Anatomia diencefalului – topografie, thalamus, hipotalamus, epitalamus, metatalamus

Diencefalul este regiunea mediana impara a creierului, situata in prelungirea

trunchiului cerebral si acoperita aproape in totalitate de telencefal, afisandu-se la suprafata
numai la baza craniului, unde se distinge fata inferioara a acestuia. Diencefalului ii sunt
descrise cinci componente, anume epitalamusul, situat cel mai superior, talamusul si
metatalamusul, in partea centrala, subtalamusul si hipotalamusul, in partea cea mai inferioara
Fata bazala se incadreaza intre chiasma optica, situata anterior, tracturile optice, in
partile laterale si marginile anterioare ale pedunculilor cerebrali, catre posterior.
Fata dorsala se distinge dupa ridicarea fornixului. Pe linie mediana, pe aceasta fata se
observa despicatura ventriculului al treilea, acoperita de membrana tectoria de la acest nivel.
Pe marginile acestei despicaturi se remarca striile medulare conectate in partea anterioara la
trigonul cerebral, iar posterior se unesc constituind extremitatea posterioara a despicaturii
ventriculare sub forma comisurii habenulare. De-o parte si de alta a striilor medulare se afla
fata dorsala a talamusului, convexa si acoperita de stratul zonal, dispus ca o patura de
substanta alba ce diferentiaza talamusul de nucleul caudat.
Fetele laterale sunt acoperite de emisferele cerebrale si delimitabile prin intermediul
unui plan, corespunzator capsulei interne, ce trece prin santul optostriat.
Informatii de la ganglionii bazali, cerebel, sistemul limbic si sistemele senzoriale, cu
exceptia simtului olfactiv, sunt transmise la talamus, acesta reprezentand o statie de releu
subcorticala. La acest nivel, informatiile sunt procesate si integrate, dupa care sunt transmise
catre arii specifice ale cortexului cerebral ipsilateral. Aceste arii corticale sunt la randul lor
conectate prin proiectii feedback, reciproce cu subnucleii talamici, astfel incat cortexul
cerebral devine sursa ce asigura majoritatea aferentelor pentru talamus.
Talamusul nu functioneaza doar in prelucrarea si integrarea ulterioara a informatiilor
senzoriale si motorii, ci reprezinta si poarta principala, prin care aceste informatii ajung la
cortexul cerebral. Prin urmare, talamusul controleaza fluxul de informatii catre cortexul
cerebral, pentru prelucrarea suplimentara a acestora, regland, in acelasi timp, activitatea
corticala. Desi talamusul se proiecteaza in principal pe cortexul cerebral, acesta furnizeaza
aferente si pentru ganglionii bazali si hipotalamus.
Metalamusul este structura nervoasă situată la partea inferioară a talamusului, fiind
alcătuit din două perechi de corpi geniculaţi: laterali, care sunt staţie de releu pentru calea
vizuală; mediali, care sunt staţie de releu pentru calea acustică.
Epitalamusul, situat pe partea supero-posterioară a talamusului, este alcătuit din glanda
epifiză şi doi nuclei (habenulari), la nivelul cărora se închid reflexele olfactivo-somatice
(orientarea capului şi a corpului în funcţie de miros), reflexe motorii şi secretorii digestive.
Hipotalamusul este o subdiviziune a diencefalului, ce cantareste aproximativ 4 g.
Functiile hipotalamusului esentiale pentru supravietuirea organismului includ controlul
apetitului, echilibrului hidroelectrolitic, glicemiei, metabolismului, ciclului somn-veghe si a
temperaturi corpului. Importanta hipotalamusului in perpetuarea speciei este sustinuta de rolul
acestuia in comportamentul sexual. Hipotalamusul mediaza aceste functii prin integrarea
functiilor sistemelor endocrin, autonom (motor visceral), motor somatic si limbic.
Hipotalamusul detine un rol important in mentinerea homeostaziei, raspunzand atat la
stimulare neurala cat si non-neurala.