la pat
drepte talc;  pacientul are
 învăţ pacientul să efectueze exerciţii de respiraţie
tonusul muscular
profundă;
 asigur un climat de linişte şi calm; păstrat;
 ajut pacientul în satisfacerea celorlalte nevoilor  este echilibrat psihic
fundamentale.
Nevoia de - Alterarea nevoii Pacientul trebuie
să - incerc reducerea zgomotului din mediul spitalicesc: pacientul:
– închid uşile salonului; – se simte odihnit;
a dormi și de a dormi şi a se beneficieze de somn
–reduc volumul sunetului telefonului şi aparatelor – se trezeşte rar noaptea;
a se odihni din cauza suficient cantitativ şi aflate în apropierea salonului; – este capabil să doarmă
– opresc zgomotul produs de aparatele care nu sunt numărul de ore pe care
 93

odihni durerii manifestat calitativ utilizate; le doreşte, şi-şi

– evit producerea de zgomote puternice şi bruşte aminteşte visele;
prin insomnie,
(tragerea găleţii cu apă,deplasarea patului); – este mai puţin iritabil,
irascibilitate – închid radioul şi televizorul. deprimat, anxios;
- favorizez ritualurile adormirii (citit, privit la televizor, – înţelege factorii care
exerciţii de relaxare); perturbă sau
- încerc să reduc stresul emoţional şi factorii care favorizează somnul.
perturbă somnul (perne, poziţionare, discuţii);
-informeaz pacientul despre felul în care erizipelul
perturbă somnul;
- administreaz somnifere;
- favorizez starea de bine prin:
– administrarea de analgezice sau sedative cu 30
minute înainte de culcare;
– incitarea pacientului să poarte haine ample în
cursul nopţii;
– îndepărtarea agenţilor iritanţi care sunt în contact
cu tegumentul pacientului(cearceafuri umede,
tuburi de dren);
– aplicarea măsurilor de igienă necesare;
–urmărirea ca saltelele să fie confortabile,
cearceafurile curate şi uscate;
– incitarea pacientului să urineze înainte de culcare.
- educ pacientului despre:
– necesitatea evitării factorilor care perturbă somnul
(alcool, cofeină, stres, stimuli senzoriali din mediul
înconjurător, oboseala);
– informarea despre rolul somnului şi odihnei;
– stabilirea unui orar de somn şi odihnă.

Nevoia de Hipertermie din Pacientul să-şi menţină • evaluez temperatura şi culoarea tegumentelor la interval -febra se menține- T=
de 1 h;
 94

a-și cauza procesului temperatura corpului în • apreciez pierderile lichidiene prin transpiraţie; 38.5° C, dar pacientul
• cresc ingestia de lichide în raport cu pierderile;
menține infecţios limite normale nu prezintă semne de
• menţin igiena tegumentelor şi a cavităţii bucale;
temperatu manifestat prin •sfătuiesc pacientul să stea la pat şi să poarte o deshidratare
îmbrăcăminte lejeră;
ra febră şi frisoane
• schimb frecvent cearşafurile;
corporală •fac împachetări, fricţiuni,aplic pungi cu gheaţă şi
comprese reci;
la limite
• administrez analgezice ,antibiotice şi antitermice
normale :Ibuprofen, Aspirina, Paracetamol;
• aerisesc salonul;
• aplicarea de comprese reci pe frunte,torace;
• se monitorizează valoarea hematocritului şi numărul de
leucocite;
• asigur educaţia pacientului:
– să evite consumul de alimente cu valoare
calorică mare (de ex.lipidele);
– să consume lichide reci;
– să aibă o bună ventilaţie în încăpere

Nevoia de a Limitarea nevoii Pacientul să se îmbrace şi - alegerea lenjeriei Pacientul se îmbraca şi

- pregătirea lenjeriei la îndemâna pacientului
se îmbraca şi de a se îmbraca şi să se dezbrace se dezbracă singur
- explicarea tuturor gesturilor pe care trebuie să le facă
dezbraca dezbrăca din cauza - încurajarea pacientului să participe activ după
posibilităţi
durerii
- felicitarea pentru fiecare progres
- ajutarea pacientului în efectuarea tehnicii sau efectuarea
integrală a tehnicii.
Nevoia de a Vulnerabilitate - Pacientul să beneficieze  ajut pacientul să descrie şi să sesizeze elementele de Pacientul
discomfort și momentele de exacerbare sau -declară ameliorarea
evita față de pericole de un climat de siguranţă
ameliorare; durerii,
 95

pericolele datorată bolii, - Evitarea căderilor  manifest înţelegere faţă de suferinţa pacientului; -resimte starea de
manifestată prin  asigur confortul şi îndepărteaz factorii confort,
agravanţi:supraveghez pacientul; -îşi poate efectua parţial
redoarea cefei, îngrijirile igienice,
 iau măsuri sporite de evitare a transmiterii infecțiilor;
fotofobie,  administrare de antalgice
amețeli.  promovez un concept de sine pozitiv prin :
– încurajarea pacientului la orice progres obţinut;
– implicarea pacientului în efectuarea îngrijirilor sale.
Nevoia de a Comunicare - Pacientul să recapete - identific factorii care au declanşat anxietatea ; Pacientul :
- facilitez exprimarea sentimentelor şi a lucrurilor care-l – vorbeşte calm tot
comunica ineficienta la nivel stima de sine
preocupă; timpul;
afectiv din cauza - Pacientul să comunice cu - ajut pacientul să-şi cunoască punctele forte şi valoarea – s-a adaptat la noua
sa; situaţie;
bolii manifestată cei din jur
- ajut pacientul să-şi exprime preferinţele şi să ia decizii – este calm, nu este
prin alterarea - nu contrazic pacientul; agresiv;
- încurajez pacientul să practice tehnici de relaxare; – cunoaşte mijloacele
imaginii de sine
- explic strategiile de comunicare; eficace de comunicare;
,anxietate - arăt pacientului importanţa comunicării nonverbale; – este orientat în timp şi
- faciliteaz exprimarea clară a modului de percepere a spaţiu;
situaţiei: nu poate face faţă dificultăţilor, sunt dificultăţi – este echilibrat psihic.
de netrecut;
- favorizeaz participarea la diferite întruniri, vizite;
- observ cu atenţie schimbările de comportament;
- pacientul este provocat la conversaţie;
- înlesnesc vizita celor apropiaţi;
- implic pacientul în tehnici de afirmare de sine.
Nevoia de a Imposibilitatea de Pacientul sa indeplineasca - explorez ce activităţi recreative îi fac plăcere Pacientul încearcă sa
se recrea a se recrea din cel puţin o activitate pacientului, analizez şi stabilesc dacă acestea sunt în participe la activităţi de
concordanţă cu starea sa psihică şi fizică, planific
cauza recreativă recreere cunoaşte şi
activităţi recreative împreună cu pacientul
- determin pacientul să-şi exprime emoţiile şi
 96

durerii,alterării sentimentele, câştig încrederea bolnavului, administrez aplică corect tehnicile de

stării generale şi supraveghez efectele tratamentului indicat de medic) relaxare
- îl învaţ pe pacient tehnici de relaxare
Nevoia de a Insuficientă Pacientul să înveţe să - exploreaz nevoile de cunoaştere a pacientului Bolnavul devine
- informez pacientul cu privire la mijloacele şi resursele pe
învăţa cum cunoaştere a bolii descopere sau să-şi interesat de starea de
care le poate asigura: broşuri, cărţi
să-şi păstreze din cauza satisfacă curiozitatea -susţin motivarea pacientului faţă de cunoştinţele care sănătate
urmează să le dobândească
sănătatea ignoranței
- organizez activităţi de educaţie pentru sănătate
manifestat prin - Explic bolnavului necesitatea de a cunoaste aspecte
legate de tratament şi evoluţia bolii
lipsa de cunoştinţe

Supravegherea funcțiilor vitale

Data T.A. Puls Respirație Temperatura Diureza Scaun
05.04.15 120/60 mmHg 81 b/min. 24 resp/min. 40 ° C 1250 ml normal
06.04.15 120/80 mmHg 79 b/min. 20 resp/min. 39.5 ° C 1200 ml normal
07.04.15 130/70 mmHg 85 b/min. 19 resp/min. 36 ° C 1200 ml normal
08.04.15 120/80 mmHg 83 b/min. 17 resp/min. 36.4 ° C 1350 ml normal
09.04.15 120/60 mmHg 89 b/min. 18 resp/min. 35.7 ° C 1400 ml normal
10.04.15 120/80 mmHg 83 b/min. 17 resp/min. 36.4 ° C 1350 ml normal
11.04.15 120/60 mmHg 89 b/min. 18 resp/min. 35.7 ° C 1400 ml normal

Examen de laborator
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale
 97

VSH citrat de sodiu 4/20 mm 1-10mm/h

3.8% 7-15mm/h
Leucocite Ințeparea pulpei 6210 mm3 4200-8000
Hemoglobina degetului
10,2% 14-16g%
Hematocrit
Trombocite 4522 mm3 40-45%
Neutrofile
286.000 g 150-400000mmc
62 % 60-70 %
Uree Puncție venoasă 40 % 20-40mg%
Creatinina
0,4 % 0,6-1,2mg%
Acid uric
2-4 mg% 2-6mg%
Glicemie Inteparea pulpei 120 mg% 80-120mg%
degetului
Cultură LCR Punctie lombara Cultură: Streptococ pneumonia ; negativă
sens:Penicilină,Eritromicină,Cefuroxim,
Ampicilină,Vancomicină,Biseptol,
Ceftriaxolum

Alimentația bolnavului
Perioada Alimente permise Alimente interzise
05.04-11.04.15 Alimente bogate în calorii și Alimente sodate, mezeluri, peşte afumat.
omega 3, fructe si legume,
iaurturi, carne de pui fasole.

Investigații paraclinice
Data Examene Pregătirea pt.examen Îngrijri după examen
curente
07.04.15 CT • nu necesita nici o masura speciala de pregatire Nu necesită îngrijiri speciale
 98

• durata=aproximativ
• 20-30 de minute-fara substanta de contrast;
• 60 min, daca se efectueaza cu substanta de contrast
• procedura nu este dureroasă
• se face testul sensibilitatii la iod ,daca se foloseste substanta de contrast
•nu este necesara o pregatire fizica
•se indeparteaza obiectele ce ar putea fi vatamate de
magnetceasuri,proteze metalice,pacemaker
•se explica pacientului/aparținătorilor:durata de aproximativ
60 minute
06.04.2015 EEG  se întrerupe cu 24 h înainte medicaţia care influenţează Nu necesită îngrijiri speciale
activitatea cerebrală;
 se solicită pacientului să-şi spele părul capului pentru a înlătura
excesul de sebum ce poate parazita aparatul;
 se ajută pacientul să rămână relaxat în timpul înregistrării
05.04.2015 Recoltarea  se recomandă ca vezica şi rectul să fie goale;  se aşază pacientul atent pe cărucior în poziţie
LCR  se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea sa, orizontală, la fel şi în pat;
cu scopul şi locul puncţiei:  în cazul evacuarii unei cantitati mari de lichid
 şezând cu capul flectat, umerii aplecaţi, spatele îndoit, ,dupa punctie,pacientul se va aseza în pozitia
coatele sprijinite pe genunchi, membrele inferioare Trendelenburg;
sprijinite pe un scaun mic;  se menţine pacientul fără pernă şi nemişcat cel
 se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, iar în puţin 6 ore până la 24 ore;
timpul procedurii să nu se mişte;  se alimentează pacientul la pat numai după 6 ore;
 în decubit lateral la marginea mesei de operaţie sau a  se oferă pacientului perna după 24 ore;
patului, cu coapsele flectate pe abdomen şi gambele  se observă cu atenţie mişcările extremităţilor, se
flectate pe coapse, capul în flexie maximă, coloana anunţă medicul dacă apar furnicături sau amorțeli
vertebrală arcuită, umerii în plan vertical; în picioare;
 se asigură intimitatea pacientului cu paravan, dacă procedura se  se evaluează capacitatea de micţiune a
execută la salon pacientului;
 se monitorizează permanent pacientul;
 99

Tratament medicamentos
Data Medicamente Mod de administrare
05-06.04.15 -Dexametazona 2g/24 h;
-Ampicilina 500 mg/6 h;
-Penicilina G 20 mil U.I./ 24h
-Ceftriaxona 1 f;
-Aspirina 1cp/zi,oral
-Algocalmin 1f. i.m/i.v
-Metoclopramid 1f/zi,perfuzabil
07-11.04.15 -Ampicilina 2g/24 h;
-Penicilina G 1 mil U.I./12 h;
-Cefort 1fl/12 h;
-cerebrolizin 1f/zi
- Glucoza 5% 500 ml,i.v.,perfuzabil
- Algocalmin 1f/zi i.m.
-Dexametazona 1f/zi
- vitaminele B1,B6,C; câte I f/zi,perfuzabil
 100

Cazul III
Culegerea datelor
Date fixe
Nume: B.
Prenume: A.
Vârsta: 6 ani
Sex: M
Religie: Ortodox
Naționalitate: Română
Limba vorbită: Română
Domiciliu: Localitate Vaslui, Județ Vaslui
Data internării 15.05.2015
Data externării 21.05.2015
Diagnostic de internare: Obs.Meningită acută bacteriană
Anamneza
Antecedente heredo-colaterale
 Mama-sănătoasă;
 Tata-HTA;
Antecedente fiziologice:
 primul copil al familiei;
 personale:- angină, enterocolită
Istoricul bolii
Pacientul P.A. se internează pentru cefalee pronunțată, slăbiciune generală, hipertermie 37°-
37,8° C, vărsături.
Manifestări de dependență
 cefalee;
 hipertermie;
 greață;
 vărsături;
 disfagie;
 anxietate
 transpirații;
 Vertij;
 Hiperestezie;
 101

 Transpirații;
 Mialgii;
 fotofobie
Problemele pacientului
 alterarea respiratiei si circulatiei
 alterarea nevoii de a bea şi a mânca
 alterarea nevoii de a elimina
 alterarea nevoii de a dormi şi a se odihni
 alterarea temperaturii corporale
 risc de complicatii
 alterarea stării generale
 comunicare ineficientă
 deficit de autoîngrijire
 102

NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

DEFICI- ÎNGRIJIRE
TARA

Nevoia Alterarea respirației Menținerea în stare • monitorizez functiile vitale: temperatură, respirații și le notez în Respiratia este
de a și circulației, optimă a funcției foaia de temperatură favorabila în pozitia
respira datorată bolii, respiratorie și • asigur un aport suficient de lichide pe 24 h, hidratez semisezând,puls 85/
manifestată prin circulatorie. pacientul cu ceaiuri calde de tei min.
respirație dificilă. • asigur pacientului poziţie adecvată,adică semișezând
• incerc să-i distrag atentia cu jucării,desene,jocuri
• îl invăț în joacă exercitii de respiratie, provocându-l la
concursuri de respiratie profundă;
• administrez medicația la indicația medicului :
antiinflamatorii,antibiotice

Nevoia Hipertermie din cauza Pacientul să-şi menţină • evaluez temperatura şi culoarea tegumentelor; Pacientul prezintă
febră moderată și nu
de a procesului infecţios temperatura corpului • apreciez pierderile lichidiene prin transpiraţie;
prezintă semne de
menţine manifestat prin febră şi în limite normale • cresc ingestia de lichide în raport cu pierderile; deshidratare
temperatu frisoane • menţin igiena tegumentelor şi a cavităţii bucale;
ra •sfătuiesc pacientul să stea la pat şi să poarte o îmbrăcăminte lejeră;
corpului • schimb frecvent cearşafurile;
în limite •fac împachetări, fricţiuni,aplic pungi cu gheaţă şi comprese reci;
normale • administrez antibiotice şi antitermice;
• se monitorizează valoarea hematocritului şi numărul de leucocite;
 103

• asigur educaţia pacientului:

– să aibă o bună ventilaţie în încăpere
--asigur repausul la pat în puseul febril

Nevoia Dificultate de a se Pacientul sa se • Am verificat dacă alimentele trimise de la bucătărie Pacientul este
de a se alimenta si alimenteze si corespund cu indicatiile date de medic, hidratat si alimentat
alimenta hidrata,datorită hidrateze • explic pacientului si apartinatorului împortanta consumului conform etapei de
și hidrata procesului inflamator corespunzator în de lichide în cantitati mici si repetate pentru a se rehidrata boală
manifestat prin functie de vârsta si si a favoriza fluidificarea secretiilor
inapetență,grețuri, de necesitati • testez și respect preferințele alimentare și hidrice ale copilului
vărsături monitorizez diureza și hidratez pacientul cu lichide călduțe (2 l
/ zi).

Nevoia Comunicare - Pacientul să capete - identific factorii care au declanşat anxietatea ; Pacientul este
încredere în personalul anxios încă de la
de a ineficienta la nivel - Asigur un climat de calm şi securitate
medical contactul cu mediul
comunica afectiv din cauza bolii - Pacientul să - încurajez pacientului să-şi exprime preocuparea şi să pună spitalicesc.
inţeleagă şi să În colaborare cu
manifestată prin intrebări in vederea clarificării problemelor şi diminuării
respecte regimul psihologul,pacientul
anxietate,frica de terapeutic impus anxietăţii şi-a recunoscut
temerile şi sursele de
mediul de spital - educ pacientul astfel incât să-şi caştige încrederea in forţele
anxietate şi a asimilat
proprii (fizice şi psihice) informaţiile necesare
înţelegerii
- Furnizez explicaţii clare asupra îngrijirilor programate,cu
tratamentului instituit.
explicarea tuturor procedurilor, a tratamentelor administrate într-un Obiectiv realizat
mod calm, folosind cuvinte accesibile
- ajut pacientul să-şi exprime preferinţele şi să ia decizii legate de
 104

opțiunile de tratament
- răspund la întrebările pacientului cu amabilitate şi
bunăvoinţă;nu contrazic pacientul;
- arăt pacientului importanţa comunicării nonverbale;
- observ cu atenţie schimbările de comportament;
- provoc pacientul la conversaţie;
- Încurajez pacientul să gândească pozitiv
- înlesnesc vizita celor apropiaţi;

Nevoia Dificultate de a Pacientul să doarmă - incerc reducerea zgomotului din mediul spitalicesc: Am administrat
de a dormi si a se și să se odihnească – închid uşile salonului; Fenobarbital iar
dormi si odihni,datorat satisfăcător. –reduc volumul sunetului telefonului şi aparatelor aflate în pacientul a dormit 7
a se infectiei,manifestat apropierea salonului; ore: somn superficial
odihni prin anxietate, – opresc zgomotul produs de aparatele care nu sunt utilizate;
agitatie,frica de a fi – evit producerea de zgomote puternice şi bruşte (tragerea
părăsit în spital găleţii cu apă,deplasarea patului);
– închid radioul şi televizorul.
- favorizez ritualurile adormirii (citit, privit la televizor, exerciţii de
relaxare);
- încerc să reduc stresul emoţional şi factorii care perturbă somnul
(perne, poziţionare, discuţii);
-incitarea pacientului să poarte haine ample în cursul nopţii;
- îndepărtarea agenţilor iritanţi care sunt în contact cu tegumentul
pacientului(cearceafuri umede);
 105

- aplic măsuri de igienă necesare și schimbarea pijamalelor;

- urmăresc ca saltelele să fie confortabile, cearceafurile curate şi
uscate;
- determinarea pacientului să urineze înainte de culcare
– stabilesc unui orar de somn şi odihnă.

Nevoia Alterarea tranzitului Bolnavul să prezinte  explic mamei importanţa regimului alimentar în asigurarea unui Pacientul prezintă
de a intestinal din cauza tranzit intestinal tranzit intestinal normal; tranzit intestinal
elimina deshidratării corespunzător  recomand alimentele cu conţinut crescut de fibre vegetale fiziologic
manifestat prin (fructe proaspete, legume, cereale, tărâţe);
constipaţie  încurajez asigurarea unei hidratări corespunzătoare (cel puţin 2
litri de lichide/zi
 recomand un pahar cu apă caldă cu 30 minute înaintea micului
dejun, ce acţionează ca stimulator al motilităţii intestinale;
 stabilesc un orar clar pentru actul defecaţiei (de regulă la
începutul zilei).

Nevoia Imposibilitatea de a se Pacientul sa - explorez ce activităţi recreative îi fac plăcere pacientului, Pacientul încearcă sa
de a se recrea din cauza indeplineasca cel puţin analizez şi stabilesc dacă acestea sunt în concordanţă cu starea sa participe la activităţi
recrea disconfortului,manifes o activitate recreativă psihică şi fizică, planific activităţi recreative împreună cu de recreere cunoaşte şi
tat prin refuz de pacientul aplică corect tehnicile
recreere,joacă -determin pacientul să-şi exprime emoţiile şi sentimentele, câştig de relaxare
încrederea bolnavului, administrez şi supraveghez efectele
tratamentului indicat de medic)
 106

-îl învaţ pe pacient tehnici de relaxare

Nevoia Deficit de cunoştinţe Mama să cunoască - Informez mama despre boală, administrarea tratamentului, Mama este receptivă la
de a
din cauza vârstei cum să i păstreze evitarea factorilor nocivi, informaţiile primite
învaţa
cum să îşi manifestat prin lipsa sănătatea copilului - Ofer pliante şi reviste pentru o informare cît mai corectă pentru
păstreze
de cunoştinte despre menţinerea stării de sănătate şi ameliorarea bolii
sănătatea
boală

Supravegherea funcțiilor vitale

Data T.A. Puls Respirație Temperatura Diureza Scaun

15.05.2015 70/45 mmhg 110 b/min 40/min 38 ° C 1550 ml normal
16.05.2015 75/40 mmhg 120 b/min 45/min 37.5° C 1500 ml normal
17.05.2015 70/40 mmhg 122 b/min 46/min 36 ° C 1500 ml normal
18.05.2015 70/40 mmhg 122 b/min 47/min 36.6 ° C 1400 ml normal
19.05.2015 75/45 mmhg 121 b/min 46/min 36.8 ° C 1500 ml normal
20.05.2015 75/40 mmhg 120 b/min 45/min 36 ° C 1500 ml normal
21.05.2015 75/45 mmhg 121 b/min 46/min 36.8 ° C 1500 ml normal
 107

Examen de laborator
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale
VSH 1,6 ml sînge venos pe 0,4 15 mm 4-6mm/h
ml citrat de sodiu 3,8% 7-15mm/h
Leucocite Inteparea pulpei degetului 12700 mm3 4000-8000 mm3
Hemoglobina 12,2 g/100 ml% 14-16g%
Hematocrit 42 % 41-46%
Trombocite 225000 g 150-400000mmc
Neutrofile 65 % 60-70 %
Uree Puncție venoasă 40 % 20-40mg%
Creatinina 1,11 % 0,6-1,2mg%
Acid uric 8,2 mg % 2-6mg%
Glicemie Ințeparea pulpei degetului 120 mg% 80-120mg%

Ex.faringian Recoltare cu baghetă,pe Prezent:streptococ hemolitic de negativ

nemâncate grup A; sensibil:Penicilină

Alimentația bolnavului
Perioada Alimente permise Alimente interzise
Alimente bogate în calorii și Alimente sodate, mezeluri, peşte afumat.
omega 3, fructe si legume,
iaurturi, carne de pui fasole.

Investigații paraclinice
Data Examene Pregatirea pt.examen Ingrijri dupa examen
curente
 108

05.05.2015 Recoltara  se oferă pacientului instrucţiuni clare, precise, adaptate nivelului de Nu necesită îngrijiri speciale
exsudatului înţelegere;
faringian  în cazul în care pacientul este copil instruirea trebuie făcută
aparţinătorului;
 se recomandă efectuarea recoltării înaintea administrării
antibioticelor deoarece modifică rezultatele;
 în dimineaţa recoltării pacientul:
 nu mănâncă, nu bea;
 nu face gargară, nu-şi instilează picături în nas;
 nu-şi face igiena orală;
 se atenţionează pacientul că este posibil să aibă senzaţie de vomă.
EEG  se întrerupe cu 24 h înainte medicaţia care influenţează activitatea Nu necesită îngrijiri speciale
cerebrală;
 se solicită pacientului să-şi spele părul capului pentru a înlătura
excesul de sebum ce poate parazita aparatul;
 se ajută pacientul să rămână relaxat în timpul înregistrării
Recoltarea LCR  se recomandă ca vezica şi rectul să fie goale;  se aşază pacientul atent pe cărucior în poziţie
 se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea sa, cu orizontală, la fel şi în pat;
scopul şi locul puncţiei:  în cazul evacuarii unei cantitati mari de lichid
 şezând cu capul flectat, umerii aplecaţi, spatele îndoit, ,dupa punctie,pacientul se va aseza în pozitia
coatele sprijinite pe genunchi, membrele inferioare Trendelenburg;
sprijinite pe un scaun mic;  se menţine pacientul fără pernă şi nemişcat cel
 se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, iar în puţin 6 ore până la 24 ore;
timpul procedurii să nu se mişte;  se alimentează pacientul la pat numai după 6
 în decubit lateral la marginea mesei de operaţie sau a ore;
patului, cu coapsele flectate pe abdomen şi gambele  se oferă pacientului perna după 24 ore;
flectate pe coapse, capul în flexie maximă, coloana  se observă cu atenţie mişcările extremităţilor, se
vertebrală arcuită, umerii în plan vertical; anunţă medicul dacă apar furnicături sau
 se asigură intimitatea pacientului cu paravan, dacă procedura se amorțeli în picioare;
execută la salon  se evaluează capacitatea de micţiune a
pacientului;
 se monitorizează permanent pacientul;
 109

Tratament medicamentos
Data Medicamente Mod de administrare
05.05.2015 -Glucoza 10% 100 ml;
-Furosemid tab.10 mg;
-Dexametazona; 1f
-Penicilina; 2 mil U.I./ 24h
-vitamina B6; 1f/zi
-Sulfat de Mg; 25%-3 ml
-Papaverina
06.05.15-11.05.15 -Glucoza 10% 100 ml;
-Furosemid tab.10 mg;
-Dexametazona; 1f
-Penicilina; 2 mil U.I./ 24h
-vitaminele :B1,B6,C Câte 1 f/zi perfuzabil
 110

Capitolul IV
Concluzii
Evaluarea finală
Pentru întocmirea lucrării respective am studiat teoretic și practic trei pacienți
diagnosticați cu meningită bacteriană cu aceeași evoluție și simptomatologie.
Problemele pe care le-am întâlnit sunt următoarele:
 dificultate de a respira;
 alterarea nevoii de a bea si a mânca;
 alterarea eliminării;
 hipertermie;
 deficit de autoîngrijire;
 dificultate în a se odihni;
 pericol de infecție;
 deficit de cunoștințe.
Prin desfășurarea procesului de nursing am îndeplinit obiectivele pe care le-am propus să le
rezolv, și anume,ca pacientul:
 să respire normal,
 să fie echilibrat hidroelectrolitic și nutrițional,
 să nu mai prezinte hipertermie,
 să aibă un somn liniștit,
 să nu prezinte infecții
 să acumuleze cunoștințe noi despre boală.
Intervențiile autonome și delegate au avut un rol important în îndeplinirea obiectivelor, acestea
fiind:
 măsurarea și notarea funcțiilor vitale,
 asigurarea unui mediu corespunzător și a igienei corporale,
 asigurarea unei alimentații corespunzătoare,
 administrarea tratamentului prescris,
 educarea pacienților
 comunicarea cu pacienții.
Am comunicat pacienților măsurile de profilaxie și prevenirea complicațiilor care pot agrava
boala.
 111

În urma îngrijirilor acordate, starea pacienților s-a ameliorat urmând ca pacienții să fie
externați.
Concluzii generale
Meningita bacteriană rămâne o boală frecventă pe tot cuprinsul globului. Boala este chiar mai
frecventă în ţările în curs de dezvoltare;
 Meningita bacteriană este mai des întâlnită la copii, la adulţii tineri cu vârsta cuprinsă
între 15 şi 24 de ani, la adulţii în vârstă şi la persoane care au o afecţiune cronică;
 Meningita bacteriană diferă în funcție de vârstă, având etiologii diferite;
 Germenii cei mai frecvent implicați în producerea bolii sunt meningococul,
pneumococul, haemophilus și mult mai rar streptococul grup B (la nou născuți),
stafilococul, proteus, Clebsiella, Ecoli;
 simptomatologia se instalează în 24 de ore, patologia reprezentând o mare urgenţă,
starea clinică a pacientului putându-se deteriora rapid în lipsa unui tratament antibiotic
adecvat, până la comă şi deces;
 Debutul este brusc, alterori este mai lent;
 Semnele și simptomele cele mai frecvente în meningita bacteriană sunt: cefalee,
vărsături, febră, fotofobie, hiperestezie cutanată, frisoane, semnul Brudzinski pozitiv,
semnul Kerning pozitiv, semnul trepiedului;
 Recoltarea lichidului cefalorahidian este foarte importantă în stabilirea diagnosticului
pozitiv;Lichidul cefalo-rahidian are aspect modificat , tulbure, culoare pal surie:
 Cea mai eficientă tehnică de diagnosticare a meningitei este puncția lombară;
 Evoluţia bolii sub tratament este în general favorabilă;
 Vaccinurile împotriva Hib sunt foarte sigure și foarte eficiente;
 Terapiea medicamentoasă cuprinde: penicilină, ceftriaxonă, cefataxim, clorafenicol
pentru pneumococ şi meningococ, cefatoxin, ceftriaxonă, ampicilină, dexametazonă
pentru H. Influenzae;
 Netratarea bolii poate duce la complicații grave cum ar fi comele sau chiar deces;
 Rata mortalităţii în meningitele produse de H. influenzae este mai mică de 5%, dar
poate depăşi 20-25% în unele ţări în curs de dezvoltare.
 112

Bibliografie
1.S. Erșcoiu, Em. Ceaușu:” Epidemiologie și boli infecțioase”, Edit. Didactica și
pedagogica R.A. Bucuresti 1996;
2.Henry Gray :’’Anatomy of the Human Body ‚”1918;
3.PubMed: Capitolul 28: „Istoria meningitelor bacteriene, 2010”;
4.L. Titirca: “Ghid de Nursing, viața”, Edit. Viața Medicală;
5.Cr. Toteanu: „Îngrijirea pacienților cu Meningita acută bacteriană”;
6.Dr. M. Mincu: “Anatomia și fiziologia omului”, Edit. Universului Buc.-2001;
7. Proceduri de practică pentru asistenți medicali generalist;
8. NMS, Microbiology and infectious diseases, 3rd Edition, Egipt, 1996;
9. Balta, Georgeta, Metaxatos A., Kyovski A. ”Tehnici de ingrijire generala a
bolnavilor’’ Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1983;
10. Mozes, Carol ,,Tehnica ingrijirii bolnavului’’ Editura Viata Medicala Romaneasca,
2007;
11. Titircă Lucreția „Breviar de explorări funcționale și îngrijiri speciale acordate
bolnavului”, Editura Viața Medicală Românească. București,Ediția 1994.
12. Voiculescu Marin “Boli infecţioase” Editura medicală, 1990;
13. Dorobanţ Olga şi col. “Diagnostic de laborator al meningitelor bacteriene” Viaţa
medicală 1989;
14. Schad U. B. “Meningita bacteriană patofiziologie şi terapie” 1991;
15. Billbiie şi Pozsgin “Bacteorologie medicală”;
 113

16. Lefrock şi col. “Gram negative bacilary meningitidis”;

17.Mircea Chiotan “Boli infecţioase” Editura național;
18. Fortnum HM– Hearing impairment after bacterial meningitis: a review. Arch Dis
Child, 1992, 67, 1128-1133;
19. Florin Ghiru-Ghid practic de neurologie -Editura Cison, Bucureşti, 1996.