CEREBELUL,DIENC

EFALUL SI
EMISFERELE
CEREBRALE
Elevi:
Costin Bădiță Mărăcine
Elisa Maria Calotă
Andrei Nicolae Chebăruș
Ștefan Teodor Dițoiu
Sebastian Andrei Lăutaru
Marius Mădălin Stoica
CONTENTS OF THIS

Cuprins:
TEMPLATE

1) Cerebelul
2) Diencefalul
3) Emisferele cerebrale
 Cerebelul
Cerebelul sau creierul mic este o porțiune a sistemului
nervos central. Face parte din rombencefal.
Se compune din emisferele cerebeloase care se prezintă ca
două părți laterale dispuse de o parte și de alta a unei porțiuni
mediane care le leagă și care se numește vermis. Cele două părți
laterale numite emisfere cerebeloase sunt alcătuite din doi lobi:
lobul anterior (paleocerebel) și lobul posterior (neocerebel).
Vermisul este unit de asemenea cu o porțiune alungită numită lob
floculonodular (arhicerebel). Din punctul de vedere al ordinii
cronologice de apariție în cursul evoluției cea mai veche
formațiune este arhicerebelul, apoi urmează paleocerebelul și
neocerebelul.
 Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin pedunculi
cerebeloși, la trei nivele anatomice ale acestuia. Astfel pedunculii
inferiori leagă bulbul de cerebel, pedunculii mijlocii leagă puntea
de cerebel, iar pedunculii superiori fac legătura între mezencefal
și cerebel. Pedunculii cerebeloși sunt compuși din fibre aferente
și fibre eferente (de proiecție).
Aspectul exterior este definit de o suprafață tăiata de
adâncituri paralele de mărimi diferite. Adânciturile mici creează
lamele, adânciturile mijlocii delimitează lobuli iar cele mai mari
separă lobi ai cerebelului. Șanțurile cele mai adânci sunt șanțul
primar și șanțul postero-lateral. Șanțul primar lasă în față lobul
anterior al cerebelului. Între șanțul primar și șanțul postero-lateral
se situează lobul posterior.
 Fața superioară a vermisului și a emisferelor prezintă intact
următorii lobuli: 

- lingula = continuată lateral pe emisfere cu frâurile lingulei

- lobulul central = se continuă pe emisfere cu aripa lobulului
central
- culmen = se continuă pe emisfere cu lobulul patrulater 
- declive = se continuă pe emisfere cu lobulul simplex -
separarea între culmen și declive este realizată de fisura primară-
folium - se continuă pe emisfere cu lobulul semilunar superior 

Fața inferioară a vermisului și a emisferelor prezintă următorii

lobuli:
- tuber - se continuă pe emisfere cu lobulul semilunar inferior 
- cei doi lobuli semilunari superior și inferior sunt separați prin fisura
orizontală
- piramida - se continuă pe emisfere cu lobulul biventer 
- uvula - în dreptul ei pe emisfere se găsește tonsila
- nodulul - căruia pe emisferele cerebeloase îi corespunde floculus-între
floculus și tonsila → fisura postero-laterală
 Functiile Cerebelului
(funcţia reflexă şi funcţia de conducere)
1) Arhicerebelul are rol în păstrarea echilibrului static și dinamic.
2) Paleocerebelul reglează tonusul muscular.
3) Neocerebelul coordonează mișcări fine comandate de scoarța cerebrală.
 Functia reflexa a
cerebelului
Funcţia reflexă a cerebelului este complexă. Reacţiile de răspuns rezultă în urma unor procese de
analiză şi comparare permanentă a informaţiilor de la periferie, a comenzii motorii corticale şi a modului
de execuţie a acestor comenzi.

Prin conexiunile sale aferente şi eferente, cerebelul este legat bidirecţional: cu scoarţa cerebrală
motorie şi cu toţi analizatorii. Se realizează, astfel, o serie de circuite funcţionale, care asigură controlul
cerebelos permanent asupra echilibrului, tonusului muscular şi coordonarea mişcărilor voluntare,
automate şi reflexe. Principalele conexiuni ale cerebelului sunt: analizatorul vestibular (circuitul
vestibulo-cerebelo-fastigio-vestibular), cu cel kinestezic (circuitul spino-cerebro-dento-rubrospinal) şi cu
scoarţa motorie (circuitul cortico-ponto-cerebelo-dento-talamo-cortical).

Extirparea globală a cerebelului produce astenie (scăderea forţei musculare), astazie (incapacitatea
de a sta în picioare) şi atonie (scăderea tonusului muscular). După câteva luni de la decerebelare,
tulburările se atenuează prin compensare corticală.
 Functia de conducere a
cerebelului
Funcţia de conducere se realizează prin căile proprii şi căile de proiecţie şi nu poate fi
considerată separat de cea reflexă.

Din punct de vedere filogenetic, la nivelul cerebelului se descriu următoarele componente:

a) arhicerebelul (localizat în lobul floculonodular) are rol în menţinerea echilibrului. El are
conexiuni cu nucleii vestibulari;
b) paleocerebelul (localizat în lobul anterior) are rol în reglarea tonusului muscular;
c) neocerebel (localizat în lobul posterior) are rol în coordonarea mişcărilor comandate de scoarţa
cerebrală.
 Diencefalul

Diencefalul este situat în continuarea trunchiului

cerebral, deasupra maxilarului, subemisferele cerebrale. La
nivelul diencefalului se află ventriculul III.
Diencefalul este parțial acoperit de emisferele
cerebrale și prezintă pe partea ventrală un grup de nuclei
care formează hipotalamusul; aceștia aparțin sistemului
nervos vegetativ; ei controlează activitatea organelor
interne, compoziția mediului intern, metabolism,
comportamentul alimentar, sexual și afectiv etc.
 În partea inferioară a diencefalului, numită hipotalamus, se
află nuclei vegetativi cu diferite funcții: reglează temperatura,
conținutul în apă al organismului, poftă de mâncare, activitatea
organelor sexuale, determină menifestări legate de emoții etc.
Alți nuclei diencefalici formează două mase laterale,
talamusul; ei primesc impulsuri prin căile senzitive și le dirijează
spre alte strucutri ale creierului;
În legătură strânsă cu diencefalul sunt două glande
endocrine hipofiza pe partea ventrală și epifiza pe partea dorsală
 La suprafața diencefalului se vede doar locul de intrare a
nervilor optici (care fac parte dintre nervii cranieni) și o parte din
marginea inferioară; substanța cenușie a diencefalului formează
nuclei; cei mai voluminoși nuclei diencefali primesc impulsuri pe
căi senzitive: vizuală, auditivă, gustativă, tactilă, termică,
dureroasă, propioceptivă inconștientă și vestibulară (nu și pe cea
olftactivă care intră direct în emisferele cerebrale); axonii
neuronilor de aici fac sinapsa în scoarța cerebrală; nucleii sunt
situați pe căile senzitive; în componența lui se găsesc și nuclei
vegetativi.
 Structura internă
Diencefalul e format din următoarele
regiuni dispuse în jurul ventriculului III:
- Talamus
- Epitalamus
- Metatalamus
- Hipotalamus
 Talamusul Epitalamusul
Talamusul e compus din 2 formațiuni ovale de
Epitalamusul este situat posterior și superior față de
substanță cenușie dispuși lateral față de ventriculul III.
talamus. Este alcătuit din glanda epifiză, nucleul habenului și
Aceste formațiuni sunt alcătuite din nuclei asociați
striile habenulare. La nivelul epitalamusului se închid
cu trunchiul cerebral, cerebelul și scoarța cerebrală.
reflexele olfactosomatice care dirijează mișcările capului
După topografie, nucleii talamici sunt denumiți:
legate de miros.
- anteriori
Epitalamusul e format dintr-o aglomerare de nuclei care:
- posteriori
au rol de releu (stație)
- laterali
au rol de asociație
- mediali
sunt nuclei reticulați care intervin în reglarea ritmului
După funcție, nucleii sunt clasificați în:
somn-veghe, întărirea tonusului cortical și a atenției;
- nuclei de releu
În ceea ce privește stația de releu, toate căile ascendente fac
- nuclei de asociație
legătura la nivelul talamusului, cu excepția căilor olfactive.
- nuclei nespecifici
Subtalamusul reprezintă zona de trecere între talamus și
mezencefal și este alcătuit din nucleu subtalamic, zona
incertă și câmpul Forel.
 Talamusul Epitalamusul
Talamusul e compus din 2 formațiuni ovale de Epitalamusul este situat posterior și superior față de
substanță cenușie dispuși lateral față de ventriculul III. talamus. Este alcătuit din glanda epifiză, nucleul
Aceste formațiuni sunt alcătuite din nuclei asociați habenului și striile habenulare.
cu trunchiul cerebral, cerebelul și scoarța cerebrală. Epitalamusul e format dintr-o aglomerare de nuclei
După topografie, nucleii talamici sunt denumiți: care:
- anteriori - au rol de releu (stație)
- posteriori - au rol de asociație
- laterali - sunt nuclei reticulați care intervin în reglarea ritmului
- mediali somn-veghe, întărirea tonusului cortical și a atenției;
După funcție, nucleii sunt clasificați în: În ceea ce privește stația de releu, toate căile
- nuclei de releu ascendente fac legătura la nivelul talamusului, cu excepția
- nuclei de asociație căilor olfactive.
- nuclei nespecifici Subtalamusul reprezintă zona de trecere între
talamus și mezencefal și este alcătuit din nucleu
subtalamic, zona incertă și câmpul Forel.
 Hipotalamusul
Hipotalamusul este situat la baza diencefalului, sub
talamus și formează podeaua ventriculului III. Este format
din 22 de nuclei de substanță cenușie, care sunt dispuși în
următoarele regiuni: anterioară, postrioară, mijlocie și
laterală.
Nucleii regiunii anterioare sunt: nucleul supraoptic,
nucleul paraventricular, nucleul suprachiasmatic, aria
preoptică, aria hipotalamică anterioară
Nucleii din regiunea mijlocie sunt nucleul dorsomedian,
nucleul ventromedian, nucleul acut
Nucleii regiunii posterioare sunt nucleul posterior
hipotalamic, nucleul corpilor mamelari
Nucleii regiunii laterale sunt nucleul tuberal, nuceleul
hipotalamic lateral
Hipotalamusul are următoarele roluri:
- centru superior de integrare a funcțiilor vegetative
ale organismului;
- prin legăturile cu sistemul limbic participă la
integrarea vegetativo-somatică și la elaborarea reacțiilor
instinctive și emoționale;
- coordonează activitatea glandelor endocrine;
- intervine în reglarea metabolismului intermediar;
- intervine în reglarea echilibrului hidric al
organismului;
- intervine în termoreglare, în reglarea
comportamentului alimentar, comportamentului sexual,
generarea și reglarea ritmului somn-veghe; întărirea unor
comportamente. Metatalamusul
Metatalamusul este situat posterior și inferior față
de extremitatea posterioară a talamusului. E format din
două perechi de corpi geniculați:
- corpii geniculați laterali ce reprezintă stație de
releu pentru calea vizuală;
- corpii geniculați mediali ce reprezintă stație de
releu pentru calea auditivă.
 Emisferele cerebrale
Localizare:
Emisferele cerebrale sunt situate în cutia
craniană, acoperind etajele inferioare ale encefalului și,
totodată, ocupând cea mai mare parte a cavității
craniene. 

Emisferele cerebrale sunt fiecare din cele două

părți simetrice ale creierului mare, de formă eliptică și
separate prin scizura interemisferică. Sunt formate din
lobi (frontal, parietal, temporal, occipital și al insulei),
separați prin șanțuri adânci (scizuri). Suprafața lobilor
este brăzdată de șanțuri care delimitează
circumvoluțiile cerebrale, cel mai proeminent
fiind șanțul lateral cerebral. În interiorul emisferelor
cerebrale se află ventriculele laterale.

Masa emisferelor cerebrale este alcătuită

din substanță albă în care se găsesc nuclee de substanță
cenușie, iar la periferia acestora se află de
asemenea substanță cenușie.
 Structura externă
Faţa superolaterală
Este convexă și pe care observăm mai multe
șanțuri:fisură laterală a lui Sylvius,șanțul central
Rolando începe pe muchia craniană a emisferelor
cerebrale și coboară către fisură laterală
Sylvius ;șanțul occipital transvers,incizură
preoccipitala.Aceste șanțuri delimitează cei patru
lobi :lobul frontal,situat înaintea șanțului
central,lobul parietal,deasupra scizurii lateral,lobul
temporal sub fisură laterală și lobul occipital situat
înapoia șanțului occipital transvers și a inciziunii
preoccipitale. 
Faţa bazală
Este concomitentă cu bază craniului.Aici se află
nucleul lentiform situat lateral de nucleul
caudat,are formă triunghiulară pe secțiune și
prezintă o parte laterală,mai închisă la culoaare
numită putamen și o parte mai medială,mai
deschisă numită globulus palidus. Prezintă fisura
laterală a lui Sylvius, care împarte această faţă în
lob orbital, situat anterior de fisura laterală, şi lob
temporo-occipital, situat posterior de fisura laterală.

Faţa medială
Deasupra corpului calos,pe față mediala se observă
șanțul corpului calos superior,acestuia aflându-se
șanțul cinguli,paralel cu șanțul corpului calos.Între
aceste două șanțuri se află șanțul cingular.Deasupra
șanțului cinguli se află girul frontal medial.În
partea posterioară a feței mediale se văd două
șanțuri :unul oblic șanțul parieto-occipital și altul
 Structură internă

Structura emisferelor cerebrale este reprezentată de substanță albă și substanță

cenușie. 
Substanța albă la exterior,este alcătuită din trei tipuri de fibre  
- de proiecție,ascendențe (senzitive) și descendențe (motorii),prin care cortexul este
conectat cu celelalte structuri ale SNC ; 
- comisurale,care fac legătură între cele două emisfere,conectându-le la bază lor comisură
albă anterioară,corpul calos și trigonul cerebral. 
- de asociație,care fac legătură între zone ale aceleași emisfere. 
Substanță cenușie formează la interior ganglionii bazali(corpii striați),iar la
exterior,scoarța cerebrală. 
Lobul frontal:
- se afla in partea anterioara a emisferei cerebrale;
- fata supero-Iaterala a acestui lob este separata de:
- Iobul temporal prin santul lateral;
- lobul parietal prin santul central;
- fata mediala prin marginea superioara;
- Iobul frontal mai are o fata mediala si una orbitala (ce
face parte din fata inferioara emisferei);
- extremitatea anterioara formeaza polul frontal;
- fata superolaterala este impartita de 3 santuri in patru
giri. Santurile sunt:
- santul precentral - paralel cu santul central;
- santul frontal superior – orizontal;
- santul frontal inferior – orizontal;
Lobul insulei (insula)- reprezinta o portiune a cortexului prin santul parietooccipital si o linie imaginara, ce uneste
cerebral, situata in fosa laterala a creierului ,acoperita de incizura preoccipitala cu santul parietooccipital;
operculii frontal, frontoparietal si temporal;
- este delimitata de restul scoartei cerebrale de catre un
sant circular, intrerupt de limen insular (o prel. pe care
insula o trimite catre subst. perforata anterioara)
-insula este divizata de un sant central in 2 portiuni:
-anterioara - o zona mai intinsa , este strabatuta de 2-3
santuri, ce o impart in 3-4 giri
-posterioara - o zona mai mica ce reprezinta girul lung;
Lobul parietal este situat post. de lobul frontal (de care
este separat prin santul central Rolando) si superior de
lobul temporal ( despartit prin santul lateral Sylvius) si
delobul occipital ( separat printr-o linie imaginara, ce
pleaca de la extr.post. a santului lat. si se uneste cu santul
parietooccipital).
-pe acest lob se observa doua santuri:
-sant postcentral - paralel cu santul central;
-santul intraparietal - incepe la mijlocul santului
postcentral si se indreapta postero-inferior.
Lobul occipital este despartit de lobii parietal si temporal,
-extremitatea posterioara a acestui lob se numeste pol
occipital;
-pe aceasta fata se observa o serie de santuri dificil de
sistematizat
 Bibliografiefie
1) https://www.colegiu.info/cerebelul-creierul-mic-functiile-cerebelului-extirparea-cerebelului
2) https://sistemul-nervos.weebly.com/cerebelul.html
3) https://www.physioanatomy.com/romanian/medicina/sistemul-nervos/structura-cerebelului/
4) https://sistemul-nervos.weebly.com/diencefalul.html
5) https://anatomie.romedic.ro/diencefalul